PORTOFOLIU

la disciplina:
BAZELE CONTABILITĂȚII
 Entitatea care ține contabilitatea în partidă dublă este obligată să aplice
conturile contabile. Nomenclatorul, caracteristica și modul de aplicare a conturilor
contabile pentru entitățile care utilizează SNC-urile, sunt stabilite în Planul general de
conturi contabile. În baza Planului general de conturi contabile, entitatea poate
elabora Planul de conturi de lucru.

Reflectarea informațiilor în conturi se realizează conform pricipiului dublei

înregistrări, care presupune folosirea a cel puțin doua conturi, în funție de situație,
care se debitează și se creditează, luând în considerare modificările intervenite.

Datele din documentele primare se înregistrează, se acumulează și se

prelucrează în registre contabile, întocmite pe suport de hârtie sau în formă
electronică.

Documentele (formularele), cu ajutorul cărora se efectuează înregistrarea

faptelor economice în conturi, reflectate în documentele primare, precum și
furinizarea informațiior privind starea și mișcarea elementelor contabile, se numesc
registre contabile.

Nomenclatorul și structura registrelor contabile se stabilesc de către fiecare

entitate de sine stătător, pornind de la necesitățile informaționale proprii, cu
respectarea următoarelor cerințe prevăzute de legislație:

 Denumirea registrului;
 Denumirea entității care a întocmit regostru;
 Data începerii și finalizării ținerii registrului și/sau perioada pentru care se
întocmește acesta;
 Data efectuării faptelor economice, grupate în ordine cronologică și/sau
sistematică;
 Etaloanele de evidență a faptelor economice
 Funția, numele, prenumele și semnătura persoanei responsabile de întocmirea
registrului.

Importanța registrelor contabile rezidă în faptul că servesc la:

 Prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a faptelor

economice consemntate în documentele justificative;
  Înregistrarea cronologică și sitematică a tuturor faptelor economice;
 Organizarea contabilității sintetice și analitice a entității;
 Întocmirea balanțelor de verificare sintetice și analitice, precum și a
situațiilor financiare;
 Înscrierea informațiilor în registrele contabile se efectuează potrivit
normelor specifice, reglementate prin actele normative în vigoare etc.

Informațiile privind faptele economice consemnate în documentele

justificative se înregistrează grupat într-o anumită ordine: cronologică și
sistematică.

Înregistrarea contabilă cronologică este aceea care presupune reflectarea

formulelor contabile în ordinea cronologică a datelor calendaristice, la care s-au
efectuat faptele economice.

Acestă înregistrare se realizează cu ajutorul unui registru special “ Jurnalul de

înregistrare a faptelor economice “, în care se indică:

 Data săvârșirii faptelor economice

 În baza cărui document primar
 Scurta descriere a faptei economice
 Formula contabilă

Înregistările cronologice permit însumarea valorică a modificărilor

patrimoniale și determinarea rulajelor în etalon bănesc al tuturor faptelor economice
din perioada de gestiune respectiva.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu, care servește la

înregistrarea zilnică, în mod cronologic, a faptelor economice în ordinea efectuării lor
în timp.

Îregistrarea fiecărei fapte economice în registru-jurnal trebuie să cuprindă

elementele cu privire la:

 Felul documentului
 Numărul documentului justificat
 Data documentului
  Explicația privind natura operației
 Conturile corespondente
 Sumele corespunzătoare operațiilor efectuate.

Faptele economice de aceeași natură pot fi înregistrate într-un document

centralizator ( situație, registru), care, la rândul său, constituie baza consemnării în
registru-jurnal, spre exemplu:

 Registrul de casă
 Registrul privind salariul
 Registrul procurărilor
 Registrul vânzărilor etc.

Înregistrarea contabilă sistematică se bazează pe cea cronologică și se referă la

ordonarea și gruparea informațiilor contabile pe conturi sintetice cu ajutorul
documentelor de înregistrare sistematică.

În cadrul acestei forme de înregistrare, faptele economice se separă după

conținutul economic. Cu alte cuvinte, înregistrarea sistematică înseamnă preluarea din
formulele contabile a sumelor cu care se debitează sau se creditează conturile
corespondente și înregistrarea lor separată în conturile sintetice aferente faptelor
efectuate.

Evidența sistematică prezintă avantajul grupării și înregistrării faptelor

economice atât în funcție de natura lor, cât și în funcție de data efectuării acestora.
Din această categorie, fac parte registrul(formularul) Cartea Mare, Registrul-Situației
comparativă.

Registrul-Cartea mare reprezintă un registru obligatoriu, de sinteză și

sistematizare, care servește la înregistrarea și gruparea faptelor economice după
natura lor, iar în cadrul fiecărei grupări, în ordinea efectuării lor în timp și în sensul
modificării contului.

Cartea mare se completează lunar și sitematic, înregistrând existența și

mișcarea fiecărui element patrimonial prin regruparea conturilor. În acest scop, în
urma înregistrărilor efectuate în registrul Cartea mare, se stabilește situația fiecărui
cont, care cuprinde: soldul inițial, rulajul debitor, rulajul creditor, soldul final.
 Registrul –Situație comparativă reprezintă pentru toate entitățile un document
contabil obligatoriu, care servește la înregistrarea anuală și gruparea rezultatelor
inventarierii patrimoniul.

Registrul se completează cu valoarea elementelor patrimoniale inventariate

faptic la data respectivă.

În scopul centralizării datelor din conturi si, în același timp, al verificării

înregistărilor efectuate, se întocmește Balanța de verificare.

Balanța de verificare este un procedeu specific metodei contabilității, cu

ajutorul căruia se sintetizează informațiile și se verifică exactitatea înregistrări
operațiilor economice în conturile contabile și existența anumitor corelații impuse de
dubla înregistrare a elementelor contabile.

Balanța de verificare se prezintă sub forma unui tabel, care cuprinde toate
conturile utilizate pentru pentru efectuarea înregistrărilor, ordonate conform
simbolurilor din Planul general de conturi și furnizează informații în legătură cu
soldurile inițiale, mișcările și rulajele intervine intr-o anumită perioadă de gestiune,
precum și soldurile finale la data întocmirii acesteia.

Balanța de verificare constituie un instrument indispersabi de lucru al

contabilității, a cărui importanță este dată de funcțiile pe care le îndeplinește:

 Funția de verificare a exactității înregistrărilor efectuate în conturi

 Funcția de verificare a concordanței dintre conturile sintetice și conturi
analitice
 Funția de instrument de legătură între conturile sintetice și bilanț
 Funția de grupare și centralizare a datelor înregistrate în conturi
 Funția de instrument de analiză și sinteză a activității antității

Cu ajutorul balanței de verificare, se controlează și se identifică erorile de

înregistrare (adunarea eronată a sumelor din cadrul coloanelor, transcrierea
eronată din Cartea mare în Balanța de verificare, inversării cifrelor între ele,
omiterea unor cifre dintr-o sumă, erorilor de închidre a unor conturi etc), prin
verificarea existenței agalităților între totalurile coloanelor-perechi, precum și
prin corelațiile care se stabilesc prin intermediul acestora.
 Neasigurarea unei egalități sau a unei corelații se datorează existenței unei
greșeli. Corelația dintre înregistrarea efectuată cu Registrul-jurnal și
înregistrarea sistematică în conturile din Cartea mare este dată de relația:

Total rulaje din Balanța de verificare = Total sume din Registrul-jurnal

După felul conturilor pe care le cuprind, se deosebesc:

Balanța de verificare a conturilor sintetice, care se întocmește pe conturile

sintetice de gradul I și II, utilizate de către entitate într-o perioadă de gestiune. Ea se
întocmește într-un singur exemplar și reprezintă un tabel cu următoarele coloanele:
simbolul și denumirea conturilor, totalul sumelor înregistrate în Debitul contului,
totalul sumelor înregistrate în Creditul contului, soldul contului.

Particularitățile balanței de verificare a conturilor sintetice constă în reflectarea

egalităților a trei perechi de coloane:

I. Totalul soldurilor inițiale debitoare= Totalul soldurilor inițiale

creditoare

Această egalitate rezultă din egalitatea activului și pasivului, deoarece

conturile sintetice au fost deschise în baza datelor inițiale din bilanț.

II. Totalul rulajelor debitoare= Totalul rulajelor creditoare

Această egalitate este condiționată de folosirea procedeului dublei înregistrări

a faptelor ecoomice.

III. Totalul soldurilor finale debitoare= Totalul soldurilor finale creditoare

Această egalitate rezultă din regulile de funcționare a conturilor și determinare

a soldurilor finale ale acestora.

Etapele de întocmire a Balanței de verificare sunt:

 Etapa I. Se preiau soldurile inițiale în conturile din Bilanț (la început de

perioadă)
 Etapa II. Pornind de la documentele justificative, se înregistrează, în
ordine cronologică, faptele economice în Registrul-jurnal prin formule
contabile.
  Etapa III. Pornind de la Registrul-jurnal, prin înregistrarea sistematică
a faptelor economice, se procedează la întocmirea registrului Cartea
mare prin deschiderea conturilor.
 Etapa IV. Totalizarea sumelor din debitul și creditul fiecărui cont
deschis în Cartea mare, stabilindu-se soldul acestora.
 Etapa V. Pornind de la registru Cartea mare, se trec datele din conturile
desichise în formularul Balanța de verificare.
 Etapa VI. Totalizarea sumelor pe coloanele Balanței de verificare.
 Etapa VII. Întocmirea Situațiilor financiare pornind de la soldurile
finale determinate în Balanța de verificare.

Balanța de verificare a conturilor analitice, care se întocmește pe baza datelor

preluate din conturile analitice și care cuprind toate conturile analitice, deschise în
cazul fiecărui cont sintetic. Pentru fiecare cont sintetic divizat în conturi analitice, se
întocmește o Balanță de verificare separată.

Tehnica de întocmire a balanței de verificare a conturilor analitice constă în

preluarea din registrul Cartea mare a sumelor totale și a soldurilor tuturor conturilor
analitice deschise pentru fiecare cont sintetic în parte.

În fucție de numărul etaloanelor de evidență utilizate, balanțele de verificare

analitice se clasifică în:

 Balanțe de verificare analitice pentru conturi cu un singur etalon de evidență

(valoric).

Astfel de balanțe se întocmesc pentru verificarea unor conturi de activ( clienți,

debitori diverși etc.), care au sold final debitor, precum și pentru conturi de pasiv
(furnizori, creditori diverși etc.), care au sold final creditor. Această balanță analitică
nu are egalități în cadrul său, în comparație cu Balanța de verificare sintetică.

Corelațiile dintre datele acestei balanțe și cele din contul sintetic se verifică astfel:

Totalul sumelor debitoare ale tuturor conturilor analitice din balanța= Totalul
sumelor debitoare ale contului sintetic
 Totalul soldurilor tuturor conturilor analitice din balață = Totalul soldului contului
sintetic

Balanțele de verificare analitice pentru conturi de două etaloane de evidență:

natural și valoric. Acestea cuprind, în plus, față de balanța cu un singur etalon de
evidență, coloane pentru cantitățile intrate, cantitățile ieșite și în stoc. Nu se
întocmește decât pentru verificarea conturilor în care sunt reflectate bunuri economice
de natură materială, care, după funția contabilă, sunt întodeauna conturi de activ și
prezintă sold debitor. Cu ajutorul acestei balanțe, se verifică concordanța dintre
axactitatea înregistrărilor efectuate în conturile sale analitice și contul sintetic al lor,
respectând următoarele egalități:

Totalul soldurilor inițiale și finale ale conturilor analitice= Soldul inițial și soldul
final ale contului sintetic.

Totalul rulajelor debitoare și creditoare ale conturilor analitice = Rulajul debitor și

rulajul creditor ale contului sintetic.

Informaţia din documentele primare în conformitate cu programul prealabil

întocmit este inserată în memoria calculatorului. Această inserare se face sub formă
de dialog al operatorului contabil cu calculatorul. După programul respectiv
operatorul dă comanda de a evalua datele, de a le grupa şi respectiv se întocmesc
registrele contabilităţii. În urma acestor operaţii se obţin registre de evidenţă sintetică
şi analitică în formă de maşinograme. În baza acestor maşinograme se întocmeşte
cartea mare. Dacă în program este prevăzut registrul cartea mare, atunci acestea la fel
se elaborează în mod automat. În baza cărţii mari se întocmeşte bilanţul contabil.