UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE

PUBLICĂ

IAS 2 STOCURI

Masterand: Ariton(Cozma) Anamaria

Audit si guvernanta corporativa
Anul 1, Grupa 1
 Obiectivul IAS 2

Obiectivul acestui Standard este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri. O
problema fundamentala in contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmeaza a fi
recunoscuta drept activ si reportata pana cand veniturile aferente sunt recunoscute. Acest
Standard furnizeaza recomandari referitoare la determinarea costului si la recunoasterea
ulterioara drept cheltuiala, incluzand orice diminuare a valorii pana la valoarea realizabila neta.
De asemenea, Standardul funizeaza recomandari cu privire la formulele de determinare a
costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.
Este stabilirea si tratarea la maxim de acuratete a tuturor stocurilor care sunt active. In
acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre costul istoric si valoarea neta
realizabila, problema fundamentala fiind legata de calcularea costului stocurilor, care vor trebui
recunoscute ca active si reportate pana cand veniturile aferente sunt recunoscute (conceptul
conectarii veniturilor cu cheltuielile).
Standardul trateaza toate stocurile care sunt active cum sunt cele detinute pentru a fi
vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, cum sunt cele in curs de productie in
vederea vanzarii, cum sunt cele sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce
urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. In
cazul prestarii de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care intreprinderea nu a
recunoscut inca venitul aferent (de exemplu, in activitatile in curs de executie desfasurate de
auditori, arhitecti si avocati).
IAS 2 da indicatii in ceea ce priveste normele de baza cu privire la modul de determinare
a costului stocurilor ce urmeza a fi reportat in bilant precum si de recunoastere ulterioara ca o
cheltuiala, incluzand orice reducere a valorii contabile la valoarea neta realizabila. Aceasta nu se
aplica stocurilor de animale vii, produselor agricole si forestiere, minereurilor in cazul in care
acestea sunt evaluate la valoarea neta realizabila (conform practicii in domeniu). Aceasta
excludere se aplica numai producatorilor de stocuri, prelucratorii sau alte unitati de procesare sau
transformare nefiind exclusi de la prevederile IAS 2.

Principiile/politicile contabile

Tratamentul contabil tine cont, in primul rand, de faptul ca stocurile trebuie evaluate la
valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta, in concordanta cu principiul
prudentei.
Costul bunurilor cuprinde toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte
costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul curent:
-costuri aferente achizitiei, cum ar fi pretul de achizitie si taxele de import;
-costuri aferente prelucrarii, si anume: manopera directa, costuri aferente regiei de
productie (regia variabila de productie, regia fixa de productie alocata la capacitatea normala de
productie).
-alte costuri, cum ar fi de proiectare, de indatorare, etc.
Costul serviciilor cuprinde toate costurile direct angajate in prestarea serviciilor, de
exemplu:
-bunurile consumabile, manopera si alte costuri de personal, cheltuieli de regie
atribuibile.
Pentru masurarea costului stocurilor pot fi utilizate urmatoarele tehnici:
 - costul actual;
-metoda costului standard, care ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si
consumabilelor, manoperei si capacitatii de productie, revizuiri periodice pentru a aproxima
costurile actuale.
-metoda pretului cu amanuntul care este folosita atunci cand nu se pot utiliza costurile
actuale, reduce valoarea vanzarilor cu valoarea marjei brute pentru a calcula costul, procentul
mediu este utilizat pentru fiecare grupa omogena de elemente, ia in considerare preturile sub
nivelul pietei.
Costul actual al stocurilor poate fi calculat utilizand urmatoarele formule de determinare
a costului:
-identificarea specifica;
-costul mediu ponderat;
-FIFO;
-LIFO.
            Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimat, mai putin costurile estimate
pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii. Aceste estimari se bazeaza pe cele
mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea. La momentul estimarii, se ia in
considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt detinute. Valoarea stocurilor este, de
obicei, diminuata pana la valoarea realizabila neta pe baza urmatoarelor principii:
-element cu element;
-elementele similare sunt, de regula, grupate;
-fiecare serviciu este tratat ca element separat.

Urmatoarele elemente trebuie recunoscute in contul de profit si pierdere drept cheltuieli:

-costul stocurilor vandute;
-diminuarea valorii stocurilor pana la valoarea realizabila neta;
-pierderile la nivelul stocurilor;
-pierderile neobisnuite;
-regiile de productie nealocate.

Concordanta cu IAS-urile

Concordanta cu IAS-urile trebuie concretizata prin intelegerea definitiilor pe care le da

acest standard in ceea ce priveste stocurile.
Stocul este definit a fi reprezentat de toate activele obtinute in scopul revanzarii pentru
desfasurarea normala a activitatii, inclusiv terenuri si mijloace fixe. Un activ achizitionat in alte
scopuri decat vanzarea in desfasurarea normala a activitatii nu devine stoc in baza unei decizii
ulterioare de vanzare a acestuia. Stocul furnizorilor de servicii include costul atras de serviciile
oferite dar pentru care au fost recunoscute veniturile aferente, chiar daca acestea se impune sa fie
la un nivel minimal in conformitate cu IAS 18 - Venituri, ce prevede ca veniturile obtinute din
servicii sa fie recunoscute pe baza metodei gradului de finalizare.
Valoarea realizabila neta este definita ca fiind pretul de vanzare estimat ce ar putea fi
obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru
finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii. Costurile de vanzare trebuie sa includa toate
costurile directe identificabile, cum ar fi cele de transport, comisioanele agentilor de vanzari, etc.
Astfel costurile pot fi calculate in mod explicit sau pot fi estimate ca procent al pretului de
vanzare ce se considera rezonabil prin prisma experientei anterioare. Costurile de finalizare si de
vanzare nu trebuie ajustate pentru a obtine profit prin actiunea de finalizare si vanzare.
Evaluarea stocurilor se face (in unele tari) la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea
de piata unde valoarea de piata este definita ca valoarea cea mai mica dintre costul de inlocuire si
valoarea realizabila neta (in nici un caz mai mica decat valoarea realizabila neta diminuata cu o
marja normala a profitului). IAS 2 stipuleaza ca stocurile sa fie evaluate la valoarea cea mai mica
dintre cost si valoarea realizabila neta, evitand complicatiile ce pot apare in aplicarea principiului
celei mai mici valori dintre cea a costului si a valorii de piata. Conform acestui principiu costul
de inlocuire constituie, de obicei, evaluarea valorii de piata, cu exceptia cazului in care valoarea
realizabila neta este mai mica, caz in care aceasta devine valoarea de piata. Dar, in cazul in care
costul de inlocuire este mai scazut, stocurile nu trebuie evaluate la o valoare mai mica decat
valoarea realizabila neta, redusa cu marja normala de profit.
Costul stocului cuprinde costul tuturor materialelor care intra direct in procesul de
productie al acestuia precum si costurile de transformare a acelor materiale in produsul ce
urmeaza a fi vandut. Costurile materiale directe cuprind, in plus fata de costul de cumparare,
toate costurile necesare aducerii acestora in conditia si amplasarea lor curenta, inclusiv costurile
de transport, taxe vamale de import, costuri de asigurare, depozitare si manipulare, reducerile
facute pentru discount-urile comerciale (toate discount-urile de care a beneficiat intreprinderea
ca urmare a platii imediate a facturilor pentru stocuri trebuie considerate ca "alte elemente
similare" si deduse din costurile stocului, sau sunt reflectate ca venit financiar, in cazul in care
sunt nesemnificative), rabaturile precum si alte elemente similare.
Diferentele rezultate din schimbul valutar pot fi incluse, in anumite conditii destul de rar
indeplinite, in costul de achizitionare a stocului (IAS 21 - Efectele modificarilor cursurilor de
schimb valutar).
Aceleasi principii generale care se aplica in cazul achizitiilor se aplica si in cazul
determinarii costurilor cu personalul (salarii si alte costuri asimilate) angajate direct in procesul
de productie. Salariile personalului de control si auxiliar sunt de obicei denumite cheltuieli cu
munca indirecta si incluse in regie. Regia de productie reprezenta acele costuri de prelucrare ce
nu pot fi asociate in mod direct cu unitatile de produs (aceasta inseamna toate costurile pe care le
implica aducerea stocului la conditia si amplasamentul curent, cu exceptia costurilor materiale
directe si a cheltuielilor cu munca directa). Regia de productie include cheltuieli cu munca
indirecta (cum ar fi salariile personalului de supraveghere a procesului de productie si personalul
administrativ al fabricii), materiale indirecte (consumabile si alte elemente ce nu sunt de regula
considerate in mod individual), amortizarea corespunzatoare procesuluii de prelucrare si spatiilor
aferente, cheltuieli de intretinere, pentru lumina si energie, incalzire, anumite impozite (dar nu
impozit pe venit), precum si toate celelalte costuri pe care le implica functionarea afacerii.
Tehnologia procesului de productie este de regula inclusa in regie dar, de obicei, aici nu este
inclusa tehnologia unui proces experimental. Regia de productie nu trebuie sa includa cheltuielile
de vanzare si in general nu include cheltuielile generale si administrative. Cu toate acestea,
anumite intreprinderi pot clasifica drept cheltuieli generale si administrative costuri ce apar, in
mod direct sau indirect, in procesul de aducere a unui articol la conditia si amplasarea curenta.
Astfel de costuri se pot aloca stocului, indiferent de modul de clasificare de catre intreprindere.
Unele exemple pot include salariile si beneficiile aferente personalului administrativ al fabricii,
taxe locale, servicii de paza pentru anumite amplasamente si operatiuni. In plus, antreprenorii pot
include cheltuielile administrative si generale in costurile contractuale, cu conditia ca aceste
cheltuieli sa fie trecute in mod specific in sarcina clientului conform condtiilor contractuale (IAS
19 - Contracte de constructii).
Costurile care nu apar in realitate, dar care pot fi atribuite in scopuri manageriale (cum ar
fi dobanda atribuita capitalului si amortizarea atribuita) nu trebuie incluse in costul stocului.
Costurile de regie trebuie alocate pe stocuri. Metodele costului direct, ce trateaza
cheltuielile de regie ca un cost aferent perioadei, nu sunt permise. Alocarea regiei fixe trebuie sa
se faca pe baza capacitatii normale (Capacitatea normala reprezinta productia prognozata a fi
realizata in medie pe parcursul a cateva perioade de timp in anumite conditii preconizate, care nu
inseamna neaparat capacitatea totala de productie a unei facilitati, sau eventual ceva apropiat de
capacitatea totala, capacitatea normala fiind in general mai mica decat capacitatea totala). In
standard nu se specifica numarul perioadelor de timp ce urmeaza a fi luate in considerare, aceasta
reprezentand o problema de rationament ce trebuie sa ia in considerare natura intreprinderii,
precum si factori cum ar fi efectele ciclice, ciclul de viata al produsului, precum si acuratetea
prognozelor. Capacitatea normala trebuie sa fie realista, fara a se constitui intr-un reper care
trebuie atins. Costurile cu regia variabila de productie sunt alocate pe fiecare unitate de produs pe
baza productiei reale. Costurile cu regia nealocata sunt trecute pe cheltuieli in perioada de
exercitiu in care apar.
Produsele care sunt obtinute simultan (obtinerea unui produs care are ca efect obtinerea
altui produs/ produse cuplate/ produse comune) pot fi identificate pentru fiecare produs in acelasi
mod ca si costuri ale produselor obtinute separat. Costurile inainte de punctul respectiv
(denumite costuri cuplate/ comune) trebuie alocate fiecarui produs printr-o metoda rezonabila
(de exemplu, pe baza valorii relative a vanzarii produselor la separare). Esenta metodei "valorii
relative a vanzarilor" consta in faptul ca toate produsele cuplate rezultate in cadrul aceluiasi
proces apar ca fiind in mod egal profitabile. Ipoteza profitabilitatii egale a produselor cuplate
este, cel putin, la fel de justificata ca oricare dintre infinitele presupuneri posibile ce implica
profitabilitati relative variabile, in mod special atunci cand factorii de poroductie nu pot fi
modificati prin schimbarile aduse procesului de productie. Prin urmare, o metode de alocare a
costurilor compuse nu trebuie utilizata atunci cadn aceasta tinde sa arate un produs ca fiind in
mod semnificativ mai profitabil decat altele, daca nu exista o justificare obiectiva pentru a
proceda astfel.
Produsele secundare reprezinta produse cuplate cu valoare relativa nesemnificativa.
Considerarea acestora ca produse cuplate nu este eficienta, fiind rezonabila si aplicabila in acest
caz, asa numita metoda a produselor secundare. In acest fond, produsele secundare reprezinta
costuri alocate la o valoare echivalenta cu valoarea neta a vanzarilor prin deducerea valorii nete a
vanzarilor acestora din totalul costurilor de productie. Costul net de productie este alocat
produsului ramas sau produselor ramase.
IAS 2 prevede ca unele cantitati neobisnuite de materiale pierdute in procesul de
productie (rebuturi), forta de munca sau alte costuri de productie trebuie inregistrate pe cheltuieli
la momentul aparitiei, si nu incluse in costul stocului. In plus, trebuie sa se tina cont de faptul ca
valorile normale de rebuturi sau pierderi sunt incluse in mod corespunzator in stoc ca parte a
costului de obtinere a unitatilor de produs ce urmeaza a fi generate.
Tot el permite capitalizarea cheltuielilor de depozitare numai in cazul in care depozitarea
este necesara in procesul de productie anterior unei viitoare faze de productie.
In cazul in care o intreprindere opteaza pentru capitalizarea costurilor aferente
imprumuturilor, trebuie facuta referire la IAS 23 - Costurile indatorarii, prentru a determina
masura in care este corespunzatoare includerea costurilor indatorarii in costul stocurilor.
 IAS 18 solicita ca veniturile rezultate din serviciile prestate sa fie recunoscute in mod
obisnuit utilizand metoda gradului de finalizare. Conform acestei metode (prezentata in IAS 11 -
Contracte de constructii) veniturile sunt recunoscute in cursul unei perioade in masura in care
serviciile sunt prestate. Corespunzator, costurile aferente acestor servicii sunt inregistrate pe
cheltuieli in perioada respectiva. Ca o consecinta, bilantul furnizorilor de servicii reflecta, in
general, valori relativ mici aferente stocurilor.
Costul stocurilor unui furnizor de setrvicii consta in acele costuri aparute in urma
furnizarii serviciului dar pentru care veniturile au fost deocamdata recunoscute. Principalele
costuri ce apar constau, in mod  obisnuit, in costuri privind manopera si din alte costuri legate de
personalul direct angajat in furnizatea serviciului, inclusiv personalul insarcinat cu
supravegherea. In plus, toate costurile indirecte asociate furnizarii serviciului, cum ar fi costurile
privind cladirile, transportul, pregatirea profesionala, aprovizionari, etc. trebuie de asemenea
alocate stocurilor aferente serviciului. Costurile cu manopera si costurile asociate aferente
vanzarilor si personalului general administrativ nu trebuie incluse in stoc, insa trebuie
recunoscute ca si cheltuiala in perioada in care au fost efectuate.
            Ca tehnici de masurare a costurilor exista mai multe metode. Metoda cu amanuntul
(folosita in comertul cu amanuntul) constituie o metoda acceptabila de masurare a costului si este
prevazuta de IAS 2 dar care nu trateaza in profunzime multitudinea problemelor pe care le
implica aplicarea acestei metode. Se fac unel precizari cu privire la tratamentul contabil al
sacderilor de pret si indica faptul ca acestea trebuie incluse in profitul brut (adica "deasupra
liniei"), pe cand tratamentul contabil predominant in practica este de a le exclude (adica "sub
linie"). Tratamentul "sub linie" (care este mai conservator) are ca rezultat scaderea valorii
contabile a stocului sub cost, suficient ca sa asigure ca un profit brut normal este reportat la
ultima vanzare si ca, se ajunge la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea de piata intr-o
singura etapa. Pe de alta parte, abordarea IAS 2 are in vedere intentia de a aproxima costul (si nu
valoarea cea mai mica dintre cea a costului si valoarea realizabila neta). Valorile astfel
determinate trebuie dupa aceea comparate cu valoarea realizabila neta.
Ca formule de determinare a costului, IAS 2 solicita utilizarea unei identificari specifice
pentru alocarea costurilor pe stocuri a elementelor ce nu sunt in mod obisnuit fungibile, si a
bunurilor si serviciilor produse si separate pentru anumite proiecte. Pentru productia pe baza de
comanda sau contract, unitatile sau loturile de stoc sunt adesea identificabile si specifice.
Costurile sunt alocabile pe anumite activitati si loturi iar cea mai corespunzatoare metoda de
corelare a costurilor cu veniturile rezulta din identificarea costurilor asociate in mod specific cu
fiecare activitate sau lot, atat pentru aprtea din stoc cat si pentru cea vanduta. Cu toate acestea
utilizarea metodei identificarii specifice, in aceasta circumstanta, nu este ceruta de standardele
nationale din unele tari, atunci cand o alta metoda este considerata a fi mai corespunzatoare. IAS
2 nu permite o astfel de alegere si solicita utilizarea metodei identificarii specifice in conditiile
descrise.
Pentru toate tipurile de stoc (cu exceptia celor prevazute de IAS 2) tratamentul de baza il
constituie metode mediei ponderate sau FIFO, iar metoda LIFO constituie tratamentul alternativ
permis. In cadrul fiecarei formule dintre cele trei acceptabile, in aplicarea practica a acestora
exista numeroase alternative. De exemplu, cresterile in metoda LIFO pot fi costuri alocate in
baza costurilor de la inceputul anului, sfarsitul anului sau costurile medii. Standardul descrie
metodele de aplicare numai la modul foarte general si orice metoda utilizata in mod curetn este
aparent acceptabila. Dar indiferent de metoda de aplicare utilizata, aceasta trebuie utilizata intr-o
maniera consegventa.
 In IAS 2 nu exista nici o prevedere cu privire la faptul daca o intreprindere trebuie sa
foloseasca o singura formula de determinare a costurilor pentru toate stocurile care le detine in
reteua sa de distributie, nationala sau internationala sau poate utiliza metode diferite pentru
stocuri diferite. Se confirma ca fiecare intreprindere poate utiliza metode costului mediu
ponderat, FIFO si LIFO pentru alocarea costurilor pe diferite clase de stocuri care prezinta
caracteristici diferite in ceea ce piveste natura si modul de utilizare al acestora. De exemplu,
metoda LIFO poate fi folosita pentru anumite tipuri de stocuri sau linii de productie, FIFO si
metoda costului mediu ponderat pentru altele. Metoda utilizata pentru o anumita clasa de stoc
trebuie folosita in mod consecvent pentru clasa respectiva pentru axctivitatile in reteua
internationala si de la o perioada la alta. In plus se solicita ca aceeai formula de determinare a
costului sa fie utilizata pentru toate stocurile cu caracteristici similare in ceea ce priveste natura
si modul de utilizare al acestora.
Metoda LIFO poate fi considerata pentru utilizare in perioadele de crestere a preturilor
pentru ca reduce efectele profiturilor ce rezulta din corelarea costurilor din perioadele anterioare
cu preturile actuale de vanzare. Utilizarea metodei LIFO in astfel de conditii poate avea ca
rezultat o corelare mai semnificativa a costurilor curente cu veniturile curente in contuld e profit
si pierdere. Totusi, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce ar putea fi mai
putin relevante pentru perioada curenta, distortionand prin urmare rezultatele financiare. Metoda
LIFO poate distorsiona rezultatele din activitatea de esxploatare intr-o perioada in care nivelul
stocurilor scade sub nivelul existent la inceputul perioadei, avand, prin urmare, ca rezultat
includerea costurilor vechiului stoc (din perioada anterioara) in costul vanzarilor. In aceste
conditii, daca efectul este semnificativ, trebuie facuta o prezentare corespunzatoare a
informatiilor in situatiile financiare. Metoda LIFO necesita in general calcule complexe si in
practica exista diferite metode de aplicare a formulei de calcul LIFO. In anumite cazuri, formula
metodei LIFO poate prezenta probleme serioase in procesul de aplicare, de exemplu atunci cand
sunt introduse materiale noi pentru inlocuirea altor materiale din produs, sau cand au loc lichidari
de stoc substantiale ca rezultat al vanzarii unei sucursale sau filiale. Datorita complexitatii
metodei LIFO nu este fezabil, in general, sa se efectueze calculele pe perioade interimare in
decursul unui an de raportare financiara a intreprinderii. Situatiile financiare pentru astfel de
perioade interimare au la baza, de regula, estimari pentru determinarea valorii stocurilor prin
metoda LIFO.
Reducerea valorilor contabile la valoarea realizabila neta poate fi necesara datorita
scaderii preturilor de vanzare, sau datorita cresterii costurilor de finalizare sau costurilor directe
de vanzare. In plus, este posibil ca unele produse sa se fi deteriorat sau altele sa fi fost detinute in
cantitati ce nu se preconizeaza a fi vandute intr-o perioada de timp rezonabila. In aceste conditii,
valoarea contabila a stocurilor trebuie scazuta sub nivelul costului la valoarea ce se preconizeaza
a fi recuperata din vanzarea acestora. Dar, scaderea valorii contabile ia in considerare costurile
estimate de finalizare si vanzare, dar nu trebuie sa includa un profit brut aferent acestor costuri.
Scaderea valorii contabile la valoarea realizabila neta trebuie determinata element cu element, cu
exceptia cazurilor in care realitatea nu permite evaluarea fiecarui element, iar elementele stocului
sunt similare sau complementare. Elementele sunt similare sau complementare atunci cand
provin din aceeasi linie de produs, au scopuri sau utilizari finale si sunt produse si vandute pe
piata in aceeasi zona geografica. Aceasta pare sa prezinte un grad standard mult mai strict pentru
gruparea stocurilor decat cel aplicat in unele tari unde gruparea stocului din acest punct de
vedere reprezinta o practica uzuala.
 Valoarea realizabila neta trebuie determinata avand la baza conditiile existente la data
incheierii bilantului. Aceasta evaluare, totusi, necesita exercitarea rationamentului profesional.
Prin urmare trebuie avute in vedere toate informatiile disponibile, inclusiv modificarile ulterioare
ale preturilor de vanzare sau costurilor. De exemplu, o crestere ulterioara a pretului va demonstra
probabil ca o scadere a pretului ce a avut loc anterior datei bilantului a fost temporara si ca nu
este necesara nici o reducere a valorii contabile a stocului (sau este necesara o reducere mai
mica). O scadere ulterioara a pretului poate indica o problema ce a existat la data bilantului, cum
ar fi o reducere a pretului de vanzare al unui produs competitiv. In consecinta, modificarile
ulterioare in preturile de vanzare sau costuri trebuie analizate pentru a se determina daca acestea
reprezinta punctul culminant al unor conditii prezente la data bilantului sau pot fi atribuite unor
evenimente ce apar in perioadele ulterioare. In mod evident, cu cat momentul aparitiei acestor
modificari este mai indepartat de data bilantului cu cat este mai putin probabil sa fie atribuit unui
eveniment ulterior.
IAS 2 solicita ca o reducere a valorii contabile la valoarea realizabila neta luata intr-o
perioada anterioare sa fie stornata atunci cand conditiile ce au constituit motivul reducerii valorii
contabile au incetat sa existe. In cazul marfurilor sau altor produse finite, ori servicii ce sunt
subiect al unor frecvente fluctuatii de piata, aceasta practica ar putea avea ca rezultat oscilatii
dramatice ale rezultatelor activitatii de exploatare numai din castigurile si pierderile nerealizate.
Tot IAS 2 solicita prezentarea de informatii privind reducerile valorii contabile semnificative ce
au fost stornate in perioada de exercitiu si conditiile aferente acestora.

Prezentarea informatiilor solicitata de IAS 2

Prezentarea informatiilor solicitata de IAS 2 are mai multe cerinte:

-de a nu considera ca o cerinta uzuala in ceea ce priveste prezentarea informatiilor
evidentierea separata a informatiilor privind valoarea de inregistrare a stocului ce a fost redusa la
valoarea realizabila neta. Totusi se considera ca este important pentru valoarea prognozata a
situatiilor financiare ca utilizatorii sa cunoasca valoarea stocurilor unei intreprinderi, a caror
valoare contabila a fost redusa.
-prezentarea informatiilor solicitata este utila in efectuarea comparatiilor datorita
caracterului special al metodei LIFO. Totusi, aceasta necesita calcularea valorii stocului la data
bilantului utilizand fie metoda mediei ponderate, metoda FIFO sau metoda costurilor curente.
Din punct de vedere practic, informatiile necesare pentru aceasta calculatie sunt de regula
disponibile, iar in cele mai multe din cazuri, diferentele intre aceste trei metode sunt
nesemnificative.
-formatele alternative permise pentru prezentarea informatiilor referitoare la costurile
aferente veniturilor raportate pentru perioada de exercitiu sunt consecvente cu diverse formate
ale contului de profit si pierderi, ce sunt permise in multe tari si aprobate de Comunitatea
Europeana.
-IAS 2 solicita prezentarea informatiilor privind valoarea de inregistrare a stocurilor,
clasificate intr-o maniera corespunzatoare tipului de intreprindere. Cele mai uzuale clasificari
sunt aprovizionarile, materii prime, productia in curs de executie si productia finita. Totusi, acste
clasificari nu sunt potrivite pentru toate intreprinderile si trebuie utilizate numai in mod
corespunzator. Odata facuta alegerea, clasificarea trebuie aplicata in mod consecvent.
 Cu alte cuvinte, costul istoric trebuie sa includa o alocare sistematica a costurilor generale
de productie care se refera la aducerea stocurilor in pozitia si amplasarea lor curenta. Alocarea
costurilor generale fixe se face in baza capacitatii normale a spatiilor de productie.
Deci, situatiile financiare trebuie sa prezinte urmatoarele informatii:
-politicile contabile, inclusiv formulele utilizate pentru determinarea costului;
-valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila a fiecarei categorii de stocuri;
-valoarea stocurilor inregistrate la valoarea realizabila neta;
-valoarea oricaror diminuari si stornari ale diminuarii valorii stocurilor;
-circumstantele/ evenimentele care au condus la stornarea diminuarii valorii stocurilor;
-stocurile gajate in contul datoriilor;
valoarea contabila a diminuarii valorii pana la valoarea realizabila neta daca aceasta este
semnificativa ca marime, incidenta sau natura;
-costurile stocurilor recunoscute drept cheltuiala sau costurile de exploatare imputabile
veniturilor din activitatile curente, clasificate dupa natura lor si considerate cheltuiala;
-in cazul utilizarii metodei LIFO, se evidentiaza diferenta dintre valoarea bilantiera a
stocurilor si: fie valoarea cea mai mica dintre costul calculat conform FIFO sau costul mediu
ponderat si valoarea realizabila neta, fie valoarea cea mai mica dintre costul curent la data
bilantului si valoarea realizabila neta.

Aria de aplicare a standardului cuprinde:

 toate bunurile detinute de intreprindere in scopul vanzarii obisnuite in cadrul obiectului

sau de activitate (de exemplu, marfurile si produsele finite);
 productia in curs de executie pe termen scurt;
 bunurile sub forma de materii prime si alte materiale care urmeaza sa fie folosite
 in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.
Din aceasta arie de aplicabilitate se exclud:
 bunurile de natura productiei in curs de executie pe termen lung, pentru care se aplica
IAS 11 Contracte de constructii;
 stocurile de instrumente financiare, pentru care se aplica IFRS 7 Instrumente financiare:
informatii de furnizat, IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si IAS 39 Instrumente
financiare: recunoastere si evaluare;
 stocurile de natura pasarilor, animalelor, plantelor si productia agricola, pentru care se
aplica IAS 41 Agricultura; si
 stocurile de natura mineralelor si a resurselor minerale, pentru care se aplica IFRS 6
Explorarea si evaluarea resurselor minerale.

Aplicatia 1

Marfurile detinute de societatea ABC sunt inregistrate la costul de 5.000 lei. La sfarsitul
anului 2019, se estimeaza ca marfurile vor fi vandute la un pret de 4.500 lei, costurile necesare
cu vanzarea marfurilor fiind estimate la nivelul sumei de 500 lei. In anul 2020, valoarea
realizabila neta devine 4.700 lei.
Care sunt inregistrarile contabile care se impun, avand in vedere evolutia stocurilor?
La sfarsitul anului 2019, costul stocurilor este de 5.000 lei, iar valoarea realizabila neta este de
4.000 lei (4.500 lei+500 lei).
 Inregistrarea deprecierii stocurilor:
                   607                                    371
1.000 lei 1.000 lei
Cheltuieli privind marfurile                Marfuri    
Valoarea realizabila neta a devenit 4.700 lei, ceea ce inseamna ca trebuie sa reducem cheltuielile
recunoscute anterior cu suma de 700 lei.
 Inregistrarea aprecierii stocurilor:
     371                             607
700 lei 700 lei
Marfuri          Cheltuieli privind marfurile
In conformitate cu OMFP 1802/2014 – Reglementările contabile privind situaţiile financiare
anuale individuale şi consolidate, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila
neta, prin reflectarea unei ajustari pentru depreciere.
Astfel, in cazul deprecierii stocurilor de marfuri, se inregistreaza:
               6814                                                   397
Cheltuieli de exploatare privind                  Ajustari pentru
1.000 lei 1.000 lei
  ajustarile pentru deprecierea                  deprecierea marfurilor
        activelor circulante
In conformitate cu OMFP 1802/2014 – Reglementările contabile privind situaţiile financiare
anuale individuale şi consolidate, diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a
ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate, se efectueaza prin inregistrarea la
venituri.
Astfel, in cazul majorarii valorii realizabile nete a stocurilor de marfuri, se inregistreaza:
         397                                                       7814
  Ajustari pentru                             Venituri din ajustari pentru 700 lei 700 lei
deprecierea marfurilor                 deprecierea activelor circulante
In cazuri normale, in care nu se pune problema unei valori realizabile nete diminuate, evaluarea
stocurilor se face la cost.
Costurile de achizitie a stocurilor cuprind:
 pretul de cumparare negociat cu furnizorul (daca se primeste o reducere comerciala,
aceasta se va deduce din cost);
 taxele nerecuperabile de la autoritatile fiscale (taxe vamale, comision vamal si in cazul
unitatilor neplatitoare de TVA se va include si taxa pe valoarea adaugata);
 cheltuielile de transport;
 cheltuielile de manipulare; si
 alte costuri atribuibile direct achizitiei de bunuri sau servicii.
Reducerile financiare (sconturile), cum ar fi cele pentru plata anticipata a datoriei sau plata cu
instrumente preferate de vanzator, nu influenteaza costul de achizitie. Acestea se vor recunoaste
in contul de profit si pierdere, sub forma unor venituri financiare, in cazul cumparatorului
(platitorului) si sub forma unor cheltuieli financiare, in situatia furnizorului (celui care
incaseaza).
 Aplicatia 2

Entitatea ABC achizitioneaza marfuri din import, cheltuielile legate de achizitie fiind:
 valoare in vama 40.000 lei;
 taxe vamale 4.000 lei;
 comision vamal 200 lei;
 cheltuieli de transport pe parcurs intern 1.500 lei;
 cheltuieli de manipulare 300 lei;
 prime de asigurare a marfurilor 1.200 lei;
 reducere comerciala primita de la furnizor 700 lei.
In momentul platii furnizorului extern, cursul de schimb este mai mare cu 0,3 lei decat cel
prezentat in Declaratia vamala de import (DVI). Astfel, au rezultat diferente de curs valutar in
suma de 600 lei.
Care va fi costul de achizitie al marfurilor? Costul de achizitie se determina astfel:
* Valoare in vama 40.000 lei
+ taxe vamale 4.000 lei
+ comision vamal 200 lei
+ cheltuieli de transport pe parcurs intern 1.500 lei
+ cheltuieli de manipulare 300 lei
+ prime de asigurare 1.200 lei
  reducere comerciala 700 lei
= COST DE ACHIZITIE 46.500 lei

Aplicatia 3

Aplicatia 3 privind importul de bunuri si tratamentele contabile care trebuie sa fie

aplicate. Asa cum veti observa, diferentele de curs valutar nu vor afecta costul de achizitie al
activelor.
Societatea ABC achizitioneaza marfuri din import la pretul de 10.000. Factura pentru
cheltuielile externe de transport este in valoare de 1.000 lei, iar cheltuielile de transport intern,
pana la destinatie, sunt in suma de 2.000 lei, TVA 19%. Taxa vamala este de 10%, iar
comisionul vamal este de 0,5%. Cursul valutar, conform DVI (declaratia vamala de import), este
de 3,5 lei/. Cheltuielile efectuate in vama (taxe, comision, TVA) se achita prin banca in ziua
importului, furnizorul intern dupa 11 zile, furnizorul pentru transportul extern dupa 14 zile
(cursul euro este de 3,3 lei) si furnizorul de marfa dupa 30 de zile (cursul euro este de 3,6 lei).
Care sunt inregistrarile efectuate in contabilitate?
 factura de marfa:
371                  401       48.000 lei
48.000 lei
"Marfuri"            Furnizori (10.000  x 4,8 lei)
 factura pentru cheltuielile externe de transport:
371                     401         4.800 lei
4.800 lei
Marfuri             "Furnizori" (10.000  x 4,8 lei)
 taxa vamala:
       371                             446.x               5.280 lei 5.280 lei
    Marfuri              Alte impozite, taxe (48.000 lei + 4.800 lei) x 10%
                            si varsaminte asimilate
 comisionul vamal:
          371                            447.x
                264 lei
      Marfuri              Fonduri speciale, taxe 264 lei
(48.000 lei + 4.800 lei) x 0,5%
                               si varsaminte asimilate
 plata TVA in vama:
   4426                             5121
                   11.085,36 lei
  TVA                         Conturi la      11.085,36lei
(48.000 + 4.800 + 5.280 + 264) x 19%
deductibila                      banci
 plata taxelor in vama (taxa vamala si comisionul vamal):
        446.x                                   5121
Alte impozite, taxe             Conturi la banci
5.280lei 5.280 lei
si varsaminte asimilate
 
        447.x                                   5121
264 lei 264 lei
Fonduri speciale, taxe         Conturi la banci
si varsaminte asimilate
 factura pentru transport intern:
     371                      401
Marfuri                Furnizori 2.000 lei
2.380 lei
    4426 380 lei
TVA deductibila"
 plata furnizor intern:
     401                        5121
2.380 lei 2.380 lei
Furnizori          Conturi la banci
 plata furnizor transport extern:
401                                  5124      4.800 lei
Furnizori                      Conturi la banci    5124                                   (1.000  x 4,8 lei)
4.800 lei
765       50 lei
500 lei
Conturi la banci     Venituri din diferente 1.000  x (4,8 -
                                   de curs valuta 4,75)
 plata furnizor de marfuri:
         401                             5124
      48.000 lei
     Furnizori"                Conturi la banci"
(10.000  x 4,8 lei)
         665 49.000 lei
       1.000 lei
 Cheltuieli din diferente
10.000  x (4,9- 4,8)
       de curs valutar
Costurile de prelucrare a stocurilor includ:
 costurile direct aferente unitatilor produse (materii prime, materiale, manopera directa);
 regia de productie (fixa si variabila) repartizata in mod rational.
Regia fixa de productie ramane relativ constanta, indiferent de volumul productiei si cuprinde:
 amortizarea;
 intretinerea sectiilor si a echipamentelor de productie;
 cheltuielile de administrare si management.
Regia variabila de productie include costurile de productie care variaza in functie de volumul
productiei realizate, cum ar fi:
 manopera indirecta;
 utilitatile;
 consumul de materiale indirecte.
Regia variabila de productie este alocata fiecarei unitati produse tinand cont de utilizarea reala a
facilitatilor productive.
Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de prelucrare se face tinand cont de
capacitatea normala de productie. Aceasta se determina pornind de la capacitatea teoretica de
productie a echipamentelor, din care se scad diminuarile de productie datorate intretinerii si
reviziilor planificate.
In perioadele in care productia efectiva depaseste capacitatea normala de productie, valoarea
regiei fixe unitare trebuie sa fie diminuata, astfel incat stocurile sa nu fie eva- luate la o valoare
mai mare decat costul efectiv al acestora.
Daca productia efectiva este inferioara capacitatii de productie, atunci o parte a regiei fixe, cea
nealocata la costul stocurilor, trebuie sa fie recunoscuta drept cheltuiala in contul de profit si
pierdere si reprezinta costul subactivitatii.

Aplicatia 4

In anul 2018, entitatea ABC a inregistrat urmatoarele cheltuieli pentru fabricarea a 800 de
anvelope:
 cheltuieli directe: 80.000 lei;
 regia de productie 35.000 lei, din care regia variabila de productie 18.500 lei.
Care este formula contabila la inregistrarea produselor finite, stiind capacitatea nor- mala de
productie ca fiind egala cu 1.200 de bucati?
Costul de productie se determina astfel:
* Cheltuieli directe 80.000 lei
+ Regia variabila de productie 18.500 lei
+ Regia fixa de productie 11.000 lei
[(35.000 18.500) x 800] / 1.200
= COST DE PRODUCTIE 109.500 lei
Inregistrarea contabila va fi:
 
         345                          711
Produse finite      Variatia stocurilor 109.500 lei 109.500 lei
 
Entitatea ABC fabrica 80.000 buc. produs A, inregistrand urmatoarele cheltuieli:
 cheltuieli cu materii prime consumate 600 lei;
 cheltuieli cu materialele consumabile consumate 100 lei;
 cheltuieli cu manopera directa 900 lei;
 cheltuieli indirecte cu materialele consumabile 150 lei;
 cheltuieli indirecte cu forta de munca 150 lei;
 cheltuieli cu amortizarea fabricii, a instalatiilor si a echipamentelor 250 lei;
 cheltuieli cu intretinerea sectiilor si a utilajelor 60 lei;
 cheltuieli cu deplasari, detasari, transferari 80 lei;
 cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii 15 lei;
 cheltuieli cu publicitatea 20 lei;
 cheltuieli cu manopera personalului din unitatile de desfacere 150 lei.
Capacitatea normala de productie este de 100.000 buc. produs A. Determinati costul de productie
si valoarea cheltuielilor neincorporabile.
Cheltuielile pot fi structurate astfel:
Cheltuieli Regia variabila Regia fixa Cheltuieli ale
directe de productie de productie perioadei
Materii prime 600 Mat. consum 150 Amortizare 250 Deplasari 80
Mat. 100 indirecte 150 Intretinere 60 Ch. 15
consumabile Forta de munca postale
indir.
Manopera 900         Publicitate 20
directa
            Pers. 150
desfac.
TOTAL: 1.600 TOTAL: 300 TOTAL: 310 TOTAL: 265
Costul de productie se determina astfel:
* Cheltuieli directe 1.600 lei
+ Regia variabila de productie 300 lei
+ Regia fixa de productie 248 lei
(310 x 80.000) / 100.000
= COST DE PRODUCTIE 2.148 lei
Cheltuielile neincorporabile sunt:
* Regia fixa nealocata 62 lei
+ Cheltuielile perioadei 265 lei
= CHELTUIELI NEINCORPORABILE 327 lei

Exemple de costuri care nu trebuie sa fie incluse in costul stocurilor, ci trebuie sa fie recunoscute
la cheltuielile perioadei in care au aparut:
 pierderile de materiale, manopera inregistrate peste limitele normal admise;
 cheltuielile cu depozitarea stocurilor, cu exceptia cazurilor in care astfel de costuri sunt
necesare in productia bunurilor ce necesita mai multe faze de fabricatie;
 cheltuielile de desfacere;
 cheltuielile de administratie care nu au legatura directa cu aducerea stocurilor in forma si
in locul in care se gasesc in prezent.
IAS 2 Stocuri permite utilizarea unor tehnici de masurare a costurilor pentru sim- plificare, cum
sunt metoda costului standard sau metoda pretului cu amanuntul, daca rezultatele acestor metode
aproximeaza costul.
Costul standard tine cont de nivelurile normale ale materialelor, manoperei si capa- citatii de
productie. Aceste niveluri trebuie sa fie revizuite periodic si ajustate, in functie de conditiile
existente.
Metoda pretului cu amanuntul este folosita de catre entitatile care comercializeaza articole
numeroase si cu miscare rapida si care au marje (cote de adaos comercial) similare. Costul
stocurilor se determina prin deducerea din pretul de vanzare a valorii marjei brute.
 Aplicatia 5

Entitatea ABC tine evidenta marfurilor la pret cu amanuntul si practica un adaos

comercial de 25%. Ea cumpara marfuri in valoare de 10.000 lei, pe care ulterior le vinde.
Cum se inregistreaza achizitia si vanzarea marfurilor?
 inregistrarea facturii aferente marfurilor:
 
        371                         401
    Marfuri                  Furnizori  10.000 lei
11.900 lei
      4426  1.900 lei
TVA deductibila
 inregistrarea adaosului comercial:
    2.500 lei
   371                          378
2.500 lei (10.000 lei x 25%)
Marfuri    Diferente de pret la marfuri
 
 inregistrarea TVA neexigibila:
371                    442 2.375 lei
      Marfuri        TVA neexigibila (10.000 lei + 2.500 lei) x 19% 2.375 lei
   
Pretul de vanzare afisat de catre societatea ABC este de 14.875 lei (10.000 lei + 2.500 lei + 2.375
lei).
 inregistrarea vanzarii:
      5311                               707
Casa in lei       Venituri din vanzarea marfurilor 12.500 lei
14.875 lei
      4427 2.375 lei
TVA colectata
 descarcarea din gestiune a marfurilor vandute:
                 607                            371
 Cheltuieli privind marfurile      Marfuri
10.000 lei
                378
2.500 lei 14.875 lei
 Diferente de pret la marfuri
2.375 lei
               4428
     TVA neexigibila
Formule de determinare a costului
Costul stocurilor care nu sunt fungibile si al bunurilor sau serviciilor care fac obiectul unor
comenzi distincte este determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.
Un bun fungibil este acel bun de o astfel de natura si substanta incat poate fi schim- bat sau
inlocuit, partial sau in totalitate, cu un alt bun de natura si substanta similare *.
Cu exceptia celor prezentate mai sus, costul stocurilor este determinat cu ajutorul for- mulei
primul-intrat, primul-iesit (FIFO) sau a costului mediu ponderat (CMP).
 
ATENTIE: IAS 2 interzice utilizarea metodei ultimul-intrat, primul-iesit (LIFO).
Trebuie sa utilizati aceeasi formula de determinare a costului pentru toate stocurile de natura si
utilizare similara. Poate fi justificata folosirea unor formule diferite de determinare a costului,
pentru stocurile de natura sau utilizare diferite.
Formula FIFO presupune ca primele elemente cumparate sunt cele care se si vand primele si,
prin urmare, elementele care raman in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele care au fost cumparate
sau produse cel mai recent.
Formula CMP calculeaza costul fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor
elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare
produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa receptia
fiecarui transport, in functie de circumstantele in care se gaseste entitatea.

Aplicatia 6

Situatia stocurilor de marfuri la societatea ABC, in luna martie, se prezinta astfel:

 stoc initial 600 buc. * 200 lei/buc.;
 08.03 intrare: 250 buc. * 280 lei/buc.;
 12.03 intrare: 50 buc * 250 lei/buc.;
 19.03 iesire: 800 buc.;
 22.03 intrare: 280 buc. * 310 lei/buc.;
 27.03 iesire: 340 buc;
 29.03 intrare: 190 buc. * 325 lei/buc.
Care este valoarea stocului la sfarsitul lunii, in cazul in care entitatea utilizeaza metoda FIFO la
evaluarea stocurilor la iesire?
In situatia in care se utilizeaza metoda FIFO, valoarea stocului final se determina astfel:
Data Miscari Stocexistent
Intrari Iesiri Cost unitar Valoare Cantitate Cost unitar Valoare
01.03 600   200 120.000 600 200 120.000
08.03 250   280 70.000 600 250 200
250 280 70.000
190.000
12.03 50   250 12.500 600 200 120.000
250 280 70.000
50 250 12.500
202.500
19.03   600 200 120.0000 50 280 14.000
200 280 560.000 50 250 12.500
        176.000     26.500
22.03 280   310 86.800 50 280 14.000
50 250 12.500
280 310 86.800
113.300
27.03   50 280 140.000 40 310 12.400
50 250 12.500
240 310 74.400
 100.900
29.03   190 325 61.750 40 310 12.400
190 325 61.750
74.150
 
Rezulta ca valoarea stocului la sfarsitul lunii este de 74.150 RON.
Care este profitul brut obtinut de entitate la sfarsitul lunii martie, stiind ca pretul de vanzare
practicat este de 300 RON/buc. pana pe data de 20.03 si 330 RON/buc., dupa aceasta perioada.
Data Cantitate Pret Cost Profit
19.03 600 330 200 600 x (300 200) = 60.000
200 330 200 x (300 280) = 4.000
64.000
27.03 50 330 280 50 x (330 280) = 2.500
50 330 250 50 x (330 250) = 4.000
240 330 310 240 x (330 310) = 4.800
11.300
PROFIT TOTAL: 75.300

Valoarea realizabila neta

Nu puteti recupera costul stocurilor daca:
 stocurile au suferit deteriorari;
 stocurile au fost uzate moral;
 preturile de vanzare s-au diminuat, ca urmare a reducerii cererii pe piata;
 au crescut costurile estimate pentru finalizare; sau
 au crescut costurile estimate necesare pentru realizarea vanzarii.
Trebuie sa retineti faptul ca activele nu trebuie sa fie prezentate in bilant la o valoare mai mare
decat cea care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor. Practica diminuarii valorii
stocurilor sub cost, pana la valoarea realizabila neta (VRN), este consecventa cu acest principiu.
De regula, valoarea stocurilor este diminuata pana la valoarea realizabila neta element cu
element. Uneori insa poate fi mai adecvat sa se grupeze elementele similare sau cele conexe.
Acesta poate fi cazul unor elemente de stoc care apartin aceleiasi game de produse si care nu pot,
practic, sa fie evaluate distinct fata de alte elemente din acea gama de produse (de exemplu,
bunurile care au utilizare similara, care sunt produse si comercializate in aceeasi zona
geografica).

Aplicatia 7
Entitatea ABC are ca obiect de activitate vanzarea de articole de incaltaminte. Situatia stocurilor
de incaltaminte se prezinta astfel:
Specificare Cantitate Cost unitar VRN unitara
Pantofi piele 600 30 34
masura 40 300 40 36
masura 42 300 50 52
masura 44
Cizme piele 900 100 90
masura 46 600 80 82
 masura 48
Evaluati stocurile de marfuri la sfarsitul anului, conform IAS 2 Stocuri.
Entitatea poate apela la trei metode de evaluare a stocurilor sale:
1. Metoda de calcul element cu element presupune compararea costului cu valoarearealizabila
neta pentru fiecare articol din stoc si se prezinta astfel:
Specificare Cantitate Cost VRN Valoare VRN a Valoare
unitara unitara stoclacost stocului recunoscuta
Pantofi piele 600 30 34 18.000 20.400 18.000
masura 40 300 40 36 12.000 10.800 10.800
masura 42 300 50 52 15.000 15.600 15.000
masura 44
Cizme piele 900 100 90 90.000 81.000 81.000
masura 46 600 80 82 48.000 49.200 48.000
masura48
Valoare totala       183.000 177.000  
Pantofii avand masurile 40, 44 si cizmele cu masura 48 nu sunt depreciate (VRN > cost), insa
pentru cei cu masura 42 se va inregistra o depreciere de 1.200 RON, iar pen- tru cizmele masura
46, o depreciere la nivelul sumei de 9.000 RON.
 
2. Metoda pe categorii de articole presupune o comparatie intre costul total si VRN a fiecarei
categorii de articole si conduce la urmatorul rezultat:
Specificare Cantitate Cost VRN Valoare VRN a Valoare
unitar unitara stoc stocului recunoscuta
la cost
Pantofi piele 600 30 34 45.000 46.800 45.000
masura 40 300 40 36 18.000 20.400
masura 42 300 50 52 12.000 10.800
masura 44 15.000 15.600
Cizme piele 900 100 90 138.000 130.200 130.200
masura 46 600 80 82 90.000 81.000
masura 48 48.000 49.200
Valoare totala       183.000 177.000  
Stocurile de pantofi din piele nu sunt depreciate (VRN > cost), insa pentru cizmele din piele
entitatea in cauza va inregistra o depreciere pentru suma de 7.800 RON.
 
3. Metoda de calcul total, unde nu se tine seama de categoriile de articole (pantofi piele si
cizme piele), ci se compara totalul valorii costului cu totalul VRN, astfel:
Specificare Cantitate Cost VRN Valoare VRN a Valoare
unitar unitara stoc stocului recunoscuta
la cost
Pantofi piele 600 30 34 45.000 46.800  
masura 40 300 40 36 18.000 20.400
masura 42 300 50 52 12.000 10.800
masura 44 15.000 15.600
Cizme piele 900 100 90 138.000 130.200  
 masura 46 600 80 82 90.000 81.000
masura 48 48.000 49.200
Valoare totala       183.000 177.000  
Se inregistreaza o depreciere a stocurilor la nivelul sumei de 6.000 RON, deoarece VRN este mai
mica decat costul stocurilor.
Estimarea valorii realizabile nete tine cont si de scopul pentru care stocurile sunt detinute. De
exemplu, pentru stocurile care urmeaza sa fie livrate in baza unor contracte ferme incheiate,
valoarea realizabila neta este pretul stabilit contractual.
In cazul in care cantitatea contractata este mai mica decat cantitatea detinuta in stoc, valoarea
realizabila neta a surplusului se va determina pornind de la preturile generale de vanzare
practicate pe piata.

Bibliografie
1. CECCAR (2019), Ghid pentru pregătirea candidaților la examenul de aptitudini pentru
obținerea calității de expert contabil și de contabil autorizat, ediția a VIII-a, Editura CECCAR,
București
2. IASB (2015), Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). Norme oficiale
emise la 1 ianuarie 2015, traducere, Editura CECCAR, București
3. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările
ulterioare.
4. https://contabilul.manager.ro/

Cuprins
Obiectivul IAS 2............................................................................................................................................2
Principiile/politicile contabile......................................................................................................................2
Concordanta cu IAS-urile.............................................................................................................................3
Prezentarea informatiilor solicitata de IAS 2...............................................................................................8
Aria de aplicare a standardului cuprinde:....................................................................................................9
Aplicatia 1....................................................................................................................................................9
Aplicatia 2..................................................................................................................................................10
Aplicatia 3..................................................................................................................................................11
Aplicatia 4..................................................................................................................................................13
Aplicatia 5..................................................................................................................................................15
Aplicatia 6..................................................................................................................................................16
Bibliografie................................................................................................................................................20