Antonesei Sabina-Oltița

FEEA, An I ID

Inflația și evoluția procesului inflaționist în România în contextul crizei resurselor

1. Inflația
 Inflația este un dezechilibru structural care reflectă existența în circulație a unei
mase monetare în raport cu nevoile economiei, ceea ce determina creșterea
durabilă și generalizată a prețurilor și deprecierea monedei naționale.

Inflația este un indicator care arată la sfârșitul anului fiscal dacă politicile
guvernamentale monetare, legislative și fiscale, alături de politicile Băncii
Centrale, se coordonează și conduc la stabilitatea prețurilor de consum.

Inflația are diverse forme precum:

- Inflația prin monedă
- Inflația prin cerere
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID

- Inflația prin ofertă

- Inflația prin credit
- Inflația prin costuri

După ce a atins nivelul maxim al acestui ciclu inflaționist în noiembrie 2022, rata
anuală a inflației IPC s-a înscris pe o traiectorie descendentă, într-un context
caracterizat de detensionarea piețelor materiilor prime; valoarea de 14,53 la sută
consemnată în luna martie 2023 a fost cu 1,84 puncte procentuale inferioară celei
înregistrate la finele intervalului anterior. Parcursul dezinflaționist a fost imprimat
de grupa bunurilor energetice, atât pe fondul evoluției prețurilor combustibililor, a
căror variație anuală a resimțit puternice efecte de bază favorabile, în contextul
unui nivel stabil al cotației Brent în perioada curentă, cât și ca urmare a extinderii
sferei de aplicare a schemei de sprijin pentru plata facturilor la electricitate
începând cu 1 ianuarie 2023. Rata anuală a inflației de bază și-a întrerupt
ascensiunea la finele trimestrului I, revenind în luna martie la 14,6 la sută, nivel
similar celui înregistrat la sfârșitul anului 2022; determinanții traiectoriei includ
diminuarea presiunilor din partea materiilor prime energetice și agroalimentare, dar
și ameliorarea anticipațiilor inflaționiste. Pe de altă parte, condițiile de cerere din
economie rămân totuși favorabile implementării creșterilor de prețuri.
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID

2.Cauzele inflației
Evolutia ratei inflatiei dupa 1990, reflecta dezechilibrele structurale ale
economiei precum si succesiunea politicilor monetare aplicate de catre BNR.
Cauzele inflatiei au constat in dezechilibrul dintre cerere si oferta.
Analiza ofertei evidentiaza ca, la nivlul economiei romanesti, s-au
manifestat importante dezechilibre structurale, comertul exterior a inregistrat o
continua deterioarare, iar constrangerile bugetare slabe au condus la o permanenta
preocupare pentru majorarea salariilor la nivelul intreprinderilor.
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID

Aceste cauze au antrenat scaderea performantelor economiei nationale,

costurile au crescut in termeni reali, iar productia vanduta a scazut considerabil
pana in anul 1992. Astfel, majoritatea industriilor au inregistrat pierderi, iar efectul
principal a fost inflatia.
Referitor la cererea agregata, analizele evidentiaza ca aceasta a fost
influentata de excesul de masa monetara, deficitul fiscal si cvafiscal si arieratele
intreprinderilor.
Excesul de masa monetara a fost declansat, in 1990, de masurile cu
caracter”populist” dintre care restituirea partilor sociale, ceea ce a echivalat cu o
emisiune monetara fara acoperire. Anularea creditelor bancare neperformante ale
intreprinderilor, din 1990, a echivalat cu 13% din masa monetara, iar operatiunea
din 1991, cu 23% din masa monetara. De asemenea, compensarea globala a
arieratelor, realizata la sfarsitul anului 1991 a avut ca efect o emisiune de peste 200
miliarde lei, ceea ce echivaleaza cu 25% din masa monetara si 50% din baza
monetara. In circuitul bancar s-au aflat atunci, lichiditatile fara acoperire care au
echivalat cu 1,1 miliarde $.
Astfel, procesul inflationist declansat in 1990, a fost alimentat de cresterea
masei monetare cu 105,3% in 1992 si 122,7% in 1993. Viteza de circulatie a
crescut de la 1,79 in 1990, la 4,07 in 1992 si 7,26 in 1993.
Un alt moment, care a stimulat inflatia il reprezinta anul 1996, cand, prin
creditele acordate agriculturii, si care s-au dovedit neperformante, masa monetara
s-a majorat cu 6,5% si s-au agravat dezechilibrele macroeconomice.
Deficitul fiscal nu a stat la baza inflatiei, in Romania, intrucat deficitul
bugetului de stat situat intre 0,4 si 4,9 % din PIB, in perioada 1990 – 1998, iar
soldul bugetului consolidat al statului, a fost cuprins intre +3,2 si -4,6%, niveluri
care evidentiaza ca nu puteau genera inflatie.
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID

In schimb, deficitul cvafiscal, evaluat de Banca Mondiala, a reprezentat intre

20% si 5% din PIB. Componentele acestui deficit cvafiscal au fost urmatoarele:
 Debitele statului din bilantul Bancii Natioanale, care au aparut din
operatiuni valutare (diferente de curs valutar si plati de dobanzi) au
reprezentat intre 10,3 % si 5,7% din PIB in anii 1991 si 1992;
 Deficitul public din datoria externa a aparut ca urmare a diferentei de curs
intre momentul primirii creditelor si cel al rambursarii acestora;
 Deficite de arieratele si pierderi ale sectorului public, care s-au situat la
10,9% in PIB in 1992, si se diminueaza pana la 0,8% din PIB in 1995.

Arieratele intreprinderilor au inregistrat nivelul maxim in 1991, reprezentand

85% din PIB, iar in anii ulteriori valorile au fost cuprinse intre 20 si 25 % din PIB.
Datele prezentate dovedesc ca inflatia a fost garantata si alimentata, in diferite
momente de cauze diferite, respectiv cresterea costurilor sau crestera cererii.

Analiza cantitativa a inflatiei permite evidentierea urmatoarelor evolutii:

 In 1990, lunile noiembrie si decembrie, preturile cu ridicata au crescut cu
129% (ceea ce semnifica 14397% anual), iar cele cu amanuntul cu
37,7%(581% anual)
 In 1991, indicele mediu al preturilor la consumator au fost de 320%, fiind in
descrestere,pana la 284,8% in 1992 si 265% in 1993
 In perioada 1994 -1995, inflatia s-a diminuat, rata medie lunara ajungand
pana la 2,1%
 Procesul inflationist cunoaste o revenire, in perioada 1996-1997, ca urmare a
liberalizarii pietei de valutare si a preturilor ramase pana in acel moment sub
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID

controlul autoritatilor. Astfel, in martie 1997 s-a inregistrat cel mai inalt
nivel al ratei de crestere a preturilor 30,7% lunar
 Anul 1998 s-a caracterizat prin scaderea inflatiei care s-a situat la nivelul de
40,6%
 Trendul de scadere a inflatiei s-a constatat si in anul 2000. Cand s-a
inregistrat un nivel anual de 40,7%(decembrie), si care a continuat in
primele luni ale anului 2001, tendinta care a reflectat procesul de dezinflatie
ca obiectiv al autoritatii monetare.

Evolutia ratei inflatiei si a indicelui preturilor de consum, in Romania, in

perioada 1990 – 1999 se prezinta astfel:
1990 1993 1995 1997 1998 1999
Rata lunara a inflatiei(%) - 12,1 2,1 8 2,9 3,7
IPC fata de decembrie 100 3.820 7.894 31.174 43.830 67.849
1990
Defcit bugetar in PIB 0,3 -2,6 -4,1 -3,6 -2,8 -2,6
(%)

3.Evolutia inflatiei
În România, inflatia a fost recunoscuta ca problema începând din noiembrie
1990 –momentul declansarii reformei economice. Fenomenul a existat însa înainte
de aceasta data (decalaj între cerere si oferta pe piata interna au fost sesizate înca
de la începutul anilor ’80, pe fondul rambursarii accelerate si înainte de termen a
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID

datoriei externe), dar tensiunile acumulate au fost reprimate si mascate prin

intermediul pârghiilor specifice economiei planificate.

În ultimele trei decenii, inflatia în România a fost oscilanta ca urmare a

efectelor întârzierii restructurarii de fond a economiei, întreruperii în nenumarate
rânduri a eforturilor de stabilizare, politicii salariale neadecvate, indisciplinei
financiare extinse.
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID

4. Efectele inflației
Desi inflatia controlata poate avea si efecte pozitive, ea ramane un fenomen
preponderent negativ, un factor dezorganizator al economiei, afectand direct sau
indirect intreaga societate si economia mondiala in ansamblul ei. Ea descurajeaza
investitiile, redistribuie veniturile in favoarea celor puternici, ii dezavantajeaza pe
consumatori prin scaderea puterii de cumparare a banilor. Aceste efecte negative
constituie costurile sociale ale inflatiei si sunt suportate diferentiat de participantii
la viata economica. Cei mai afectati sunt consumatorii, cu venituri mici si relativ
fixe, deoarece in perioada inflationista costul vietii creste. Cum cresterea
veniturilor, de regula, nu compenseaza rata inflatiei, standardul de viata scade. De
aceea este necesara interventia statului, care prin masuri de protectie sociala,
trebuie sa contracareze aceste efecte negative.

Inflatia poate avantaja anumite categorii sociale, care pot sa-si mareasca usor
veniturile, datornicii si guvernul.
Antonesei Sabina-Oltița
FEEA, An I ID

Afectate de inflatie sunt si persoanele care economisesc. Daca economiile

banesti sunt depozitate in banci, iar rata dobanzii nu depaseste rata inflatiei,
valoarea reala a economiilor scade, fiind mai mica decat suma initiala depozitata.

Bibliografie

1. Turliuc Vasile si alti colaboratori: ,,Moneda si credit”, Ed Economica,

Bucuresti, 2005
2. Basmo Cezar: ,,Moneda, credit, banci”, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 2001
3.Elena Bojesteanu si colectivul „Moneda si banci” Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2011
4. http:// www.bnr.ro
5. http://www.insse.ro/cms/