1.1.

2 Evaluarea curentă
Evaluarea contabilă sau curentă a elementelor patrimoniale depinde de momentul
efectuării ei.
a. La intrarea în patrimoniu, bunurile sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de
modul de dobândire, astfel:
- bunurile dobândite cu titlu oneros (contra plată) se evaluează la costul de achiziţie.
Acesta este format din preţul de cumpărare fără taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.), taxe
nerecuperabile (taxe vamale), cheltuieli auxiliare privind punerea în stare de utilitate a bunurilor,
sau pentru intrarea lui în depozit, cheltuieli de transport, încărcare, descărcare, instalare şi
montaj, comisioane etc.;
- bunurile rezultate din producţia proprie se evaluează la costul de producţie, format din costul
de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate, costurile cu salariile şi alte costuri
directe privind fabricarea produsului, la care se adaugă o cotă a costurilor indirecte (aferente
activităţii generale a secţiilor de producţie);
- bunuri obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie se evaluează la valoarea de utilitate, în funcţie
de preţul pieţei, starea sau amplasarea acestuia. Valoarea de utilitate reprezintă preţul presupus
că îl acceptă un client, în funcţie de utilitatea bunului respectiv;
- bunurile primite cu titlu de aport în natură la constituirea sau fuziunea unor unităţi
patrimoniale se evaluează şi contabilizează la valorile şi preţurile prevăzute în actul de evaluare,
determinate prin expertiză sau înscrise în contractul de constituire a societăţii;
- creanţele şi datoriile sunt evaluate şi înregistrate la valoarea lor nominală înscrisă în
documentele care atestă dreptul de creanţă sau datoria.
b. La ieşirea din patrimoniu, respectiv la darea în consum a unor elemente patrimoniale sau
alte ieşiri, acestea se înregistrează la valoarea de intrare. Întrucât diferitele stocuri de materii
prime, materiale consumabile, mărfuri pot proveni din surse diferite de aprovizionare, având la
intrare preţuri şi valori diferite, la ieşirea elementelor patrimoniale de la locurile de depozitare,
ele se evaluează ţinând seama de stocul iniţial, intrările ulterioare şi preţurile practicate.
Se aplică mai multe metode ca:
1. Metoda costului unitar mediu ponderat calculat după formula:
Val. stoc iniţial + Valoarea intrărilor
Cup =
Stoc + Intrări

Cup x Cant. ieşită = Valoarea bunurilor ieşite.

2. Metoda primei intrări – primei ieşiri potrivit căreia bunurile ieşite din patrimoniu se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). După epuizarea acestuia,
evaluarea se face la costul de achiziţie sau de producţie a lotului următor, în ordine cronologică.
3. Metoda ultimei intrări – primei ieşiri potrivit căreia costul unitar al ultimei intrări este
atribuit primei ieşiri, indiferent de costurile unitare ale celorlalte intrări.
4. Metoda costului standard presupune stabilirea unui preţ unic de înregistrare a ieşirilor, de
regulă preţul corespunzător sursei principale sau care deţine pondere în aprovizionare. Diferenţa
dintre preţul real şi cel standard se înregistrează într-un cont separat în contabilitate de cel al
bunurilor supuse evaluării.
Preţurile la care bunurilor economice şi creanţele sunt înregistrate la intrare şi ieşire
constituie valoarea contabilă a acestora.
Ieşirea din patrimoniu a imobilizărilor se evaluează la valoarea contabilă, întrucât
acestea ies obiect cu obiect.