Ministerul Educatiei,Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

I.P. Centrul de Excelenta in Economie si Finante

Catedra ,,Finante si asigurari’’

Studiul individual nr.1

La disciplina: Teoria Economica II
Tema:Inflatia in Republica Moldova

Elaborat:Scripnic Dani
Grupa:FA1806G
Verificat:Bugenko Galina

Chisinau,2020

1
 CUPRINS:
1.Introducere................................................3
2. Inflaţia şi particularităţile fenomenului inflaţionist în RM............................3
3. Evoluţia inflaţiei ......................................4
4. Cauzele inflaţiei........................................7
5. Politica BNM în domeniul inflaţiei, sugestiile specialiştilor şi concluzii.........8
6.Bibliografie................................................10

2
Introducere

Inflația reprezintă un dezechilibru major din economia unei țări.

Ea este reprezentată de creșterea generală a prețurilor, indiferent că discutăm de bunuri de larg
consum, de combustibili, ori de servicii.
În același timp, se înregistrează și o putere mai mică de cumpărare a monedei naționale.
Este simplu de înțeles de ce: cu cât prețurile cresc, cu atât vei putea achiziționa mai puține
produse cu banii tăi.
Nu contează că anul trecut luai un kilogram de roșii cu 10lei. Dacă vorbim despre inflație și de o
creștere a prețurilor, anul acesta vei putea achiziționa doar 0.9 kg la aceiași bani.

Iată de ce fostul președinte american Ronald Reagan afirma în anul 1978 că „Inflația
este la fel de violentă precum un tâlhar, la fel de înspăimântătoare precum un hoț
armat și la fel de letală precum un asasin plătit”.

Inflaţia şi particularităţile fenomenului inflaţionist în RM

Este bine cunoscut faptul că pe parcursul întregii perioade de tranziţie economia Republicii
Moldova s-a confruntat cu dezechilibre inflaţioniste, care s-au manifestat începînd cu anii 1990-
1991 şi pînă în prezent cu intensităţi diferite şi forme variate. În acest context, analiza evoluţiei
inflaţiei precum şi a factorilor determinanţi ai acesteia în Republica Moldova este foarte
importantă, dar şi complicată datorită unor particularităţi specifice evoluţiei economiei naţionale
în această perioadă.
Din acest motiv, este necesar să menţionăm că toate analizele referitoare la evoluţia
inflaţiei şi procesului inflaţionist în Republica Moldova pentru perioada anterioară emiterii
monedei naţionale nu sunt tocmai relevante, din motivul existenţei în acei ani a unui haos
monetar, circulaţiei mai multor monede şi unor tendinţe crescătoare de pătrundere a dolarului
SUA pe piaţa autohtonă. În aceste condiţii Banca Naţională a Moldovei nu dispunea de
posibilitatea de a gestiona procesul circulaţiei monetare.
În pofida introducerii în 1993 a monedei naţionale, aceasta nu este utilizată pe deplin în
volumul total al tranzacţiilor din economie (o parte din volumul total al tranzacţiilor este
deservită de dolar, iar din 2002 şi de euro) şi astfel, nu deserveşte circuitul total al PIB. De
asemenea, doar o parte din volumul PIB-ului Transnistriei este deservită de leul moldovenesc,
ceea ce împiedică obţinerea pentru întreaga perioadă de după 1994 a unor date statistice certe cu

3
privire la volumul PIB şi agregatele monetare. Acest fapt nu permite efectuarea de analize
cantitative şi calitative privind corelaţia dintre volumul monedei naţionale şi PIB.
Un alt aspect al acestei corelaţii constă în faptul că în calculul produsului intern brut al
Republicii Moldova nu este inclus volumul tranzacţiilor efectuate de către economia subterană.
Astfel, leul moldovenesc nu-şi poate îndeplini în totalitate funcţiile de mijloc de circulaţie,
mijloc de plată şi tezaurizare şi astfel efectuarea unor cercetări cu privire la estimarea cantitativă
a factorilor de influenţă asupra inflaţiei în Republica Moldova este dificilă şi concluziile obţinute
în rezultatul cercetărilor pot fi eronate.
În Republica Moldova indicatorul utilizat în politica monetară pentru măsurarea inflaţiei
este Indicele Preţurilor de Consum (IPC), care se calculează în baza unor ponderi a mărfurilor şi
serviciilor, ce intră în coşul de consum, ca modificare medie ponderată a nivelului preţurilor. IPC
nu poate servi ca reper în fundamentarea deciziilor de politică monetară, dat fiind faptul că
modificarea IPC indică însuşi modificarea costului vieţii sau a cheltuielilor finale ale
consumatorilor efectuate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor în perioadele respective şi nu
poate fi corelat cu oferta de bani deoarece masa monetară participă la realizarea tranzacţiilor cu
cantitatea totală de bunuri şi servicii din economie, dar nu doar cu cele care intră în coşul de
consum al populaţiei.
Evoluţia inflaţiei
Din punct de vedere al nivelului inflaţiei înregistrate (Figura1) şi a situaţiei
macroeconomice, procesul inflaţionist poate fi divizat convenţional în cinci perioade, şi anume.

200
Evoluţia preţurilor în Republica Moldova în perioada ianuarie
1994
150
- septembrie 2009

100

50

Fig.1

• Perioada I (1990-1993) – perioada slumflaţiei, caracterizată prin inflaţie înaltă (peste 100%
anual) şi reducere substanţială a PIB-ului real (de circa 40.0 la sută), şomaj sporit (de peste 10.0
la sută). Perioada dată este marcată de procesul de deschidere a economiei moldoveneşti odată cu
semnarea Decretului preşedintelui RM nr. 256 din 27 decembrie 1991 cu privire la liberalizarea

4
preţurilor şi tarifelor şi protecţia pieţei interne, ceea ce a condus pur şi simplu la un „boom” al
preţurilor, vechiul sistem de preţuri creînd mari distorsiuni în economie. Astfel în fosta Uniune
Sovietică inflaţia nu exista pentru că nu trebuia să existe, totul era pus pe seama deficitului,
preţurile fiind pur şi simplu îngheţate. Aceasta împreună cu întîrzierea reformei monetare şi
emisiunea monedei naţionale la 29 noiembrie 1993 (în 1992 autorităţile fiind mai mult
preocupate de emisiunea cupoanelor, în timp ce ţara pierdea, conform unor estimări circa 1mlrd
de USD anual de pe seama inflaţiei) au condus la rate enorrme ale inflaţiei şi anume de 1669,6%
în 1992 şi 2705,7% în 1993. Cu toate că unii economişti afirmă că economia perioadei date era
caracterizată de hiperinflaţie, aceasta este totuşi o exagerare, fiindcă urmărind evoluţia lunară a
preţurilor în anul 1992 (Figura2) vom constată că nu s-a înregistrat o inflaţie lunară mai mare de
50% pe parcursul mai multor luni, ceea ce de fapt presupune fenomenul hiperinflaţiei.

Creşterea lunară a preţurilor în 1992

70.0
60.0
50.0
40.0
30.0 55.7 59.2
20.0 37.9 39.3 43.5
33.6
27.0 26.2 23.2 22.7
10.0 14.7 10.6
0.0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Fig.2
• Perioada II (1994-1999) – perioada stagflaţiei concretizată prin inflaţie galopantă însoţită de
recesiune economică. Reducerea nivelului inflaţiei de la 23,7% în 1995 pînă la 11,2 % în 1997 a
constituit, totuşi, o tendinţă pozitivă în direcţia stabilizării leului moldovenesc. Însă rata anuală a
inflaţiei de 18,3% care a fost înregistrată anul 1998 a dat peste cap politica fulminantă a Băncii
Naţionale în această direcţie. În acest context, merită să specificăm că scăderea periodică a
nivelului inflaţiei a fost precedată de anumite fluctuaţii dure, uneori chiar galopante precum ne-a
demonstrat practica anilor 1998-1999, unde nivelul ratei inflaţiei a variat între 18,3% în 1998 şi
respectiv 43,3% în 1999. Acest declin a survenit în cea mai mare parte ca urmare a crizei
financiare din Rusia. Republica Moldova a fost captiva acelor distorsiuni financiare de proporţii,
dat fiind faptul că aproximativ 70% din schimburile comerciale externe pe care le întreţinea îi
revenea Federaţiei Ruse.

5
• Perioada III (2000) – perioadă de dezinflaţie (de la 43.8 la sută la 18.4 la sută) şi începutul
stabilizării situaţiei macroeconomice în urma crizei financiare regionale din anul 1998;
• Perioada IV (2001-2002) – perioada dezinflaţiei rapide, manifestată printr-o micşorare a
preţurilor bunurilor şi serviciilor ce s-a încadrat în limitele de 4.4-6.3 la sută. Nivelul ratei
inflaţiei pe perioada anilor 2000-2002 a înregistrat cele mai mici valori. Astfel în 2000 acesta a
fost de 18,4%, în 2001 - 6,3%, iar în 2002 - de numai 4,4% (!) fiind în acelaşi timp cel mai redus
nivel din spaţiul postsovietic.
• Perioada V (2003-prezent) – perioada inflaţiei deschise, caracterizată printr-o majorare anuală
a preţurilor la bunuri şi servicii între 10.0-15 la sută, cu excepţia anului 2003 cînd rata inflaţiei
atinge 15,7%. În vara anului 2003 preţurile au crescut spectaculos din cauza anticipărilor
inflaţioniste înalte legate de recolta proastă de cereale, contrazicînd tendinţa de descreştere din
anii normali. A fost anul cînd s-a manifestat aşa-numita "criză a pîinii". Totodată creşterea
preţurilor din acest an mai pot fi puse şi pe contul majorării preţului la resursele energetic, dar
mai ales la gazul natural, pe pieţele internaţionale, de care e dependentă şi RM.

Inflaţia în Republica Moldova

120.0
106.0
100.0
80.0
procente

60.0
40.0 43.7

20.0 23.7
15.1 18.3 18.4
15.7 12.5
11.2 6.3 10.0 14.1 13.1 7.3
0.0 4.4
1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Fig. 3
Cauzele inflaţiei
În Republica Moldova evoluţia preţurilor de consum este influenţată atît de factorii
monetari care se află sub controlul direct al BNM, cît şi de factorii nemonetari, cum ar fi
preţurile administrative, veniturile populaţiei şi productivitatea muncii, anticipările inflaţioniste,
măsurile de politică bugetară care nu sunt supuse controlului direct al BNM, dar care exercită o
influenţă semnificativă asupra cererii şi ofertei de bunuri şi servicii.
Inflaţia în Republica Moldova demonstrează mai degrabă un pronunţat caracter sezonier,
care se manifestă cu stabilitate mai ales în perioadele ianuarie-aprilie şi august-octombrie al
fiecărui an. Acesta este legat de dependenţa înaltă a economiei de sectorul agricol, de importul

6
masiv, precum şi de pieţele emergente. În alte perioade ale anului inflaţia este mai puţin
previzibilă.
Totodată, experţii care monitorizează evoluţia preţurilor în Republica Moldova nu au
identificat pînă la moment o corelaţie semnificativă între evoluţiile lunare şi trimestriale ale
agregatelor monetare şi cea a inflaţiei. Aceasta ne face să credem că inflaţia în Moldova în
general nu are un caracter monetar, fiind generată în principal de factori nemonetari. Economiştii
o mai numesc şi inflaţie importată.
Aprecierea şi deprecierea monedei naţionale faţă de dolarul SUA, monedei euro, etc. de
asemenea are o influenţă semnificativă asupra evoluţiei preţurilor mărfurilor şi serviciilor
comercializate pe piaţa Republicii Moldova, datorită faptului că influenţează direct costurile
importatorilor de bunuri şi servicii, iar ponderea produselor importate (produse finite,
semifabricate, resurse energetice etc.) constituie o parte importantă din consumul final.
Agenţii economici şi populaţia decid asupra cheltuielilor pe care intenţionează să le
efectueze pe baza aşteptărilor lor privind inflaţia. Astfel, aşteptîndu-se la o rată a inflaţiei sporită,
deci la creşterea preţurilor bunurilor şi serviciilor, agenţii economici şi populaţia tind să
achiziţioneze şi să deţină cît mai multe active reale (bunuri de consum durabile, stocuri de
produse şi bunuri capitale), stimulînd astfel cheltuielile de consum şi investiţiile în bunuri reale,
deci, cererea agregată şi, respectiv volumul PIB.
Alţi factori, de natură nemonetară, de influenţă asupra indicelui preţurilor de consum în
perioada anilor 1994-2007 sunt: tarifele la energie electrică, preţurile la combustibil, preţurile la
gaz, nivelul salariilor nominale calculate, preţurile la serviciile de transport - care au afectat
direct sau indirect costurile de producţie ale agenţilor economici şi ulterior preţurile bunurilor şi
serviciilor.
Problema principală, legată de inflaţie, care apare este determinarea acelui nivel al
inflaţiei care permite menţinerea unei rate stabile de creştere economică. În conformitate cu
estimările economiştilor contemporani o rată a inflaţiei sub 10.0 la sută pentru ţările cu economie
în tranziţie nu exercită influenţe negative asupra creşterii economice, ci poate manifesta chiar un
efect puţin pozitiv.
Politica BNM în domeniul inflaţiei, sugestiile specialiştilor şi concluzii
Odată cu semnarea planului de acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană a apărut
necesitatea armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene. Ca urmare a acestui
fapt, precum şi a tendinţelor globale de dezvoltare continuă a Băncilor Centrale, în luna iunie
2006 au fost introduse modificări în Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Conform
modificărilor date a fost stabilit noul obiectiv fundamental al Băncii Naţionale şi anume

7
asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Prin modificarea obiectivului fundamental al
Băncii Naţionale s-a recunoscut caracterul preponderent monetar al fenomenului inflaţiei pe
termen lung şi s-au stabilit priorităţile politicii monetare şi valutare ale Băncii Naţionale. Astfel,
Banca Naţională a fost obligată să identifice şi să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura
şi a menţine stabilitatea preţurilor, condiţie necesară pentru asigurarea stabilităţii
macroeconomice.
În prezent, instrumentul principal pentru dirijarea proceselor inflaţioniste utilizat de către
Banca Naţională a Moldovei, este controlarea agregatelor monetare, care se efectuează prin
sterilizarea masei monetare excesive preponderent prin emiterea certificatelor BNM. Totuşi,
controlarea agregatelor monetare reprezintă la moment pentru Banca Naţională a Moldovei un
proces destul de dificil, ca urmare a intrărilor masive de valută străină în ţară, dolarizării
excesive şi cotei majore a „numerarului în circulaţie” în baza monetară. La fel, Banca Naţională
a Moldovei nu dispune de o corelare sigură între evoluţia agregatelor monetare şi a indicatorului
inflaţiei.
Analiza experienţei altor state din Europa centrală şi de est arată că o mare parte a ţărilor
care se confruntau şi continuă să se mai confrunte cu probleme similare celor din Republica
Moldova au trecut la regimul de ţintire directă a inflaţiei.
Ţintirea inflaţiei este mai mult o abordare nemijlocită a problemei inflaţiei şi nu un set de
instrumente specifice ale politicii monetare. Deseori, ţintirea inflaţiei este definită prin declararea
publică a unei ţinte cantitative de inflaţie pentru un anumit termen, cuplată cu obligaţiunile
Băncii Centrale de a urmări şi a atinge această ţintă. Deoarece asigurarea stabilităţii preţurilor
este recunoscută, în mod general ca obiectiv primordial al politicii monetare, adoptarea
regimului de ţintire a inflaţiei este văzută ca o cheie spre ancorarea aşteptărilor şi orientarea
deciziilor politicii monetare. Regimul de ţintire a inflaţiei poate fi definit şi ca principiul unui
scop unic (indicatorul ţintă al inflaţiei) şi unui instrument principal (rata dobânzii pe termen
scurt) pentru atingerea acestui scop.
Stabilirea ţintei inflaţiei se efectuează de către Banca Centrală de una singură sau în
coordonare cu Guvernul, în baza unor analize şi modelări a eventualei evoluţii a indicatorilor
macroeconomici. Prognoza inflaţiei este posibilă în condiţiile existenţei unui cadru de analiză
macroeconomică şi monetară, care permite descompunerea evoluţiei economice în factori de
influenţă cu cuantificarea lor. Modelarea proceselor economice pentru perioadele viitoare
permite determinarea prognozei nivelului inflaţiei. Reieşind din prognoza obţinută, Banca
Centrală promovează o politică monetară prin utilizarea instrumentelor necesare pentru a nivela
efectele care pot duce la ratarea ţintei. Odată cu anunţarea ţintei inflaţiei Banca Centrală

8
mediatizează şi explică publicului larga atît prognoza nivelului inflaţiei, cît şi deciziile luate cu
privire la instrumentele care se planifică de a fi aplicate în scopul temperării aşteptărilor
inflaţioniste.
Conform unor experţi economici ai Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale
"Viitorul" de la Chişinău, nivelul mic al inflaţiei din ultimii ani nu este o realizare a economiei
moldoveneşti ci se datorează faptului că Guvernul comunist din Republica Moldova a menţinut
artificial inflaţia la un nivel scăzut, apreciind moneda naţională, pentru a evita tensiunile sociale
într-un an preelectoral.
"Menţinerea artificială a unui nivel redus al inflaţiei face populaţia să nu remarce
preţurile crescînde, este ca o pastilă care te face pe termen scurt să nu simţi abcesul, dar nu
elimină problemele. Inflaţia reală în acest an ar fi ajuns la 30-40%, dacă nu ar fi existat efortul
guvernării de a diminua presiunea socială în ajunul alegerilor parlamentare din primăvara anului
2009", a declarat Veaceslav Ioniţă, expert în economie la Institutul "Viitorul
Moneda naţională puternică este defavorabilă Republicii Moldova. "Guvernarea acum în
mod sigur nu este bucuroasă de cursul puternic al leului - pentru că acesta generează probleme la
acumularea veniturilor bugetare, dar loveşte puternic şi în producătorii locali, care sunt în pragul
revoltei. Un contract semnat anul trecut şi realizat acum aduce o pierdere de peste 20% pentru un
producător, ceea ce este enorm într-un an, şi lasă agenţii economici practic fără venit", susţine
Ioniţă.
Nivelul inflaţiei raportat de Guvern pentru anul 2007 a fost de 14%, însă la nivelul
categoriilor de mărfuri consumate de păturile sarace aceasta a fost cu mult mai mare. Potrivit
calculelor experţilor de la Institutul "Viitorul", "inflaţia săracilor" în anul 2007 a fost de 34%.
Concluziile experţilor nu sunt prea încurajatoare: soluţii pe termen scurt nu există, Banca
Naţională a Moldovei nu deţine toate pîrghiile necesare pentru a controla inflaţia, iar subiectul
inflaţiei şi al aprecierii monedei nationale va constitui unul de bază pentru speculaţii politice în
următoarele luni.
In condiţiile în care inflaţia a crescut cu peste 200% în ultimii 10 ani, nu este exclusă o
creştere accelerată a acesteia. Inflaţia în Republica Moldova se formează din inflaţia internă,
preţurile reglementate şi inflaţia importată. Din acest punct de vedere, utilizarea exclusivă a
instrumentelor monetare în combaterea inflaţiei nu aduce rezultatele scontate. Sunt necesare
eforturi conjugate ale tuturor factorilor de decizie - Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei,
Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei etc.
Printre soluţiile nemonetare recomandate pentru stabilizarea şi reducerea nivelului
inflaţiei mai sunt menţionate stabilirea unor marje ale profitului şi ale rentabilităţii pentru

9
producători, cît şi a marjelor de profit la bunurile comercializate ce au o pondere mare în coşul
de consum, reducerea preţurilor reglementate, restructrurarea monopolurilor "Apa Canal",
"Termocom", "Moldovagaz" etc. De asemenea, în opinia experţilor, este necesară stimularea
concurenţei şi competitivităţii, protejarea producătorilor interni, reducerea cheltuielilor bugetare
şi orientarea acestora spre investiţii publice care să stimuleze potenţialul productiv.
Totodată, pe termen scurt, ar fi de folos promovarea unei politici flotante a monedei
naţionale, aprecierea leului fiind un instrument de menţinere a inflaţiei. În final, menţionez că
cea mai eficientă luptă împotriva inflaţiei este creşterea economică. Dacă PIB-ul va creşte cu 1-
2% mai repede decît inflaţia, atunci problema stabilităţii preţurilor ar putea fi rezolvată.

Bibliografie:

1. http://www.interlic.md/2009-01-14/in-anul-2008-nivelul-inflatiei-in-republica-moldova-
a-constituit-73-8147.html
2. http://www.dejure.md/index.php?go=news&n=5999
3. http://www.e-democracy.md/comments/socioeconomic/2006.shtml
4. http://www.wall-street.ro/articol/International/46424/Inflatia-Republicii-Moldova-s-a-
temperat-la-13-4.html
5. http://www.cnaa.md/thesis/11595/
6. http://www.bizcity.ro/finante/inflatia-scazuta-artificial-creeaza-tensiuni-in-republica-
moldova-42483.html
7. http://www.bnm.org/md/seminat_transmisia_politicii
8. http://www.financialexpert.md/index.php?r=4&s=235
9. http://www.statistica.md

10
11