CAPITOLUL 3

ASPECTE SPECIFICE PRIVIND CONTABILITATEA

STOCURILOR

Obiectivele capitolului

● Definirea stocurilor şi cunoaşterii structurii lor

● Cunoaştera regulilor de evaluare a stocurilor
● Cunoaşterea metodelor de organizare a contabilităţii analitice şi sintetice a
stocurilor
● Delimitarea stocurilor de mărfuri de alte stocuri destinate vânzării
● Evidenţa şi urmărirea produselor în procesul obţinerii acestora
● Reflectarea în contabilitate a tuturor categoriilor de stocuri
● Descrierea procedurii de determinare a costului de achiziţie sau de producţie
● Calculul valorii activelor biologice
 3.1. Definirea şi structura stocurilor

Activele circulante se clasifică după cum urmează:

 stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită
factură
 creanțe
 investiții pe termen scurt
 casa şi conturi la bănci

Un activ se recunoaște ca activ circulant atunci când:

- este achiziționat sau obținut din producție proprie, pentru consum propriu sau în
scopul comercializării și se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la
încheierea exercițiului financiar;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar;
- este reprezentat de creanțe aferente activității de exploatare.

Stocurile cuprind bunurile şi serviciile care intervin în activitatea curentă de exploatare a

entității, deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; în curs de
producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau sub formă de
materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie
sau pentru prestarea de servicii.
Totodată, în categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie,
destinate vânzării (de exemplu, echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuinţe etc.,
realizate de entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea unor astfel de produse),
precum și terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcţii destinate vânzării.
În cazul activelor de natura ansamblurilor sau complexurilor de locuinţe care iniţial erau
destinate vânzării şi care ulterior îşi schimbă destinaţia, urmând a fi folosite de entitate pe o
perioadă îndelungată sau să fie închiriate unor terţi, în contabilitate se înregistrează un transfer de
la stocuri la imobilizări corporale. Transferul se efectuează la data schimbării destinaţiei, la
valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate (reprezentată de cost).
În categoria stocurilor intră:
 mărfurile, respectiv bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele
predate spre vânzare magazinelor proprii;
 materiile prime, respectiv bunurile care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc
în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
 materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese
de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), respectiv
acele bunuri care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se
regăsi, de regulă, în produsul finit;
 materialele de natura obiectelor de inventar, respectiv bunurile care nu îndeplinesc condițiile
de valoare și/sau de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale;
 produsele, respectiv:
 - semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat
într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii
(faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în
vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
- rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
- produsele agricole;
 activele biologice de natura stocurilor, sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice.Exemple de active biologice de natura stocurilor
sunt animalele destinate producţiei de carne, animalele deţinute în vederea vânzării, peştii din
fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele de porumb şi grâu, şi copacii crescuţi pentru
cherestea;
 ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate
produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în
condiţiile prevăzute în contracte;
 producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de
execuţie se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
Totodată,în cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau
în consignaţie la terţi, maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în
domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an, acestea înregistrându-se distinct în
contabilitate, pe categorii de stocuri.
Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru
care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare
(grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).

3.2. Evaluarea stocurilor la intrarea în gestiune

La evaluarea stocurilor se aplică regulile generale de evaluare corespunzătoare celor
patru momente principale ale stării lor în patrimoniu, respectiv:
 evaluarea la intrarea în patrimoniu;
 evaluarea la inventariere;
 evaluarea la bilanţ;
 evaluarea la ieşirea din patrimoniu.

1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu se efectuează, în funcție de modalitatea

de intrare a stocurilor în patrimomiu, la:
- costul de achiziţe
- costul de producţie
- valoarea de aport
 - valoarea justă sau de utilitate
Costul de achiziţieal unui element de natura stocurilor cuprinde:
– preţul de cumpărare, înscris în contract sau în factura furnizorului;
– taxele de import şi alte taxe (taxe vamale, accize), cu excepţia acelora pe care entitatea le
poate recupera de la organismele fiscale;
– costurile aferente transportului, manipulărilor şi alte costuri care pot fi atribuite direct
achiziţiei de stocuri (comisionul intermediarilor, comisionul vamal, etc.)
În anumite situaţii specifice pot exista reducerile comerciale (rabatul, remiză, risturn) a căror
valoare se determină pe bază procentuală din preţul de cumpărare sau în cascadă (adică la ultima
valoare) şi ele sunt deduse pentru a se determina costul de achiziţie.
În structura costului de achiziţie intră costuri şi cheltuieli direct atribuite elementelor de
stoc, ce fac obiectul determinării costului de achiziţie.
Formula de calcul a costului de achiziţie se poate exprima astfel:

Preţul de cumpărare
+ cheltuieli accesorii
- cheltuieli de transport – aprovizionare;
- cheltuieli de asigurare pe durata transportului;
- cheltuieli de manipulare, încărcare – descărcare;
- comisioanele intermediarilor.
+ impozite şi taxe nerecuperabile
- comisioane vamale, taxe vamale şi accize (în cadrul importurilor), T.V.A. la
unităţile neplătitoare;
- T.V.A. atunci când nu există dreptul de deducere a acestuia.
– reduceri comerciale primite de la furnizori
= Costul de achiziţie

La determinarea costului de achiziţie trebuie avut cont de cheltuielile de transport:

 Dacă acestea sunt efectuate de o societate specializată, care emite o factură corespunzătoare,
valoarea acesteia se include în costul de achiziţie.
 Dacă acestea sunt efectuate cu mijloace de transport proprii, pot să apară două situaţii:
– atunci când transporturile se realizează în condiţii similare altor transporturi realizate în
perioadele anterioare şi se poate estima o valoare rezonabilă, această valoare se include
în costul de achiziţie;
– iar dacă valoarea transporturilor se determină la o dată ulterioară recepţiei şi stabilirii
costului de achiziţie, valoarea transportului nu se include în costul de achiziţii, ci se
înregistrează ca o cheltuială a perioadei.

Exemplu privind determinare a costului de achiziţie:

1. O societate achiziţionează materii prime de la un furnizor intern, respectiv 10.000 kg,
la preţul de cumpărare negociat de 5 lei/kg. Cu această ocazie va mai efectua următoarele
cheltuieli:
– Cheltuieli cu transport efectuat printr-o societate de transport – 2.000 lei;
– Primă de asigurare pe parcursul transportului – 500 lei;
– Cheltuieli cu manipularea – depozitarea bunurilor achiziţionate – 700 lei.
 Aplicând formula de calcul:
Preţul negociat (10.000 kg x 5 lei/kg) - 50.000 lei
+ Cheltuieli accesorii
▪ transport……………………2.000 lei
▪ asigurare……………………500 lei
▪ recepţie – depozitare……….700 lei
= Costul de achiziţie…………………53.200 lei
De unde se poate determina şi costul de achiziţie unitar: 53.200 : 10.000 = 5,32 lei/kg

2.O societate achiziţionează materii prime de la un furnizor extern, la preţul negociat de

cumpărare de 10.000 USD, cursul valutar în momentul facturării fiind de 3,4 RON/USD. Până
la primirea materiilor prime mai au loc următoarele cheltuieli:
▪ taxe vamale (10%)…………………3.400 lei
▪ comision vamal (0,5%)………………..17 lei
▪ cheltuieli încărcare – descărcare……..400 lei
▪ cheltuieli transport…………………2.000 lei

Aplicând formula de calcul:

Preţul negociat (10.000 USD x 3,4 RON/USD) - 34.000 lei
+ Cheltuieli accesorii
▪ transport……………………………2.000 lei
▪ taxe si comision vamal……………..3.417 lei
▪ incarcare-descarcare…………………400 lei
= Costul de achiziţie…………………………39.817lei

Exemplu: determinarea şi înregistrarea în contabilitate a costului de achiziţie, pentru

elemente de natura stocurilor achiziţionate din import.
O societate comercială realizează un import de mărfuri, despre care se cunosc
următoarele informaţii:
- preţul din factura furnizorului extern = 10.000 USD;
- costul transportului pe parcurs extern = 500 USD;
- asigurarea pe parcurs extern = 200 USD;
- taxa vamală = 25%;
- comisionul vamal = 0,5%;
- acciza = 10%;
- T.V.A. = 19%.
Cursul valutei, menţionat pe Declaraţia vamală de import, este de 3,4 RON/USD.
Obligaţiile fiscale se plătesc în vamă.
Se cere să se determine costul de achiziţie al mărfurilor importate şi să se efectueze
înregistrările în contabilitate.

Elementele de pe factura externă pentru uz intern vor fi:

1. Valoarea mărfii din factura furnizorului – 10.000 USD × 3,4 RON/USD = 34.000 lei
2. Costul transportului pe parcurs extern – 500 USD × 3,4 RON/USD = 1.700 lei
3. Asigurarea pe parcurs extern = 200 USD × 3,4 RON/USD = 680 lei
4. Valoarea în vamă este de = 10.700 USD × 3,4 lei = 36.380 lei
5. Taxa vamală este de = 36.380 lei × 25% = 9.095 lei
6. Comisionul vamal este de = 36.380 × 0,5% = 182 lei
7. Acciza este de = 45.657 × 10% = 4.565,7 lei
8. T.V.A. = 50.222,7 × 19% = 12.053,45 lei
Costul de achiziţie a mărfurilor este de (4+5+6+7) = 50.222,7 lei

Costul de producţieal unui element de natura stocurilor este format din costul de achiziţie
al materiilor prime şi consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota
cheltuielilor indirecte de producţie (fixe şi variabile) alocate în mod raţional ca fiind legate de
fabricaţia acestuia.
Costul de producție cuprinde:
 Costurile directe de producţie – formate din acele cheltuieli care se identifică direct cu
un anumit produs (fără calcule intermediare) cuprind:
– cheltuieli aferente consumurilor materiale, identificate pe produs;
– cheltuieli aferente consumului de forţă de muncă direct;
– alte cheltuieli directe (ex. cu plata redevenţei pentru utilizarea unui proiect sau
design)
 Costuri indirecte de producţie – regia de producţie; se referă la cheltuielile asociate
procesului de producţie şi se clasifică astfel:
a. costuri de producţie indirecte variabile (regie variabilă) – includ cheltuieli indirecte
de producţie care variază direct sau aproape direct cu volumul producţiei şi anume:
a.1. cheltuieli indirecte cu materialele de întreţinere şi reparaţii ale utilajelor şi secţiilor
de producţie;
a.2. cheltuiala indirectă cu forţa de muncă pentru realizarea lucrării;
a.3. costurile de depozitare şi manipulare a materiilor prime şi materialelor
a.4. costuri indirecte cu energia electrică, gaze, agent termic cu caracter tehnologic.
b. costuri indirecte fixe (regie fixă) – includ cheltuieli de producţie indirecte care rămân
relativ constante indiferent de volumul producţiei şi anume:
b.1. amortizarea utilajelor, a secţiilor de producţie;
b.2. chirii şi taxe comerciale pentru clădirile secţiei de producţie;
b.3. cheltuieli cu conducerea şi administrarea secţiilor;
b.4. cheltuieli cu întreţinerea instalaţiilor, utilajelor şi a cheltuielilor secţiei.

Pentru alocarea regiei fixe de producţie asupra costurilor de producţie/prelucrare se

utilizează ca bază de repartizare capacitatea normală de producţie, care este producţia estimată a
fi obţinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale. Ca urmare,
valoarea regiei fixe alocate fiecărei unităţi produse nu se majorează atunci când se obţine o
producţie mai scăzută sau nu se utilizează anumite active, regia nealocată fiind recunoscută drept
cheltuială în perioada în care a apărut. În schimb, atunci când se înregistrează o producţie mai
mare decât nivelul normal, valoarea regiei fixe este diminuată, astfel încât stocurile să nu fie
evaluate la o valoare mai mare decât costul lor.
Pentru alocarea regiei variabilă pe fiecare unitate de produs se utilizează ca bază folosirea
reală a facilităţilor productive.
Exemple de costuri indirecte fixe (regie fixă):
– întreţinerea clădirilor fabricii, a instalaţiilor şi a echipamentelor;
 – amortizarea clădirilor fabricii, a instalaţiilor şi a echipamentelor;
– chiria şi cheltuielile cu taxele pentru clădirile fabricii;
– costurile de depozitare şi de manipulare a materiilor prime, producţiei în curs şi
consumabilelor;
– cheltuieli cu conducerea şi administrarea secţiilor.

Exemplu privind determinare a costului de producție:

Pentru realizarea unui produs, cheltuielile regăsite în contabilitatea financiară a societăţii
au următoarea structură:
• Costuri directe:
– cheltuieli cu materiale……………………………… 30.000
– cheltuieli cu forţa de muncă direct productivă…….. 15.000
– alte cheltuieli directe………………………………... 5.000
TOTAL COSTURI DIRECTE.………………..……… 50.000
• Costuri indirecte………………………………………. 23.000
– cheltuieli variabile………………………………….. 15.000
– cheltuieli fixe……………………………………….. 8.000
COSTUL DE PRODUCŢIE…………………………… 73.000
• Costuri ale perioadei:
– cheltuieli de desfacere………….…………………… 16.000
– cheltuieli de administraţie generală…………………. 10.000
TOTAL COSTURI ALE PERIOADEI……………….. 26.000
COSTURI TOTALE…………………………………... 99.000

Nivelul normal al capacităţii de producţie a întreprinderii este de 16.000 buc, iar nivelul real al
producţiei este de 12.000 buc.

Elementele care intră în calculul costului de producţie sunt:

– cheltuieli directe = 50.000 lei +
– cheltuieli indirecte variabile = 15.000 lei +
– cheltuieli indirecte fixe încorporabile = 12.000/16.000×8.000 = 6.000 lei
Costul total al produsului = 71.000 lei

Costurile neîncorporabile cuprind:

– regia fixă nealocată (recunoscută ca o cheltuială a perioadei) =
8.000 – 6.000 = 2.000 lei
– cheltuieli generale de administraţie = 10.000 lei
– cheltuieli de desfacere = 16.000 lei
Total costuri neîncorporabile = 28.000 lei

2. Evaluarea stocurilor la inventariere se realizează la valoarea actuală sau de utilitate

denumită şi valoare de inventar. La inventariere, evaluarea fiecărui element se face la valoarea
de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. Standardul
referitor la stocuri menţionează că la inventariere acestea sunt evaluate la valoarea realizabilă
netă.
Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare estimat, care ar putea fi obţinut în
cursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului
(de ex: costuri suportate în urma ambalării pentru cadouri) şi costurile necesare vânzării (de ex:
cheltuielile cu publicitatea produselor). Costul stocurilor devine nerecuperabil atunci când
stocurile au suferit deteriorări, au fost uzate moral, atunci când preţurile de vânzare s-au diminuat
sau atunci când au crescut costurile estimate pentru vânzarea acestora.
Estimarea valorii realizabile nete se face în funcţie de fluctuaţiile preţurilor şi costurilor,
de scopul pentru care stocurile sunt deţinute (de ex., pentru stocurile ce urmează a fi vândute în
baza unor contracte ferme, valoarea realizabilă netă este preţul stabilit în contract; în situaţia în
care cantitatea contractată este mai mică decât cantitatea deţinută, VRN a surplusului se va
determina pornind de la preţurile generale de vânzare practicate pe piaţă). De obicei, stocurile
sunt diminuate până la valoarea realizabilă netă element cu element. Există şi situaţii în care
poate fi mai adecvat să se grupeze elemente similare sau conexe şi să se testeze pentru depreciere
simultan.
Valoarea realizabilă netă reflectă preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe
parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea
bunului şi costurile necesare vânzării.
După efectuarea inventarierii stocurilor aflate în stoc se analizează posibilităţile de
recuperare a costurilor acestor stocuri în perioada următoare.
• dacă valoarea estimată de recuperare (adică preţul la care vor putea fi valorificate) este
mai mică decât costul, stocul trebuie evaluat la valoarea cea mai mică dintre cost şi
valoarea realizabilă netă;
• orice depreciere recunoscută este tratată ca o cheltuială a perioadei;
• costul stocurilor nu este recuperabil dacă stocurile se găsesc în una din următoarele
situaţii:
– au suferit deteriorări;
– au fost uzate moral, integral sau parţial;
– preţurile de vânzare s-au diminuat sau au crescut costurile estimate pentru
finalizarea sau vânzarea produsului.
• diminuarea valorii stocurilor până la valoarea realizabilă netă se poate realiza în mai
multe moduri:
– element cu element;
– gruparea elementelor similare comune după anumite criterii ( aparţin aceleiaşi game
de produse, au scopuri sau utilizări similare sau sunt produse şi comercializate în
aceiaşi zonă geografică);
– nu pot, practic, să fie evaluate distinct faţă de alte elemente din aceiaşi gama de
produse.
Estimarea valorii realizabile nete ia în consideraţie destinaţia sau scopul pentru care este
deţinut elementul de stoc analizat; determinarea valorii realizabile nete constituie o evaluare a
stocurilor la această valoare, iar stabilirea mărimii ei necesită exercitarea raţionamentului
profesional şi să se aibă în vedere toate informaţiile disponibile inclusiv modificările ulterioare
ale preţurilor de vânzare sau ale costurilor.
 3. Evaluarea stocurilor în bilanţ se face în principiu la valoarea contabilă a acestora,
iar pentru stocurile care au suferit deprecieri şi pentru care s-au constatat şi înregistrat ajustări,
la valoarea actuală care este mai mică decât valoarea contabilă.
La închiderea exerciţiului financiar, elementele bilanţiere sunt evaluate la valoarea
contabilă pusă de acord cu valoarea de inventar. Diferenţele în plus pentru elementele de activ
şi cele în minus pentru elementele de pasiv nu se înregistrează în contabilitate. În schimb,
diferenţele în minus aferente elementelor de activ şi diferenţele în plus aferente pasivelor se
înregistrează pe seama amortizării, ajustării pentru depreciere sau a provizioanelor. Activele
vor fi evidenţiate în bilanţ la valoarea netă contabilă, care poate fi egală cu valoarea de intrare,
iar pasivele numai la valoarea de intrare (adică provizioanele aferente datoriilor se evidenţiază
distinct ca pasive şi se adună, nu se scad, cum sunt ajustările aferente activelor).
La închiderea exerciţiului, stocurile sunt evaluate„la valoarea cea mai mică dintre cost
(valoarea de intrare) şi valoarea realizabilă netă”. În cazul în care valoarea realizabilă netă
este cea prezentată în situaţiile financiare, atunci valoarea contabilă a stocurilor este corectată
cu mărimea ajustării. Altfel spus, în situaţiile în care costul stocurilor nu poate fi recuperat,
valoarea acestora trebuie diminuată până la valoarea realizabilă netă, în vederea respectării
principiului prudenţei (activele nu pot să fie prezentate în bilanţ la o valoare mai mare decât
valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor). Important de menţionat este
faptul că valoarea materialelor şi a consumabilelor folosite în producţie nu este diminuată,
dacă se estimează că produsele finite în care urmează să fie încorporate vor fi vândute la un
preţ mai mare sau egal cu costul lor.

3.3. Metode de evaluare a stocurilor la ieşirea din gestiune

La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum stocurile sunt evaluate cu preţul sau
valoarea de intrare a acestora, utilizând astfel metoda identificării specifice. În situaţia în care
nu pot fi identificate preţurile de intrare a stocurilor, se recomandă diferite metode de estimare
a stocurilor ieşite şi anume:
a) metoda primul intrat - primul ieşit -FIFO;
b) metoda costului mediu ponderat - CMP;
c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.
Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării
lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al
lotului următor, în ordine cronologică.
Metoda „costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui
element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul
perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media
poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie.
Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării
lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al
lotului anterior, în ordine cronologică.
 Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura
stocurilor de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii
decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, în notele explicative ale
situaţiilor financiare, trebuie să se prezinte următoarele informaţii:
- motivul schimbării metodei;
- efectele sale asupra rezultatului.
O entitate economică trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului
pentru toate stocurile care au aceeași natură şi utilizări similare. Pentru stocurile cu natură sau
utilizări diferite, poate fi justificată folosirea unor metode diferite de calcul al costului.
Exemplu privind evaluarea stocurilor la ieșire: O societate La o societate comercială,
având ca obiect de activitate „panificaţie”, cu ajutorul datelor furnizate de evidenţa operativă
pe baza fişelor de magazie, notelor de intrare-recepţie şi constatare de diferenţe şi a bonurilor
de consum, se construieşte situaţia materiei prime „făină albă” pentru luna ianuarie, ce poate fi
redată astfel:
 01.01 stoc iniţial 300 kg, evaluat la costul de achiziţie de 2 lei/kg
 03.01 se achiziţionează 250 kg, la costul de achiziţie de 2,4 lei/kg
 04.01 se achiziţionează 200 kg, la costul de achiziţie de 2,25 lei/kg
 09.01 se dau în consum 500 kg de făină
 10.01 se dau în consum 100 kg de făină
 12.01 se aprovizionează 400 kg făină, la costul de achiziţie de 1,8 lei/kg
 17.01 se dau în consum 300 kg de materie primă
 19.01 se aprovizionează 100 kg făină, la costul de achiziţie de 2,1 lei/kg
 22.01 se aprovizionează 500 kg făină, la costul de achiziţie de 2,3 lei/kg
 25.01 se dau în consum 300 kg de făină
 29.01 se dau în consum 250 kg de făină.
Să se calculeze valoarea ieşirilor aferente materiei prime „făină albă” folosind
a. metoda FIFO
b. metoda CMP
de evaluare a ieşirilor din stoc.

a. Metoda FIFO

Cantitate Cost de Valoare

Data Explicaţii TOTALĂ PARŢIALĂ achiziţie PARŢIALĂ TOTALĂ
01.01 Stoc 300 2 600
03.01 Intrare 250 2,4 600
03.01 Stoc 550 300 2 600 1.200
250 2,4 600
04.01 Intrare 200 2,25 450
04.01 Stoc 750 300 2 600 1.650
250 2,4 600
200 2,25 450
 09.01 Ieşire 500 300 2 600 1.080
200 2,4 480
09.01 Stoc 250 50 2,4 120 570
200 2,25 450
10.01 Ieşire 100 50 2,4 120 232,5
50 2,25 112,5
10.01 Stoc 150 2,25 337,5
12.01 intrare 400 1,8 720
12.01 Stoc 550 150 2,25 337,5 1.057,5
400 1,8 720
17.01 Ieşire 450 150 2,25 337,5 877,5
300 1,8 540
17.01 Stoc 100 1,8 180
19.01 intrare 100 2,1 210
19.01 Stoc 200 100 1,8 180 390
100 2,1 210
22.01 intrare 500 2,3 1150
22.01 Stoc 700 100 1,8 180 1540
100 2,1 210
500 2,3 1150
25.01 Ieşire 300 100 1,8 180 620
100 2,1 210
100 2,3 230
25.01 Stoc 400 2,3 920
29.01 Ieşire 250 2,3 575
29.01 Stoc 150 2,3 345

b. Metoda C.M.P.
Metoda CMP – calculează costul fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor
elementelor similare a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a
costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi
calculată periodic sau după recepţia fiecărui transport.
Relaţia de calcul:
Siv  Iv
CMP = , unde:
Sic  Ic
Siv – stoc la intrarea produsului exprimat valoric
Iv - intrări (valoric)
Sic – stoc la intrarea produsului exprimat cantitativ
Ic - intrări – cantitativ
Ve = Q × CMP
Ve – volumul ieşirilor
Q - cantitatea ieşită
Este metoda cel mai des utilizată în cazul stocurilor cumpărate la preţuri diferite, iar în
contabilitatea stocurilor nu sunt individualizate în funcţie de costul de achiziţie sau de producţie
al fiecărui lot.
 Data Explicaţia Cantitate Cost de CMP
achiziţie Valoare
01.01 stoc 300 2 600
03.01 intrare 250 2,4 600
03.01 stoc 550 2,18 1.200
04.01 intrare 200 2,25 450
04.01 stoc 750 2,2 1.650
09.01 ieşire 500 2,2 1.100
09.01 stoc 250 2,2 550
10.01 ieşire 100 2,2 220
10.01 stoc 150 2,2 330
12.01 intrare 400 1,8 720
12.01 stoc 550 1,90 1.049,95
17.01 ieşire 450 1,90 859
17.01 stoc 100 1,90 190,94
19.01 intrare 100 2,1 210
19.01 stoc 200 2,004 400,94
22.01 intrare 500 2,3 1.150
22.01 stoc 700 2,215 1.550,94
25.01 ieşire 300 2,215 664,69
25.01 stoc 400 2,215 886,25
29.01 ieşire 250 2,215 553,91
29.01 stoc 150 2,215 332,34

5. Alte metode de evaluare a stocurilor

În funcție de specificul activității, în practica contabilă, se mai pot folosi și metodele de
evaluare a stocurilor la:
a. Cost sau preț standard – care este determinat luând în considerare nivelurile
normale ale consumurilor de materiale și manoperă, urmând ca diferențele de preț
înregistrate între costul standard și cel efectiv (de achiziție sau de producție) să fie
recunoscute în contabilitate în mod distinct atât pentru intrări, cât și pentru ieșiri.
Repartizarea diferențelor de preț asupra ieșirilor se efecutuează în baza unui
coeficient de repartizare k, cu care se ponderează valoarea bunurilor ieșite evaluate
la cost standard:
K=
b. Prețul cu amănuntul – este folosit în comerțul cu amănuntul, fiind format din
costul de achiziție al mărfurilor la care se adaugă valoarea marjei/adaosului
comercial, precum și TVA neexigibilă, calculată prin aplicarea cotei procentuale în
vigoare asupra sumei dintre costul de achiziție și adaosul comercial, pentru a se
obține prețul de vânzare inclusiv TVA.
 3.4. Metode de organizare a contabilităţii analitice a stocurilor
Contabilitatea analitică a stocurilor în funcţie de specificul entității şi de nevoile proprii
de informare, poate fi organizată folosind următoarele metode:
a) metoda operativ-contabilă (pe solduri), care constă în ținerea, la locul de depozitare, a
evidenței cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar în contabilitate, a evidenței valorice
desfășurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri. Controlul
exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitate se
asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișele de magazie în registrul
stocurilor;
b) metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic), care constă în ținerea evidenței
cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidenței
cantitativ-valorice. Contabilitatea stocurilor se desfasoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe
categorii de bunuri. Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența de la
locurile de depozitare și din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantitățile
înregistrate în fișele de depozit și cele din fișele de cont analitic din contabilitate;
c) metoda global-valorică, care constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la nivelul
gestiunii, cât și în contabilitate. Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu
cea din contabilitate se face periodic. Aceasta metodă se aplică, în principal, pentru evidența
mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul și pentru alte bunuri, în
cazul unităților care nu au dotarea tehnică de calcul corespunzătoare.

3.5. Metode de organizare a contabilităţii sintetice a stocurilor

Aceasta presupune alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor şi alegerea
formei de contabilitate.
Există două metode de evidență sintetică a stocurilor:
I. Metoda inventarului permanent – constă în înregistrarea tuturor operaţiilor de intrare
şi ieşire, în conturi sintetice de stocuri şi pe această bază stabilirea şi cunoaşterea permanentă a
stocurilor cantitativ şi valoric sau numai valoric.
II. Metoda inventarului intermitent - constă în faptul că aprovizionarea şi formarea
stocurilor se consideră ca un proces menit să asigure cantităţile necesare pentru consum,
utilizare, astfel că stocarea materiilor prime, materialelor, mărfurilor constituie o fază
intermediară tranzitorie care poate fi chiar eliminată.
Stocurile aprovizionate sau obţinute sunt considerate ca fiind ca şi consumate, valoarea
lor fiind înregistrată direct în conturile de cheltuieli curente ale exerciţiului. Apelarea la
conturile de stocuri se face la sfârşitul exerciţiului (lunii) când sunt inventariate stocurile
rămase neconsumate, valoarea lor fiind trecută în conturile de stocuri din clasa 3 prin
diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor.
La începutul exerciţiului următor se readuc stocurile respective pe cheltuieli curente
urmând să se reia procesul pentru noul an de activitate.
Această metodă se recomandă pentru întreprinderile mici, mijlocii şi microîntreprinderi.
 EXEMPLE PRIVIND STOCURILE DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE

Exemplu privind materiile prime evaluate la cost de achiziție

O societate care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintă la începutul lunii un
stoc iniţial de materii prime de 300 kg, evaluat la cost de achiziţie de 18 lei/kg. În cursul lunii se
achiziţionează 500 kg materii prime la preţul de facturare de 20 lei/kg, TVA 24 % achitate
ulterior prin bancă. Cheltuielile de transport aferente acestei achiziţii sunt de 1.000 lei, TVA
19% si se achită în numerar. Din stocul de materii prime existent se dau în consum, în cursul
lunii, 500 kg evaluate după metoda costului mediu ponderat (CMP).
a. Se înregistrează achiziţia de materii prime, conform facturii (500 x 20):
% = 401 11.900
301 Furnizori 10.000
Materii prime
4426 1.900
TVA deductibilă
b. Plata facturii cu ordin de plată:
401 = 5121 11.900
Furnizori Conturi la bănci în lei
c. Se înregistrează cheltuielile de transport achitate în numerar:
% = 5311 595
301 Casa în lei 500
Materii prime
4426 95
TVA deductibilă

Costul de achiziţie unitar al materiilor prime cumpărate:

(10.000+ 1.000) : 500 = 22 lei /kg

Consum de materii prime, conform CMP:

CMP = (300 x 18+ 500 x 22): (300 + 500) = 20,5 lei/kg;
Valoarea consumului de materii prime: 20,5 lei/kg x 500 kg =10.250 lei

d. Se înregistrează consumul de materii prime, conform bonului de consum:

601 = 301 10.250
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime

Exemplu privind materialele consumabile evaluate la cost de achiziție

Se cunosc următoarele informații referitoare la materialele auxiliare ale unei societăţi:
 Stoc iniţial: 200 buc., evaluate la cost de achiziţie de 12 lei/buc.;
 cumpărări în cursul lunii: 300 buc. la cost de achiziţie de 15 lei/buc., TVA 19%;
 consum de materiale auxiliare: 400 buc.;
 lipsă la inventar: 30 buc.;
 Stoc final: 70 buc..
Lipsa la inventar se impută gestionarului la preţul de 20 lei/buc., TVA 19%, urmând să
se recupereze din salariul acestuia. Societatea ţine evidenţa stocurilor de materiale auxiliare la
cost de achiziţie, iar ieşirile din stoc sunt evaluate după metoda FIFO.

a. Se înregistrează achiziţia de material auxiliare, conform facturii (300 x 15):

% = 401 5.355
3021 Furnizori 4.500
Materiale auxiliare
4426 855
TVA deductibilă

b.
c. Se înregistrează consumul de material auxiliare, conform bonului de consum:

Consum de material auxiliare, conform FIFO:

E = 200 x 12+ 200 x 15 = 5.400 lei

6021 = 3021 5.400

. Cheltuieli cu Materiale auxiliare
d. materialele
S auxiliare
e înregistrează consumul de material auxiliare, conform bonului de consum:

6021 = 3021 450

Cheltuieli cu Materiale auxiliare
materialele auxiliare
e. Se înregistrează imputarea lipsei, gestionarului vinovat:
4282 = % 535,5
Alte creanțe în legătură 7588 450
cu personalul Alte venituri din exploatare
4427 85,5
TVA colectată
f. Se înregistrează reținerea lipsei din salariu, conform statului de plată:

421 = 4282 535,5

Personal-salarii datorate Alte creanțe în legătură
cu personalul
Exemplu privind materialele consumabile evaluate la preț standard
O societate care ţine evidenţa stocurilor la preţ standard prezintă la începutul lunii un
stoc iniţial de materiale auxiliare de 500 kg evaluate la preţul standard de 20 lei/kg, iar
diferenţele de preţ aferente stocului iniţial sunt de 1.600 lei. În cursul lunii se cumpăra 400 kg
materiale auxiliare cu preţul de facturare de 25 lei/kg, TVA 19% care se achită ulterior în
numerar, şi se dau în consum 700 kg materiale auxiliare.
a. Se înregistrează achiziţia de materiale auxiliare, conform facturii:
- Preț standard – 400 kg x 20 lei/kg = 8.000 lei
- Preț de facturare – 400 kg x 25 lei/kg = 10.000 lei
 - Diferențe de preț nefavorabile (preț de facturare > preț standard)- 2.000 lei
% = 401 11.900
3021 Furnizori 8.000
Materiale auxiliare
308 2.000
Diferențe de preț
la materii prime și materiale
4426 1.900
TVA deductibilă

b. Plata facturii cu numerar:

401 = 5311 11.900
Furnizori Casa în lei

c. Se înregistrează consumul de material auxiliare, conform bonului de consum,

evaluat la preț standard (700 kg x 20 lei/kg):

6021 = 3021 14.000

Cheltuieli cu materialele auxiliare Materiale auxiliare

Calculul coeficientului de repartizare a diferenţelor de preţ aferente ieşirilor din

stoc:
K 308 = (Si 308 + Rd 308) : (Si 3021 + Rd 3021) =
= (1.600+ 2 .000): (10.000+ 8.000) = 0,20

d. Se înregistrează diferențele de preț aferente consumului de materiale auxiliare,

calculate la valoarea 0,2 x 14.000 = 2.800 lei:

6021 = 308 2.800

Cheltuieli cu Diferențe de preț
materialele auxiliare la materii prime și
materiale

Exemplu privind materialele consumabile primite gratuit

Se primesc, în mod gratuit, 100 l combustibil în valoare de 6.000 lei.

3022 = 7582 6.000

Combustibili Venituri din donații și
subvenții primite

Exemplu privind materialele consumabile aduse ca aport la capital

Un asociat aduce ca aport la capitalul social stocuri de seminţe şi materiale de plantat în
valoare de 5.000 lei:
 3025 = 456 5.000
Semințe și materiale de plantat Decontări cu asociații
privind capitalul

Exemplu privind materiile prime constatate în plus la inventariere

La inventariere se constată un plus de materii prime în valoare de 1.000 lei, conform
listelor de inventar:

301 = 601 1.000

Materii prime Cheltuieli cu materiile
prime

Exemplu privind materialele consumabile, evaluate la cost de achiziție, inventar

intermitent
O societate care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintă la începutul unei
luni un stoc iniţial de material consumabile de 1.000 kg, evaluate la costul de achiziței de 25
lei/kg. În cursul lunii se achiziționează 200 kg materiale consumabile la preţul de 30 lei/kg, TVA
25%, achitate ulterior prin ordin de plată. La inventarierea de la sfârşitul lunii se constată un
stoc de materiale consumabile de 20 kg evaluat la 25 lei/kg.

a. La începutul lunii - includerea în cheltuieli a soldului iniţial de materiale

consumabile, pornind de la premisa că se vor consuma în cursul lunii:

602 = 302 25.000

Cheltuieli cu Materiale consumabile
materialele consumabile
b. Se înregistrează achiziţia de materiale auxiliare, conform facturii (200 kg x 30
lei/kg):
% = 401 7.140
602 Furnizori 6.000
Cheltuieli cu
materialele consumabile
4426 1.140
TVA deductibilă
c. Plata facturii prin virament:
401 = 5121 7.140
Furnizori Conturi la bănci în lei
d. Se înregistrează stocul final de material consumabile stabilit prin inventariere,
după formula:

E = Si +I – Sf

302 = 602 5.000

Materiale consumabile Cheltuieli cu
materialele consumabile
 Exemplu privind consumul de materii prime, evaluate la preț standard, diferențe
favorabile
O societate care ține evidența stocurilor la preț standard are la începutul unei luni un
stoc inițial de materii prime de 400 kg, evaluat la prețul standard de 2,5 lei/kg, cu diferențe de
preț aferente stocului initial de 75 lei. În cursul lunii se aprovizionează 500 kg materii prime
la prețul facturat de 2,0 lei/kg, achitate ulterior cu numerar și se dau în consum 600 kg materii
prime.
a. Se înregistrează achiziţia de materii prime, conform facturii:
- Preț standard – 500 kg x 2,5 lei/kg = 1.250 lei
- Preț de facturare – 500 kg x 2,0 lei/kg = 1.0 00 lei
- Diferențe de preț favorabile (preț de facturare < preț standard)- 250 lei
% = 401 1.190
301 Furnizori 1.250
Materii prime
308 250
Diferențe de preț
la materii prime și materiale
4426 190
TVA deductibilă
b. Plata facturii cu numerar:
401 = 5311 1.190
Furnizori Casa în lei
c. Se înregistrează consumul de material auxiliare, conform bonului de consum,
evaluat la preț standard (600 kg x 2,5 lei/kg):

601 = 301 1.500

Cheltuieli cu materiile prime Materii prime

Calcularea coeficientului de repartizare a diferenţelor de preţ aferente ieşirilor din

stoc:
K 308 = (Si 308 + Rd 308) : (Si 3021 + Rd 3021) =
= (75 - 250): (1.000+ 1.250) =
= - 0,10

d. Se înregistrează diferențele de preț aferente consumului de materii prime,

calculate la valoarea( - 0,10 x 1.500 = - 150 lei):

601 = 308 150

Cheltuieli cu materiile prime Diferențe de preț
la materii prime și materiale
 Exemplu privind materiile prime vândute
O societate pe fondul faptului că nu mai are nevoie de o cantitate din materiile prime
achiziționate pentru producție, decide să vândă materii prime în valoare de 4.000 lei, la prețul
de vânzare de 5.000 lei, TVA 19%.
a. Se înregistrează trecerea materiilor prime la mărfuri, pe baza bonului de
transfer:
371 = 301 4.000
Mărfuri Materii prime

b. Se înregistrează vânzarea materiilor prime trecute la mărfuri, conform

facturii:
4111 = % 5.950
Clienți 707 5.000
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4426 950
TVA deductibilă
c. Se înregistrează descărcarea gestiunii cu materiile prime vândute ca mărfuri,
prelucrate, conform avizului de însoțire:
607 = 371 4.000
Cheltuieli cu mărfurile Mărfuri

Exemplu privind materialele consumabile acordate cu titlu gratuit:O societate donează,

unei alte societăți, materii prime in valoare de 2.000 lei.

6582 = 301 2.000

Donații și subvenții acordate Materii prime

EXEMPLE PRIVIND STOCURILE LA TERŢI

Exemplu privind materiile şi materialele trimise la terţi pentru prelucrare, depozitare

sau reparare
O societate trimite spre prelucrare la terţi materii prime în valoare de 5.000 lei. Costul
prelucrării este de 500 lei, TVA 19% şi se achită în numerar. Ulterior materiile prime prelucrate
se reîntorc prelucrate.

a. Se înregistrează trimiterea materiilor prime la terți, spre prelucrare, conform

avizului de însoțire:
351 = 301 5.000
Materii prime și materiale Materii prime
aflate la terți
b. Se înregistrează costul prelucrării materiilor prime, conform facturii:
 % = 401 595
301 Furnizori 500
Materii prime
4426 95
TVA deductibilă
c. Se înregistrează primirea materiilor prime de la terți, prelucrate, conform
avizului de însoțire:
301 = 351 5.000
Materii prime Materii prime și materiale
aflate la terți

Exemplu privind obiectele de inventar trimise la terţi pentru reparare

O societate trimite la o firmă specializată, pentru reparare, un aparat de măsură în
valoare de 3.000 lei, costul reparaţiei achitat prin ordin de plată fiind de 500 lei, TVA 19%.
Aparatul reparat este primit inapoi de către societate.
a. Se înregistrează trimiterea materiilor prime la terți, spre prelucrare, conform
avizului de însoțire:
351 = 303 3.000
Materii prime și materiale Materiale de natura
aflate la terți obiectelor de inventar
b. Se înregistrează costul prelucrării aparatului, conform facturii:
% = 401 595
611 Furnizori 500
Cheltuieli de întreținere și reparații
4426 95
TVA deductibilă
c. Plata facturii prin virament:
401 = 5121 595
Furnizori Conturi la bănci în lei
d. Se înregistrează primirea aparatului de la terți, reparat:
303 = 351 3.000
Materiale de natura Materii prime și materiale
obiectelor de inventar aflate la terți

EXEMPLE PRIVIND STOCURILE DE MĂRFURI

Exemplu privind mărfurile evaluate la cost de achiziție, inventar permanent

O societatespecializată în comerţul „ en-gros” deţine la începutul lunii un stoc de
mărfuri evaluat la costul de achiziţie de 15.000lei. În cursul lunii achiziţionează de la furnizori
mărfuri la costul de achiziţie de 10.000 lei, TVA 19%, pe care le achită cu ordin de plată. Se
vând 80% din mărfurile existente în stoc la preţul de vânzare de 40.000 lei, TVA 19%,
contravaloarea lor încasându-se prin contul de la bancă.
 a. Se înregistrează achiziţia de mărfuri, conform facturii:
% = 401 11.900
371 Furnizori 10.000
Mărfuri
4426 1.900
TVA deductibilă
b. Plata facturii cu ordin de plată:
401 = 5121 11.900
Furnizori Conturi la bănci în lei
c. Se înregistrează vânzarea mărfurilor, conform facturii:
4111 = % 48.550
Clienți 707 40.000
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4427 8.550
TVA colectată
d. Se înregistrează descărcarea gestiunii, cu mărfurile vândute (80% x 25.000 =
20.000 lei):
607 = 371 20.000
Cheltuieli cu mărfurile Mărfuri

e. Încasarea contravalorii facturii cu mărfurile vândute:

5121 = 4111 48.550
Conturi la bănci în lei Clienți

Exemplu privind mărfurile evaluate la preț de vânzare cu amănuntul, inventar

permanent
O societatespecializată încomerţul „en-detail” achiziţionează mărfuri de la furnizori la
costul de achiziţie de 50.000 lei, TVA 19%, achitate prin ordin de plată. Adaosul comercial
practicat de unitate este de 50%. Ulterior se vând mărfuri cu încasare în numerar la preţul de
vânzare cu amănuntul inclusiv TVA de 44.625 lei.
a. Se înregistrează achiziţia de mărfuri, conform facturii:
% = 401 59.500
371 Furnizori 50.000
Mărfuri
4426 9.500
TVA deductibilă
b. Plata facturii cu ordin de plată:
401 = 5121 59.500
Furnizori Conturi la bănci în lei
c. Se înregistrează adaosul comercial și TVA neexigibilă, aferente mărfurilor
achiziționate, pentru a le evalua la preț de vânzare cu amănuntul:
 PVaTVA = Ca + Adcom + TVAneexigibilă
= 50.000 + 50% x 50.000 + 19% x (50.000 + 25.000)
= 50.000 + 25.000 + 14.250 = 89.250 lei

371 = % 39.250
Mărfuri 378 25.000
Diferențe de preț la mărfuri
4428 14.250
TVA neexibilă

d. Se înregistrează vânzarea mărfurilor, cu încasare în numerar, unde TVA

colectată = 44.625 lei x 19/119 = 7.125 lei, iar venitul se determină prin
diferență (44.625 – 7.125 = 37.500 lei):
5311 = % 44.625
Casa în lei 707 37.500
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4427 7.125
TVA colectată
e. Se înregistrează descărcarea gestiunii, cu mărfurile vândute:

Notă de calcul simplificată:

1. Preţ de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA: 44.625 lei
2. TVA (rd. 1 x 19/119): 7.125 lei
3. Preţ de vânzare fără TVA (rd.l-rd.2): 37.500 lei
4. Adaos comercial (rd.3 x 50/(100 + 50)): 12.500 lei
5. Cost de achiziţie (rd.3 - rd.4): 25.000 lei

% = 371 44.625
607 Mărfuri 25.000
Cheltuieli cu mărfurile
378 12.500
Diferențe de preț la mărfuri
4428 7.125
TVA neexigibilă

Conform prevederilor legislative pentru a determina sumele aferente descărcării

gestiunii, se determină un coeficient de repartizare pentru adaosul comercial, K378, care
înmulțit cu valoarea venitului obținut din vânzarea mărfurilor, determină valoarea adaosului
comercial inclusă în valoarea mărfurilor vândute, care se scot din gestiune. Pentru a
determina valoarea TVA neexigibilă, valoarea încasărilor din vânzarea mărfurilor se
înmulțește cu raportul 19/119, iar valoarea mărfurilor scoase din gestiune la cost de achiziție
se obține prin diferență.

Pentru descărcarea gestiunii se determină mai întâi adaosul comercial aferent

mărfurilor vândute:
 s i378  R c378 0  25.000
k 378    0,33
(s i371  s i4428)  (R d371  R c4428) 0  (93.000  18.000)

 Ad.com.repartizat = k 378  Rc707 = 0,33 x 37.500 = 12.500 lei

19
 TVA aferentă vânzărilor =  44.625  7.125 lei
119
 Val. mărfurilor la cost de achiziție = 44. 625 – 7.125 – 12.500 = 25.000 lei

Exemplu privind mărfurile cumpărate din import

O societate importă mărfuri la prețul din factura furnizorului extern de 10.000 euro,
înregistrate la cursul de 4,4 lei/euro. Taxele vamale potrivit prevederilor tarifului vamal sunt
de 10%, iar comisionul vamal este de 0,5%. Taxele vamale, comisionul și TVA calculată în
vamă se achită prin virament bancar. Furnizorul extern se achită ulterior la cursul de:
i. 4,3 lei/euro;
ii. 4,6 lei/euro.
Elementele de pe factura externă pentru uz intern vor fi:
Valoarea mărfii din factura furnizorului – 10.000 euro × 4,4 lei/euro = 44.000 lei
Costul transportului pe parcurs extern = 0
Asigurarea pe parcurs extern = 0
Valoarea în vamă este de = 44.000 lei
Taxa vamală este de = 44.000 lei × 10% = 4.400 lei
Comisionul vamal este de = 44.000 lei × 0,5% = 220 lei
T.V.A. deductibilă = 48.620 × 19% = 9.237,8 lei
Costul de achiziţie a mărfurilor este de = 48.620 lei

a. Se înregistrează achiziţia de mărfurilor din import, conform facturii:

371 = % 48.620
Mărfuri 401. FzExt 44.000
Furnizori
446.TxV 4.400
Alte impozite, taxe și
vărsăminte asimilate
446.CV 220
Alte impozite, taxe și
vărsăminte asimilate
b. Plata taxei vamale, comisionului vamal și TVA deductibilă, în vamă, cu ordin
de plată:
% = 5121 16.288,8
446.TxV Conturi la bănci în lei 4.400
Alte impozite, taxe și vărsăminte
asimilate
446.CV 220
 Alte impozite, taxe și vărsăminte
asimilate
4426 9.237,8
TVA deductibilă

c. Se înregistrează plata furnizorului extern, conform ordinului de plată:

i. 4,3 lei/euro;
401. FzExt = % 44.000
Furnizori 5124 43.000
Conturi la bănci în valută
765 1.000
Venituri din diferențe de
curs valutar
ii.4,6 lei/euro;
% = 5124 46.000
401. FzExt Conturi la bănci în valută 44.000
Furnizori
665 2.000
Cheltuieli cu diferențe de curs
valutar

Exemplu privind mărfurile vândute la export

O societate care are ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor cu ridicata,
achiziţionează mărfuri în valoare de 30.000 lei, TVA 19%, achitate prin bancă, pe care ulterior
le vinde la export, la preţul extern de 10.000 euro, la cursul de 4,4 lei/euro. Factura privind
mărfurile se încasează prin bancă la cursul de:
a. 4,6 lei/euro și b. 4,3 lei/euro.

a. Se înregistrează achiziţia de mărfuri, conform facturii:

% = 401 35.700
371 Furnizori 30.000
Mărfuri
4426 5.700
TVA deductibilă
b. Plata facturii cu ordin de plată:
401 = 5121 37.200
Furnizori Conturi la bănci în lei
c. Se înregistrează vânzarea mărfurilor la export (operațiune scutită de TVA)conform
facturii (10.000 euro x 4.4 lei/euro = 44.000 lei):
4111 = 707 44.000
Clienți Venituri din vânzarea
 mărfurilor
d. Se înregistrează descărcarea gestiunii, cu mărfurile vândute:
607 = 371 30.000
Cheltuieli cu mărfurile Mărfuri
j. Se înregistrează încasarea clientului extern, conform extrasului de cont:
i. 4,6 lei/euro;
5124 = % 46.000
Conturi la bănci în valută 4111 44.000
Clienți
765 2.000
Venituri din diferențe de
curs valutar
ii.4,3 lei/euro;
% = 4111 44.000
5124 Clienți 43.000
Conturi la bănci în valută
665 1.000
Cheltuieli cu diferențe de curs
valutar

EXEMPLE PRIVIND STOCURILE DE AMBALAJE

Exemplu privind ambalajele care circulă după principiul vânzării – cumpărării

O societate achiziționează ambalaje la costul de 1.000 lei, TVA 19%, pe care le achită
din avansuri de trezorerie, pe care le facturează ulterior clienților săi, odată cu mărfurile
vândute, la prețul de vânzare de 1.000 lei, TVA 19%, încasarea făcându-se prin bancă.
a. Se înregistrează achiziţia ambalajelor, conform facturii:
% = 542 1.190
381 Avansuri de trezorerie 1.000
Ambalaje
4426 190
TVA deductibilă
b. Se înregistrează vânzarea ambalajelor, cu încasare ulterioară:

4111 = % 1.190
Clienți 708 1.000
Venituri din activități
diverse
4427 190
TVA colectată
c. Se înregistrează scoaterea din evidență a ambalajelor vândute:
 608 = 381 1.000
Cheltuieli cu ambalajele Ambalaje
d. Încasarea contravalorii ambalajelor vândute:
5121 = 4111 1.190
Conturi la bănci în lei Clienți

Exemplu privind ambalajele care circulă după principiul restituirii (proprietarul lor
rămâne furnizorul mărfurilor)
O societate achiziționează mărfuri în valoare de 2.000 lei, TVA 19%, conform facturii
corespunzătoare. Pe avizul de însoțire a mărfii, distinct sunt înregistrate și ambalajele
aferente, necesare pentru transportul mărfii și care circilă în regim de restituire, în valoare de
1.000 lei (nu se supun regimului TVA!). În momentul restituirii, clientul reține pentru sine
ambalaje în valoare de 100 lei, TVA 19%, pe care furnizorul le facturează ulterior.
I. În contabilitatea CLIENTULUI:
a. Se înregistrează achiziţia mărfurilor, conform facturii:
% = 401 2.380
371 Furnizori 2.000
Mărfuri
4426 380
TVA deductibilă
b. Se înregistrează transferul ambalajelor, care circulă după principiul
restituirii:
409 = 401 1.000
Furnizori-debitori Furnizori

!!! Concomitent ambalajele sunt evidențiate și în D8033 Valori materiale

primite în păstrare sau custodie cu 1.000 lei.

c. Plata mărfurilor cumpărate:

401 = 5121 2.380
Furnizori Conturi la bănci în lei
d. Se înregistrează restituirea ambalajelor:
401 = 409 900
Furnizori Furnizori-debitori

!!! Concomitent ambalajele sunt evidențiate și în C8033 Valori materiale

primite în păstrare sau custodie cu 900 lei.

e. Se înregistrează primirea facturii privind ambalajele nerestituite:

381 = 409 100
Ambalaje Furnizori-debitori
 !!! Concomitent ambalajele sunt evidențiate și în C8033 Valori materiale
primite în păstrare sau custodie cu 100 lei.

f. Se înregistrează TVA aferentă ambalajelor nerestituite, facturate de furnizor:

4426 = 401 19
TVA deductibilă Furnizori
II. În contabilitatea FURNIZORULUI:
a. Se înregistrează vânzarea mărfurilor, conform facturii:
4111 = % 2.380
Clienți 707 2.000
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4427 380
TVA colectată
b. Se înregistrează transferul ambalajelor, care circulă după principiul
restituirii:
4111 = 419 1.000
Clienți Clienți-creditori
!!! Concomitent ambalajele sunt evidențiate ca fiind transferate la terți:
358 = 381 1.000
Ambalaje aflate la terți Ambalaje

c. Încasarea mărfurilor vândute:

5121 = 4111 2.380
Conturi la bănci în lei Clienți

d. Se înregistrează restituirea ambalajelorde către client:

419 = 4111 900
Clienți-creditori Clienți

!!! Concomitent ambalajele sunt evidențiate ca fiind primite de la terți:

358 = 381 900
Ambalaje aflate la terți Ambalaje
e. Se înregistrează facturarea ambalajele nerestituite:
419 = 708 100
Clienți-creditori Venituri din activități
diverse
f. Se înregistrează TVA aferentă ambalajelor nerestituite, facturate:
4111 = 4427 19
Clienți TVA colectată
g. Se înregistrează scoaterea din evidență a ambalajelor nerestituite:
358 = 381 100
Ambalaje aflate la terți Ambalaje
 Exemplu privind materialele pentru ambalat
O societate achiziționează materiale pentru ambalat (pungi de plastic)în valoare de 200
lei, TVA 19%, achitate din avansuri de trezorerie, folosite pentru ambalarea mărfurilor
vândute cu amănuntul către cumpărători.
a. Dacă costul materialelor pentru ambalat este suportat de societate:
1. Se înregistrează achiziţia materialelor pentru ambalat, conform facturii și
chitanței:
% = 542 238
3023 Avansuri de trezorerie 200
Materiale pentru ambalat
4426 38
TVA deductibilă
2. Se înregistrează consumul de materiale pentru ambalat folosite:
6023 = 3023 200
Cheltuieli privind materialele pentru Materiale pentru ambalat
ambalat

b. Dacă costul materialelor pentru ambalat este suportat de cumpărători:

1. Se înregistrează achiziţia materialelor pentru ambalat, conform facturii și
chitanței:
% = 542 238
3023 Avansuri de trezorerie 200
Materiale pentru ambalat
4426 38
TVA deductibilă
2. Se înregistrează încasarea de la cumpărători a contravalorii materialelor pentru
ambalat:
5311 = % 238
Casa în lei 708 200
Venituri din activități
diverse
4427 38
TVA colectată
3. Se înregistrează consumul de materiale pentru ambalat utilizate:
6023 = 3023 200
Cheltuieli privind materialele pentru Materiale pentru ambalat
ambalat
 EXEMPLE PRIVIND STOCURILE ÎN CURS DE APROVIZIONARE

Exemplu privind stocurile în curs de aprovizionare

O societate achiziționează materii prime de la un furnizor, în valoare de 20.000 lei, TVA
19%, pe care le recepționează în data de 15 august, când sunt efectiv primite, deși facturarea
are loc pe 20 august, urmând ca plata să fie efectuată din contul bancar în data de 25 august.
a. În data de 15 august se înregistrează primirea materiilor prime, conform
facturii:
% = 401 23.800
321 Furnizori 20.000
Materii prime în curs
de aprovizionare 3.800
4426
TVA deductibilă
b. În data de 20 august se înregistrează recepția materiilor prime:
301 = 321 20.000
Materii prime Materii prime în curs
de aprovizionare
c. Plata facturii furnizorului cu ordin de plată:
401 = 5121 23.800
Furnizori Conturi la bănci în lei

EXEMPLE PRIVIND STOCURILE DE PRODUSE

Exemplu privind produsele finite, metoda inventarului permanent, evaluate la cost de

producție
O societate deține în stoc, la începutul unei luni, 500 kg produse finite înregistrate la
costul de producţie de 50 lei/kg. În cursul lunii s-au mai fabricat 600 kg, efectuându-se în acest
scop următoarele cheltuieli:
- cu materiile prime - 15.000 lei;
- cu materiale consumabile: 5.000 lei;
- cu salarii muncitorilor: 20.000 lei şi
- cu energia electrică facturată de furnizor 2.000 lei, TVA 19%, achitată prin bancă.
Se livrează 800 kg cu preţul de vânzare de 100 lei/kg, TVA 19%, creanţa încasându-
se prin bancă. Scoaterea din evidenţă produselor livrate se face pe baza metodei F1FO.

a. Cheltuielile cu materiile prime, conform bonurilor de consum:

601 = 301 15.000

Cheltuieli cu Materii prime
materiile prime
b. Cheltuielile cu materialele consumabile, conform bonurilor de consum:
6021 = 3021 5.000
Cheltuieli cu Materiale auxiliare
materialele auxiliare
 c. Cheltuielile cu salariile muncitorilor, conform statelor de plată:

641 = 421 20.000

Cheltuieli cu Personal – salarii datorate
personalul
d. Cheltuielile cu energia electrică consumată, conform facturii de la furnizor:

% = 401 2.380
605 Furnizori 2.000
Cheltuieli cu
energia și apa
4426 380
TVA deductibilă
e. Obținerea de produse finite, evaluate la cost de producție:
Costul de producție total = 15.000 + 5.000 + 20.000 + 2.000 = 42.000 lei
Costul de producție unitar = 42.000lei/600 kg = 70 lei/kg
345 = 711 42.000
Produse finite Venituri aferente costului
stocurilor de produse
f. Livrarea produselor finite, conform facturii:
4111 = % 95.200
Clienți 701 80.000
Venituri din vânzarea
produselor finite
4427 15.200
TVA colectată
g. Se înregistrează descărcarea gestiunii, cu produsele finite vândute = 500 kg x 50
lei/kg + 300 kg x 70 lei/kg = 46.000 lei):
711 = 345 46.000
Venituri aferente costului Produse finite
stocurilor de produse
h. Încasarea contravalorii facturii cu mărfurile vândute:
5121 = 4111 95.200
Conturi la bănci în lei Clienți

Exemplu privind produsele finite, metoda inventarului permanent, evaluate la cost

standard
O societate deține în stoc, la începutul unei luni, 400 bucăţi semifabricate, evaluate la
costul standard de 50 lei/buc, costul de producţie efectiv fiind de 60 lei/buc. În societate se mai
obţin 500 buc. semifabricate, pentru care s-au efectuat următoarele cheltuieli:
- cu materiile prime: 12.000 lei;
- cu materialele auxiliare: 8.000 lei;
- cu salariile personalului: 10.000 lei.
Se livrează terţilor 700 buc. semifabricate la preţul de vânzare de 100 lei/buc, TVA
19%, factura încasându-se ulterior prin bancă.
a. Cheltuielile cu materiile prime, conform bonurilor de consum:

601 = 301 12.000

Cheltuieli cu Materii prime
materiile prime
b. Cheltuielile cu materialele consumabile, conform bonurilor de consum:

6021 = 3021 8.000

Cheltuieli cu Materiale auxiliare
materialele auxiliare
c. Cheltuielile cu salariile muncitorilor, conform statelor de plată:

641 = 421 10.000

Cheltuieli cu Personal – salarii datorate
personalul
d. Obținerea de produse finite, evaluate la cost de producție standard de 50 lei/buc
(500 buc. x 50 lei/buc. = 25.000 lei):
345 = 711 25.000
Produse finite Venituri aferente costului
stocurilor de produse
e. Înregistrarea diferențelor de preț aferente producției obținute:
Cost standard – 500 buc. x 50 lei/buc. = 25.000 lei
Cost de producție total efectiv= 12.000 + 8.000 + 10.000 = 30.000 lei
Cost de producție unitar efectiv = 30.000 lei/500 buc. = 60 lei/buc
Diferențe de preț nefavorabile (cost efectiv > cost standard) = 5.000 lei

348 = 711 5.000

Diferențe de preț la produse Venituri aferente costului
stocurilor de produse
f. Livrarea produselor finite, conform facturii:
4111 = % 98.500
Clienți 701 70.000
Venituri din vânzarea
produselor finite
4427 28.500
TVA colectată
g. Se înregistrează descărcarea gestiunii, cu produsele finite vândute, evaluate la cost
standard (700 buc. x 50 lei/buc. = 35.000 lei):
711 = 345 35.000
Venituri aferente costului Produse finite
stocurilor de produse
h. Se înregistrează diferențele de preț aferente produselor finite vândute, calculate la
valoarea de (0,2 x 35.000 = 7.000 lei):
 Calcularea coeficientului de repartizare a diferenţelor de preţ aferente
produselor finite vândute:

K 348 = (Si 348 + Rd 348) : (Si 345 + Rd 345) =

= (4.000 + 5.000): (20.000+ 25.000) =
= 0,2
Diferențele de preț aferente produselor finite vândute = 0,2 x 35.000 lei = 7.000
lei

711 = 348 7.000

Venituri aferente costului Diferențe de preț la
stocurilor de produse produse

i. Încasarea contravalorii facturii cu mărfurile vândute:

5121 = 4111 98.500
Conturi la bănci în lei Clienți

Exemplu privind producția în curs de execuție, metoda inventarului permanent,

evaluată la cost standard
O societate, în cursul lunii iulie, pentru realizarea produselor finite, efectuează cheltuieli
cumulate în valoare de 80.000 lei. Produsele finite obţinute în cursul lunii sunt evaluate la costul
efectiv de producţie de 75.000 lei. În luna august, cheltuielile de producţie cumulate sunt în
sumă de 95.000 lei, iar produsele finite obţinute evaluate la costul efectiv sunt de 99.000 lei.
a. Obținerea de produse finite, evaluate la cost de producție efectiv, în cursul lunii iulie:
345 = 711 75.000
Produse finite Venituri aferente costului
stocurilor de produse
b. Producţia în curs de execuţie la sfârşitul lunii iulie, evaluată prin metoda contabilă,
este în valoare de 5.000 (80.000 - 75.000):
331 = 711 5.000
Produse în curs de execuție Venituri aferente costului
stocurilor de produse
c. La începutul lunii august, stornarea producției în curs de execuție, pentru care se
continuă procesul de fabricație:
711 = 331 5.000
Venituri aferente costului Produse în curs de execuție
stocurilor de produse
d. Obținerea de produse finite, evaluate la cost de producție efectiv, în cursul lunii
august:
345 = 711 99.000
Produse finite Venituri aferente costului
stocurilor de produse
e. Producţia în curs de execuţie la sfârşitul lunii august, evaluată prin metoda contabilă,
este în valoare de 1.000 (5.000 + 95.000 - 99.000):
331 = 711 1.000
Produse în curs de execuție Venituri aferente costului
stocurilor de produse