5.

CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT

Repartizarea profiturilor sau acoperirea pierderilor trebuie supusă aprobării adunării

generale acţionarilor sau asociaţilor.
În practică, pot să apară cazuri când adunarea generală nu a repartizat parţial sau
integral profitul sau nu s-a hotărât asupra modului de acoperire a pierderilor, aceste sume
rămânând în aşteptare. Ele formează rezultatul reportat, a cărui contabilitate se ţine cu
ajutorul contului bifuncţional 1171 “Rezultatul reportat” , reprezentând profitul nerepartizat
sau pierderea ne acoperită. Acest cont poate avea la un moment dat:

 fie sold creditor, reprezentând profiturile (beneficiile) reportate din exerciţiile

financiare precedente;
 fie sold debitor, reprezentând pierderile reportate din exerciţiile financiare precedente.

Indiferent însă de natura soldului (creditor sau debitor), în contul anual de bilanţ
patrimonial acesta se preia cu semnul plus (profit) sau minus (pierdere) în structura
capitalurilor proprii, rubrica (postul bilanţier) “Rezultatul reportat”.

Sunt contabilizate direct în rezultatul reportat, unele operaţiuni contabile “speciale”

generate de “trecerea” de la un referenţial contabil la altul sau de corectare a unor erori
contabile provenite din exerciţii financiare precedente pentru care situaţiile financiare au fost
deja aprobate şi publicate.

Contabilitatea financiară curentă a rezultatului reportat se realizează cu ajutorul contului

de grupare 117 “Rezultatul reportat” detaliat în următoarele conturi operaţionale de gradul II:

 1171 “Rezultatul reportat reprezentând profitul net repartizat sau pierderea

neacoperită” (A/P);

 1172 “Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin
IAS 29” (A/P);

 1174 “Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile”(A/P);

În contul 1171 “Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea

neacoperită” se preia rezultatul exerciţiului financiar precedent aşa cum s-a arătat mai sus.

Contul 1174 “Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile” asigură
transpunerea în practică a principiului intangibilităţii, prin evidenţierea operaţiunilor aferente
exerciţiului precedent, generatoare de venituri, sau cheltuieli dar care au fost omise sau
înregistrate eronat; fără a modifica rezultatul curent al exerciţiului precedent.