care aceste cheltuieli se repartizeaza difera de la caz la caz.

 Ce nu este cuprins in costul produsului finit?

1. cheltuielile de desfacere
2. cheltuielile generale de administratie (salariile personalului
administrativ, amortizarea si chiria spatiului de birouri precum si utilitatile
acestora)
3. consumurile peste limite normale
4. cheltuieli financiare
Repartizarea regiei fixe de productie asupra costurilor se face pe baza capacitatii
normale a instalatiilor de productie. Nivelul real de productie poate fi folosit
daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala.
Valoarea cheltuielilor cu regia fixa alocate fiecarei unitati de productie nu se
majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a neutilizarii unor
echipamente. Cheltuielile de regie nealocate sunt recunoscute drept cheltuiala in
perioada in care sunt suportate.
In perioadele in care se inregistreaza o productie neobisnuit de mare, valoarea
cheltuielilor cu regia fixa alocate fiecarei unitati de productie este diminuata,
astfel incat stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare decat costul lor.
Regia variabila de productie este alocata fiecarei unitati de productie pe baza
folosirii reale a instalatiilor de productie. Formulele de calcul sunt asadar:
Cost de productie = pret de achizitie materii prime + materiale consumabile +
cheltuieli direct atribuibile
Pret de vanzare = cost de productie + marja
In pratica, lucrurile se complica mai mult in cazul proceselor de productie prin
care se obtin simultan mai multe produse, de exemplu, in cazul obtinerii produselor
cuplate sau in cazul in care exista un produs principal si altul secundar.
Atunci cand costurile de conversie nu se pot identifica distinct, pentru fiecare
produs in parte, acestea se vor repartiza pe baza unei metode rationale. Alocarea
se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vanzare relativa a fiecarui produs, fie
in stadiul de productie in care produsele devin identificabile in mod distinct, fie
in momentul finalizarii procesului de productie. Prin natura lor, majoritatea
produselor secundare au o valoare nesemnificativa. In acest caz, ele sunt adesea
evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul
produsului principal. Ca urmare, valoarea contabila a produsului principal nu
difera in mod semnificativ de costul sau.
Inregistrarea in gestiune a produselor si descarcarea gestiunii pentru materii
prime
O data ce costul de productie este stabilit, urmeaza inregistrarea in gestiune a
produselor finite si totodata, descarcarea de gestiune pentru materiile prime
consumate pentru producerea lor. Consumul de materii prime inseamna ca se va
inregistra pe cheltuiala pretul de achizitie al materialelor utilizate. Calculul
costului de productie este important pentru antreprenori pentru a stabili
profitabilitatea produselor realizate si pentru a lua ?astfel decizii corecte de
business (deci in scop intern) dar si ?in scop extern, pentru reflecta corect in
balanta de verificare de la finalul perioadei a produselor finite ramase in stoc.

Cei mai multi dintre antreprenori urmaresc sa aiba o situatie fiscala clara a
firmei lor respectiv sa isi declare si sa isi plateasca taxele corect si la timp.
Desigur ca fiecare urmareste sa isi optimeze taxele, insa in sfera legalitatii,
astfel incat sa poata profita de avantajele fiscale care exista in prezent.
Fiecare firma, potrivit legislatiei din Romania, este obligata sa isi tina
contabilitatea fie intern prin personal angajat, coordonat de directorul economic
sau contabilul sef (obligatoriu cu studii superioare economice) sau extern,
prin contracte de prestari de servicii in domeniul contabilitatii, incheiate cu
persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului
Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania.
Aceste persoane, fie ca sunt interne sau externe, sunt cele care gestioneaza
relatia cu ANAF, respectiv pregatesc si depun declaratiile si stabilesc sumele de
plata, pe baza documentelor furnizate de antreprenori.
Fisa de platitor