Rentabilitatea şi riscul valorilor mobiliare

Prelegerea I
1. Rentabilitatea valorilor mobiliare
2. Rentabilitatea acţiunilor
3. Analiza riscului acţiunilor.

Prelegerea II
1. Garanţii contra riscului la obligaţiuni
2. Relaţii dintre rentabilitatea acţiunilor şi rentabilitatea de piaţă
3. Managementul investiţiilor de capital

1. Intr-un comportament rational agentii economici fac anticipari asupra performantelor

proiectelor lor de investitii in activitatea financiara.
Rentabilitatea proiectelor de investitii in cumpararea de valori mobiliare comporta un risc,
respectiv o abatere fata de marimea estimata a acestuia.
Exista doua cai de estimare a rentabilitatii si riscului de mediu aleatoriu, utilizind anumite
ipoteze de lucru:
1. Se considera ca trecutul este o oglinda a viitorului. Din multimea de rentabilitati
anterior inregistrate in investitii similare, se desprinde o medie. Aceasta tendinta
centrala are o sansa sa se inregistreze si in viitor, considerind ca in viitor conditiile de
exploatare ramin nemodificate (sau se modifica nesemnificativ).
2. A 2 cale este cercetata pentru investitii nesimilare celor anterioare, produse noi. In
aceste conditii expertii vor identifica diferitele stari ale naturii economice viitoare si vor
cauta cea mai buna cale de estimare a trezoreriei viitoare (cash-flow) in aceste stari
probabile. Din acestea se extrage o speranta de rentabilitate si o speranta a abaterilor
rentabilitatii viitoare fata de tendinta centrala existenta.

2. Rentabilitatea unei actiuni este determinata de doua argumente ale cistigului intr-o astfel
de investitie: dividendul si cresterea valorii de piata. Motivatia investitorului de a cumpara o
actiune, imediat dupa emisiunea ei este dividendul net pe care il va aduce aceasta actiune. Dar
interesul investitorului este si cresterea previzibilaa valorii de piata in raport cu pretul ei de
achizitie. Aceasta motivatie determina o circulatie bursiera a actiunilor in functie decistigul
scontat prin speculatii bursiere.
Rentabilitatea unei actiuni cuprinde dividendul net la sfirsitul perioadei de previziune(D 1)
si diferenta de curs dintre preturile viitoare pe piata (P1) si pretul de achizitie (P0) al respectivei
actiuni. Deci rentabilitatea (x) si rata rentabilitatii se determina astfel:
X = D1 + P 1 – P0
D1+ P1 – P0
R= * 100
P
0
Rata de rentabilitate a unui activ financiar este data de remunerarea D 1/P0, pe care
emitentul o poate asigura investitorului si de cresterea valorii activului, respectiv P 1-P0/P0.
Adica rentabilitatea semnifica functionarea unui leu investit in cumpararea titlului
respectiv.
Rentabilitatea unei actiuni poate fi analizata atit pe o perioada cit si pe mai multe perioade;
pentru o singura actiune sau pentru un portofoliu.
1
3. Riscul unei actiuni reprezinta producerea unor evenimente, care pot conduce la pierderea
unor avantaje, si vizeaza falimentul societatii emitente, scaderea profitului ca urmare a
activitatii societatii.
Aprecierea riscului unei actiuni implica analiza:
▬ sensibilitatii cursului de piata al actiunii la modificarea dividendelor platite si in general a
pozitiei de piata a societatii emitente;
▬ variabilitatii a fluctuatiei cursurilor fata de rata rentabilitatii.
▬ valabilitatii – fluctuatia cursurilor sau a rentabilitatii actiunilor negociate fata de medie.
Valabilitatea actiunii reflecta sensibilitatea rentabilitatii generale la modificarea rentabilitatii
generale de pe piata.
Atitudinea individului fata de risc se clasifica in 3 categorii:
1. persoana neutra la risc – va fi indiferenta la dispersia rezultatelor posibile ale jocului. Ea
va accepta un joc, numai daca in rezultat va obtine un profit favorabil;
2. persoane cu aversiune la risc – va refuza un joc cu sorti echitabili de risc, dar nu
inseamna ca nu va risca niciodata.
3. un iubitor de risc – va accepta riscul chiar daca un calcul matematic i-ar demonstra cit
de nefavorabili sunt sortii.

Prelegerea II
1. Administratorul unui portofoliu isi poate propune urmarirea obtinerii unui randament
regulat al portofoliului obligatar. Realizarea unui randament regulat in conditiile unei rate a
dobinzii fixe este o problema inposibil de realizat, atunci se recurge la fluctuatia ratei
dobinzii in limitela admisibile. Atunci cind ratele dobinzii scad obligatiunile cu rata
dobinzii variabile vor determina o pierdere, si acesta va urmari sa le inlocuiasca cu
obligatiuni cu rata dobinzii fixa, iar cind rata dobinzii creste, preferintele se vor indrepta
catre obligatiuni cu rata dobinzii variabila
Problema gestionarii portofoliului obligator consta in compensarea scaderilor de
valoare cu cresterile de valoare.
O alta problema aste de a asigura aoperirea riscului dobinziistabilite pe o perioada de
timp data. Rata dobinzii actualizata asigura reinvestirea veniturilor obtinute fara pierderea
de valoare. Solutia garantarii ratei dobinzii pe o perioada este de a gasi un imprumut cu
cupon zero pentru perioada cautata, caci astfel, rata randamentului actualizat este eala cu
cea a plasamentului oricare ar fi evolutia ratei dobinzii in timp.
Pentu a asigura ajustarea fluxurilor (valoarea cuponului rambursarii) portofoliului
obligatar conform nevoilor investitorului, cunoscind rata randamentului plasamentului sau,
acesta trebuie sa cumpere de pe piata obligatiunile fara cupon, rambursabile la datele
dorite.

2. Profesorul american, Harry Markowitz, intemeetorul teoriei portofoliilor, si-a bazat

teoria pe ideea ca fluctuatiile cursului actiunii unei societati pe piata financiara sunt
consecinta a doua categorii de cauze si ca urmare riscul la care aste supus detinatorul
actiunii sunt de doua tipuri:
► riscul pietei sau riscul sistematic;
► riscul specific, individual sau riscul nesistematic.
Markowitz a incercat sa evidentieze relatia dintre aceste doua categorii de risc printr-o
ecuatie pe care o numeste dreapta pietei:
2
 Ki = αi + βiKM + Σi
Unde: Ki reprezinta rata rentabilitatii actiunii pentru perioada luata in calcul
KM reprezinta rata rentabilitatii pe piata, masurat printr-un indice general
βi – paramentrul actiunii „i” care masoara sensibilitatea la fluctuatiile pietei, determina riscul
sistematic;
αi – masoara rentabilitatea actiunii „i” in ipoteza in care rentabilitatea pietei ar fi nula,
coeficientul dat nu este stabil de la o perioada la alta;
Σi – o variabila oarecare reziduala.
Astfel:
► riscul sistematic este egal cu beta ori de cite ori abaterea caracteristica ratei de rentabilitate
pe piata este βi*σM
► riscul nesistematic este egal cu abaterea caracteristica factorului rezidual ωΣi.
Riscul sistematic se datoreaza unor fenomene care provoaca schimbari generale, ce
afecteaza intreaga economie, iar riscul particular sau riscul investitiei consta in variatia de
pret sau de profit datorata efectului unui element, fenomen specific ce actioneaza asupra unei
singure investitii.

3. Managementul investitiilor de capital a devenit o activitate complexa, care impune o

abordare globala a problemelor. Aceasta activitate este rezultatul deciziei si al actiunii unui
numar mare de agenti, persoane care aloca resursele lor, constituind o piata relativ perfecta, in
care fiecare participant aplica strategii de investitii financiare proprii, pe baza cunostintelor si
cantitatii de informatiiavute la dispozitie.
Riscul investitiilor de capital sunt considerate a fi:
a) financiare, masurabile printr-un set de metode comune;
b) non-financiare, eterogene, care au metode de masura, administrare si control specifice,
uneori singulare.
In mod analitic, factorul de risc este descompus in doua componente: de risc general si de
risc particular.