Sunteți pe pagina 1din 56

TEMA 3

CONTABILITATEA STOCURILOR

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
“Spune-mi și voi uita, arată-mi și poate îmi voi
aduce aminte, implică-mă și voi înțelege!” –
Confucius

1. Definiția, clasificarea, recunoaşterea şi evaluarea stocurilor


2. Contabilitatea materialelor
3. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
4. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie şi a produselor
finite
5. Contabilitatea mărfurilor

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
3.1. Definiția, clasificarea, recunoaşterea
şi evaluarea stocurilor
Definiţia, clasificarea, recunoașterea, evaluarea şi
organizarea contabilităţii stocurilor este reglementată de
prevederile SNC ,,Stocuri”.
Stocurile sunt activele circulante care includ categoriile de
bunuri materiale, regăsite:
sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale
consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie,
pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri administrative;

în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a


activităţii;

deţinute pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a


activităţii entităţii.
obiecte
materii
materiale de mica producţia
prime şi produsele ambalajel
consuma valoare şi în curs de mărfurile;
materiale ; e.
bile; scurtă execuţie;
de bază;
durată;

Deasemenea în conformitate cu SNC ,,Particularităţile contabilităţii în


agricultură” în componenţa stocurilor în cadrul entităţilor agricole pot fi
regăsite şi activele biologice circulante.
În calitatea lor de elemente de natura activelor circulante, stocurile sunt
recunoscute în condiţiile în care se respectă simultan următoarele condiţii:
 sunt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;
 există probabilitatea obţinerii de către entitate a beneficiilor
economice viitoare din utilizarea stocurilor;
 sunt destinate utilizării în ciclul normal de producţie/prestări servicii
sau vor fi vândute în termen de 12 luni;
 costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.
Între problemele esenţiale ale contabilităţii stocurilor se înscriu şi cele
referitoare la evaluarea acestora. Destingem mai multe momente în cadrul cărora
sunt evaluate stocurile, care sunt prezentate în figura

la ieşirea din patrimoniu,

la intrarea în stocurile se evaluează la valoarea contabilă la data întocmirii


patrimoniu, care se determină prin aplicarea uneia din situaţiilor financiare,
stocurile se următoarele metode de evaluare curentă stocurile se evaluează la
evaluează la cost de suma cea mai mică
• Metoda identificării specifice;
intrare. dintre cost şi valoarea
• metoda FIFO (primul intrat-primul realizabilă netă.
ieşit)
• metoda costului mediu ponderat.
• Metoda LIFO (ultimul intrat-primul
ieșit)

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
În conformitate cu SNC ,,Stocuri”, la intrarea în patrimoniu stocurile se
evaluează la cost de intrare, care se determină diferit în funcţie de sursa de
provienenţă, care poate fi:
achiziţionarea;

fabricarea;

intrarea ca aport în natură la capitalul social;

primirea cu titlu gratuit;

intrare ca urmare a reparaţiei (casării) activelor imobilizate şi


obiectelor de mica valoare şi scurtă durată;

înregistrarea deşeurilor recuperabile;

transfer de active imobilizate etc.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Costul de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de
cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării, (de exemplu, costurile
de transportare-aprovizionare, asigurarea pe durata transportării,
încărcarea, descărcarea, comisioanele intermediarilor, impozitele şi
taxele nerecuperabile, taxele vamale şi alte costuri suportate pentru
aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie cum
ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea).

Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente


similare sunt deduse la determinarea costului de
intrare a stocurilor achiziționate

Taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) fiind de regulă


recuperabilă, nu intră în costul de intrare a stocurilor. “Nu recunosc alt semn al
superiorității decât
bunătatea.” - Ludwig van
Beethoven
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Exemplu:
Pe data de 17.07.202n. ,,Lara” S.A., înregistrată ca plătitor de taxă pe
valoare adăugată a achiziţionat materie primă de la furnizorul autohton
compania ,,GB&C” S.R.L. Factura fiscală cu numărul SY 1129416 include :
valoarea contractuală a materiei prime 69 808, 73 de lei; taxa pe valoare
adăugată (20%) - 14 659, 83 de lei.
Transportul a fost prestat de ,,Lara” S.A., costuri de transport
constituind 2 800 lei, TVA – 560 lei. La momentul sosirii materiei prime la
entitate descărcarea a fost efectuată de către lucrătorii săi. Salariul
lucrătorilor a constituit 630 lei. Contribuțiile de asigurare socială (24% ) au
constituit – ? lei.
Costul de intrare a materiei prime procurate de ,,Lara” S.A. a inclus
următoarele elemente:
1. Valoarea contractuală a materiilor prime 69 808, 73 lei
2. Costuri de transport 2 800, 00 lei
3. Costuri de descărcare 630, 00 lei + 151, 2 lei
4. Costul de intrare 73 389, 93 lei

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Costul de intrare a stocurilor fabricate coincide cu costul efectiv
al acestora, care include: costul materiilor prime şi materialelor
utilizate nemijlocit în procesul de producţie, costurile cu personalul
încadrat nemijlocit în procesul de producţie, contribuţiile de
asigurări sociale de stat obligatorii ale angajatorului; cota costurilor
indirecte de producţie.
• Stocurile intrate ca aport în natură la capitalul social se
evaluează la valoarea aprobată prin decizia organului împuternicit
al entităţii cu includerea costurilor direct atribuibile intrării.
• Stocurile primite cu titlu gratuit sau în urma ieşirii/reparaţiei
activelor imobilizate şi obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată, precum şi deşeurile recuperabile se evaluează la
valoarea justă.
• Valoarea justă – în conformitate cu S.N.C. ,,Stocuri”, reprezintă
suma cu care un activ ar putea fi schimbat benevol în cadrul unei
tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate,
independente şi bine informate.
Ieşirea stocurilor din patrimoniu entităţii poate avea loc ca urmare a:
 consumului în cadrul entităţii,
 vânzării,
 transmiterii terţilor,
 transferului în componenţa activelor imobilizate etc.

La ieşirea din patrimoniu stocurile se evaluează la valoarea contabilă, care


se determină prin aplicarea uneia din următoarele metode de evaluare
curentă, prevăzute de SNC ,,Stocuri”:

metoda identificării metoda FIFO (primul intrat-


specifice; primul ieşit);

Metoda LIFO (ultimul intrat metoda costului mediu


– primul ieșit) ponderat (CMP).
Metoda de evaluare curentă a stocurilor se
stabileşte de către fiecare entitate de sinestătător
şi se reflectă în politicile contabile ale acesteia.
La alegerea metodei de evaluare se va ţine cont
de particularităţile activităţii entităţii, cererea de
stocuri pe piaţă, nivelul inflaţiei, gradul de
influenţă a metodei acceptate de evaluare asupra
rezultatului financiar, precum şi costurile
aplicării metodei respective.

“Uneori ai succes…iar alteori înveți.” –


Robert Kiyosaki

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Metoda identificării specifice se utilizează in cadrul
entităţilor in care gama sortimentală a stocurilor este
relativ redusă şi presupune atribuirea costurilor specifice
elementelor identificabile ale stocurilor care fac obiectul
unor comenzi distincte, indiferent dacă au fost
achiziţionate sau fabricate, de exemplu: clădiri,
apartamente, automobile, opera de artă.
Aceasta inseamnă că fiecare articol sau categorie de
stocuri se individualizează atat in momentul intrării in
gestiune cat şi al stocării, şi ieşirii din gestiune.
Metoda dată prezintă calcule mai exacte, dar are
inconvenientul că se poate aplica doar in cazul entităţilor
care gestionează un număr de sortimente limitat.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Metoda costului mediu ponderat (CMP) constă în calculul
costului printr-o medie ponderată a costului elementelor aflate în
stoc la începutul perioadei şi a celor intrate în cursul perioadei de
gestiune.
Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie
periodic (de exemplu lunar), ca raportul între valoarea totală a stocului iniţial plus
valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile intrate,
după relaţia:

CMP = (Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor)


(Cantitatea în stocul iniţial + Cantitatea intrărilor)

Evaluarea ieşirilor pe baza costului mediu ponderat, calculat la sfârşitul


lunii presupune uşurinţă în aplicare, dar nu permite evaluarea exactă a ieşirilor
din cursul perioadei. În schimb, atunci când evaluarea se face după fiecare ieşire,
calculele sunt mult mai exacte.
Metoda costului mediu ponderat se recomandă în cazul fluctuaţiilor
considerabile ale preţului stocurilor în cursul perioadei de gestiune.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Exemplul. Stocul materialului ,,A” de la entitatea ,,Rama” S.R.L. la data de 01.07.X alcătuia
1 000 bucăţi a câte 10 lei bucata.
În perioada raportată au avut loc următoarele intrări de materialul dat:
• pe 05.07 – 1 000 bucăţi a câte 15 lei/bucată
• pe 12.07 – 500 bucăţi a câte 12 lei/bucată
Ieşirile din stoc au alcătuit:
• pe 10.07 – 1 200 bucăţi
• pe 25.07 - 700 bucăţi
Stocul final la data de 30.07.X constituie 600 bucăţi.
Calculul costului materialelor ieşite de la entitate economică ,,Rama” S.R.L. prin
aplicarea metodei costului mediu ponderat (CMP) după fiecare intrare
Data Intrări Ieşiri Stoc

Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare,


bucăţi lei/ lei bucăţi lei/bucată lei bucăţi lei/ lei
bucată bucată
01.07.X 1 000 10 10 000
05.07.X 1 000 15 15 000 2 000 12,50 25 000
10.07.X 1200 12,50 15 000 800 12.50 10 000
12.07.X 500 12 6 000 1 300 12.31 16 000
25.07.X 700 12,31 8 617 600 12.31 7 386
Total 1 500 x 21 000 1 900 x 23 617 600 x 7 386
Metoda primei intrări – primei ieşiri (cunoscută şi sub
denumirea FIFO First Input-First Output) - prevede că bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul de intrare (efectiv) al primei
intrări sau al primului lot obţinut. Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de intrare a
lotului următor, în ordine cronologică, până la epuizare.

Această metodă se foloseşte la entităţile cu un sortiment mare de


resurse materiale. Efectul ei constă în faptul că, resursele materiale la
sfârşitul perioadei de gestiune se evaluează la preţurile ultimilor
intrări. Metoda FIFO este preferabilă în cazul în care preţurile
stocurilor ieşite înregistrează o reducere permanentă în cursul
perioadei de gestiune.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Calculul costului materialelor ieşite de la entitatea economică ,,Rama”
S.R.L.
prin aplicarea metodei FIFO

Data Intrări Ieşiri Stoc


Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, lei
bucăţi lei/ lei bucăţi lei/bucată lei bucăţi lei/bucata
bucată

01.07 1 000 10 10 000


1 000 x 10 10 000
05.07. 1 000 15 15 000 2 000 1 000 x 15 15 000

1 200 1 000x10 10 000


10.07 200x15 3 000 800 800 x15 12 000

12.07 500 12 6 000 800 x 15 12 000


1 300 500 x12 6 000

25.07 100 x 15 1 500


700 700 x 15 10 500 600 500 x 12 6 000

Total 1 500 x 21 000 1 800 X 23 500 600 x 7 500

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Metoda ultimei intrări – primei ieşiri (cunoscută şi
sub denumirea LIFO Last
Input-First Output) – prevede evaluarea stocurilor
ieşite la costul de intrare a ultimei intrări.
Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite se
evaluează la costul de intrare al lotului anterior in
ordine cronologică.
Soldul stocurilor la sfarşitul perioadei este evaluat la
costul de intrare al primelor loturi de stocuri
achiziţionate sau fabricate.
Metoda LIFO este recomandabilă in cazul in care
preţurile stocurilor ieşite inregistrează o creştere
permanentă in cursul perioadei de gestiune.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Practica contabilă a demonstrat că aplicarea uneia sau
alteia din metodele de evaluare a ieşirilor de materiale
duce la rezultate diferite, cu consecinţe atît asupra situaţiei
financiare cît şi a rezultatului calculat în scopuri fiscale.
Astfel, pentru a asigura compatibilitatea în timp a
informaţiilor contabile şi a evita consecinţele nedorite, se
impune respectarea şi în acest domeniu a principiului
permanenţei metodelor.

• În baza prevederilor SNC ,,Stocuri”, metoda de evaluare


curentă a stocurilor trebuie aplicată cu consecvenţă,
pentru elemente similare de la o perioadă de gestiune la
alta.
• Modificarea metodelor de evaluare curentă a stocurilor se
efectuează în conformitate cu SNC ,,Politici contabile,
modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente
ulterioare”.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Evaluarea stocurilor are loc şi cu ocazia inventarierii patrimoniului. În conformitate
cu Regulamentul privind inventarierea stocurile constatate plusuri la inventariere se
evaluează la valoare justă, iar stocurile constatate lipsuri - la valoarea contabilă.

Evaluarea ulterioară a stocurilor se efectuează la data raportării ţinând cont de metoda


de evaluare curentă aplicată de entitate în cursul perioadei de gestiune. La data
raportării stocurile se evaluează la suma cea mai mică dintre costul de intrare şi
valoarea realizabilă netă.

Valoarea realizabilă netă (V.R.N.) – reprezintă preţul de vânzare


estimat al stocurilor diminuat cu costurile estimate pentru finalizare
(completare) şi costurile estimate de vînzare.
Stocurile își pot pierde din valoarea ca urmare a diferitor evenimente economico
sociale sau schimbări ale conjuncturii pieții. Astfel, stocurile se evaluează la valoarea
realizabilă netă dacă aceasta este mai mică decît valoarea contabilă a lor, în cazul:

majorării eventualilor
deteriorării sau învechirii morale
reducerii preţului de cheltuieli aferente
degradării parţiale a parţiale sau totale a
vânzare a stocurilor; finalizării şi vânzării
stocurilor; stocurilor;
stocurilor.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
3.2 Contabilitatea materialelor
Materialele reprezintă bunurile destinate consumului atît în cadrul procesul de producţie
sau a prestării de servicii, cît şi în cadrul necesităţilor comerciale şi administrative ale
entităţii.

Astfel, după conţinutul natural-substanţial al materialelor distingem:

•sunt acele bunuri care participă direct la fabricarea produselor


Materii prime şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea
lor iniţială, fie transformată.
şi materiale
de bază

•bunuri care participă sau contribuie la procesul de producţie


şi/sau de prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în
Materiale produsul finit (de exemplu, materiale auxiliare, combustibil,
consumabile materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope şi
acumulatoare procurate separat de mijloace de transport).

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Materialele necesare desfăşurării activităţii unei entităţi
de producere se stabilesc în expresie naturală şi valorică,
în baza programului de aprovizionare.
Pentru a îndeplini obiectivele prevăzute de program,
entităţile emit comenzi către furnizori, în baza cărora încheie
contracte economice, în care se prevăd cantităţile de
materiale ce urmează a fi aprovizionate, termenele de
primire a lor (respectiv expediere de la furnizori), condiţiile
de ambalare şi transport, modul de decontare a valorii
materialelor primite şi alte clauze.
La data prevăzută în contract furnizorul expediază
materialele către entitate, întocmind factura fiscală. Odată
sosite la entitate materialele de regulă se predau la depozit.
Operaţia de luare în primire a valorilor materiale
aprovizionate se numeşte recepţie. La sosirea materialelor
de la furnizor se execută următoarele operaţiuni de
recepţionare:
recepţia transportului se efectuează de către delegatul serviciului
aprovizionării a întreprinderii cumpărătoare. Aceasta se execută în momentul
preluării transportului de la cărăuş (organizaţia de transport) şi constă în
verificarea stării ambalajelor. În cazul în care se constată deteriorări ale
ambalajului se execută pe loc desfacerea coletului şi se inventariază
conţinutul. Pentru lipsurile depistate se întocmeşte un proces-verbal privind
abaterile constatate la recepţie, care se semnează de delegatul organizaţiei
de transport şi cei ai întreprinderii destinatare.

recepţia cantitativă – se efectuează de către magazinerul, care preia în


gestiune materialele sosite, întocmind bonul de intrare a materialelor.

recepţia calitativă – se efectuează de către tehnologul sau merceologul


entităţii şi se reflectă într-un certificat de calitate. Prin acest document se
urmăreşte corespunderea materialelor caracteristicilor organoleptice,
microbiologice şi fizico-chimice.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
După finalizarea tuturor operaţiunilor, documentele justificative se predau
biroului contabilităţii materialelor pentru înregistrarea în evidenţă.

Evidenţa analitică a materialelor asigură exactitatea datelor, privind


intrările şi ieşirile pe fiecare fel de material, şi pe gestiuni, oferind
posibilitatea exercitării unui control operativ asupra existenţei şi mişcării
materialelor.

Evidenţa operativă a materialelor la depozitele se realizează prin


intermediul fişelor de magazie. Aceste fişe se deschid şi se completează, în
prealabil, cu datele necesare pentru fiecare fel de material de către biroul
contabilităţii materialelor. După aceasta, fişele se predau gestionarului care
înregistrează în ele zilnic toate intrările şi ieşirele de materiale, stabilind
după fiecare operaţie stocul nou. Prin sistemul înregistrărilor în fişele de
magazie, se realizează un control permanent asupra stocurilor, care se
urmăresc în mod special de către contabilitate în vederea respectării
limitelor minime şi maxime, stabilite în corelaţie cu necesităţile producţiei.
Mişcarea internă a materialelor presupune transmiterea acestora atît de la
depozit la depozit, cît şi între subdiviziunile (secţiile) interne ale entităţii.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Evidenţa sintetică a materialelor, aflate în patrimoniul entităţii, se ţine
în contul de activ de gradul I 211 – „Materiale”.

În debitul contului 211 ,,Materiale” se reflectă:


• costul de intrare a materialelor procurate;
• costul efectiv al materialelor fabricate la entitate;
• valoarea realizabilă netă a materialelor obţinute în urma casării mijloacelor fixe şi OMVSD;
• valoarea justă a plusurilor constatate cu ocazia inventarierii.
• suma majorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenţi;
În creditul contului 211 ,,Materiale” se refletă:
• valoarea contabilă a materialelor ieşite de la entitate prin calea: vînzării, transmiterii în capitalul
social al altei entităţi, transmiterii cu titlu gratuit, constatate lipsuri la inventariere, etc;
• valoarea materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale entităţii;
• diferenţa dintre valoarea de intrare (costul) a materialelor şi valoarea realizabilă netă a acestora;
• suma micşorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenţi.
Soldul contului 211 ,,Materiale” este debitor şi reprezintă valoarea materialelor existente la sfîrşitul
perioadei de gestiune.
Intrarea materialelor la entitate se reflectă :
◆ În cazul materialelor achiziţionate de entitate, în funcţie de sursa
de provenienţă:
Dt 211 „Materiale” – la costul de intrare a materialelor;
Ct 521 „Datorii curente” – la achitarea ulterioară;
Ct 226 „Creanţe ale personalului” – la aprovizionarea prin
intermediul titularilor de avans, cu primirea prealabilă a avansului;
Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – la
aprovizionarea prin intermediul titularilor de avans, fără primirea
prealabilă a avansului;
Ct 611 „Venituri din vânzări” sau Ct 612 „Alte venituri din
activitatea operaţională” – la primirea materialelor cu titlu gratuit;
Ct 313 „Capital nevărsat” – la primirea ca aport la capitalul social
de la fondatori.
◆ În cazul materialelor fabricate de entitate întreprindere:
Dt 211 „Materiale”
Ct 811 „Activităţi de bază”
Ct 812 „Activităţi auxiliare”.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
◆ În cazul plusurilor de materiale stabilite cu ocazia inventarierii:
Dt 211 „Materiale”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
◆ În cazul casării OMVSD:
Dt 211 „Materiale” – la costul de intrare a materialelor;
Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – in limita
valorii reziduale;
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” – la
diferenţa pozitivă cu care valoare materialelor obţinute
depăşeşte valoarea reziduală.
◆ În cazul lichidării mijloacelor fixe:
Dt 211 „Materiale” – la costul de intrare a materialelor;
Ct 123 „Mijloace fixe” – in limita valorii reziduale;
Ct 621 „Venituri din operaţiuni cu active imobilizate” – la
diferenţa pozitivă cu care valoare materialelor obţinute
depăşeşte valoarea reziduală.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Exemplu:
În luna octombrie a anului 202X entitatea ,,Favor” SRL a
procurat materiale de la un furnizor din Republica Moldova în
valoare de 203 000 lei, inclusiv TVA – 20%. Serviciile organizaţiei
de transport au constituit 550 lei, TVA – 20%.
Descărcarea materiei prime a fost asigurată de angajaţii entităţii,
cărora li s-a calculat salariu în mărime de 950 lei, precum şi
contribuția de asigurare socială (potrivit normelor în vigoare).
Entitatea ,,Favor” SRL s-a achitat cu integral cu furnizorul prin
virament.
În decursul lunii din depozitul entităţii au fost eliberate materiale
pentru: fabricarea produselor finite – 25 000 lei; întreţinerea
utilajului de producţie – 7 000 lei; reparaţia clădirei administrative
– 6 300 lei.
De întocmit formulele contabile şi de calculat soldul final pentru
contul 211.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Din depozit materialele se eliberează în secţii pentru producerea bunurilor
şi pentru alte necesităţi gospodăreşti, de asemenea pentru prelucrarea şi
vînzarea surplusurilor.
Eliberarea materialelor din depozite se efectuează doar pe baza
documentelor primare (bonul de consum sau fişa limită de consum)
completate în prealabil cu necesarul de materiale de eliberat, determinat
pe baza normelor de consum.
Documentul se întocmeşte în două exemplare, din care
unul rămîne la depozit, iar al doilea se predă secţiei
Bonul de
consumatoare. Bonurile de consum se folosec, de regulă,
consum
pentru acele materiale care se eliberează la intervale mari
Documentul primar pe baza de timp.
căruia se elibereză
materialele

Se indică denumirea materialelor destinate pentru consum,


unitatea de măsură a acestora, cantitatea, preţul de evidenţă,
Fişa limită valoarea totală a materialelor şi specimenele cu semnături.
de consum Utilizarea fişelor limită de consum la entitate:
-înlătură întocmirea unui număr mare de bonuri de consum;
Documentul primar elaborat simplifică prelucrarea documentelor în vederea înregistrării în
de către departamentul de contabilitate; permit efectuarea unui control pe parcurs în vederea
Statistică pentru uz intern. respectării normelor de consum.
La ieşirea materialelor de la entitate se întocmesc următoarele formule contabile.
Dt 811 ,,Activităţi de bază” – în cazul materialelor consumate în activitatea de bază a
entităţii;
Dt 812 ,,Activităţi auxiliare” – în cazul materialelor consummate în secţiile
activităţilor auxiliare;
Dt 821 ,,Costuri indirecte de producţie” – în cazul materialelor consumate pentru
necesităţile generale de producţie;
Dt 712 ,,Cheltuieli de distribuire” - în cazul materialelor consummate în procesul de
desfacere a produselor/mărfurilor;
Dt 713 ,,Cheltuieli administrative” - în cazul materialelor consummate pentru
necesităţile administrative ale entităţii;
Dt 714 ,,Alte Cheltuieli operationale” - în cazul materialelor constatate lipsa la
inventariere sau costul celor comercializate;
Dt 721 ,,Cheltuielile cu active imobilizate” - în cazul materialelor consumate în
procesul de realizare sau lichidare a mijloacelor fixe;
Dt 111 ,,Imobilizări necorporale în curs de execuţie” – în cazul materialelor
consummate la procurarea, crearea sau îmbunătăţirea calităţilor iniţiale ale
imobilizărilor necorporale;
Dt 121 ,,Imobilizări corporale în curs de execuţie” - în cazul materialelor consumate
pentru construcţia sau montarea mijloacelor fixe;
Ct 211 ,,Materiale” – la suma totală a materialelor consumate.
Soldul contului 211 Materiale se include în
Bilanţul pe randul 240 „Materiale şi obiecte de
mică valoare şi scurtă durată”.

Viata isi are farmecul


ei, depinde numai cu
ce ochi o privesti.
(Alexandre Dumas

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică,
ASEM
3.3 Contabilitatea obiectelor de mică valoare
şi scurtă durată
Obiectele de mica valoare şi scurtă durată sunt bunuri a căror
valoare unitară nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul
de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indierent de durata
de serviciu
Sau
cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea
unitară (de exemplu, instrumente şi dispositive cu destinaţie general
şi specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de
producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de
protecţie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi
turistic şi alte obiecte similare).
Evidenţa analitică a OMVSD se ţine pe tipuri de obiecte, locuri
de păstrare, şi direcţii de utilizare.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Pentru evidenţa sintetică a obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată este preconizat contul de activ: 213 ,,Obiecte
de mică valoare şi scurtă durată” .
 În debitul contului 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
se reflectă:
 • costul de intrare a OMVSD procurate;
 • costul efectiv a OMVSD fabricate la entitate;
 • valoarea OMVSD aflate in exploatare, valoarea unitară a cărora nu
depăşeşte 1/6 din limita stabilită de legislaţie;
 • suma majorării (ajustării) valorii OMVSD intrate in anii precedenţi.
 În creditul contului 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
se reflectă:
 • valoarea contabilă a OMVSD ieşite din patrimoniul entităţii cu ocazia:
eliberării in exploatare, casate, vandute, transmise cu titlul gratuit, etc;
 • uzura decontată aferentă OMVSD ieşite;
 • suma micşorării (ajustării) valorii OMVSD intrate in anii precedenţi.
 Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea OMVSD la finele
perioadei de gestiune.
Contabilitatea intrării OMVSD în depozite pe calea achiziţiei, din
producţie proprie sau pe orice altă cale se organizează similar cu cea a
materialelor.

Referitor la acest compartiment pct. 51-52 din SNC ,,Stocuri” prevede


următoarele reglementări:
• transmiterea în exploatare a OMVSD, valoare unitară a cărora nu
depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se contabilizează ca
majorare a costurilor/cheltuielilor curente, activelor imobilizate etc.
şi diminuarea stocurilor;
• transmiterea în exploatare a OMVSD, valoare unitară a cărora
depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se decontează la
costuri/cheltuieli curente, activelor imobilizate etc. prin calcularea
uzurii.
pct. 53 al aceluiaşi standard, specific că:
• uzura OMVSD se calculează în mărime de 100% din valoarea
obiectelor diminuată cu valoare reziduală – la transmiterea
acestora în exploatare.
Pentru evidenţa sintetică a uzurii OMVSD se utilizează cotul
de pasiv 214 ,,Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată”.

În creditul contului 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi


scurtă durată” se reflectă calcularea uzurii OMVSD şi a
construcţiilor şi dispozitivelor provizorii iar în debitul contului
214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”
decontarea uzurii calculate aferente OMVSD şi a construcţiilor şi
dispozitivelor provizorii ieşite din patrimoniul entităţii economice.
Soldul contului 214 ,,Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată” este creditor şi reprezintă suma uzurii OMVSD la finele
perioadei de gestiune şi se va deduce la determinarea valorii
OMVSD.
În dezvoltarea contului 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată” sunt utilizate următoarele conturi de gradul II:
214.1 – uzura OMVSD; 214.2 – uzura construcţiilor şi
dispozitivelor provizorii
Contabilitatea ieşirii OMVSD cu valoarea
Contabilitatea ieşirii unitară mai mare de 1/6 din plafon
OMVSD cu valoarea 1) Darea în folosinţă:
unitară mai mică de 1/6 Dt 2132 “OMVSD în exploatare”
din plafon Ct 2131 “OMVSD în stoc”
2) Calculul uzurii în mărime de 100 %
Acestea se casează de la valoarea amortizabilă la darea în
imediat la costuri sau exploatare
cheltuieli (analogic Dt 821, 812, 712, 713, 721, 723, 121
materialelor) ,111
• Dt 812, Ct 214
• Dt 821, 3) Casarea uzurii acumulate la scoaterea
• Dt 712, din funcțiune:
Dt 214 Ct 213
• Dt713, 4) Înregistrarea materialelor utilizabile
• Dt 721, Dt 211 Ct 213 – în limita valorii
• Dt723, reziduale
• Dt 121 Dt 211 Ct 612 – mărimea ce
• Ct 213 depăşeşte valoarea reziduală
Dt 714 Ct 213 – în cazul când
Exemplu:
Entitatea ,,Grico” SRL a procurat obiecte de mică valoare şi
scurtă durată în valoare totală de 112 000 lei, TVA - 20%.
Transportarea OMVSD-lor la entitate a fost asigurată cu un mijloc de
transport propriu, şi a constituit 230 lei. Achitarea pentru OMVSD-le
procurate a fost efectuată în termen de trei zile prin transfer de la
contul curent în monedă naţională.
În decursul perioadei de gestiune au fost date în folosinţă:
pentru necesităţile secţiei de reparaţie OMVSD în valoare totală de 12
000 lei, cu o valoare unitară mai mică de 1/6 din plafonul stabilit de
legislaţie;
pentru necesităţile generale ale entităţii OMVSD în valoare totală de
55 000 lei, cu o valoare unitară mai mare de 1/6 din plafonul stabilit
de legislaţie, valoarea reziduală a cărora constituie 450 lei.
La sfârşitul anului OMVSD au fost scoase din folosinţă,
obţinîndu-se deşeuri (materiale recuperabile) în valoare de 300 lei.
De contabilizat operațiile economice.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
3.4. Contabilitatea producţiei în curs
de execuţie şi a produselor finite
Producţia în curs de execuţie reprezintă bunurile care nu au
trecut toate stadiile de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic,
precum şi produsele nesupuse probelor tehnice şi recepţiei sau
necompletate în întregime, precum şi costurile acumulate aferente
serviciilor şi lucrărilor în curs de execuţie.

Producţia în curs de execuție, comparativ cu celelalte


categorii de stocuri, prezintă următoarele caracteristici de
bază:
evaluarea curentă a producţiei în curs de execuţie poate fi
efectuată la cost standard (normat), ajustindu-se la data de
raportare pîna la costul efectiv;
cantitatea și valoarea producţiei (serviciilor) în curs de
execuţie se stabileşte la sfârşitul perioadei de raportare, de
regulă,
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul
prin inventariere;
Contabbilitate, Audit și Analiză Economică,
ASEM
Organizarea contabilității producţiei în curs de execuţie se realizează cu ajutorul
contului de activ 215 „Producţia în curs de execuţie”.

În debitul contului 215 „Producţia în curs de execuţie” se reflectă


costul efectiv al producţiei in curs de execuţie la finele perioadei
raportate;
În creditul contului 215 „Producţia în curs de execuţie” se
inregistrează decontarea costului efectiv al producţiei in curs de
execuţie la inceputul perioadei raportate următoare in conturile
contabilităţii de gestiune şi/sau la ieşirea (casarea) acesteia.
Soldul contului este debitor şi reprezintă costul efectiv al produselor
şi serviciilor in curs de execuţie la finele perioadei raportate.

Evidența analitică și gestionarea producției (serviciilor) în curs de execuție, se


ține pe tipuri de produse, pe comenzi aferente serviciilor, după gradul de finisare,
faze de prelucrare.
Modul de aplicare a contului 215 „Producţia în curs de execuţie” depinde de
varianta de contabilizare a costurilor de producție:
 Cu aplicarea conturilor de gestiune (clasa 8 „Conturi de gestiune”), sau
 Fără aplicarea conturilor de gestiune.
Varianta cu aplicarea conturilor de gestiune este utilizată preponderent de
entitățile care produc un numar variat de produse și servicii și care necesită o
organizare complexă și detaliată a evidenței. În cazul acestei variante contul 215
„Producţia în curs de execuţie” se utilizează doar la începutul și sfârșitul perioadei
de gestiune, întocmindu-se următoarele formule contabile:
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de
gestiune din contul contabilităţii financiare:
Dt 811 „Activităţi de bază” sau Dt 812 „Activităţi auxiliare”
Ct 215 „Producţia în curs de execuţie”
 La suma costurilor de producție curente înregistrate pe parcursul perioadei
pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor:
Dt 811 „Activităţi de bază” sau Dt 812 „Activităţi auxiliare”
Ct 211 „Materiale” – la valoarea materialelor consumate;
Ct 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” – la suma retribuțiilor
calculate angajaților ocupați în procesul de producere și/sau prestare servicii;
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale” – la suma contribuțiilor
de asigurări sociale calculate de la suma retribuțiilor angajaților ocupați în procesul de
producere și/sau prestare servicii;
Ct 821 „Costuri indirecte de producție” – la suma cotei-părţi a costurilor indirecte de
producţie determinate la finele perioadei de gestiune.
 La costul producției în curs de execuție și/sau serviciilor
neterminate la sfârșitul perioadei de gestiune:
Dt 215 „Producţia în curs de execuţie”
Ct 811 „Activităţi de bază” sau Ct 812 „Activităţi
auxiliare”.
 La costul produselor fabricate la finele perioadei de gestiune:
Dt 216 „Produse finite”
Ct 811 „Activităţi de bază”
 La costul serviciilor prestate:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 811 „Activităţi de bază” sau 812 „Activităţi auxiliare”
Varianta fără aplicarea conturilor de gestiune este recomandată entităților
care produc un număr mic de tipuri de produse sau prestează un număr redus
de servicii. În cazul acestei variante conturile de gestiune nu se utilizează,
costurile de producție înregistrindu-se nemijlocit în contul 215 „Producţia în
curs de execuţie”.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică,
ASEM
Producţia în curs de execuţie poate fi folosită și în scopuri interne sau
livrată cumpărătorilor.
La valoarea contabilă a producției în curs de execuție utilizată în alte
scopuri (ieșită din gestiune) se va reflecta:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire” – în cazul utilizării la
comercializarea/promovarea mărfurilor (produselor);
Dt 713 „Cheltuieli administrative” – în cazul utilizării pentru necesitățile
administrative ale entității;
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională” – reflectarea lipsurilor
și pierderilor din deteriorarea producției în curs de execuție constatate în
urma inventarierii;
Dt 722 „Cheltuieli financiare” – transmiterea cu titlu gratuit altor entități și
persoane a producției în curs de execuție;
Dt 723 „Cheltuieli excepționale” – în cazul pierderii ca rezultat al
evenimentelor excepționale (incendii, accidente, calamități naturale etc).
Ct 215 „Producţia în curs de execuţie” – la valoarea contabilă producției în
curs de execuție consumate.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Deasemenea pe parcursul perioadei de gestiune pot avea loc ieșiri și recalculări
ale valorii producției în curs de execuție care se înregistrează la contul 215
„Producţia în curs de execuţie” în modul următor:
 La suma plusurilor de producţie în curs de execuţie constatate cu ocazia
inventarierii în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 215 „Producţia în curs de execuţie”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”

La sfarșitul perioadei de raportare informațiile privind


producţia in curs de execuţie se generalizează in Registrul
pentru contul 215 „Producţia in curs de execuţie”,
informațiile privind stocurile de producţie in curs de execuţie
se transferă in forma completă a Bilanţului pe randul 260
„Producţia in curs de execuţie”.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
O altă categorie de stocuri sunt produsele.
Produsele sunt reprezentate de bunuri, lucrări şi servicii obţinute în
diferite faze ale procesului de producţie sau în cadrul altor activităţi,
destinate livrării terţilor şi, în unele cazuri, pentru consumul intern. În
componenţa produselor sunt incluse:

- produsele finite - bunurile care au trecut toate stadiile de fabricare


(prelucrare) prevăzute în procesul tehnologic, supuse probelor tehnice şi
recepţiei și completate în întregime;

- semifabricatele din producţia proprie, care reprezintă bunuri al căror


proces de producţie a fost finalizat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care
sunt supuse în continuare prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se
livrează cumpărătorilor;

- produsele secundare, sunt bunurile care se obţin în procesul de producţie


concomitent cu produsele principale, dar au o importanţă secundară şi valoare
nesemnificativă faţă de acestea.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Costul de intrare a produselor fabricate (de exemplu,
a produselor finite şi semifabricatelor) include:
1) costul
2) costurile cu
materiilor personalul încadrat 4) costurile
prime şi nemijlocit în îndatorării
procesul de 3) costurile
materialelor producţie,
capitalizate
indirecte de
utilizate contribuţiile de conform SNC
producţie;
nemijlocit în asigurări sociale de „Costurile
stat obligatorii ale
procesul de angajatorului; îndatorării”.
producţie;

Costul stocurilor la entităţile de prestare a serviciilor cuprinde:


•costurile materiale;
•costurile cu personalul, inclusiv contribuţiile de asigurări sociale de stat
obligatorii ale angajatorului;
•costurile indirecte de producţie.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Contabilitatea produselor (lucrărilor, serviciilor executate) este
organizată cu ajutorul contului 216 „Produse”, cu funcţie contabilă de
activ și este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi
mişcarea produselor finite, semifabricatelor din producţie proprie,
produselor secundare şi produselor transmise temporar terţilor.

În debitul contului 216 „Produse” se reflectă costul efectiv al


produselor finite, semifabricatelor obţinute din producţia proprie.
În creditul contului 216 „Produse” se inregistrează valoarea
contabilă a produselor finite ieşite din gestiune.
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea contabilă a
produselor finite,
semifabricatelor aflate in stoc la finele perioadei de raportare.
Evidenţa analitică a produselor se ţine pe denumiri, tipuri, articole, modele,
dimensiuni, ş.a. Evidența produselor se ține în expresie cantitativă și
valorică.

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Pe parcursul perioadei de gestiune toate costurile de producție aferente produselor fabricate
iniţial se acumulează în contul 811 „Activităţi de bază”, după care se determină costul efectiv
al produselor fabricate în funcţie de particularităţile procesului tehnologic.

La data raportoare se reflectă costul efectiv al produselor:


Dt 216 „Produse”
Ct 811 „Activităţi de bază”
Deasemenea la acest cont se reflectă pe parcursul perioadei:
Valoarea contabilă a produselor finite ieşite din gestiune prin vânzare în baza notei de
contabilitate:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 216 „Produse”
Plusurile constatate la inventariere în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 216 „Produse”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
Lipsurile la inventariere în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”
Ct 216 „Produse”
Produsele distruse în urma calamităţilor naturale conform procesului verbal de casare şi a
documentului ce confirmă evenimentul excepţional:
Dt 723 „Cheltuieli excepţionale”
Ct 216 „Produse”
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Exemplu:
Soldul producţiei în curs de execuţie pentru produsul A
constituie:
• la începutul perioadei de gestiune – 10 000 lei;
• la finele perioadei de gestiune – 7 500 lei.
În cursul perioadei de gestiune au fost înregistrate următoarele
costuri:
• costuri materiale directe – 120 000 lei;
• costuri cu personalul directe - 60 000 lei;
• costuri directe privind contribuţiile la asigurări sociale - ?;
• costuri indirecte de producţie incluse în costul produsului A -
59 800 lei.
Soldul la începutul perioadei la contul 216 „Produse” a
constituit 50 000 lei, iar la finele perioadei 35 000 lei.
Pe parcursul perioadei au fost vândute produse finite vânzătorului
la preţ de vânzare fără TVA – 341 500 lei, TVA 20%.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
3.5. Contabilitatea mărfurilor
Mărfurile reprezintă bunurile procurate de entitate în vederea
revânzării sau produsele transmise spre vânzare magazinelor
proprii. În categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile,
terenurile şi alte bunuri imobiliare deţinute pentru vânzare. Ca
urmare mărfurile includ:

produse bunuri
bunuri mărfuri
transmise imobiliare
procurate în transmise
spre vânzare deţinute
vederea temporar
magazinelor pentru
revânzării; terţilor.
proprii; vânzare;

Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Una din etapele de bază ale contabilizării stocurilor de mărfuri este
evaluarea, care conform SNC „Stocuri” poate fi evaluare inițială, curentă și
ulterioară:
Evaluarea mărfurilor în cadrul entităților
Perioada
Tip evaluare Modul de evaluare
efectuării
1 2 3
la data la marimea costului de intrare egal cu valoarea
Evaluare inițială intrării în de cumpărare și costurile direct atribuibile
gestiune procurării

Evaluarea la data la suma cea mai mică dintre costul de intrare şi


ulterioară raportării valoarea realizabilă netă
la momentul la valoarea contabilă stabilită prin
ieșirii din metoda:identificării specifice;FIFO (primul
Evaluare curentă gestiune intrat – primul ieşit); LIFO; costului mediu
ponderat
Pentru organizarea contabilității mărfurilor se utilizează contul 217
„Mărfuri”, care are funcţie contabilă de activ.
Acest cont este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi
mişcarea bunurilor procurate în vederea revânzării, produselor transmise
spre vânzare magazinelor proprii, bunurilor imobiliare deţinute pentru
vânzare, mărfurilor transmise temporar terţilor.
În debitul contului 217 „Mărfuri” se reflectă costul de
achiziţie al mărfurilor procurate, precum şi costurile aferente
achiziţionării acestora.
În creditul contului 217 „Mărfuri” se reflectă valoarea
contabilă a mărfurilor ieşite (vanzarea acestora, transmiterea
in capitalul social al altei entităţi, transmiterea cu titlu gratuit,
constatarea lipsurilor la inventariere etc.).
Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea
mărfurilor existente la finele perioadei raportate şi se reflectă
in Bilanț.
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Achiziţionarea cu plata ulterioară de la furnizori, la preţul de
achiziţie fără TVA, conform facturii fiscale:
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 5344 TVA
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
Costurile aferente procurării mărfurilor, în funcție de tipul acestora se vor contabiliza
astfel:
Dt 217 „Mărfuri” - la suma costurilor direct atribuibile intrării, fără TVA;
Ct 544 „Alte datorii curente” - la suma costurilor de transport-aprovizionare prestate de
terţi;
Ct 812 “Activităţi auxiliare” - la suma costurilor de transport propriu;
Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” - la suma costurilor cu
personalul încadrat în activități de încărcare-descărcare;
Ct 533 “Datorii privind asigurările sociale şi medicale” - la suma contribuţiilor de
asigurare socială şi primelor de asigurare medicală aferente salariilor calculate
personalului încadrat în activități de încărcare-descărcare;
Ct 542 „Datorii privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor” - la suma primelor de
asigurare a mărfurilor în drum;
Ct 234 „Alte creanţe curente” sau 544 „Alte datorii curente” - la suma taxelor vamale
achitate sau de achitat conform declaraţiei vamale, în cazul procurării prin import a
mărfurilor.
Mărfurile pot intra în gestiunea entității și din alte surse cum ar fi: primirea cu titlul gratuit, ca aport în
capitalul social etc. care se contabilizează astfel:
 Primirea mărfurilor ca aport la capitalul social, prevăzut de actele de constituire şi procesul verbal
de evaluare:
Dt 217 „Mărfuri”
Ct 313 „Capital nevărsat”
 Primirea gratuită conform facturii fiscale şi bonului de intrare:
Dt 217 „Mărfuri”
Ct 612 „Ate Venituri operaționale”, 535
 Plusurile de mărfuri constatate la inventariere în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 217 „Mărfuri”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
În creditul contului 217 „Mărfuri” se reflectă valoarea contabilă a mărfurilor ieşite din gestiune care
poate avea loc prin diverse căi:
 La valoarea contabilă a mărfurilor vândute:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 217 „Mărfuri”
 La valoarea contabilă a mărfurilor constatate lipsuri cu ocazia inventarierii şi a perisabilităţii
naturale:
Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 217 „Mărfuri”
 La valoarea contabilă a mărfurilor distruse în urma evenimentelor extraordinare:
Dt 723 “Pierderi excepţionale”
Ct 217 „Mărfuri”
 La suma diferenţei dintre costul efectiv şi valoarea realizabilă netă:
Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 217 „Mărfuri”
Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată de mai mulţi factori. Unul este
forma circulaţiei mărfurilor: cu ridicata sau cu amănuntul.
În cazul circulaţiei mărfurilor cu ridicata, vânzarea are loc în cadrul activității
desfăşurate de comercianţii care cumpără produse în scopul revînzării acestora, fapt care
presupune perfectarea documentelor primare de strictă evidență, iar încasarea urmând a
se realiza, de regulă, ulterior. În acest caz se organizează o evidență analitică a creanțelor
comerciale pe cumpărători și clienți care se contabilizează la contul 221 „Creanţe
comerciale”.

În cazul circulaţiei cu amănuntul, vânzarea are loc direct consumatorilor finali


pentru uzul personal al acestora (consumul final), deobicei către populație, iar plata este
imediată, în numerar. Astfel, încasările în numerar se vor contabiliza:
Dt 241 „Casa”, 832 Încasări din vânzarea bunurilor în numerar
Ct 611 „Venituri din vânzări”
Ct 534 „Datorii față de buget”

Un alt factor care influenţează organizarea contabilităţii îl constituie preţurile de


înregistrare a mărfurilor, adaosul comercial și TVA. Astfel contabilitatea
mărfurilor poate fi organizată la prețuri de achiziţie sau de vânzare (este
necesară reflectarea adaosului comercial în acest scop este utilizat contul 831
„Adaos comercial”.).
Organizarea Organizarea contabilității la
contabilității la preţuri de vănzare
preţuri de achiziţie 1. În momentul procurării se determină şi se
contabilizează adaosul comercial şi TVA
1. Înregistrarea venitului
aferent adaosului:
din vânzare: Dt 217 Ct 831
Dt 221/241(832) Ct 611 2. La vânzare se constată venitul din vânzare:
2. Înregistrarea TVA Dt 221/241 Ct 611
aferentă vânzării: 3. TVA aferentă vânzării:
Dt 221/241(832) Ct 534.4 Dt 221/241 Ct 534.4
3. Înregistrarea valorii 4. Decontarea valorii contabile a mărfurilor
contabile a mărfurilor vîndute:
vândute: Dt 711 Ct 217
Dt 711 Ct 217 5. Concomitent se decontează adaosul
comercial aferent mărfurilor văndute şi TVA
inclusă în valoarea mărfurilor văndute:
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul
Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Dt 831 Ct 217
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM
Liliana Lazari dr., conf. univ., Departamentul Contabbilitate, Audit și Analiză Economică, ASEM