Rata inflației în Republica Moldova și Marea Britanie – Comparație

1. Rata inflației în Republica Moldova:

Banca Naţională a Republicii Moldova răspunde de politica monetară şi cea valutară. Statutul
său defineşte ca principal obiectiv al BNM: “asigurarea stabilităţii monedei interne în vederea
menţinerii stabilităţii preţurilor”. În fiecare an Guvernul stabileşte o rată obiectivă a inflaţiei, în
acord cu FMI. La sfîrşitul lunii trecute Banca Naţională şi-a făcut publică politica monetar-
creditară şi valutară pentru anul 2004. În baza prognozelor macroeconomice de evoluţie a
economiei naţionale, programul monetar al băncii centrale a fost elaborat pornind de la premisa
creşterii PIB-ului cu 5%, cu o rată medie a inflaţiei în limita de 8–10% şi un curs mediu de
schimb de 15,2 lei pentru un dolar american. Autoritatea monetară întotdeauna şi-a formulat
scopul său foarte elocvent — reducerea cu orice preţ a inflaţiei.

Reducerea nivelului inflaţiei de la 23,8% în 1995 pînă la 4,4% în 2002, care de altfel conţine
o doză ridicată de suspiciune în viziunea unor analişti financiari, a constituit o tendinţă pozitivă
în direcţia stabilizării leului moldovenesc. Însă rata anuală a inflaţiei de 15,7% care a fost
înregistrată anul trecut a dat peste cap politica fulminantă a Băncii Naţionale în această direcţie.
În acest context, merită să specificăm că scăderea periodică a nivelului inflaţiei a fost precedată
de anumite fluctuaţii dure, uneori chiar galopante precum ne-a demonstrat practica anilor 1998–
1999, unde nivelul ratei inflaţiei a variat între 18,3% şi respectiv 43,3%. Acest declin a survenit
în cea mai mare parte ca urmare a crizei financiare din Rusia. Republica Moldova a fost captiva
acelor distorsiuni financiare de proporţii, dat fiind faptul că aproximativ 70% din schimburile
comerciale externe pe care le întreţinea îi revenea Federaţiei Ruse. Şi totuşi prognozele băncii
centrale în ceea ce priveşte rata inflaţiei pentru acest an rămîn rezervate în opinia mai multor
experţi ce monitorizează expectaţiile inflaţioniste, considerînd nivelul de 8–10% pentru un
scenariu foarte optimist.

În cele ce urmează, voi încerca să supun atenţiei publice o serie de gînduri cu privire la
persistenţa unei inflaţii ridicate şi ce se poate face pentru a o aduce spre nivelul de 10% în 2004.
Monetizarea deficitului bugetar, observabilă în cele mai multe ţări aflate în tranziţie, mai ales în
primii ani de transformări, a fost o modalitate a sistemului de-a răspunde la o extraordinară
“încordare structurală”, expresie a ineficienţei multor întreprinderi la noile preţuri liberalizate. Pe
de altă parte, arieratele şi datoriile, comportamentul în materie de preţuri al societăţilor şi
întreprinderilor, un anumit regim de curs de schimb au introdus elemente structurale în dinamica
inflaţiei şi au favorizat cronicizarea acesteia. Iar cronicizarea a întărit considerabil expectaţiile
inflaţioniste. Acestea din urmă, desigur, pot fi puse în legătură cu lipsa de credibilitate a
măsurilor de stabilizare de-a lungul anilor.
Totuşi anii 1995–2003 se caracterizează prin practicarea de către Banca Naţională a unor
importante operaţiuni cvasifiscale (subvenţionarea de către banca centrală a unor activităţi
economice), fie prin politica cursului de schimb, fie prin credite preferenţiale. Anul 2002 a
consemnat cea mai mică rată a inflaţiei din cei 11 ani de tranziţie, 4,4%, acest rezultat fiind
înlesnit de controlul administrativ al unor preţuri-cheie (inclusiv aprecierea cursului oficial de
schimb, preţul energiei etc.) şi intensa monetizare a economiei. Monetizarea (care înseamnă
creşterea ponderii activelor monetare în PIB) s-a datorat funcţionării pentru prima dată a unor
dobînzi real pozitive, ceea ce a mărit substanţial atractivitatea depunerilor la termen în bănci.
Monetizarea explică cum a fost posibil că emisiunea masivă de bază monetară (M0) şi implicit
creşterea lichidităţii (M2) în economie, proces indus şi de subvenţionarea (nu prin buget) a
agriculturii şi a altor sectoare, să nu conducă rapid la inflamarea inflaţiei.

2. Rata inflației în Marea Britanie

Rata inflației din Marea Britanie a atins în mai cel mai ridicat nivel din 1997 încoace, generând
presiuni asupra Băncii Angliei în sensul majorării ratei dobânzii de politică monetară, în
condițiile în care economia se îndreaptă spre recesiune, scrie Bloomberg.
Prețurile de consum au urcat cu 3,3% față de anul trecut, cea mai pronunțată creștere de la
lansarea indicelui, cu 11 ani în urmă, a anunțat Biroul Național de Statistică. Economiștii
anticipaseră o creștere de 3,2%. Prețurile au avansat cu 0,6% față de luna anterioară.
Guvernatorul Băncii Angliei Mervyn King este acum nevoit să adreseze o scrisoare guvernului
în care să explice de ce rata s-a depărtat cu mai mult de un punct de țintă de 2%. Conform
estimărilor băncii, prețul record al petrolului va alimenta în continuare creșterea inflatiei,
afectând creșterea economică și nivelul de trai.
Lira sterlină a scăzut în raport cu dolarul și euro după ce datele privitoare la inflație au sugerat că
majorarea prețurilor ar putea afecta cresterea economică. La 5%, rata de referință a dobânzii din
Marea Britanie se află la cel mai ridicat nivel din G7.
Creșterea inflației a fost determinată în principal de majorarea prețului alimentelor, băuturilor
non-alcoolice și energiei, a arătat biroul de statistică. Inflația de bază, ce exclude prețurile
alimentelor, energiei, tutunului și băuturilor alcoolice, s-a situat la 1,5%, cea mai ridicată din
octombrie anul trecut. King a declarat pe 14 mai ca inflația ar putea depăși nivelul de 3% timp de
mai multe trimestre, guvernatorul putând fi nevoit să redacteze o nouă scrisoare adresată
executivului. Banca estimează că rata inflației va atinge nivelul de 3,75%.
Prețurile alimentelor "vor ramâne ridicate", a declarat Peter Brabeck-Letmathe, președinte al
Nestle SA, lider mondial în sectorul alimentației.
Economia va avansa cu 1,3% anul viitor, cea mai scăzută rata din 1992 încoace, a anticipat
Confederația Industriei Britanice.
Încrederea consumatorilor se afla la cel mai scazut nivel din 1990, conform GfK. Britanicii se
asteapta ca inflația să atingă 4,3% anul viitor.
3. Concluzii:
Inflația în Republica Moldova este mult mai instabilă în comparație cu Marea Britanie,
deasemenea inflația în Moldova este mult influențată de activitatea economică a țărilor
înconjurătoare din cauza variației și cantității de produse în țară precum și din cauza activității
comerciale. Principala cauză a inflației în Republica Moldova este corupția, iar în Marea Britanie
devalorizarea lirei sterline. Marea Britanie fiind mult mai puternică din punct de vedere
economic în comparație cu Republica Moldova are o organizare mult mai eficientă ce duce la o
creștere stabilă și continuă a economiei, astfel micșorând riscul inflației, ceea ce nu putem spune
despre Moldova.