UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE ȘTIINȚTE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ȘI INFORMATICA DE GESTIUNE

BALANŢA DE VERIFICARE – PROCEDEU

SPECIFIC AL METODEI CONTABILITĂŢII

Coordonator: Student:

Lector dr. Steliana Busuioceanu Moldovan Lavinia

CIG, Anul I, Grupa 2

 BALANŢA DE VERIFICARE – PROCEDEU SPECIFIC AL
METODEI CONTABILITĂŢII

Definirea, conţinutul şi funcţiile balanţei de verificare

Balanţa de verificare este un procedeu specific al metodei contabilităţii prin care se verifică
exactitatea înregistrării operaţiilor economice în conturi. Prin balanţa de verificare se asigură
centralizarea datelor curente, se face legătura între conturile sintetice şi bilanţ, precum şi între
conturile sintetice şi conturile analitice.

Potrivit normelor legale din ţara noastră (art. 22 din Legea contabilităţii nr.82/1991), balanţa de
verificare se întocmeşte lunar.

Balanţa de verificare se prezintă sub forma unei situaţii tabelare cu mai multe coloane, în care
sunt înscrise, în ordinea din planul de conturi, toate conturile utilizate de contabilitatea unităţii
patrimoniale, fiecare cont fiind identificat prin simbol şi denumire. Pentru fiecare cont, în balanţă
se prezintă date valorice preluate din balanţa precedentă şi din registrul „Cartea mare", respectiv
soldul iniţial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor şi soldul final de la sfârşitul lunii.
Balanţa de verificare a fost concepută pe baza celor două principii fundamentale ale
contabilităţii: principiul dublei reprezentări a patrimoniului şi principiul dublei înregistrări a
operaţiilor economice în conturi. Ca urmare, în cadrul balanţei de verificare, se obţin anumite
egalităţi valorice totale între datele preluate din conturi, de unde provine şi denumirea de
„balanţă".

Din punct de vedere practic, balanţa de verificare îndeplineşte următoarele funcţii:

1.Funcţia de control a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi

Cu ocazia contării documentelor, a efectuării înregistrărilor din documentele contabile în

registrele contabile, a diferitelor calcule făcute în conturi sau în cazul formulelor contabile
complexe, a stabilirii rulajelor, totalului sumelor şi soldurilor finale în conturi se pot strecura
greşeli care se reflectă în inexistenţa corelaţiilor şi egalităţilor din balanţa de verificare. În
această situaţie erorile trebuie căutate şi corectate.

2. Funcţia de legătură între conturile sintetice şi bilanţ

Balanţa de verificare cuprinde toate conturile utilizate în contabilitatea entităţii economice. La

începutul anului financiar, posturile bilanţiere reprezentând soldul final al conturilor la sfârşitul
perioadei precedente (31 decembrie) sunt preluate în conturi ca solduri iniţiale şi, implicit, în
balanţade verificare ca o primă serie de egalităţi (∑SiD= ∑SiC). La sfârşitul perioadei, soldurile
finale din conturile sintetice care formează a patra serie de egalităţi în balanţa de verificare
(∑SfD = ∑SfC) sunt transpuse în bilanţul cotabil, prelucrate şi grupate conform cerinţelor de
întocmire ale bilanţului.

3. Funcţia de verificare a concordantei dintre conturile sintetice şi cele

analitice
Balanţele de verificare se întocmesc pentru conturile analitice şi pentru conturile sintetice. Astfel
se poate verifica concordanţa dintre fiecare cont sintetic şi conturile analitice în care este 58
dezvoltat, respectiv se verifică corectitudinea înregistrării în conturile analitice dezvoltătoare ale
fiecărui cont sintetic a datelor înregistrate în contabilitate.

4. Funcţia de grupare şi de centrailizare a datelor înregistrate în conturi

Cuprinzând toate conturile sintetice şi analitice folosite într-o perioadă cât şi toate datele
înregistrate în acestea, balanţa de verificare oferă informaţii despre mărimea şi structura
patrimoniului la un moment dat, rezultatele economico-financiare obţinute cât şi despre evoluţia
situaţiei patrimoniului şi rezultatelor într-o perioadă de timp. Astfel se pot obţine informaţii
referitoare la calitatea şi eficienţa deciziilor manageriale.

5. Funcţia de analiză a activităţii economico-financiare

Asigurând compararea la un moment dat a datelor din conturi la începutul perioadei cu cele de la
sfârşitul perioadei, balanţa de verificare poate reprezenta şi un eficace instrument de analiză în
detaliu a eficienţei activităţii economico-financiare în decursul anului, între două bilanţuri
contabile. Cu ajutorul datelor furnizate de balanţa de verificare se pot calcula indicatorii
economico-financiari de apreciere a stării patrimoniului şi de diagnostic economico-financiar a
activităţii entităţii economice.
Clasificarea şi întocmirea balanţelor de verificare

În practica contabilă se întâlnesc mai multe tipuri de balanţe; ele se clasifică după mai multe
criterii, şi anume:

1. După felul conturilor pe care le conţin, avem:

a) Balanţe de verificare ale conturilor sintetice numite şi balanţe generale:

- cuprind toate conturile sintetice folosite în contabilitatea curentă într-o perioada de gestiune;

- se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice.

b) Balanţe de verificare ale conturilor analitice sau balanţe auxiliare care se întocmesc
pentru fiecare cont sintetic care are dezvoltare analitică. Aceste balanţe se întocmesc înaintea
balanţei conturilor sintetice şi au rolul de a verifica corespondenţa dintre contul sintetic şi
conturile sale analitice. Numărul balanţelor de verificare ale conturilor analitice depinde de
numărul conturilor sintetice cu dezvoltare analitică.

2. După numărul de egalităţi pe care le conţin, balanţele de verificare ale

conturilor sintetice se grupează astfel:
 balanţe de verificare cu o singură egalitate;
 balanţe de verificare cu două egalităţi;
 balanţe de verificare cu trei egalităţi;
 balanţe de verificare cu patru egalităţi.

Fiecare din aceste tipuri de balanţe conţine două coloane perechi, o coloană pentru informaţii
debitoare şi o coloană pentru informaţii creditoare;

prezentarea grafică: forma tabelară şi forma matricială sau balanţa de verificare-şah

a) Balanţa de verificare cu o singură serie de egalităţi

Simbolul conturilor Denumirea conturilor Solduri finale

Debitoare Creditoare

Total ∑TSD ∑TSC

Balanţa de verificare cu o egalitate se poate prezenta în două variante:

 ca o balanţă de verificare a sumelor;

 ca o balanţă de verificare a soldurilor.

Balanţa de verificare a sumelor cuprinde două coloane, una pentru total sume debitoare şi alta
pentru total sume creditoare ale conturilor din registrul cartea mare, la data întocmirii ei. Intre
cele două coloane trebuie să existe egalitatea:

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile iniţiale debitoare de la începutul anului plus
rulajele debitoare de la începutul anului şi până la data întocmirii balanţei de verificare.

Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile iniţiale creditoare de la începutul anului plus
rulajele creditoare de la începutul anului şi până la data întocmirii balanţei de verificare.

Înscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare) se

efectuează separat, pentru fiecare cont în parte.

Balanţa de verificare a soldurilor cuprinde două coloane, una pentru soldurile finale debitoare şi
cealaltă pentru soldurile finale creditoare. Intre cele două coloane trebuie să existe egalitatea:
Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare

b) Balanţa de verificare cu două egalităţi

Denumită şi balanţa sumelor şi soldurilor, rezultă din combinarea balanţei sumelor cu balanţa
soldurilor.

Ea cuprinde patru coloane: două pentru total sume, debitoare şi creditoare şi două pentru solduri
finale, debitoare şi creditoare, ceea ce permite stabilirea a două egalităţi între totalurile
coloanelor perechi:

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor flnale creditoare

Balanţa de verificare cu două egalităţi permite verificarea corelaţiilor şi realizarea funcţiilor celor
două tipuri de balanţe de verificare (balanţa sumelor şi balanţa soldurilor), din a căror combinare
rezultă.

Întrucât din balanţa de verificare cu două egalităţi nu rezultă informaţii distincte cu privire la
rulajul conturilor, acest aspect diminuează proprietăţile informative ale balanţei pentru
satisfacerea cerinţelor de analiză a activităţii unităţii patrimoniale.

c) Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi:

Balanţa de verificare cu trei egalităţi a fost concepută cu scopul de a spori proprietăţile

informative ale balanţelor de verificare, necesare pentru efectuarea analizelor şi elaborarea
deciziilor. Această balanţă de verificare cuprinde şase coloane (trei perechi de coloane), din care
două coloane pentru soldurile iniţiale debitoare şi creditoare, două coloane pentru rulajele lunii
curente debitoare şi creditoare şi două coloane pentru soldurile finale debitoare şi creditoare,
ceea ce permite stabilirea a trei egalităţi între totalurile coloanelor perechi astfel:

Totalul soldurilor iniţiale debitoare = Totalul soldurilor iniţiale creditoare

Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare

Cu toate că balanţa de verificare cu trei egalităţi dă posibilitatea îndeplinirii funcţiei de analiză a

activităţii economice, ea limitează informarea privind evoluţia în timp întrucât nu se pot compara
informaţiile din luna curentă cu informaţiile din lunile precedente

d) Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi:

Balanţa de verificare cu patru egalităţi se prezintă sub forma unui tabel cu opt coloane, din care
două coloane pentru totalul soldurilor debitoare şi creditoare initiale, două coloane pentru
rulajele debitoare şi creditoare ale lunii curente, două coloane pentru totalul sumelor debitoare şi
creditoare şi două coloane pentru soldurile finale debitoare şi creditoare, ceea ce permite
stabilirea a patru egalităţi între totalurile coloanelor perechi astfel:

Totalul solduri initiale debitoare = Totalul solduri initiale creditoare

Totalul rulajelor debitoare ale perioadei curente= Totalul rulajelor creditoareale perioadei curente
Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare= Totalul soldurilor finale creditoare

Balanţa de verificare cu patru egalităţi reprezintă modelul cel mai complet şi cel mai folosit în
activitatea practică, întrucât satisface funcţiile celorlalte balanţe şi oferă în plus informaţii pentru
efectuarea analizei în dinamică a situaţiei economico-financiare a unităţii.

Simbolul Denumirea Total solduri Rulaje Total sume Solduri finale

conturilor conturilor initiale
D C D C D C D C

TOTAL ∑TSPD TSPC ∑RD ∑RC ∑TSD ∑TSC ∑SFD ∑SFC

În realizarea ei se parcurg următorii paşi:

 se înregistrează toate documentele din perioadă prin indicarea formulei contabile;

 se trec toate operaţiunile în registrul jurnal (evidenţă cronologică);
 se trec toate operaţiunile din registrul jurnal în registrul Cartea mare (evidenţa
sistematică);
 se fac calculele în conturi: se totalizează rulajele, totalul sumelor şi soldurilor finale;
 se transpun datele din conturi în balanţa de verificare respectând conţinutul seriilor de
egalităţi;
 se adună sumele fiecărei coloane;
 se verifică egalitatea din fiecare serie de coloane;
 se verifică relaţiile dintre seriile de coloane;

Identificarea erorilor de înregistrare contabilă cu ajutorul balanţelor

de verificare
Balanţa de verificare este un instrument extrem de util pentru contabil, deoarece cu ajutorul ei
poate identifica diverse tipuri de greşeli, cum sunt:

Erori de înregistrare în conturi determinate de: nerespectarea principiului dublei înregistrări,

nerespectarea egalităţii sumelor debitoare şi creditoare în cadrul formulelor contabile compuse,
calculul greşit privind elementele structurale ale contului şi altele.

Erori de întocmire a balanţelor de verificare determinate de: preluarea greşită a informaţiilor

din Cartea-Mare, adunarea eronată ale coloanelor din balanţă etc.

Pentru a corecta acest tip de erori, se face verificarea egalităţilor specifice balanţelor de
verificare, operaţii de punctare, prin repetarea calculelor etc.