TEMA 3

CONTABILITATEA STOCURILOR

1. Noţiunea, clasificarea, recunoaşterea şi evaluarea stocurilor

2. Contabilitatea materialelor
3. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
4. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie şi a produselor
finite
5. Contabilitatea mărfurilor

Conf. univ., dr. Liliana Lazări

 3.1. Noţiunea, clasificarea, recunoaşterea şi
evaluarea stocurilor
Definiţia, clasificarea şi organizarea contabilităţii stocurilor este reglementată de
prevederile următoarelor acte normative: SNC ,,Stocuri”; Indicaţii metodice privind
contabilitatea costurilor de producţie şi calcularea costurilor produselor şi serviciilor;
Regulamentul privind inventarierea.

Stocurile sunt activele circulante care includ categoriile de

bunuri materiale, regăsite:
sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează
a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri
administrative;

în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii;

deţinute pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii entităţii.

 materii obiecte de
producţia în
prime şi materiale mica valoare
curs de produsele; mărfurile; ambalajele.
materiale de consumabile; şi scurtă
execuţie;
bază; durată;

Deasemenea în conformitate cu SNC ,,Particularităţile contabilităţii în agricultură” în

componenţa stocurilor în cadrul entităţilor agricole pot fi regăsite şi activele biologice
circulante.

În calitatea lor de elemente de natura activelor circulante, stocurile sunt recunoscute în

condiţiile în care se respectă simultan următoarele condiţii:
 sunt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;
 există probabilitatea obţinerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare din utilizarea
stocurilor;
 sunt destinate utilizării în ciclul normal de producţie/prestări servicii sau vor fi vândute în termen de
12 luni;
 costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.
 Între problemele esenţiale ale contabilităţii stocurilor se înscriu şi cele referitoare la evaluarea
acestora. Destingem mai multe momente în cadrul cărora sunt evaluate stocurile, care sunt
prezentate în figura

la ieşirea din patrimoniu,

la intrarea în stocurile se evaluează la valoarea la data întocmirii

patrimoniu, contabilă care se determină prin situaţiilor
stocurile se aplicarea uneia din următoarele financiare, stocurile
evaluează la cost de metode de evaluare curentă se evaluează la suma
intrare. cea mai mică dintre
• Metoda identificării specifice;
cost şi valoarea
• metoda FIFO (primul intrat- realizabilă netă.
primul ieşit)
• metoda costului mediu
ponderat.

Momentele de evaluare a stocurilor în cadrul entităţii.

 În conformitate cu SNC ,,Stocuri”, la intrarea în patrimoniu stocurile se
evaluează la cost de intrare, care se determină diferit în funcţie de sursa de
provienenţă, care poate fi:
 achiziţionarea;
 fabricarea;
 intrarea ca aport în natură la capitalul social; primirea cu titlu gratuit;
 intrare ca urmare a reparaţiei (casării) activelor imobilizate şi obiectelor de
mica valoare şi scurtă durată;
 înregistrarea deşeurilor recuperabile;
 transfer de active imobilizate etc.
Costul de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de
cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării, (de exemplu, costurile de
transportare-aprovizionare, asigurarea pe durata transportării, încărcarea,
descărcarea, comisioanele intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele
vamale şi alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma şi în locul
utilizării după destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea).
 Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse la
determinarea costului de intrare a stocurilor achiziţionate.
 Taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) fiind de regulă recuperabilă, nu intră în costul
de intrare a stocurilor.
Exemplul 5.1. Pe data de 17.07.201X. ,,Lara” S.A., înregistrată ca plătitor
de taxă pe valoare adăugată a achiziţionat materie primă de la furnizorul
autohton compania ,,GB&C” S.R.L. Factura fiscală cu numărul SY
1129416 include : valoarea contractuală a materiei prime 69 808, 73 de
lei; taxa pe valoare adăugată (20%) - 14 659, 83 de lei.
Transportul a fost prestat de ,,Lara” S.A., costuri de transport
constituind 2 800 lei, TVA – 560 lei. La momentul sosirii materiei prime la
entitate descărcarea a fost efectuată de către lucrătorii săi. Salariul
lucrătorilor a constituit 630 lei. Contribuțiile de asigurare socială și a
primele de asistență medicală (23% şi 4,5%) au constituit – 173,25 lei.
Costul de intrare a materiei prime procurate de ,,Lara” S.A. a inclus
următoarele elemente:
1. Valoarea contractuală a materiilor prime 69 808, 73 lei
2. Costuri de transport 2 800, 00 lei
3. Costuri de descărcare 630, 00 lei + 173, 25 lei
4. Costul de intrare 73 411, 98 lei
 Costul de intrare a stocurilor fabricate coincide cu costul
efectiv al acestora, care include: costul materiilor prime şi
materialelor utilizate nemijlocit în procesul de producţie, costurile
cu personalul încadrat nemijlocit în procesul de producţie,
contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale angajatorului; cota
costurilor indirecte de producţie.
• Stocurile intrate ca aport în natură la capitalul social se
evaluează la valoarea aprobată prin decizia organului
împuternicit al entităţii cu includerea costurilor direct atribuibile
intrării.
• Stocurile primite cu titlu gratuit sau în urma
ieşirii/reparaţiei activelor imobilizate şi obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată, precum şi deşeurile recuperabile se
evaluează la valoarea justă. Valoarea justă – în conformitate cu
S.N.C. ,,Stocuri”, reprezintă suma cu care un activ ar putea fi
schimbat benevol în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii
normale între părţi interesate, independente şi bine informate.
 Ieşirea stocurilor din patrimoniu entităţii poate avea loc ca urmare a:
 consumului în cadrul entităţii,
 vânzării,
 transmiterii terţilor,
 transferului în componenţa activelor imobilizate etc.

La ieşirea din patrimoniu stocurile se evaluează la valoarea contabilă, care

se determină prin aplicarea uneia din următoarele metode de evaluare
curentă, prevăzute de SNC ,,Stocuri”:
• metoda identificării specifice;
• metoda FIFO (primul intrat-primul ieşit);
• metoda costului mediu ponderat (CMP).
Metoda de evaluare curentă a stocurilor se stabileşte de către
fiecare entitate de sine stătător şi se reflectă în politicile contabile ale
acesteia. La alegerea metodei de evaluare se va ţine cont de particularităţile
activităţii entităţii, cererea de stocuri pe piaţă, nivelul inflaţiei, gradul de
influenţă a metodei acceptate de evaluare asupra rezultatului financiar,
precum şi costurile aplicării metodei respective.
 Metoda costului mediu ponderat (CMP) constă în calculul
costului printr-o medie ponderată a costului elementelor aflate în
stoc la începutul perioadei şi a celor intrate în cursul perioadei de
gestiune.
Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie
periodic (de exemplu lunar), ca raportul între valoarea totală a stocului iniţial plus
valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile intrate,
după relaţia:

CMP = (Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor)

(Cantitatea în stocul iniţial + Cantitatea intrărilor)

Evaluarea ieşirilor pe baza costului mediu ponderat, calculat la sfârşitul

lunii presupune uşurinţă în aplicare, dar nu permite evaluarea exactă a ieşirilor
din cursul perioadei. În schimb, atunci când evaluarea se face după fiecare ieşire,
calculele sunt mult mai exacte.
Metoda costului mediu ponderat se recomandă în cazul fluctuaţiilor
considerabile ale preţului stocurilor în cursul perioadei de gestiune.
 Exemplul. Stocul materialului ,,A” de la entitatea ,,Rama” S.R.L. la data de 01.07.201X
alcătuia 1 000 bucăţi a câte 10 lei bucata.
În perioada raportată au avut loc următoarele intrări de materialul dat:
• pe 05.07.201X – 1 000 bucăţi a câte 15 lei/bucată
• pe 12.07 – 500 bucăţi a câte 12 lei/bucată
Ieşirile din stoc au alcătuit:
• pe 10.07 – 1 200 bucăţi
• pe 25.07 - 700 bucăţi
Stocul final la data de 30.07.201X constituie 600 bucăţi.
Calculul costului materialelor ieşite de la entitate economică ,,Rama” S.R.L. prin
aplicarea metodei costului mediu ponderat (CMP) după fiecare intrare
Data Intrări Ieşiri Stoc

Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare,

bucăţi lei/ lei bucăţi lei/bucată lei bucăţi lei/ lei
bucată bucată
01.07.201X 1 000 10 10 000
05.07. 201X 1 000 15 15 000 2 000 12,50 25 000
10.07.201X 1200 12,50 15 000 800 12.50 10 000
12.07.201X 500 12 6 000 1 300 12.31 16 000
25.07.201X 700 12,31 8 617 600 12.31 7 386
Total 1 500 x 21 000 1 900 x 23 617 600 x 7 386
 Metoda primei intrări – primei ieşiri (cunoscută şi sub
denumirea FIFO First Input-First Output) - prevede că bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul de intrare (efectiv) al primei
intrări sau al primului lot obţinut. Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de intrare a
lotului următor, în ordine cronologică, până la epuizare.

Această metodă se foloseşte la entităţile cu un sortiment mare de

resurse materiale. Efectul ei constă în faptul că, resursele materiale la
sfârşitul perioadei de gestiune se evaluează la preţurile ultimilor
intrări. Metoda FIFO este preferabilă în cazul în care preţurile
stocurilor ieşite înregistrează o reducere permanentă în cursul
perioadei de gestiune.
 Calculul costului materialelor ieşite de la entitatea economică ,,Rama”
S.R.L.
prin aplicarea metodei FIFO

Data Intrări Ieşiri Stoc

Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, Cantitate, Preţ, Valoare, lei
bucăţi lei/ lei bucăţi lei/bucată lei bucăţi lei/bucata
bucată

01.07 1 000 10 10 000

1 000 x 10 10 000
05.07. 1 000 15 15 000 2 000 1 000 x 15 15 000

1 200 1 000x10 10 000

10.07 200x15 3 000 800 800 x15 12 000

12.07 500 12 6 000 800 x 15 12 000

1 300 500 x12 6 000

25.07 100 x 15 1 500

700 700 x 15 10 500 600 500 x 12 6 000

Total 1 500 x 21 000 1 800 X 23 500 600 x 7 500

 Practica contabilă a demonstrat că aplicarea uneia sau alteia din metodele
de evaluare a ieşirilor de materiale duce la rezultate diferite, cu consecinţe
atît asupra situaţiei financiare cît şi a rezultatului calculat în scopuri fiscale.
Astfel, pentru a asigura compatibilitatea în timp a informaţiilor contabile şi
a evita consecinţele nedorite, se impune respectarea şi în acest domeniu a
principiului permanenţei metodelor.

• În baza prevederilor SNC ,,Stocuri”, metoda de evaluare curentă a

stocurilor trebuie aplicată cu consecvenţă, pentru elemente similare de la
o perioadă de gestiune la alta. Dacă totuşi entitatea decide să modifice
metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri, în notele la
situaţiile financiare este necesar de indicat motivul acestei modificări, dar
şi impactul acestei decizii asupra rezultatului financiar. Modificarea
metodelor de evaluare curentă a stocurilor se efectuează în conformitate
cu SNC ,,Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi
evenimente ulterioare”.
Evaluarea stocurilor are loc şi cu ocazia inventarierii patrimoniului. În conformitate cu Regulamentul
privind inventarierea stocurile constatate plusuri la inventariere se evaluează la valoare justă, iar
stocurile constatate lipsuri - la valoarea contabilă.

Evaluarea ulterioară a stocurilor se efectuează la data raportării ţinând cont de metoda

de evaluare curentă aplicată de entitate în cursul perioadei de gestiune. La data
raportării stocurile se evaluează la suma cea mai mică dintre costul de intrare şi
valoarea realizabilă netă.

Valoarea realizabilă netă (V.R.N.) – reprezintă preţul de vânzare

estimat al stocurilor diminuat cu costurile estimate pentru finalizare
(completare) şi costurile estimate de vînzare.
Stocurile își pot pierde din valoarea ca urmare a diferitor evenimente economico
sociale sau schimbări ale conjuncturii pieții. Astfel, stocurile se evaluează la valoarea
realizabilă netă dacă aceasta este mai mică decît valoarea contabilă a lor, în cazul:

majorării eventualilor
deteriorării sau învechirii morale
parţiale sau totale a reducerii preţului de cheltuieli aferente
degradării parţiale a
stocurilor; vânzare a stocurilor; finalizării şi vânzării
stocurilor;
stocurilor.
 3.2 Contabilitatea materialelor
Materialele reprezintă bunurile destinate consumului atît în cadrul procesul de
producţie sau a prestării de servicii, cît şi în cadrul necesităţilor comerciale şi
administrative ale entităţii.
Fiecare element component al materialelor joacă un rol deosebit în activitatea
entităţilor, asigurînd desfăşurarea continuă a procesului de producţie Astfel, după
conţinutul natural-substanţial al materialelor distingem:
materii prime şi materiale de bază;

materiale consumabile.

Materii prime şi materiale de bază – sunt acele bunuri care participă direct la fabricarea
produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie
transformată.
Materiale consumabile – bunuri care participă sau contribuie la procesul de producţie
şi/sau de prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (de exemplu, materiale
auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope şi acumulatoare
procurate separat de mijloace de transport).

Materialele necesare desfăşurării activităţii unei entităţi de producere se stabilesc în

expresie naturală şi valorică, în baza programului de aprovizionare.
 Pentru a îndeplini obiectivele prevăzute în acest program, entităţile emit comenzi
către furnizori, în baza cărora încheie contracte economice, în care se prevăd cantităţile de
materiale ce urmează a fi aprovizionate, termenele de primire a lor (respectiv expediere
de la furnizori), condiţiile de ambalare şi transport, modul de decontare a valorii
materialelor primite şi alte clauze.
La data prevăzută în contract furnizorul expediază materialele către entitate,
întocmind factura fiscală. Odată sosite la entitate materialele de regulă se predau la
depozit. Operaţia de luare în primire a valorilor materiale aprovizionate se numeşte
recepţie. La sosirea materialelor de la furnizor se execută următoarele operaţiuni de
recepţionare:

recepţia transportului se efectuează de către delegatul serviciului aprovizionării a întreprinderii cumpărătoare. Aceasta se
execută în momentul preluării transportului de la cărăuş (organizaţia de transport) şi constă în verificarea stării ambalajelor. În
cazul în care se constată deteriorări ale ambalajului se execută pe loc desfacerea coletului şi se inventariază conţinutul. Pentru
lipsurile depistate se întocmeşte un proces-verbal privind abaterile constatate la recepţie, care se semnează de delegatul
organizaţiei de transport şi cei ai întreprinderii destinatare.

recepţia cantitativă – se efectuează de către magazinerul, care preia în gestiune materialele sosite, întocmind bonul de intrare a
materialelor.

recepţia calitativă – se efectuează de către tehnologul sau merceologul entităţii şi se reflectă într-un certificat de calitate. Prin
acest document se urmăreşte corespunderea materialelor caracteristicilor organoleptice, microbiologice şi fizico-chimice.
 După finalizarea tuturor operaţiunilor, documentele justificative se predau biroului
contabilităţii materialelor pentru înregistrarea în evidenţă.

Evidenţa analitică a materialelor asigură exactitatea datelor, privind

intrările şi ieşirile pe fiecare fel de material, şi pe gestiuni, oferind
posibilitatea exercitării unui control operativ asupra existenţei şi mişcării
materialelor.
Evidenţa operativă a materialelor la depozitele se realizează prin
intermediul fişelor de magazie. Aceste fişe se deschid şi se completează, în
prealabil, cu datele necesare pentru fiecare fel de material de către biroul
contabilităţii materialelor. După aceasta, fişele se predau gestionarului care
înregistrează în ele zilnic toate intrările şi ieşirele de materiale, stabilind
după fiecare operaţie stocul nou. Prin sistemul înregistrărilor în fişele de
magazie, se realizează un control permanent asupra stocurilo, care se
urmăresc în mod special de către contabilitate în vederea respectării
limitelor minime şi maxime, stabilite în corelaţie cu necesităţile producţiei.
Mişcarea internă a materialelor presupune transmiterea acestora atît de la
depozit la depozit, cît şi între subdiviziunile (secţiile) interne ale entităţii.
 Evidenţa sintetică a materialelor, aflate în patrimoniul entităţii, se ţine în contul de
activ de gradul I 211 – „Materiale”.

În debitul contului 211 ,,Materiale” se reflectă:

• costul de intrare a materialelor procurate;
• costul efectiv al materialelor fabricate la entitate;
• valoarea realizabilă netă a materialelor obţinute în urma casării mijloacelor fixe şi OMVSD;
• valoarea justă a plusurilor constatate cu ocazia inventarierii.
• suma majorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenţi;
În creditul contului 211 ,,Materiale” se refletă:
• valoarea contabilă a materialelor ieşite de la entitate prin calea: vînzării, transmiterii în capitalul
social al altei entităţi, transmiterii cu titlu gratuit, constatate lipsuri la inventariere, etc;
• valoarea materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale entităţii;
• diferenţa dintre valoarea de intrare (costul) a materialelor şi valoarea realizabilă netă a acestora;
• suma micşorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenţi.
Soldul contului 211 ,,Materiale” este debitor şi reprezintă valoarea materialelor existente la sfîrşitul
perioadei de gestiune. Acesta se regăseşte în capitolul II ,,Active Circulante” din Bilanţ.
 Intrarea materialelor la entitate se reflectă prin corespondenţa
următoarelor conturi sintetice, după cum urmează:
 În cazul materialelor achiţizionate de entitate, în funcţie de sursa de
provenienţă:
Dt 211 ,,Materiale” – la costul de intrare a materialelor;
Ct 521 ,,Datorii curente” - la achitarea ulterioară;
Ct 532 ,,Datorii faţă de personal privind alte operaţii” - la
aprovizionarea prin intermediul titularilor de avans, fără primirea prealabilă
a avansului;
Ct 226 ,,Creanţe ale personalului” - la aprovizionarea prin intermediul
titularilor de avans, cu primirea prealabilă a avansului;
Ct 622 ,,Venituri financiare” - la primirea materialelor cu titlu gratuit;
Ct 313 ,,Capital nevărsat” - la primirea ca aport la capitalul social de la
fondatori.

 în cazul materialelor fabricate de entitate:

Dt 211 ,,Materiale”
Ct 811 ,,Activităţi de bază”
Ct 812 ,,Activităţi auxiliare”.
 În cazul plusurilor de materiale stabilite cu ocazia inventarierii:
Dt 211 ,,Materiale”
Ct 612 ,,Alte venituri din activitatea operaţională”

 În cazul casării OMVSD:

Dt 211 ,,Materiale” – la costul de intrare a materialelor;
Ct 213 ,,Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – în limita valorii
reziduale;
Ct 612 ,,Alte venituri din activitatea operaţională” – la diferenţa
pozitivă cu care valoare materialelor obţinute depăşeşte valoarea
reziduală.
 În cazul lichidării mijloacelor fixe:
Dt 211 ,,Materiale” – la costul de intrare a materialelor;
Ct 123 ,,Mijloace fixe” – în limita valorii reziduale;
Ct 621 ,,Venituri din operaţii cu active imobilizate” - la diferenţa
pozitivă cu care valoare materialelor obţinute depăşeşte valoarea
reziduală.
 Exemplu:
În luna octombrie a anului 201X entitatea ,,Favor” SRL a
procurat materiale de la un furnizor din Republica Moldova în
valoare de 203 000 lei, inclusiv TVA – 20%. Serviciile organizaţiei
de transport au constituit 550 lei, TVA – 20%.
Descărcarea materiei prime a fost asigurată de angajaţii entităţii,
cărora li s-a calculat salariu în mărime de 950 lei, precum şi
contribuția de asigurare socială și primele de asistența medicală
(potrivit normelor în vigoare). Entitatea ,,Favor” SRL s-a achitat cu
integral cu furnizorul prin virament.
În decursul lunii din depozitul entităţii au fost eliberate materiale
pentru: fabricarea produselor finite – 25 000 lei; întreţinerea
utilajului de producţie – 7 000 lei; reparaţia clădirei administrative
– 6 300 lei.
De întocmit formulele contabile şi de calculat soldul final pentru
contul 211.
 Modalităţile de ieşire sau de diminuare a valorii materialelor din depozitele entităţii sunt variate,
ele fiind determinate de necesităţile procesului de producţie şi de desfacere. Din depozit materialele
se eliberează în secţii pentru producerea bunurilor şi pentru alte necesităţi gospodăreşti, de
asemenea pentru prelucrarea şi vînzarea surplusurilor.
Eliberarea materialelor din depozite se efectuează doar pe baza documentelor primare (bonul de
consum sau fişa limită de consum) completate în prealabil cu necesarul de materiale de eliberat,
determinat pe baza normelor de consum.
Acest document poate fi atît individual cît şi colectiv, adică
poate conţine date referitoare la un singur fel de material sau la mai
Bonul de multe. În el se indică locul de producţie sau de cheltuieli, comanda,
consum produsul etc, pentru care se eliberează cantităţile de materiale
respective.
Documentul primar pe Documentul se întocmeşte în două exemplare, din care unul
baza căruia se rămîne la depozit, iar al doilea se predă secţiei consumatoare.
elibereză materialele Bonurile de consum se folosec, de regulă, pentru acele materiale
care se eliberează la intervale mari de timp.

În acest document se indică denumirea materialelor destinate

Fişa limită
de
consum
Documentul primar
elaborat de către
departamentul de
Statistică pentru uz intern.
pentru consum, unitatea de măsură a acestora, cantitatea, preţul de
evidenţă, valoarea totală a materialelor şi specimenele cu semnături.
Utilizarea fişelor limită de consum la entitate:
-înlătură întocmirea unui număr mare de bonuri de consum;
-simplifică prelucrarea documentelor în vederea înregistrării în
contabilitate;
-permit efectuarea unui control pe parcurs în vederea respectării
normelor de consum.
 Consumul efectiv de materiale se reflectă în creditul contului 211 ,,Materiale”, în corespondenţă cu
conturile de evidenţă a activelor, costurilor şi cheltuielilor. Astfel, la ieşirea materialelor de la entitate se
întocmesc următoarele formule contabile.

Dt 811 ,,Activităţi de bază” – în cazul materialelor consumate în activitatea de bază a entităţii;

Dt 812 ,,Activităţi auxiliare” – în cazul materialelor consummate în secţiile activităţilor auxiliare;
Dt 821 ,,Costuri indirecte de producţie” – în cazul materialelor consumate pentru necesităţile generale de
producţie;
Dt 712 ,,Cheltuieli de distribuire” - în cazul materialelor consummate în procesul de desfacere a
produselor/mărfurilor;
Dt 713 ,,Cheltuieli administrative” - în cazul materialelor consummate pentru necesităţile administrative
ale entităţii;
Dt 714 ,,Alte Cheltuieli operationale” - în cazul materialelor constatate lipsa la inventariere sau costul
celor comercializate;
Dt 721 ,,Cheltuielile cu active imobilizate” - în cazul materialelor consumate în procesul de realizare sau
lichidare a mijloacelor fixe;
Dt 111 ,,Imobilizări necorporale în curs de execuţie” – în cazul materialelor consummate la procurarea,
crearea sau îmbunătăţirea calităţilor iniţiale ale imobilizărilor necorporale;
Dt 121 ,,Imobilizări corporale în curs de execuţie” - în cazul materialelor consumate pentru construcţia
sau montarea mijloacelor fixe;
Ct 211 ,,Materiale” – la suma totală a materialelor consumate.

Operaţiile de intrare şi ieşire a materialelor se reflectă în fiecare lună în registrul, deschis la contul
211 ,,Materiale”.
Astfel, la finele perioadei de gestiune, datele din acest registru se regăsesc în Bilanţul entităţii pe
rîndul 140 ,,Materiale”.
 3.3 Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată

Obiectele de mica valoare şi scurtă durată sunt bunuri a căror valoare unitară
nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de semnificaţie prevăzut în
politicile contabile, indierent de durata de serviciu
Sau
cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de
exemplu, instrumente şi dispositive cu destinaţie general şi specială, utilaj de
schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte
specială, dispozitive de protecţie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar
sportiv şi turistic şi alte obiecte similare).

Evidenţa operaţiilor cu OMVSD la entitate se perfectează în baza

documentelor primare, care sunt similar şi pentru celelalte stocuri. Evidenţa
analitică a OMVSD se ţine pe tipuri de obiecte, locuri de păstrare, şi direcţii
de utilizare.
 Pentru evidenţa sintetică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată este
preconizat contul de activ: 213 ,,Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” .
 În debitul contului 213 ,,Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” se
reflectă:
• costul de intrare a OMVSD procurate;
• costul efectiv a OMVSD fabricate la entitate;
• valoarea OMVSD aflate în exploatare, valoarea unitară a cărora nu depăşeşte
1/6 din limita stabilită de legislaţie;
• suma majorării (ajustării) valorii OMVSD intrate în anii precedenţi.
 În creditul contului 213 ,,Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” se
reflectă:
• valoarea contabilă a OMVSD ieşite din patrimoniul întreprinderii cu ocazia:
eliberării în exploatare, casate, vîndute, transmise cu titlul gratuit, etc;
• uzura decontată aferentă OMVSD ieşite;
• suma micşorării (ajustării) valorii OMVSD intrate în anii precedenţi.
 Soldul contului 213 ,,Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” este debitor
şi reprezintă valoarea OMVSD la finele perioadei de gestiune, regăsindu-se în
capitolul II ,,Active Circulante” din Bilanţ.
 Contabilitatea intrării OMVSD în depozite pe calea achiziţiei, din
producţie proprie sau pe orice altă cale se organizează similar cu cea a
materialelor.

Referitor la acest compartiment pct. 51-52 din SNC ,,Stocuri” prevede

următoarele reglementări:
• transmiterea în exploatare a OMVSD, valoare unitară a cărora nu depăşeşte
1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se contabilizează ca majorare a
costurilor/cheltuielilor curente, activelor imobilizate etc. şi diminuarea
stocurilor;
• transmiterea în exploatare a OMVSD, valoare unitară a cărora depăşeşte
1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se decontează la costuri/cheltuieli
curente, activelor imobilizate etc. prin calcularea uzurii.
pct. 53 al aceluiaşi standard, specific că:
• uzura OMVSD se calculează în mărime de 50% din valoarea obiectelor
diminuată cu valoare reziduală – la transmiterea acestora în exploatare
şi 50% - la ieşirea acestora din exploatare (casare).
 Pentru evidenţa sintetică a uzurii OMVSD se utilizează cotul
de pasiv 214 ,,Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată”.

În creditul contului 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă

durată” se reflectă calcularea uzurii OMVSD şi a construcţiilor şi
dispozitivelor provizorii iar în debitul contului 214 “Uzura obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată” decontarea uzurii calculate aferente
OMVSD şi a construcţiilor şi dispozitivelor provizorii ieşite din
patrimoniul entităţii economice.
Soldul contului 214 ,,Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”
este creditor şi reprezintă suma uzurii OMVSD la finele perioadei de
gestiune şi se va deduce la determinarea valorii OMVSD.
În dezvoltarea contului 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată” sunt utilizate următoarele conturi de gradul II:
214.1 – uzura OMVSD;
214.2 – uzura construcţiilor şi dispozitivelor provizorii
 Contabilitatea ieşirii
OMVSD cu valoarea unitară
mai mică de 1/6 din plafon
Acestea se casează imediat la costuri sau
cheltuieli (analogic materialelor)
• Dt 812,
• Dt 821,
• Dt 712,
• Dt713,
• Dt 721,
• Dt723,
• Dt121
• Ct 213
În Bilanţ valoarea obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată,
diminuată cu suma uzurii
calculate, se regăseşte pe rândul
160 ,,Obiecte de mică valoare şi
scurtă durată”.
Contabilitatea ieşirii OMVSD cu valoarea
unitară mai mare de 1/6 din plafon
1) Darea în folosinţă:
Dt 2132 “OMVSD în exploatare”
Ct 2131 “OMVSD în stoc”
2) Calculul uzurii în mărime de 50 % de la valoarea
amortizabilă la darea în exploatare
Dt 821, 812, 712, 713, 721, 723, 121 ,111
Ct 214
La scoaterea din funcțiune se reflectă calculul a 50% a
uzurii OMVSD ca în cazul punerii în exploatare
3) Casarea uzurii acumulate la scoaterea din funcțiune:
Dt 214 Ct 213
4) Înregistrarea materialelor utilizabile
Dt 211 Ct 213 – în limita valorii reziduale
Dt 211 Ct 612 – mărimea ce depăşeşte valoarea
reziduală
Dt 714 Ct 213 – în cazul când valoarea deşeurilor
obţinute este mai mică ca valoarea reziduală
 Exemplu:
Entitatea ,,Grico” SRL a procurat obiecte de mică valoare şi scurtă
durată în valoare totală de 112 000 lei, TVA - 20%. Transportarea OMVSD-
lor la entitate a fost asigurată cu un mijloc de transport propriu, şi a
constituit 230 lei. Achitarea pentru OMVSD-le procurate a fost efectuată în
termen de trei zile prin transfer de la contul curent în monedă naţională.
În decursul perioadei de gestiune au fost date în folosinţă:
pentru necesităţile secţiei de reparaţie OMVSD în valoare totală de 12 000
lei, cu o valoare unitară mai mică de 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie;
pentru necesităţile generale ale entităţii OMVSD în valoare totală de 55 000
lei, cu o valoare unitară mai mare de 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie,
valoarea reziduală a cărora constituie 450 lei.
La sfârşitul anului OMVSD au fost scoase din folosinţă, obţinîndu-se
deşeuri (materiale recuperabile) în valoare de 300 lei.
De contabilizat operațiile economice.
 3.4. Contabilitatea producţiei în curs de
execuţie şi a produselor finite
Producţia în curs de execuţie reprezintă bunurile care nu au trecut toate stadiile de prelucrare
prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor tehnice şi recepţiei sau
necompletate în întregime, precum şi costurile acumulate aferente serviciilor şi lucrărilor în curs de
execuţie.

Producţia în curs de execuție, comparativ cu celelalte categorii de stocuri, prezintă următoarele

caracteristici de bază:
 evaluarea curentă a producţiei în curs de execuţie poate fi efectuată la cost standard (normat),
ajustindu-se la data de raportare pîna la costul efectiv;
 cantitatea și valoarea producţiei (serviciilor) în curs de execuţie se stabileşte la sfârşitul
perioadei de raportare, de regulă, prin inventariere;
Producţia în curs de execuție se evaluează la cost efectiv sau standard (normat) în conformitate cu politicile
contabile.
Costul efectiv al producţiei/serviciilor în curs de execuţie se calculează la sfârşitul perioadei de gestiune (lună,
trimestru, an) și cuprinde costurile materiale, costurile cu personalul, costurile indirecte de producție.
Costul standard (normat) al producţiei/serviciilor în curs de execuţie se stabilește la începutul perioadei de gestiune
în baza normelor de consum a materialelor, tarifelor, normelor privind retribuirea muncii și normelor privind costurile
indirecte de producție. La aplicarea metodei costului standard de evaluare curentă costul standard (normativ) se ajustează
până la costul efectiv prin întocmirea formulelor contabile de corectare.
Costul standard (normativ) se determină, luând ca bază nivelul normativ al costurilor de producţie aferente
produselor nefinisate. Entităţile care evaluează conform costului standard (normativ) urmează ca la începutul fiecărui an
să-şi elaboreze un sistem de norme și normative. În baza normelor aprobate de către conducătorul entităţii, la începutul
fiecărui an se calculează costul standard (normativ) de producţie. In acest scop se întocmeşte un document special numit
„Calculaţia standard (normativă)”.
 Organizarea contabilității producţiei în curs de execuţie se realizează cu ajutorul contului de activ
215 „Producţia în curs de execuţie”.

În debitul contului 215 „Producţia în curs de execuţie” se înregistrează:

•intrarea/majorarea valorii producţiei (serviciilor) în curs de execuţie;
•transferarea valorii produselor şi serviciilor în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune de la
conturile de gestiune
În creditul contului 215 „Producţia în curs de execuţie” se înregistrează:
•ieşirea/diminuarea valorii producţiei în curs de execuţie;
•casarea valorii contabile a producţiei (serviciilor) în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune
Soldul contului este debitor şi reflectă valoarea produselor şi serviciilor în curs de execuţie la finele
perioadei de gestiune, determinată în conformitate cu standardele naționale de contabilitate.

Evidența analitică și gestionarea producției (serviciilor) în curs de execuție, se ține pe tipuri de produse, pe
comenzi aferente serviciilor, după gradul de finisare, faze de prelucrare, perfectîndu-se documente contabile justificative
ale secțiilor, cum sunt: Rapoarte de producție, Proces-verbal de inventariere, Note contabile, Fişele da calculaţie a
costurilor, Nota de recepţie şi constatare de diferenţelor, Bonul de predare, transfer, restituire, Bonul de consum,
Dispoziţia de livrare, Fişa de magazie, Fişa tehnologică, Registrul producției în curs de execuție, Lista de inventariere,
care se deschid pe tipuri de produse.
Modul de aplicare a contului 215 „Producţia în curs de execuţie” depinde de varianta de
contabilizare a costurilor de producție:
 Cu aplicarea conturilor de gestiune (clasa 8 „Conturi de gestiune”), sau
 Fără aplicarea conturilor de gestiune.
 Varianta cu aplicarea conturilor de gestiune este utilizată preponderent de
entitățile care produc un numar variat de produse și servicii și care necesită o
organizare complexă și detaliată a evidenței. În cazul acestei variante contul 215
„Producţia în curs de execuţie” se utilizează doar la începutul și sfârșitul perioadei
de gestiune, întocmindu-se următoarele formule contabile:
 Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de
gestiune din contul contabilităţii financiare:
Dt 811 „Activităţi de bază” sau Dt 812 „Activităţi auxiliare”
Ct 215 „Producţia în curs de execuţie”
 La suma costurilor de producție curente înregistrate pe parcursul perioadei
pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor:
Dt 811 „Activităţi de bază” sau Dt 812 „Activităţi auxiliare”
Ct 211 „Materiale” – la valoarea materialelor consumate;
Ct 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” – la suma retribuțiilor
calculate angajaților ocupați în procesul de producere și/sau prestare servicii;
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale” – la suma contribuțiilor
de asigurări sociale și primelor de asigurări medicale calculate de la suma retribuțiilor
angajaților ocupați în procesul de producere și/sau prestare servicii;
Ct 821 „Costuri indirecte de producție” – la suma cotei-părţi a costurilor indirecte de
producţie determinate la finele perioadei de gestiune.
 La costul standard (normativ) al producției în curs de execuție și/sau serviciilor
neterminate la sfârșitul perioadei de gestiune:
Dt 215 „Producţia în curs de execuţie”
Ct 811 „Activităţi de bază” sau Ct 812 „Activităţi auxiliare”.
 La costul standard (normativ) al produselor fabricate la finele perioadei de gestiune:
Dt 216 „Produse finite”
Ct 811 „Activităţi de bază”
 La costul standard (normativ) al serviciilor prestate:
Dt 711 „Costul vânzărilor” sau 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 811 „Activităţi de bază” sau 812 „Activităţi auxiliare”
Entităţile care evaluează produsele pe parcursul lunii conform costului standard (normativ)
urmează ca la sfârşitul lunii să reflecte abaterile de la normă:
 Dacă costul efectiv este mai mare ca costul standard (normativ), diferenţa se reflectă prin
înregistrare obişnuită
Dt 215 „Producţia în curs de execuţie”
Ct 811 „Activităţi de bază”
 Dacă costul efectiv este mai mic ca costul standard (normativ), diferenţa se reflectă prin
aceeaşi înregistrare, numai cu suma în paranteze
Dt 215 „Producţia în curs de execuţie” ( )
Ct 811 „Activităţi de bază” ( )
 Varianta fără aplicarea conturilor de gestiune este recomandată entităților care produc
un număr mic de tipuri de produse sau prestează un număr redus de servicii. În cazul acestei
variante conturile de gestiune nu se utilizează, costurile de producție înregistrindu-se
nemijlocit în contul 215 „Producţia în curs de execuţie”.

Soldul final a producţiei (serviciilor) în curs de execuţie, se va reflecta în Bilanț.

Producţia în curs de execuţie poate fi folosită și în scopuri interne sau livrată

cumpărătorilor.
La valoarea contabilă a producției în curs de execuție utilizată în alte scopuri (ieșită din
gestiune) se va reflecta:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire” – în cazul utilizării la comercializarea mărfurilor
(produselor);
Dt 713 „Cheltuieli administrative” – în cazul utilizării pentru necesitățile administrative ale
entității;
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională” – reflectarea lipsurilor și pierderilor din
deteriorarea producției în curs de execuție constatate în urma inventarierii;
Dt 722 „Cheltuieli financiare” – transmiterea cu titlu gratuit altor entități și persoane a
producției în curs de execuție;
Dt 723 „Cheltuieli excepționale” – în cazul pierderii ca rezultat al evenimentelor
excepționale (incendii, accidente, calamități naturale etc).
Ct 215 „Producţia în curs de execuţie” – la valoarea contabilă producției în curs de execuție
consumate.
 În vederea stabilirii valorii producţiei în
curs de execuţie este necesar la data de
metoda directă raportare de determinat şi separat din metoda
(inventarierii) totalul costului de producţie a mărimii indirectă.
aferente producţiei în curs de execuţie.
Astfel, valoarea producţiei în curs de
execuţie la data de raportare se poate
determina prin următoarele metode:
- presupune stabilirea cantității producţiei în curs de - prevede determinarea şi evaluarea producţiei în curs de
execuţie prin inventariere. Inventarierea prevede constatarea execuţie pe baza datelor din contabilitate. Astfel costurile
faptică a producţiei în curs de execuţie la faţa locului de înregistrate pe anumite comenzi neterminate la sfârşitul
către comisia de inventariere ce asigură înscrierea perioadei de gestiune se consideră în întregime costuri cu
cantităţilor de producţie în curs de execuţie în listele de producţia în curs de execuţie, datele fiind preluate din
inventariere. Evaluarea cantităţilor de producţiei în curs de conturile de gestiune 811 „Activităţi de bază” şi 812
execuţie înregistrate în listele de inventariere se face prin „Activităţi auxiliare”. Dacă comenzile au fost terminate
câteva procedee cum ar fi: parţial şi au fost predate beneficiarului sau la depozitele
 evaluarea în raport cu gradul de finisare tehnică, ce de producţie finită, are loc decontarea acestora prin
presupune stabilirea de către comisia de inventariere a scăderea din totalul costurilor de producţie a costurilor
procentului de finisare a producţiei în curs de execuţie cu aferente producţiei terminate evaluate la cost standard
ocazia inventarierii acesteia; (normativ) sau la cost efectiv din perioada precedentă,
 valorificarea datelor din „Fişele tehnologice”. conform următoarei relaţii de calculul:
Cantităţile producţiei în curs de execuţie stabilite la
inventariere se înmulţesc cu costurile de producţie pentru
o unitate conţinute în fişele tehnologice, rezultând astfel
Costul producţiei în curs de execuţie =
producţia în curs de execuţie evaluată la costuri directe, Total costuri de producţie – Costul produselor
după care se adaugă cota costurilor indirecte de producţie finite
preluată fie din calculele normate, fie din calculele
efective ale perioadei precedente.
 Deasemenea pe parcursul perioadei de gestiune pot avea loc ieșiri și recalculări
ale valorii producției în curs de execuție care se înregistrează la contul 215
„Producţia în curs de execuţie” în modul următor:
 La suma plusurilor de producţie în curs de execuţie constatate cu ocazia
inventarierii în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 215 „Producţia în curs de execuţie”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”

 La suma lipsurilor de producţie în curs de execuţie constatate cu ocazia

inventarierii în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”
Ct 215 „Producţia în curs de execuţie”

 Casarea costului producţiei în curs de execuţie distruse în urma evenimentelor

excepţionale, conform procesului verbal de casare şi a documentului ce confirmă
evenimentul excepţional:
Dt 723 „Cheltuieli excepționale”
Ct 215 „Producţia în curs de execuţie”
 O altă categorie de stocuri sunt produsele.
Produsele sunt reprezentate de bunuri, lucrări şi servicii obţinute în diferite
faze ale procesului de producţie sau în cadrul altor activităţi, destinate
livrării terţilor şi, în unele cazuri, pentru consumul intern. În componenţa
produselor sunt incluse:

- produsele finite - bunurile care au trecut toate stadiile de fabricare

(prelucrare) prevăzute în procesul tehnologic, supuse probelor tehnice şi
recepţiei și completate în întregime;

- semifabricatele din producţia proprie, care reprezintă bunuri al căror

proces de producţie a fost finalizat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care
sunt supuse în continuare prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se
livrează cumpărătorilor;

- produsele secundare, sunt bunurile care se obţin în procesul de producţie

concomitent cu produsele principale, dar au o importanţă secundară şi valoare
nesemnificativă faţă de acestea.
 Costul de intrare a produselor fabricate (de exemplu,
a produselor finite şi semifabricatelor) include:
2) costurile cu
1) costul personalul încadrat
materiilor nemijlocit în 4) costurile
prime şi procesul de
producţie,
îndatorării
3) costurile
materialelor contribuţiile de capitalizate
asigurări sociale de indirecte de
utilizate conform SNC
stat obligatorii şi producţie;
nemijlocit în primele de asigurare „Costurile
procesul de obligatorie de îndatorării”.
asistenţă medicală
producţie; ale angajatorului;

Costul stocurilor este diferit la entităţile de prestare a serviciilor și cele

producătoare.
Costul stocurilor la entităţile de prestare a serviciilor cuprinde:
•costurile materiale;
•costurile cu personalul, inclusiv contribuţiile de asigurări sociale de stat
obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale
angajatorului;
•costurile indirecte de producţie.
 Contabilitatea produselor (lucrărilor, serviciilor executate) este organizată cu ajutorul
contului 216 „Produse”, cu funcţie contabilă de activ și este destinat generalizării
informaţiei privind existenţa şi mişcarea produselor finite, semifabricatelor din producţie
proprie, produselor secundare şi produselor transmise temporar terţilor.

În debitul contului 216 „Produse” se înregistrează:

• intrarea/majorarea valorii produselor;
• costul efectiv al produselor finite (lucrărilor, serviciilor executate).
În creditul contului 216 „Produse” se înregistrează:
• ieşirea/diminuarea valorii produselor;
• valoarea contabilă a produselor finite ieşite din gestiune.
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea contabilă a produselor finite,
semifabricatelor aflate în stoc la finele perioadei de gestiune, determinată în conformitate cu
standardele nationale de contabilitate.
Operațiunile de intrare – ieșire a produselor se contabilizează în baza: Bonului de primire-
predare, Rapoartelor de evidență a produselor, Facturilor fiscale, Notelor contabile.
Evidenţa sintetică se ţine cu ajutorul Registrului de evidenţă la contul 216 „Produse”, informația
căruia ulterior se reflectă în Bilanţ.
Evidenţa analitică a produselor se ţine pe denumiri, tipuri, articole, modele, dimensiuni, ş.a. Evidența
produselor se ține în expresie cantitativă și valorică. Evidența în expresie cantitativă se ține după volum,
greutate, suprafaţă, bucăţi, ş.a. se ține în unități naturale (m, kg, m², m³, l), care diferă în funcție de
caracteristicile tehnice sau fizice ale produselor.
Pe parcursul perioadei de gestiune toate costurile de producție aferente produselor fabricate iniţial se
acumulează în contul 811 „Activităţi de bază”, după care se determină costul efectiv al produselor
fabricate în funcţie de particularităţile procesului tehnologic.
Produsele se evaluează la cost efectiv sau standard (normativ) în conformitate cu politicile contabile.
Costul efectiv al produselor, se determină la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune după finalizarea
procesului tehnologic și în baza situaţiei de fabricare a produselor se contabilizează astfel:
 La suma costurilor de producție:
Dt 811 „Activităţi de bază”
Ct 211 „Materiale” - la suma costurilor directe de materiale;
Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” - la suma costurilor directe privind retribuirea muncii;
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale” – la suma contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi
primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de la salariile calculate;
Ct 821 „Costuri indirecte de producţie” - la suma cotei-părţi a costurilor indirecte de producţie determinate la finele perioadei
de gestiune.
 La data raportoare se reflectă costul efectiv al produselor:
Dt 216 „Produse”
Ct 811 „Activităţi de bază”
Deasemenea la acest cont se reflectă pe parcursul perioadei:
 Valoarea contabilă a produselor finite ieşite din gestiune prin vânzare în baza notei de contabilitate:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 216 „Produse”
 Plusurile constatate la inventariere în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 216 „Produse”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
 Lipsurile la inventariere în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”
Ct 216 „Produse”
 Produsele distruse în urma calamităţilor naturale conform procesului verbal de casare şi a documentului ce confirmă evenimentul
excepţional:
Dt 723 „Cheltuieli excepţionale”
Ct 216 „Produse”
 Exemplu:
Soldul producţiei în curs de execuţie pentru produsul A constituie:
• la începutul perioadei de gestiune – 10 000 lei;
• la finele perioadei de gestiune – 7 500 lei.
În cursul perioadei de gestiune au fost înregistrate următoarele costuri:
• costuri materiale directe – 120 000 lei;
• costuri cu personalul directe - 60 000 lei;
• costuri directe privind contribuţiile la asigurări sociale şi primelor de
asigurări (potrivit normelor în vigoare);
• costuri indirecte de producţie incluse în costul produsului A - 59 800
lei.
Soldul la începutul perioadei la contul 216 „Produse” a constituit 50
000 lei, iar la finele perioadei 35 000 lei.
Pe parcursul perioadei au fost vândute produse finite vânzătorului la preţ
de vânzare fără TVA – 341 500 lei, TVA 20%.
 3.5. Contabilitatea mărfurilor
Mărfurile reprezintă bunurile procurate de entitate în vederea revânzării sau
produsele transmise spre vânzare magazinelor proprii. În categoria mărfurilor, de
asemenea, se includ clădirile, terenurile şi alte bunuri imobiliare deţinute pentru
vânzare. Ca urmare mărfurile includ:

produse bunuri
bunuri imobiliare mărfuri
transmise
procurate în transmise
spre vânzare deţinute
vederea temporar
magazinelor pentru
revânzării; terţilor.
proprii; vânzare;
 Una din etapele de bază ale contabilizării stocurilor de mărfuri este
evaluarea, care conform SNC „Stocuri” poate fi evaluare inițială, curentă și
ulterioară:
Evaluarea mărfurilor în cadrul entităților

Perioada
Tip evaluare Modul de evaluare
efectuării
1 2 3
la data la marimea costului de intrare egal cu valoarea
intrării în de cumpărare și costurile direct atribuibile
Evaluare inițială gestiune procurării

Evaluarea la data la suma cea mai mică dintre costul de intrare şi

ulterioară raportării valoarea realizabilă netă
la momentul la valoarea contabilă stabilită prin
ieșirii din metoda:identificării specifice;FIFO (primul
Evaluare curentă gestiune intrat – primul ieşit);costului mediu ponderat
• Costul de intrare a mărfurilor achiziţionate cuprinde:valoarea de cumpărare;costurile direct atribuibile procurării
(costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane
intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele vamale şi alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în
forma şi în locul utilizării după destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea).

În cazul procurării, dacă părțile participante convin asupra unor reduceri comerciale,
rabaturi şi alte elemente similare, atunci mărimea acestora este dedusă la determinarea costului
de intrare a mărfurilor achiziţionate.

În cadrul operaţiilor de import costul de intrare a mărfurilor este formată din valoarea de
cumpărare plus cheltuielile de transport aprovizionare, care pot fi grupate în costuri până la frontieră
(post vamal) şi costuri suportate de la frontieră până la depozitul întreprinderii. Componenţa şi modul
repartizării costurilor aferente importului depinde de condiţiile contractuale şi INCOTERMS 2010.
Costurile aferente importului de mărfuri se includ diferit în costul de intrare a bunurilor procurate.
Costurile până la frontieră (post vamal) sânt incluse în valoarea mărfurilor procurate şi formează
valoarea în vamă de la care se calculează procedurile vamale, taxele vamale, accizele, TVA şi alte plăţi
în vamă conform legislației vamale. Costurile suportate de la frontieră până la depozitul întreprinderii
(destinație) de asemenea sânt incluse în valoarea iniţială a mărfurilor, dar nu fac parte din valoarea în
vamă a acestora. Printre aceste costuri pot fi menţionate: cheltuieli de transport suportate şi
evidenţiate separat în documentele de decontare de la frontieră până la entitate (destinație), cheltuieli
de încărcare-descărcare la depozitul cumpărătorului, cheltuieli legate de inspectarea prealabilă a
materialelor.

Mărfurile importate se evaluiază în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei străine la cursul
de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei stabilit la data întocmirii declaraţiei vamale (dacă
contractul nu prevede o altă dată de trecere către entitate a dreptului de proprietate asupra stocurilor
procurate). În cazul înregistrării unor diferenţe de curs valutar aferente importului de mărfuri,
acestea se contabilizează conform SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă”.
 Pentru organizarea contabilității mărfurilor se utilizează contul 217
„Mărfuri”, care are funcţie contabilă de activ.
Acest cont este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi
mişcarea bunurilor procurate în vederea revânzării, produselor transmise
spre vânzare magazinelor proprii, bunurilor imobiliare deţinute pentru
vânzare, mărfurilor transmise temporar terţilor.

În debitul contului 217 „Mărfuri” se înregistrează:

•intrarea/majorarea valorii mărfurilor;
În creditul contului 217 „Mărfuri” se înregistrează:
•ieşirea/diminuarea valorii mărfurilor;
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea
contabilă a mărfurilor, aflate în stoc la finele perioadei de
gestiune, determinată în conformitate cu standardele de
contabilitate.
Achiziţionarea cu plata ulterioară de la furnizori, la preţul de achiziţie fără TVA, conform facturii
fiscale și/sau facturii:
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 5344
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
Procurarea mărfurilor prin intermediul titularilor de avans, în baza decontului de avans
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
Ct 226 „Creanțe ale personalului” – la acordarea avansului
Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – fără acordarea avansului.
Conform SNC „Stocuri”, costul de intrare este format din totalitatea costurilor aferente achiziţiei,
prelucrării (conversiei) şi aducerii stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie. Costurile
aferente procurării mărfurilor, în funcție de tipul acestora se vor contabiliza astfel:
Dt 217 „Mărfuri” - la suma costurilor direct atribuibile intrării, fără TVA;
Ct 544 „Alte datorii curente” - la suma costurilor de transport-aprovizionare prestate de terţi;
Ct 812 “Activităţi auxiliare” - la suma costurilor de transport propriu;
Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” - la suma costurilor cu personalul încadrat
în activități de încărcare-descărcare;
Ct 533 “Datorii privind asigurările sociale şi medicale” - la suma contribuţiilor de asigurare socială şi
primelor de asigurare medicală aferente salariilor calculate personalului încadrat în activități de
încărcare-descărcare;
Ct 542 „Datorii privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor” - la suma primelor de asigurare a
mărfurilor în drum;
Ct 234 „Alte creanţe curente” sau 544 „Alte datorii curente” - la suma taxelor vamale achitate sau de
achitat conform declaraţiei vamale, în cazul procurării prin import a mărfurilor.
Mărfurile pot intra în gestiunea entității și din alte surse cum ar fi: primirea cu titlul gratuit, ca aport în
capitalul social etc. care se contabilizează astfel:
 Primirea mărfurilor ca aport la capitalul social, prevăzut de actele de constituire şi procesul verbal
de evaluare:
Dt 217 „Mărfuri”
Ct 313 „Capital nevărsat”
 Primirea gratuită conform facturii fiscale, facturii şi bonului de intrare:
Dt 217 „Mărfuri”
Ct 622 „Venituri financiare”
 Plusurile de mărfuri constatate la inventariere în baza procesului verbal al comisiei de inventariere:
Dt 217 „Mărfuri”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
În creditul contului 217 „Mărfuri” se reflectă valoarea contabilă a mărfurilor ieşite din gestiune care
poate avea loc prin diverse căi:
 La valoarea contabilă a mărfurilor vândute:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 217 „Mărfuri”
 La valoarea contabilă a mărfurilor constatate lipsuri cu ocazia inventarierii şi a perisabilităţii
naturale:
Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 217 „Mărfuri”
 La valoarea contabilă a mărfurilor distruse în urma evenimentelor extraordinare:
Dt 723 “Pierderi excepţionale”
Ct 217 „Mărfuri”
 La suma diferenţei dintre costul efectiv şi valoarea realizabilă netă:
Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 217 „Mărfuri”
 Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată de mai mulţi factori. Unul este
forma circulaţiei mărfurilor: cu ridicata sau cu amănuntul.
În cazul circulaţiei mărfurilor cu ridicata, vânzarea are loc în cadrul activității
desfăşurate de comercianţii care cumpără produse în scopul revînzării acestora, fapt care
presupune perfectarea documentelor primare de strictă evidență, iar încasarea urmând a
se realiza, de regulă, ulterior. În acest caz se organizează o evidență analitică a creanțelor
comerciale pe cumpărători și clienți care se contabilizează la contul 221 „Creanţe
comerciale”.

În cazul circulaţiei cu amănuntul, vânzarea are loc direct consumatorilor finali pentru
uzul personal al acestora (consumul final), deobicei către populație, iar plata este
imediată, în numerar. Astfel, încasările în numerar se vor contabiliza:
Dt 241 „Casa”
Ct 611 „Venituri din vânzări”
Ct 534 „Datorii față de buget”

Un alt factor care influenţează organizarea contabilităţii îl constituie preţurile de

înregistrare a mărfurilor, adaosul comercial și TVA. Astfel contabilitatea
mărfurilor poate fi organizată la prețuri de achiziţie sau de vânzare (este
necesară reflectarea adaosului comercial în acest scop este utilizat contul 831
„Adaos comercial”.).
 Organizarea Organizarea contabilității la
contabilității la preţuri de vănzare
preţuri de achiziţie 1. În momentul procurării se determină şi se
contabilizează adaosul comercial şi TVA
1. Înregistrarea venitului
aferent adaosului:
din vânzare: Dt 217 Ct 831
Dt 221/241 Ct 611 2. La vânzare se constată venitul din vânzare:
2. Înregistrarea TVA Dt 221/241 Ct 611
aferentă vânzării: 3. TVA aferentă vânzării:
Dt 221/241 Ct Dt 221/241 Ct 534.4
534.4 4. Decontarea valorii contabile a mărfurilor
3. Înregistrarea valorii vîndute:
contabile a mărfurilor Dt 711 Ct 217
vândute: 5. Concomitent se decontează adaosul
comercial aferent mărfurilor văndute şi TVA
Dt 711 Ct 217
inclusă în valoarea mărfurilor văndute:
Dt 831 Ct 217