Analiza contabilă

Unitatea de studiu 6: Analiza contabilă

6.1 Introducere
Prezentarea analizei contabile, formulei contabile: simple, complexe, de stornare şi
articolului contabil.
Timpul necesar pentru parcurgerea acestei unităţi de studiu este de 2 ore.

6.2 Obiective
Demersul are ca obiectiv însuşirea noţiunilor de corespondenţa conturilor, formula
contabilă şi articol contabil şi cunoaşterea etapelor de analiză contabilă în vederea
întocmirii formulei contabile.
Studiind unitatea studenţii vor fi capabili:
 să efectueze analiză contabilă;
 să întocmească formula contabilă.

6.3 Conţinut:
Privită în sensul general al cuvântului, analiza reprezintă o metodă ştiinţifică de
cercetare a unui întreg, a unui fenomen, care se bazează pe examinarea, pe studiul
sistematic al fiecărui element component în parte. Ea face parte din procedeele comune
tuturor ştiinţelor, inclusiv a celor economice, fiind folosită pentru cunoaşterea amănunţită
a fenomenelor care intră în obiectul lor de studiu. În acest sens, şi contabilitatea, ca
ştiinţă de sine stătătoare, foloseşte analiza la înregistrarea operaţiilor economice şi
financiare în conturi.
Analiza contabilă prezintă o importanţă deosebită pentru munca practică de
evidenţă, întrucât asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare numai cu
ajutorul acelor conturi care corespund conţinutului lor economic. De aceea orice operaţie
economică sau financiară consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în
contabilitate, trebuie să fie supusă analizei contabile.

101
 Bazele Contabilităţii
Analiza contabilă constă în cercetarea operaţiilor economice, pe baza
documentelor, prin descompunerea lor în elemente componente, în scopul stabilirii
conturilor corespondente şi a părţii acestora – debit sau credit – în care urmează să se
înregistreze operaţia respectivă, concomitent şi cu aceeaşi sumă.
Analiza contabilă presupune parcurgerea unor etape strict succesive:
Stabilirea naturii şi, respectiv a conţinutului operaţiei economice sau financiare
supusă analizei, adică ce se înţelege prin operaţia în cauză (încasare, plată, consum de
materii prime, obţinerea de materii prime, etc.).
Determinarea modificărilor pe care le produce operaţia economică sau financiară
în bilanţ, respectiv a elementelor de activ şi de pasiv care se modifică, a sensului
modificărilor în cauză (creştere sau micşorare de activ sau de pasiv la posturile
modificate) şi a conţinutului economic al acestora.
Stabilirea pe baza elementelor din bilanţ modificate, a conturilor corespondente în
care urmează să se înregistreze operaţia economică sau financiară analizată.
Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor în vederea stabilirii părţii
conturilor corespondente (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze operaţia
economică analizată.

Rezumând se poate spune că cei şase paşi de parcurs în analiza contabilă sunt:
1. Stabilirea naturii operaţiei economice sau financiare ce urmează a se
înregistra;
2. Determinarea elementelor patrimoniale care au suferit modificări datorită
operaţiei economice sau financiare;
3. Sensul în care s-au modificat elementele patrimoniale;
4. Conturile corespondente care ţin evidenţa elementelor patrimoniale
determinate în pasul 2, necesare pentru înregistrarea operaţie economice sau
financiare;
5. Partea contului ( D sau C) în care se înregistrează operaţia economică
analizată. Prin aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor;
6. Tipul modificării de bilanţ.

102
Analiza contabilă

103
 Bazele Contabilităţii
Formula contabilă
Scopul final al analizei contabile a fiecărei operaţii economice sau financiare îl
constituie stabilirea corectă, raţională, exactă, în mod ştiinţific a formulei contabile cu
ajutorul căreia se reflectă operaţia respectivă în conturi.
În urma analizei contabile operaţiile economice, se transpun în conturi sub forma
unei egalităţi care poartă numele de formulă contabilă.
Formula contabilă este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii
economice sau financiare în conturile corespondente, pe baza dublei înregistrări, sub
formă de egalitate valorică.
Formula contabilă cuprinde:
- denumirea sau simbolul contului corespondent debitor care se înscrie în
stânga semnului egal;
- denumirea sau simbolul contului corespondent creditor care se înscrie în
dreapta semnului egal;
- legătura dintre cele două categorii de conturi corespondente se realizează
prin punerea semnului egalităţii “=”;
- sumele înscrise în conturile corespondente.
Prin adăugarea la elementele formulei contabile, a explicaţiei descriptive a
operaţiei în cauză, adică a datei efectuării ei şi a documentului justificativ care o atestă,
se obţine articolul contabil, folosit ca mijloc pentru reflectarea cronologică a operaţiilor
economice şi financiare în conturi pe baza dublei înregistrări.
Datele privind operaţiile economice şi financiare parcurg, de regulă o serie de
etape în cadrul fluxului informaţional, şi anume: consemnarea operaţiilor economice şi
financiare în documentele de evidenţă, analiza contabilă a operaţiilor respective,
înregistrarea operaţiilor economice şi financiare analizate în conturi, în ordine
cronologică, şi pe această bază apoi, în formă sistematică, întocmirea balanţei de
verificare şi a bilanţului contabil.
Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare consemnate în documente în
ordinea producerii lor, în raport de data la care au avut loc, sub formă de articole
contabile, poartă denumirea de înregistrare în ordine cronologică. Această înregistrare se

104
 Analiza contabilă
efectuează, în activitatea practică, cu ajutorul documentului de contabilitate denumit
registrul Jurnal, care se prezintă sub formă de fişe sau foi volante, după ce pe
documentele contabile primare, în munca de prelucrare şi verificare a lor, au fost trecute
conturile corespondente în care urmează a se înregistra în contabilitatea curentă operaţia
economică sau financiară consemnată în ele. Înscrierea pe documentele primare a
conturilor corespondente, sub formă de formulă contabilă, în care urmează să se
înregistreze operaţia economică sau financiară respectivă în contabilitatea curentă, poartă
denumirea de contare.
După înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în ordine cronologică,
periodic, pe baza registrului jurnal, ele se grupează pe conturi distincte după natura
operaţiilor respective, indiferent de data la care au avut loc şi se înregistrează în ordine
sistematică cu ajutorul documentului de contabilitate denumit registru Cartea mare.
Acesta se prezintă sub formă de fişe deschise distinct pentru fiecare cont al contabilităţii
curente şi la înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în el se foloseşte explicaţia
contabilă.
La rândul lor, atât înregistrările în ordine cronologică, cât şi înregistrările
sistematice după felul conturilor utilizate, pot fi:
Înregistrări contabile sintetice sunt acelea care se efectuează cu ajutorul conturilor
sintetice şi se caracterizează prin aceea că se exprimă numai în expresie valorică.
Înregistrări contabile analitice sunt acelea care se efectuează cu ajutorul
conturilor analitice şi se caracterizează prin aceea că în cazul lor, alături de exprimarea
valorică, se utilizează, uneori, şi exprimarea cantitativă.
Tipuri de formule contabile
În practica de evidenţă contabilă se întâlnesc mai multe feluri de formule
contabile, fapt care impune o clasificare a lor, în raport de anumite criterii:
Astfel, în raport de numărul de conturi corespondente din care este formată,
formula contabilă poate fi de două feluri:
1. Formula contabilă simplă, se compun dintr-un singur cont debitor şi un
singur cont creditor; ea este specifică operaţiilor economice şi financiare

105
 Bazele Contabilităţii
care afectează concomitent numai două elemente patrimoniale din bilanţ,
fie ambele de activ, fie ambele de pasiv, fie unul de activ şi celălalt de pasiv.
2. Formulă contabilă compusă, cuprinde fie un singur cont debitor şi mai
multe conturi creditoare; fie un singur cont creditor şi mai multe conturi
debitoare sau mai multe conturi debitoare şi mai multe conturi creditoare.
Ea este specifică operaţiilor economice şi financiare care afectează
concomitent mai mult de două elemente patrimoniale din bilanţ, fie numai
de activ, fie numai de pasiv, fie de activ cât şi de pasiv, ceea ce impune
folosirea a mai mult de două conturi corespondente.
După scopul pentru care se întocmesc, formulele contabile sunt de două feluri, şi
anume: de înregistrare curentă şi de stornare.
Formule contabile de înregistrare curentă, sunt acelea care se întocmesc pentru
înregistrarea operaţiilor economice şi financiare ce au loc în mod obişnuit, în mod curent
şi care au cea mai mare frecvenţă în activitatea practică de contabilitate. Înscrierea
sumelor la aceste formule se face, de regulă, în negru, motiv pentru care se mai numesc şi
formule contabile de înregistrare în negru. Sumele respective se adună între ele, atât în
debitul cât şi în creditul contului. Formulele contabile curente de înregistrare în negru,
constituie baza înregistrărilor în contabilitate.
La unele formule contabile de înregistrare curentă, puţine la număr, înscrierea
sumelor se face în roşu (sau în negru, dar încadrat în chenar, ceea ce echivalează cu
înscrierea în roşu), şi au semnificaţia unor sume cu semnul minus “-“, care scad din
sumele înscrise pa baza formulelor contabile curente de înregistrare în negru, atât în debit
cît şi în credit. Ele se mai numesc şi formule contabile curente de înregistrare în roşu, sau
pe scurt, formule contabile de înregistrare în roşu. Astfel de formule contabile servesc
pentru înregistrarea unor operaţii curente cu caracter special, care au ca scop rectificarea
prin scădere a valorii unor bunuri economice înregistrate anterior la preţuri sau costuri
mai mari decât cele efective, în scopul aducerii lor la nivelul preţului sau costului efectiv,
motiv pentru care se mai numesc şi formule contabile de rectificare.
Formule contabile de stornare, reprezintă o modalitate specifică contabilităţii de
corectare a unor erori săvârşite anterior, cu ocazia înregistrării în conturi a sumelor din

106
 Analiza contabilă
operaţiile economice şi financiare implicate de activitatea unităţii patrimoniale. Ele sunt
impuse de faptul că în conturi nu se admit corectări de sume înregistrate greşit prin
ştergere sau tăierea lor şi înscrierea apoi a sumei corecte.
După modul de înscriere a sumei în formulele contabile de stornare, acestea pot
fi:
Formule contabile de stornare în negru, sunt acelea în care anularea sau
corectarea se obţine prin inversarea poziţiei deţinute de conturi în cadrul corespondenţei.
Astfel, contul corespondent debitor va deveni cont corespondent creditor şi invers. După
care se întocmeşte formula contabilă corectă.
Acest tip de formule prezintă următoarele dezavantaje:
- încarcă artificial rulajul conturilor;
- se stabilesc corespondenţe între conturi, care în mod normal nu ar avea loc.
Formule contabile de stornare în roşu, constau în anularea unei formule contabile
efectuate anterior greşit, prin repetarea ei, (conturile îşi menţin poziţiile în cadrul
formulei contabile), dar cu suma înscrisă în roşu.
Acest tip de formule contabile au fost concepute pentru a înlătura dezavantajul
stornării în negru.
6.4 Rezumat:
Analiza contabilă constă în cercetarea, pe bază de documente, a fiecărei operaţii
economice sau financiare în parte, prin descompunerea ei în elementele componente, în
scopul stabilirii conturilor corespondente şi a păeţii acestora în care urmează să se
înregistreze operaţia respectivă, concomitent şi cu aceeaşi sumă.
6.5 Cuvinte cheie: etape, reguli de funcţionare a conturilor, formulă contabilă.

6.6 Întrebări de reflecţie:

1. Ce este analiza contabilă şi ce importanţă prezintă ea pentru contabilitate?
2. Ce este formula contabilă simplă şi formula contabilă compusă?
3. Ce este stornarea şi de câte feluri este aceasta?

6.7 Teste de autoevaluare:

1. Instrumentul de corectare a înregistrărilor eronate este:
a. contul bifuncţional;

107
 Bazele Contabilităţii
b. balanţa de verificare;
c. formula de stornare;
d. conturile de regularizare.
2. Formula contabilă rezultă din:
a) bilanţul contabil anual,
b) balanţa de verificare lunară,
c) consemnările exprese în documentele justificative;
d) analiza contabilă
3. Articolul contabil se deosebeşte de formula contabilă prin:
a) nu sunt deosebiri;
b) explicaţia descriptivă;
c) aşezarea conturilor corespondente.
6.8 Teste de evaluare:
1. Modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii economice sau
financiare este:
a) contul;
b) bilanţul;
c) formula contabilă.
2. Cercetarea, pe baza documentelor, a fiecărei operaţii economice sau
financiare este:
a) articolul contabil;
b) formula contabilă;
c) analiza contabilă.
3. Legătura dintre conturile corespondente debitoare şi creditoare se face
prin:
a) suma corespunzătoare;
b) punerea semnului egal;
c) semnul „%” (următoarele).
6.9 Temă pentru acasă:
Reconstituiţi analizele şi formulele contabile de mai jos:
a) NATURA OPERAŢIEI ………………………….
creşterea stocului de marfă …………...datoriile faţă de……………
+ (…) +(P)
Contul………………. Contul………………………….
D ……
FORMULA CONTABILĂ:

108
 Analiza contabilă
1.000.000 lei Mărfuri = Furnizori 1.000.000 lei
b) NATURA OPERAŢIEI ………………………….
………………………… cresc……………………… ………….efectele de plată
+(A) +(P) + ( …)
Contul 300 Materii prime Contul 401 Furnizori Contul …………………...
……… ……... C
FORMULA CONTABILĂ:
10.000.000 lei Materii prime = %
Furnizori 3.000 lei
Efecte de plată 7.000 lei
C) NATURA OPERAŢIEI : Plata următoarelor datorii dintr-un credit
bancar pe termen scurt: furnizori 2.000 lei; efecte de plată 5.000 lei; impozit pe salarii
4.000 lei.
scad …………….. scad efectele de plată scade …………… ……….creditele bancare
-(P) -(…) -(…) …( P )
Contul……… Contul 403 Efecte de Contul 441 Impozit pe Contul 519 Credite bancare
plată salarii pe termen scurt
D …….. ……. ……..
FORMULA CONTABILĂ:
% = ……………… ….…
……………. ………………
5.000 lei Efecte de plată
4.000 lei Impozit pe salari

Soliţii – teste de autoevaluare: 1 (c); 2 (d); 3 (b).

109