INFLA IE, DEFLA IE, DEZINFLA IE SEC IUNEA 4.1. CONCEPTUL FENOMENULUI INFLA IONIST sI FACTORII DETERMINAN I AI ACESTUIA.

4.1.1 Inflatia - concept, clasificare. Inflatia, ca si deflatia monetar, implic o stare de dezechilibru monetar, determinat de modificarea anumitor variabile; n esent, dezechilibrele monetare sub forma inflatiei sau deflatiei sunt proiectia unei ruperi de echilibru ntre masa monetar si masa de bunuri si servicii. Astfel, n cazul inflatiei, masa bneasc aflat n circulatie nregistreaz o crestere care actioneaz n sensul scderii puterii de cumprare a monedei respective. Primele consecinte vizibile ale acestui fenomen sunt emisiunea exagerat de semne bnesti si cresterea preturilor, dar, n ambele cazuri, aceste consecinte ascund cauzele, care trebuie cutate n rndul unor fenomene economice, sociale, politice deosebit de complexe. Definitia cea mai simpl a inflatiei arat c aceasta este un proces de crestere cumulativ si autontretinut a nivelului general al preturilor. n functie de evolutia acestui nivel, fenomenul inflationist este clasificat, clasificare ce nu detine numai o important teoretic, ci si practic (posibilitatea controlrii trecerii de la un nivel la altul, n msura n care evolutia inflatiei mai poate fi controlat): 1) inflatia latent, atunci cnd cresterea preturilor se situeaz n jurul valorilor de 3 - 4% anual, conducnd spre o depreciere lent a monedei (se mai numeste si "trtoare"); 2) inflatia deschis (manifest), atunci cnd cresterea preturilor se plaseaz ntre 5 si 10% anual; 3) inflatia galopant, atunci cnd cresterea preturilor depseste 15% pe an, determinnd grave dezechilibre; 4) hiperinflatia, fenomen cronic ce presupune existenta unui deficit bugetar si deprecierea sever a monedei n raport cu valutele strine. Ca fenomene relativ noi, unii autori vorbesc despre fenomene ca: a) stagflatia sau slumpflatia, desemnnd o inflatie persistent, pe fondul creia are loc stagnarea sau chiar regresul activittii economice;

b) megainflatia, adic situatia n care cresterea preturilor depseste 15% lunar (cca 150 - 200% anual); c) hiperinflatia, atunci cnd inflatia depseste 50% lunar, declansndu-se la anumite intervale de timp. Specialistii observ o crestere substantial a inflatiei n ultimii 20 de ani, cazurile de hiperinflatie s-au nmultit n perioada 1980 - 1990 (27 de tri ale lumii suport inflatii ntre 20 - 300% anual). 4.1.2 Factorii care conditioneaz inflatia. Dup cum am artat, echilibrul monetar depinde de nenumrate variabile ale cror oscilatii produc modificri n starea de echilibru sau chiar dezechilibre extrem de grave. Aceste variabile pot fi de ordin endogen (factori interni) sau exogen (factori externi). La rndul lor, factorii interni pot fi de natur social - politic, economic, monetar, financiar, valutar etc. Astfel, se disting: - emisiunea excesiv de moned fr acoperire; - deficitele bugetare pe care statul ncearc s le acopere prin intermediul emisiunii de moned fr acoperire; - politica de credite gresit, de natur a genera cresterea cantittii de moned; - practicarea unei devalorizri ftise sau ascunse n vederea redistribuirii de capitaluri n favoarea agentilor celor mai puternici; - scparea de sub control a preturilor; - politica dobnzilor si a taxei scontului ridicate asupra creditelor interne, concomitent cu ieftinirea creditului acordat n exterior n vederea dominrii pietelor monetare si de credit; - practicarea de cursuri n cadrul relatiilor monetare care aduc dezavantaje mari trilor cu moned mai slab; - scderea puterii de cumprare a monedei; - cresterea datoriei externe care oblig tara debitoare s apeleze la diferite operatiuni bancare pentru a evita dezechilibrele ce apar prin lipsa de lichiditate;

- apelarea la tezaurul bncii, aur, devize, valute pentru atenuarea dezechilibrelor economice si monetare; - soldul activ sau pasiv al balantei de ncasri si plti externe, conceput ca un adevrat reglator al situatiei monetar - financiare dintr-o tar; - fiscalitatea excesiv pentru a acoperi cheltuielile statului; - politica salarial; - fenomene imprevizibile: secet, inundatii, cutremure, conflicte armate, etc.; - materiile prime scumpe importate; - importurile la preturi mari / exporturi la preturi mici; - crize economice, politice, financiare, valutare, etc. Aceast multitudine de factori, precum si altii neenumerati mai sus, si aduc n diferite moduri contribtia la alimentarea si desfsurarea inflatiei. De fapt, luati n interdependenta lor, acesti factori definesc nsusi continutul fenomenului inflationist, fenomen extrem de periculos si distructiv, mai ales pentru faptul c este si contaminant prin intermediul relatiilor monetar - financiare dintre state. Implicatiile sociale ale inflatiei sunt: - erodarea n continuare a puterii de cumprare a veniturilor nomi-nale, ndeosebi a categoriilor de populatie cu venituri modeste. - faptul c s-a procedat mai nti la majorarea preturilor si tarifelor si apoi s-au acordat majorrile de salariu, a alocatiilor pentru copii, burselor si alte cresteri ale protectiei sociale, iar unele din aceste prestatii au fost acordate populatiei beneficiare cu ntrziere nu a putut s nu influenteze negativ modul de utilizare a veniturilor, ndeosebi de ctre familiile cu venituri mici. - scderea puterii de cumprare a veniturilor nominale ale populatiei si dificulttile n acordarea prestatiilor de protectie social au contribuit la nruttirea strii sale de nutritie si sntate, a standardului su de viat n general, ndeosebi n primele 3 luni ale anului 1997. O confirmare a acestei aprecieri o gsim n recentul Raport al Bncii Mondiale care situeaz Romnia la acest capitol, dup Moldova si Albania.

- adncirea srciei populatiei, fapt confirmat de cresterea indicelui de mizerie, n primele 5 luni ale anului 1997 la 21,3, atingnd cea mai nalt valoare dup anul 1990. Implicatiile sociale negative ale hiperinflatiei si somajului asupra nivelului de trai ndeosebi ale populatiei salariate au provocat acute tensiuni sociale, n aceast perioad, care au luat diferite forme de protest (mitinguri, greve, blocarea centrelor oraselor si drepturi nationale - greva foamei - etc.). n anii 1991-1993 si trimestrul IV 1996 cnd inflatia a atins cote nalte, guvernul a adoptat o serie de msuri monetare si economice, n scopul ncetinirii cresterii preturilor. Pentru combaterea efectelor negative ale inflatiei nalte s-a practicat o politic salarial si a veniturilor adecvat, precum si o austeritate fiscal abrupt, ca o conditie indispensabil a stabilizrii macroeconomice. n urma aplicrii acestei politici organele guvernamentale si institutiile bancare au reusit n mare msur reprimarea inflatiei si o relansare economic ncepnd cu anul 1994. Stabilizarea economic realizat dup anul 1994 este precar, dovad n acest sens fiind deprecierea n continuare a leului si existenta unei rate a dobnzii superioare indicelui anual al preturilor de consum. n programul de reform s-a estimat o crestere de 90% a ratei inflatiei pentru primele luni ale anului 1997 ajungndu-se la sfrsitul anului 1997 la o rat medie anualizat de 30%. SEC IUNEA 4.2. SCURT ISTORIC.

Situndu-se pe o pozitie opus economistilor monedei, care sustin viabilitatea etalonului aur, afirmnd c o moned dotat cu valoare intrinsec este neinflationist, Pierre Bezbakh, profesor universitar la Paris si specialist n macroeconomie si istorie economic, prezint inflatia ca o boal congenital a monedei, care a nsotit moneda chiar de la aparitia ei. ntr-una din lucrrile sale, profesorul Pierre Bezbakh puncteaz cteva momente istorice importante n care aceast maladie inflationist a cuprins monedele multor tri. . 4.2.1 Evolutia inflatiei pn n sec.XVIII - XIX. Primul moment demn de luat n seam este sec.III, cnd Imperiul Roman de Apus traverseaz o grav criz economic si politic; are loc mrirea preturilor mrfurilor si a remunerrii muncii, pe fondul unei deprecieri considerabile a monedei romane, pricinuit de procurarea cu mai mare dificultate a metalelor pretioase (apar asa - numitele "monede rele" confectionate din aram, cositor si plumb).

n anul 301, Diocletian ncearc s reglementeze preturile si introduce, prin "Edictul preturilor maximale", pedeapsa cu moartea pentru cei ce majorau abuziv preturile. Ulterior, Constantin (306 - 337) nfptuieste o reform monetar punnd n circulatie noi bani de aur si argint, pentru a restabili ncrederea n moneda imperial. Nimic nu va opri ns declinul acestei monede, declin care va contribui la declinul general al imperiului. Pe fondul dezvoltrii schimburilor comerciale si a burgheziei urbane, asistm la desfsurarea unei inflatii trtoare, vizibil prin cresteri lente ale preturilor. n sec.XVI, inflatia devine foarte intens, sporirea preturilor fiind de aproximativ 400% n intervalul 1500 - 1600. Dac inflatia din sec.III se explic prin penuria de metal monetar, cea din sec.XVI si are sursa, dimpotriv, n abundenta de aur si argint datorat intrrilor masive din coloniile spaniole si portugheze. n ambele cazuri, fenomenele monetare amintite au dus la brutale cresteri ale preturilor numai datorit slbiciunilor aparatului de productie. n sec.III, Imperiul Roman a fost strbtut de un prim val al nvlirilor care a ruinat bogatele provincii din Asia si Galia. Acest aparat se bizuia pe folosirea minii de lucru, putin productive, a sclavilor si pe tributul stors din tinuturile cucerite. n sec.XVI, avntul din secolul precedent face loc stagnrii, iar cheltuielile principilor pentru procurarea obiectelor de lux si pentru participrile la rzboi nu erau de natur s stimuleze fortele de productie, dimpotriv, aceast perioad a rzboaielor civile si religioase a agravat criza european. n ambele situatii (sec.III si sec.XVI), inflatia a sanctionat insuficienta productiei. n epoca roman, aceasta nu a ngduit s se procure metalul pretios folosit pentru cumprarea produselor de lux si s se sustin efortul de rzboi; criza de metal a provocat astfel o abtinere general de a utiliza banii. n sec.XVI, productia nu a urmat expansiunea cererii europene, provocat de cheltuielile noilor mbogtiti, ci a fost paralizat de criza social si politic. Aceste dou exemple arat cum nu se poate mai bine c desi dezvoltarea inflatiei este legat de emiterea banilor, ea depinde deopotriv de conditiile de productie si de structurile sociale. La sfrsitul sec.XVIII si n decursul sec.XIX, n conditiile instalrii revolutiei industriale, are loc o crestere progresiv a tuturor preturilor.

4.2.2 Evolutia inflatiei n sec.XX. Dup inflatia de penurie caracteristic pentru anii primului rzboi mondial, reinstaurarea pcii n Europa a permis nviorarea productiei si o sporire moderat a preturilor, exceptie fcnd Germania unde bntuie o spectaculoas hiperinflatie.

n anii '20 asistm la un avnt remarcabil al productiei industriale n principalele tri dezvoltate. Acest avnt se bizuie pe o dezvoltare fr precedent a investitiilor n industrie, pe integrarea rapid a progresului tehnic n aparatul de productie si pe o mrire simtitoare a salariului nominal. Sporirea productiei si majorarea preturilor n anii 1919 - 1920, 1922 - 1926, 1928 - 1929 alterneaz cu perioadele de scdere a productiei si a preturilor (1921, 1926 - 1928 si dup 1929), conducnd la prbusirea preturilor si a activittii productive din 1930 si n anii urmtori. Erau ntrunite conditiile unei crize de supraproductie. n S.U.A., ea nu se declanseaz dect dup crahul financiar din octombrie 1929, n vreme ce n Franta devalorizarea francului a permis, pn n 1926, doparea ntreprinderilor exportatoare, relansarea economic ncepe din anul 1936. Inflatia devine un fenomen aproape permanent al celei de-a doua jumtti a sec.XX si s-ar putea explica prin modificarea modului de reglare a economiilor capitaliste dezvoltate, ntruct reglarea concurential, n cadrul creia perioadele de deflatie alterneaz cu fazele de crestere neinflationist a preturilor, ar fi cedat locul unei reglri monopoliste care ntruneste conditiile favorabile unui proces inflationist. ncepnd cu 1974, accelerarea inflatiei datorat n parte primului soc petrolier a scos la iveal efectele perfide ale inflatiei, aceasta fiind nsotit de o ncetinire a activittii economice si de extinderea somajului (stagflatie). Necesitatea pentru fiecare tar de a exporta mai mult spre a-si putea onora factura energetic si restrngerea cererii mondiale n perioada de crestere economic lent impuneau tinerea sub supraveghere a costurilor de productie. Dup al doilea soc petrolier, a avut loc initierea unui proces de dezinflatie, adic de diminuare a ratei sporirii preturilor n majoritatea trilor industrializate. Rapiditatea si amploarea acestui proces sunt destul de neasteptate, ntruct din 1981 pn n 1985 s-a revenit la o rat a inflatiei mai mic de 5%, adic la nivelul nregistrat n anii '60. Procesul de dezinflatie se ntrerupe n 1985, deoarece, n principalele tri din O.C.D.E., cresterea preturilor se stabilise la aproximativ 3% anual. SEC IUNEA 4.3. CONSECIN ELE ECONOMICE sI ADAPTAREA LA INFLA IE

Fenomen extrem de controversat, inflatia a devenit si pentru trile foste socialiste un redutabil dusman. n general, fenomenul inflationist este perceput negativ, mai ales de ctre consumatorul obisnuit, cel care si vede permanent diminuat puterea de cumprare prin decalajul care se accentueaz ntre ritmul cresterii veniturilor sale si cel al cresterii preturilor. Statul si agentii economici ns, desi acuz inflatia, nu sunt n aceeasi situatie. S-a ajuns chiar la aprecierea unor efecte pozitive pe care inflatia le poate avea asupra ritmurilor cresterii economice. Ritmurile haotice ale inflatiei sunt deseori un bun paravan pentru situatia economic si evolutia acesteia, la nivelul sistemelor mari (al economiei nationale). Pentru agentii economici, inflatia nu are consecinte numaidect negative sau pozitive. n conditiile liberei concurente, inflatia poate acoperi productivitatea sczut si presiunea salarial a angajatilor. Se creeaz aparenta unei cresteri si uneori aceasta se si realizeaz, dac inflatia nu depseste anumite limite. n schimb, lipsa sau insuficienta unui control inteligent al inflatiei face ca aceasta s nu aduc nici un fel de efecte pozitive. Se poate ajunge chiar la amplificarea circuitului produselor si serviciilor ntre productorul de origine si consumatorul final. Intermediarii cstig prin cresterile succesive de preturi, crendu-si uneori stocuri si fcnd ei nsisi presiuni pentru cresterea veniturilor salariale sau de alt natur. Totusi, nu toti agentii economici se afl n aceeasi pozitie fat de inflatie. Vom analiza deci consecintele economice ale inflatiei si msura n care ele influenteaz activitatea diferitelor categorii de participanti la circuitul economic. 4.3.1 Statul Prin organismele sale, statul suport consecintele inflatiei n raport cu politica prin care pune n functiune prghiile pe care le detine n materie economic, financiar si comercial. La nivelul aparen elor, statul poate fi un beneficiar al inflatiei. Proportional cu ritmul inflatiei, statul colecteaz tot mai multe resurse financiare, rezultate din impozite, taxe etc. Mai mult chiar, n conditii inflationiste, apare o tentatie major de sporire a taxelor si impozitelor. Pozitia aceasta este ns o consecint a dublei presiuni care se manifest asupra sa: din partea consumatorului, pe de o parte, si din partea agentilor economici, pe de alt parte. Mrirea taxelor si impozitelor tempereaz agentii economici n tendinta lor de crestere a preturilor, limitnd concomitent puterea de cumprare a consumatorului final. ncercarea de a limita proportiile inflatiei, consecint a acestor atitudini, poate da roade, dar poate fi si o aparent nseltoare. La nivelul economiei nationale, efectele inflatiei se compenseaz, bugetul rmnnd oarecum neschimbat, dac productia se mentine la acelasi nivel, ca si taxele si impozitele. Practic ns, avnd n vedere originea inflatiei (dezechilibrul cerere - ofert) si tensiunile prin care se ncearc temperarea acesteia (decalarea ritmurilor cresterii veniturilor n raport cu cele ale cresterii preturilor), statul poate pierde dac inflatia nu este nsotit si de o crestere economic real sau dac nu se iau msuri compensatorii, cum ar fi cresterea impozitelor, taxelor etc.

4.3.2 ntreprinderea. ntreprinderile nu sunt n egal msur influentate prin inflatie. Dincolo de situatia financiar si de pozitia pe piat, inflatia influenteaz, n anumite proportii, fluxurile de ncasri si de plti ale fiecrei ntreprinderi, putnd aduce efecte pozitive sau negative asupra activelor, rezultatelor trezoreriei. La o anumit rat anual a inflatiei, beneficiul firmei va fi influentat indirect, prin mrimea acesteia, si direct, prin modificarea preturilor la produsele realizate, pe de o parte, si la produsele si serviciile pe care le cumpr, pe de alt parte. n conditiile n care rata inflatiei, indicele preturilor produselor realizate si indicele preturilor produselor si serviciilor pltite rmn la acelasi nivel, beneficiul va creste, la rndul su, proportional cu rata inflatiei (capitalul rmnnd neschimbat). Principala concluzie ce se desprinde este aceea c o ntreprindere, n conditii inflationiste, cstig cu att mai mult cu ct reuseste s mentin mai mare decalajul ntre cresterea preturilor proprii fat de cele ale produselor si serviciilor pe care le cumpr. De aici, rezult tendinta important si periculoas de ntrire a monopolului asupra pietei si de supralicitare a inflatiei. Cresterea mai accelerat a productiei (ofertei) n raport cu cererea si stimularea concurentei pe aceeasi piat vor avea un efect opus, oblignd la temperarea preturilor si atenuarea inflatiei. 4.3.3 Banca. Banca este implicat n egal msur n procesul inflationist, ca beneficiar si factor de influent al inflatiei, deoarece, prin politica dobnzilor, de rambursare si acordare a mprumuturilor, poate juca un rol extrem de important n evolutia acestui proces. Principalul element invocat n pozitia bncii fat de inflatie este rata dobnzii, al crei nivel trebuie corelat n permanent cu rata inflatiei. Dincolo de nivelul ratei dobnzilor, banca poate influenta procesul inflationist prin maniera n care acord si recupereaz mprumuturile: preferinta pentru anumite ramuri de activitate, impunerea unor conditii speciale, a modalittilor si termenelor de plat etc. n conditii inflationiste, capitalul bancar tinde s creasc la rate superioare oricror alte categorii de capital. Practic, mprumuttorul care respect regulile jocului, adaptnd succesiv ratele dobnzilor n raport cu rata inflatiei, beneficiaz de efecte favorabile n perioade inflationiste, att timp ct exist solicitri masive de mprumut. Respectarea unor conditii de echilibru se impune cu si mai mare necesitate n conditiile n care dup perioade inflationiste urmeaz perioade de diminuare a ratelor inflatiei, atrgnd deci reducerea ratelor dobnzii si punnd astfel n situatii delicate bncile. Pentru a evita astfel de situatii, bncile trebuie s atenueze ritmul inflatiei si n cazul cresterii, si n cazul reducerii acesteia, stiut fiind faptul c, dup perioade puternic inflationiste, reducerea ratei inflatiei atrage mult mai multe cderi si falimente. 4.3.4 Consumatorul final.

Consumatorul final (populatia) este cel mai afectat de inflatie, mai ales n cazul n care aceasta tinde s aib ritmuri tot mai accelerate. Inferioritatea ritmului cresterii veniturilor fat de cel al cresterii preturilor diminueaz puterea de cumprare si atrage srcirea majorittii populatiei. n perioadele de scdere a ratei inflatiei, consumatorul regseste oarecum puterea de cumprare, ajungnd la o relativ stabilizare. Pare paradoxal dar reducerea ritmurilor inflationiste este mai degrab periculoas pentru ntreprindere, mprumuttor si oarecum chiar pentru stat si favorabil consumatorului. n sens practic, sistemele economice trebuie s accepte ritmuri inflationiste putin agresive, care s fie ct mai slab resimtite de consumator si s stimuleze concomitent activittile economice. SEC IUNEA 4.4 DEZINFLA IA, POLITICI DE COMBATERE A INFLA IEI

Era msurilor de combatere a inflatiei ncepe cu adevrat dup terminarea celui de-al doilea rzboi mondial. Gravitatea crizei din 1929, care a constrns guvernele s intervin mai direct n relansarea activittii economice, a favorizat proliferarea ideilor keynesiste. Aceste idei se nscriu la nceput n contextul somajului si al scderii preturilor, dar economistii keynesisti au generalizat analiza lor pentru a transforma statul ntr-un instrument major al politicii anticiclice. Aceasta a condus la faimosul "stop and go" de dup rzboi, statul punnd frn "masinii economice", atunci cnd aceasta risca o supranclzire inflationist, si accelernd-o, atunci cnd ea ncepea s-si ncetineasc viteza. Antikeynesistii au vzut aici cauza major a cvasipermanentei inflatiei, statul ngrijindu-se mai mult, dup opinia lor, s evite subutilizarea fortei de munc dect s nfrneze costurile de productie si s pun stavil cresterii masei monetare. Majoritatea autorilor ns sunt de acord c politicile de combatere a inflatiei trebuie s actioneze asupra cauzelor acesteia, ntruct eventualele cosmetizri nu fac dect s accentueze contradictiile si dezechilibrele. Desigur c astfel de msuri radicale presupun anumite sacrificii. Cu alte cuvinte, dezinflatia este pretul ce trebuie pltit pentru a evita agravarea necontrolat a deficitelor, care atrag dup ele contractarea de datorii si o dependent din ce n ce mai mare fat de strintate. Msurile dezinflationiste au, asadar, o plaj extrem de larg de concretizri, determinate n principal de cauzele ce stau la baza fenomenului inflationist. Vom exemplifica unele din aceste msuri atiinflationiste lund cazul Frantei si al S.U.A. 4.4.1 Exemplul Frantei.

mpotriva inflatiei aprute ca urmare a rzboiului din Coreea, n 1952, Franta aplic planul Pinay, constnd n urmtoarele msuri: mprumut de 4,3 miliarde franci, nghetarea preturilor, contingentarea importurilor, nlesniri fiscale, mentinerea parittii francului (1 dolar = 3,50 franci). Un nou rzboi, cel algerian, va determina o nou aparitie inflationist ce nu poate fi stopat de planul Gaillard (1957), care prevedea: restrictii de credit, majorarea impozitelor si taxelor, diminuarea deficitului public, liberarizarea partial a preturilor, o nou contingentare a importurilor, acordarea de prime la export, mprumut extern (1 dolar = 4,20 franci). Acelasi Pinay elaboreaz planul din 1958 ale crui msuri ndeprteaz vremelnic consecintele inflationiste. Aceste msuri erau: acordarea unui mprumut public, controlul creditelor, devalorizarea1 de circa 17,5% a francului (1 dolar = 4,93 franci), majorarea cu 50% a impozitelor asupra societtilor si a cotizatiilor sociale, economii bugetare, liberaliza-rea partial a contingentrii importurilor. Planul Giscard, aplicat n dou etape (n 1963 si n 1969) a urmrit blocarea preturilor, noi impozite, diminuarea cheltuielilor publice si a emisiunii monetare, ngrdirea creditului, reducerea deficitului bugetar prin obtinerea unui credit de 2 miliarde franci. n 1974, Planul Fourcade renunt la cererea unui credit extern actionnd doar prin prghii cum ar fi: ngrdirea creditelor, majorarea taxei de scont, controlul preturilor, fiscalitate sporit, mrirea preturilor la energie n vederea reducerii consumului. Planul Barre (1976 - 1978), pe lng nghetarea preturilor, cresterea impozitelor si taxelor, etc., aduce nou fixarea valorii importurilor petroliere la un plafon de 55 miliarde franci, precum si reducerea ajutoarelor acordate ntreprinderilor aflate n dificultate.

4.4.2 Exemplul Statelor Unite ale Americii. Cel mai nsemnat moment este sfrsitul anului 1980 cnd la Casa Alb se instaleaz Ronald Reagan. Se initiaz astfel o politic economic radical nou inspirat de monetarism si de ideile economistilor ofertei, deci o politic diametral opus cu cea a presedintelui Carter. Singura lupt eficace mpotriva inflatiei rezid, dup opinia adeptilor economiei ofertei, ntr-un nou liberalism care s combine principiile monetariste clasice cu o dezangajare a statului, imprimnd mai mult suplete aparatului productiv. n ansamblu, aceast politic a dus la majorarea deficitului bugetar, contrar obiectivului fixat, si nu a reusit s reduc cresterea masei monetare, conducnd spre recesiunea din 1982.

Politicile antiinflationiste trebuie s urmresac n principal asigurarea unui control asupra expansiunii masei monetare, precum si asupra dimensionrii riguroase a acesteia. n practic s-au conturat cteva directii mai importante, cum ar fi: 1) politica de credite, prin care se urmreste stabilitatea preturilor n anumite limite, stabilitatea monedei, dezvoltarea unor ramuri economice dar si a infrastructurii; 2) politica bugetar care trebuie s asigure prin intermediul finantelor publice un cadru economic favorabil (reducerea cheltuielilor statului, acoperirea deficitelor din unele surse fiscale, bonuri de tezaur etc.); 3) reglementri bancare prin care se stabilesc rezervele bancare obligatorii, modul de formare a depozitelor bancare, negocierea dobnzilor etc.); 4) politici restrictive, protectioniste, de natur a reduce cuantumul importurilor (aplicarea de taxe asupra importului, obligativitatea crerii unor rezerve valutare anticipat efecturii importului, achitarea la vedere si nu la termen a obligatiilor ctre stat ale importatorului); 5) politici valutare, dintre care cea mai important este practicarea cursurilor unice. SEC IUNEA 4.5. DEFLA IA MONETAR.

Ca si inflatia monetar, deflatia este o rupere de echilibru ntre masa monetar si masa bunurilor si serviciilor, urmat de scderea preturilor si tarifelor. Fiind un fenomen invers inflatiei, deflatia se poate constitui n politic antiinflationist, cele dou fenomene, proportional dozate, conducnd spre atingerea punctului de echilibru monetar si economic. Prin aplicarea instrumentului deflationist, statul urmreste reducerea, blocarea sau temperarea cresterii preturilor prin diminuarea masei monetare n circulatie. Concomitent, prin recurgerea la deflatie se urmreste si o crestere a puterii de cumprare a monedei respective.

Deflatia monetar poate fi: a) monetar, constnd n restrngerea masei monetare n circulatie (anularea mijloacelor de plat si convertirea acestora ntr-un anumit raport); b) financiar, care const n achitarea datoriei statului la banca central sau adoptarea de politici prin excedente bugetare (majorarea impozitelor concomitent cu micsorarea cheltuielilor publice); c) de credit, care const n ridicarea nivelului dobnzilor sau n diminuarea acordrii creditelor bancare. Considerat un mijloc de nsntosire a circulatiei monetare, deflatia are ns si efecte nocive cum ar fi scderea activittii economice, dezechilibre ntre consum si productie, reducerea investitiilor etc. CAPITOLUL V - POLITICA MONETAR N ROMNIA Tranzitia la economia de piat a nsemnat, n domeniul monetar, n primul rnd, retrocedarea ctre moned a functiei de etalon al valorilor pentru schimburile echivalente. n acest sens trebuie nteles accentul care se pune pe preturi si bani n procesul de transformare a economiei reale n economie monetar pentru a ajuta bunurile materiale si serviciile s-si gseasc, prin pret, expresia real a valorii lor de piat. Schimbrile n evolutia economiei nationale de dup 1989 si gsesc expresia si n structura si dinamica elementelor componente ale masei monetare. Liberalizarea preturilor, declansat n noiembrie 1990, a fost cea mai important cauz a manifestrii unei inflatii forte n economia national, n care ajustarea preturilor bunurilor si serviciilor s-a realizat printr-o permanent crestere ce urmrea fixarea corect a raporturilor valorice relative ale mrfurilor. Analiza inflatiei n conditiile trecerii Romniei la economia de piat n-o putem ns reduce numai la evenimentele specifice perioadei din 1989 si pn n prezent. Este arhicunoscut faptul c economia actual a mostenit profunde dezechilibre datorate disproportiilor si distorsiunilor din structura aparatului de productie, folosirii fr discernmnt a resurselor naturale, monetare si financiare, pierderilor considerabile provocate de anumite ramuri sau sectoare. Asadar, politica monetar actual, pe lng optimizarea circulatiei monetare si adaptarea acesteia la cerintele unei economii de piat, are ca scop principal limitarea dezechilibrelor inflationiste si asigurarea unei stabilizri macroeconomice. Astfel se pot explica schimbrile structurale n aprovizionarea monetar a economiei nationale, stpnit mai mult sau mai putin de Banca National deoarece, datorit scderii vitezei de circulatie a banilor de la 1,879 n 1989, la 0,058 n 1994, cererea de bani a crescut permanent si a fost satisfcut, probabil, prin sporirea arieratelor la un nivel fr precedent, ajungnd s egaleze sau chiar s depseasc masa monetar, n expresia nominal.

Masa monetar M1 a evoluat astfel: 1992 Indicele anual de crestere Rata medie lunar Indicele mediu lunar al preturilor de consum 9,6% 12,1% 4,1% 1993 1994 103,2% 6,1%

40,7% 2,9%

117% 6,7%

Se observ c rata medie lunar de crestere a masei monetare n sens restrns M1 a devansat media lunar a preturilor de consum numai n 1994, cnd ea nu a fost, deci, inflationist. Comparnd ultimii doi ani, observm de asemeni o crestere a componentei M1 a masei monetare de la 5.252,8 miliarde lei n august 1995 la 8.078,6 miliarde lei n august 1996, mentinndu-se un ritm de crestere al masei monetare n sens restrns (M1) superior quasi-banilor. Cresterea quasi - banilor a fost urmtoarea: 1992 Indicele anual de crestere Rata medie lunar Ponderea quasi - banilor n M2 Quasi-banii (miliarde lei) 1993 1994 172,8% 8,7% 57,4%

174% 8,8% 44,6%

170,7% 8,7% 50,1%

aug.1995 8.825,9

aug.1996 15.157,1

Cresterea ponderii quasi-banilor n masa monetar are semnificatia unei scderi a presiunilor inflationiste ca urmare a continutului lor economic. Ulterior, lichiditatea M1 a crescut ntr-un ritm lunar superior quasi-banilor, mentinnd premisele inflationiste (1995, 1996).

Numerarul n afara sistemului bancar 1992 Indicele anual de crestere Ponderea n M2 Numerarul n afara sistemului bancar (miliarde lei) 1993 1994 109,8% 20,7% aug.1996 4.108,9

133,1% 22,2%

154,9% 23,4%

aug.1995 2.850,8

Ponderea ridicat a numerarului n afara sistemului bancar n M2 indic prezenta unei importante economii subterane, pltile realiznduse, n principal, n numerar. Economia paralel sau subteran, care n anul 1995 ar fi reprezentat 34 - 45% din produsul intern brut, antreneaz evident o mare cantitate de numerar pentru efectuarea tranzactiilor, numerar care circul de fapt n afara canalelor bancare si care la nivel macroeconomic poate fi determinat cu o anumit marj de aproximatie. Actualmente, n Romnia, s-a creat chiar o obisnuint n rndul marilor si micilor comercianti, si chiar a productorilor, de a lucra cu numerar. Numerarul a devenit instrumentul cel mai credibil al partene-rilor de stingere a obligatiilor reciproce, determinat pe de o parte de blocajul financiar n care opereaz agentii economici si de imposibilitatea cunoasterii bonittii si seriozittii partenerilor, iar pe de alt parte de mecanismul nc greoi al transferurilor bancare. Se impune deci cu necesitate adoptarea de ctre autoritatea monetar a statului a unor msuri, sau chiar promovarea unui proiect legislativ, care s fluidizeze fluxurile monetare n economie si s reduc considerabil circulatia numerarului n economie. Depozitele la vedere 1992 Indicele anual de crestere Indicele anual de crestere a pre urilor de consum 199,2% 295,5% 61,7% 1993 1994 97,4%

11,2%

91,7%

Ponderea n M2 Depozite la vedere(miliarde lei)

33,2%

26,4%

21,9% aug.1996 627,0

aug.1995 396,2

Se poate observa c abia n anul 1994 depozitele la vedere au avut o crestere n termeni reali. Economiile populatiei 1992 Indicele anual de crestere Ponderea n M2 Economiile populatiei (miliarde lei) 56,3% 22% 1993 1994 322,2% 25,6% aug.1996 7.289,4

57,8% 14,4%

aug.1995 4.114,5

Cresterea spectaculoas a economiilor populatiei n 1994 fat de anii anteriori este urmarea cea mai probabil a ratei dobnzii din economie, practicat n primul rnd de Banca National a Romniei, si denot recstigarea ncrederii populatiei n moneda national. Viteza de circulatie a banilor a sczut continuu, de exemplu, fat de 1985, de la 0,315 n 1992 la 0,133 n 1993 si la 0,058 n 1994, atestnd o crestere a cererii de bani, mai greu de evaluat. si viteza de circulatie a numerarului a sczut (fat de anul 1985) de la 5,946 n 1992 la 2,211 n 1993 si la 2,243 n 1994. Puterea de cumprare a monedei nationale a sczut drastic fat de 1985 la 0,099 n 1992, 0,018 n 1993 si 0,003 n 1994. n ceea ce priveste evolutia puterii de cumprare a dolarului pe piata intern a Romniei, constatm c, urmare a devalorizrii leului, s-a ajuns ca 100 de dolari n octombrie 1990 s fie echivalenti cu 1,10 dolari n decembrie 1994. Puterea de cumprare a banilor este un indice al cantittii de bunuri care poate fi cumprat cu o unitate monetar. Indicele puterii de cumprare ne ajut de fapt, s msurm o variabil nominal exprimat n moned curent cu o variabil real exprimat n moned constant.

Variabilele nominale sunt msurate n termeni reali. n acest mod se poate exprima puterea de cumprare a salariatului nominal pentru a afla salariul real sau puterea de cumprare a oricrui alt venit pentru a afla venitul real. Paritatea puterii de cumprare este teoria potrivit creia cursul (rata) de schimb dintre dou monede se ajustaser ntotdeauna exact cte s elimine diferenta dintre modificrile de preturi din trile respective. Dac inflatia intern este mai mare dect cea strin (cnd toti ceilalti factori rmn neschimbati) moneda national tinde s se deprecieze. Teoria parittii puterii de cumprare spune c acest efect este principala explicatie a modificrii cursului valutar. Rata dobnzii Cresterea de peste dou ori a economiilor populatiei n sistemul bancar pe parcursul anului 1994 reflect practicarea unor rate real pozitive ale dobnzilor si recstigarea ncrederii n moneda national. Msurile de politic monetar promovate de Banca National a Romniei din 1993 - 1994 au rolul de a creste oferta monetar ca mijloc de antrenare a ofertei de credite, de micsorare a ratei dobnzii, de stimulare a investitiilor si, pe aceast cale, de crestere a produsului intern brut. Este stiut faptul c, n conditii inflationiste, practicarea unor rate sczute ale dobnzii, situate sub rata inflatiei, produce, prin cresterea cererii de bani n economie, o sever depreciere a monedei nationale. Deci, singura cale de reducere a costului creditului, a ratei dobnzii, este reducerea ratei inflatiei. n 1998 se observ o scdere a dobnzilor, n special a celor de pe piata interbancar datorat n primul rnd reducerii inflatiei, la care se adaug surplusul de lichiditate de pe piat, pentru c Banca National a Romniei nu a mai atras depozite, dar si faptului c bncile s-au dezobisnuit s-si ndrepte resursele ctre economie. Moneda national continu s se devalorizeze cu o intensitate care n unele momente a depsit limitele a ceea ce s-ar putea numi devalorizare lent, dar deocamdat devalorizarea este inferioar nivelului dobnzilor oferite de bnci la depozitele populatiei. Dobnzile medii aug.1995 active pasive Inflatia 46,3% 37,5% aug.1996 51,9% 40,9%

Statisticile arat c rata medie lunar a inflatiei a nregistrat suisuri si coborsuri de la un an la altul: 10,3% n 1991; 9,6% n 1992; 12,1% n 1993; 4,1% n 1994. Referitor la anul 1996, dup o rat lunar a inflatiei situat sub 2% n primele luni ale anului, luna mai aduce o crestere nsemnat a acestei rate la valoarea de circa 5,3%. Una dintre cauzele acestei ascensiuni inflationiste este si actiunea Bncii Nationale a Romniei de a finanta bnci falimentare, a cror datorie ctre populatie se ridica la aproximativ 260 miliarde lei. Actiunea Bncii Nationale a Romniei nu avea alt posibilitate dect emiterea de moned, fapt ce ar fi condus la suplimentarea cu 10% a masei monetare. Evolutiile monetare din luna iulie 1996 au fost semnificativ influentate de cresterea ratei inflatiei si de anticipatiile inflationiste ale populatiei. Rata inflatiei n luna iulie 1996 a fost de 7,5%, fiind cea mai ridicat rat lunar nregistrat din martie 1994. n anul 1997, s-a nregistrat o rat medie lunar a infla iei nalt, de 14,5%, n lunile ianuarie si februarie rata medie a inflatiei a fost de 13,7% si respectiv de 18,8%, ca apoi n luna martie s se nregistreze cea mai nalt rat medie din ultimii 8 ani, fiind de 30,7%. Dup acest "soc" inflatia a evoluat la un nivel mult mai sczut, rata medie lunar fiind de 6,9% n luna aprilie, de 4,3% n luna mai si de 2,3% n luna iunie, scznd la 0,7% n luna iulie. Comparativ cu luna mai 1996 cresterea nivelului inflatiei n luna mai 1997 a fost de 2,7 ori mai mare pe ansamblul mrfurilor si serviciilor, de 2,9 ori la mrfurile nealimentare si de 2,9 ori la serviciile prestate popula iei. Rata inflatiei n luna august a fost de 3,5% fat de luna iulie si de 109,8% fat de decembrie 1996. n luna noiembrie rata inflatiei n tara noastr a fost de 5,8%, iar fat de aceeasi lun a anului 1996 de 47,4%. n prima lun a anului 1998 rata infla iei a fost de 4,9%. Cea mai mic rat a inflatiei nregistrat n ultimii 8 ani a fost n luna august 1998, de 0,6% fat de luna iulie. n octombrie 1998 rata inflatiei a nregistrat cel mai nalt nivel din ultimele opt luni, de 3,9%. Blocajul financiar a nsotit permanent procesul tranzitiei si a fost pus pe seama societtilor private de ctre autorittile romne. Astfel, statisticile oficiale arat c n 1995 ponderea sumelor blocate n sectorul privat a fost de 48%, n crestere cu 15% fat de 1992, n timp ce, n aceeasi perioad, sectorul de stat a nregistrat o diminuare a sumelor blocate cu 13%. Dac am repartiza sumele blocate pe ramuri ale economiei, am constata c n comert (36%) si n industrie (34%) s-au nregistrat cele mai mari blocaje. Politica monetar a Bncii Nationale trebuie s coreleze cererea de bani din economie cu lichidittile si accesul la credite. Politica monetar poate fi definit ca ansamblu al msurilor monetare luate de state si de banca central pentru realizarea echilibrului dintre masa banilor n circulatie si nevoile de bani ale economiei sau pentru influentarea ntr-un anumit sens a conjuncturii economice. Se utilizeaz instrumente specifice cum ar fi: operatiunile pe piata monetar (defensive sau dinamice), rata de scont - ce reprezint dobnda pe care banca central o percepe la operatiile de rescontare a cambiilor prezentate de bncile comerciale pentru a ncasa sumele mprumutate

clientilor lor nainte de scadenta fixat acestora, rezervele obligatorii, plafoanele globale asupra creditului bancar, controlul selectiv al creditelor sub forma plafoanelor de credite pentru anumite destinatii, controlul ratei dobnzii etc. Utilizarea acestor instrumente se face pentru a realiza: a) obiective generale ca: stabilitatea preturilor, scderea ratei somajului, cresterea economic si echilibrul balantei de plti, cresterea rezervelor de mijloace de plat internationale; b) obiective intermediare, controlate direct de Banca National ca: oferta de bani din economie, creditul, rata dobnzii, cursul de schimb al monedei nationale. Posibilitatea adoptrii si aplicrii unei politici monetare curente n economia Romniei a fost creat treptat, prin msuri legislative si practici care au urmrit constituirea si functionarea normal a unei piete monetare specifice economiei de piat. Din pcate, n multe privinte, am pierdut startul, pentru c pn la legiferarea si punerea n practic a unor msuri a domnit haosul, iar consecintele negative nu au ntrziat s apar. n perioada 1991 - 1994, n realizarea obiectivelor generale s-a manifestat o contradictie ntre obiectivul stabilittii preturilor si obiectivul ocuprii fortei de munc, n sensul c pretul pltit pentru scderea indicelui anual al preturilor de consum la 61,7% n 1994 a fost cresterea ratei somajului pn la nivelul de 10,9% n aceleasi an. Chiar dac s-a realizat o relativ stabilizare macroeconomic, inflatia, care a rezistat la nivelul de 61,7% n 1994 a fost, n parte, de natur monetar, deoarece indicele anual al masei monetare a depsit considerabil indicele anual al produsului intern brut. ncetinirea ratei somajului la numai 0,5% n 1994 fat de 1993 a fcut ca indicele anual al P.I.B. s fie pozitiv, de +1,3% n 1993 si +3,5% n 1994. Produsul intern brut a sczut n 1997 cu 6,6% fat de anul precedent, iar puterea de cumprare a populatiei s-a micsorat cu aproape 30%. n politica de credit sunt de semnalat urmtoarele evolutii: 1) n anul 1994 are loc pentru prima dat o crestere n termeni reali a creditului neguvernamental care a sprijinit, de altfel, cresterea P.I.B. din 1994 cu +3,5%;

2) n 1994 are loc scderea creditelor n valut, ca urmare a cresterii costului determinat de rata dobnzii n totalul cresterii costurilor de productie; Creditul (miliarde lei) aug.1995 guvernamental neguvernamental n valut 462,7 13.117,4 3.477,3 aug.1996 2.067,7 21.517,1 7.288,8

3) Raportul anual al Bncii Nationale a Romniei (1994) arat c "pozitia credit guvernamental (net) continu s nregistreze sold creditor, ceea ce nseamn c, n ansamblul conturilor deschise statului n sistemul bancar, datoriile sunt mai mici dect creantele". Credit guvernamental net (miliarde lei) aug.1995 -641,9 aug.1996 258,0

Scderea drastic a lichidittilor de la 0,60 n 1990 la 0,22 n 1994 a fost n mare msur determinat de adoptarea unei politici de credit deosebit de restrictiv: s-au diminuat att ponderea creditului n masa monetar, ct si ponderea creditului n P.I.B. Statisticile oficiale relev faptul c n perioada 1990 - 1994 puterea de cumprare a leului (sau leul - etalon) a sczut de la nivelul 1,00 (n 1990) la nivelul 0,015 n 1994. n acelasi timp, si etalonul dolar (puterea sa de cumprare) a sczut de la nivelul de 1,00 (luat ca baz de comparare - pentru anul 1990), la nivelul 0,89. Calculele si previziunile optimiste ale Guvernului, fundamentate pe asa-zisa stabilitate macroeconomic, sunt sensibil depsite de realitatea de pe piata valutar oficial si, mai cu seam, de pe piata semioficial a caselor de schimb. Astfel, la nivelul lunii octombrie 1995, puterea de cumprare a leului s-a redus din nou de circa 100 de ori fat de 1990, prognozndu-se o crestere de preturi si mai accentuat (de circa 150 de ori fa de 1990), care nu a ntrziat s apar si a situat cursul valutar real la nivelul de 3100 - 3200 lei/$, pentru ca la nceputul lunii ianuarie 1997 s se situeze la nivelul de 5800 - 5900 lei/$. n luna octombrie 1998 cresterea preturilor s-a accentuat tot mai mult sitund cursul valutar la nivelul de 10.000 lei/$.

Principala preocupare a politicii noastre monetare trebuie s fie deci redresarea monedei nationale, avnd n vedere rolul deosebit de important al acesteia n viata economic si social, precum si faptul c, pe lng functiile sale de mijloc de plat, de economisire, de evaluare, etc., moneda reprezint un principal indicator privind calitatea existentei noasre la un moment dat. Pe lng inflatie, moneda noastr este afectat de complexul inferiorittii fat de monedele cu statut de convertibilitate. Ambele fenomene sunt generate n totalitate de procesele economice, sociale si - de ce nu - politice; cu alte cuvinte, moneda oricrei tri preia n continutul su valoric (partea de etalon, reprezentat de puterea de cumprare) att succesele, ct si insuccesele economiei si ale societtii. Este clar c diminuarea de circa 150 de ori a etalonului monetar al leului n perioada 1990 - 1995 reflect mult mai real dect statisticile oficiale un anumit comportament economic, social si politic la care trebuie s se renunte, dac dorim cu adevrat redresare monetar si economic. O alt variant, la care au apelat si alte tri ar fi redefinirea unittii monetare. Dup o deteriorare accentuat a etalonului monetar, ca urmare a incapacittii de guvernare a proceselor economice si sociale, se poate recurge la redefinirea unittii monetare, redimensionnd-o la un nivel de 100 sau 1000 de ori mai mare, obtinndu-se asa numita "moned grea". Efectul unei astfel de stabilizri monetare este reducerea cheltuielilor de emisiune si de manipulare a semnelor bnesti, deci un efect cosmetic, pentru c, nenlturnd cauzele, procesul de erodare prin inflatie se reia imediat dup nlocuire. Singura sans pentru ca o astfel de actiune s nu esueze si, dimpotriv, s duc la atenuarea unei inflatii severe este corelarea acesteia cu o crestere real si progresiv a productivittii n economia national. n aceast etap, banca central, politica monetar trebuie s fac fat unor decizii rapide generate de informatii colectate ntr-un timp scurt, s aib capacitatea de interventie si mecanismele, cile fluide de propagare a interventiei, astfel nct impactul produs n vederea crerii unei reale stabilitti monetare s fie maxim si eficient.