Clasificarea si modul de intocmire a balantei de verificare

I. CLASIFICAREA BALANTEI DE VERIFICARE

În teoria si practica contabilitatii se folosesc mai multe criterii de clasificare a balantelor de verificare, dintre
care principalele sunt:

- dupa felul conturilor pe care le contin;

- dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind;

- dupa continutul si forma grafica de prezentare.

a) Dupa felul conturilor pe care le contin, balantele de verificare se grupeaza în:

- balante ale conturilor sintetice;

- balante ale conturilor analitice.

Balantele de verificare ale conturilor sintetice sau generale se întocmesc numai valoric pe baza datelor
preluate din conturile sintetice si cuprind toate conturile sintetice folosite în contabilitatea curenta a unei unitati
într-o anumita perioada de gestiune.

Balantele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc, cu date cantitative si valorice, (pentru conturile
care înregistreaza elemente de natura stocurilor) sau numai valorice (pentru anumite conturi, ca de exemplu 411
Clienti, 401 Furnizori, etc.), pe baza datelor preluate din conturile analitice, separat pentru fiecare cont sintetic
care a fost desfasurat pe conturi analitice. Sub aspectul momentului asemenea balante de verificare se întocmesc
înainte de balanta de verificare a conturilor sintetice sau generala, motiv pentru care se mai numesc si balante de
verificare auxiliare sau secundare.

Spre deosebire de balanta de verificare a conturilor sintetice, care este una singura la nivelul unitatii
patrimoniale, numarul balantelor de verificare ale conturilor analitice, depinde de numarul conturilor sintetice
care au fost desfasurate pe conturi analitice. Exemplu de conturi sintetice care se dezvolta în conturi analitice si
pentru care se întocmesc balante de verificare analitice: 301 "Materii prime", 302 "Materiale consumabile",
401"Furnizori", 411"Clienti", etc.

b) Dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind sau al continutului lor, balantele de verificare se împart în:

- balante de verificare cu o egalitate (fie balanta sumelor, fie balanta soldurilor);

- cu doua egalitati;

- trei egalitati;

- cu patru egalitati.
Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se întocmeste, în cele mai multe cazuri, balanta soldurilor.

Balanta de verificare a sumelor cuprinde doua coloane, una pentru total sume debitoare si alta pentru total
sume creditoare ale conturilor din registrul cartea mare, la data întocmirii ei, între care trebuie sa existe
egalitatea:

Totalul sumelor debitoare (TSD) = Totalul sumelor creditoare (TSC)

Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile initiale debitoare de la începutul anului plus rulajele
debitoare ale conturilor de la începutul anului si pâna la data întocmirii balantei de verificare.

Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile initiale creditoare de la începutul anului plus rulajele
creditoare ale conturilor de la începutul anului si pâna la data întocmirii balantei de verificare.

Înscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare) se efectueaza separat,
pentru fiecare cont în parte.

Balanta de verificare a soldurilor este asemanatoare cu balanta de verificare a sumelor, cu deosebirea ca în

locul celor doua coloane perechi de sume, cuprinde doua coloane perechi de solduri, una pentru soldurile finale
debitoare si cealalta pentru soldurile finale creditoare, prin a caror totalizare trebuie sa rezulte egalitatea: