SUBIECTE EXPERTIZA FINANCIAR – CONTABILĂ JUDICIARĂ

1. CLASIFICAREA EXPERTIZELOR.
I. După scopul principal în care au fost solicitate:
a) expertize contabile judiciare, reglementate de Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală, alte
legi speciale;
b) expertize contabile extrajudiciare, care sunt efectuate în afara procedurilor reglementate privind
rezolvarea unor cauze supuse verdictului justiției deci, sunt efectuate în afara unui proces justițiar adică nu
au calitatea de mijloc de probă în justiție, ci doar de argument pentru solicitarea de către părți a
administrării probei cu expertiză contabilă judiciară sau rezolvarea unor litigii pe cale amiabilă.
II. Dupa natura principalelor obiective la care se referă:
a) expertize contabile civile – dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor civile (pensii);
b) expertize contabile penale – dispuse sau acceptate în rezolvarea unor aspecte civile atașate litigiilor
penale (evaziune fiscală);
c) expertize contabile comerciale – dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor comerciale (contracte de
livrare);
d) expertize contabile fiscale – dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor fiscale (neînregistrarea TVA);
e) alte categorii de expertize contabile judiciare - dispuse de organele în drept, sau extrajudiciare solicitate
de către clienți.

2. EXPERTIZA CONTABILĂ JUDICIARĂ

Expertizele contabile judiciare sunt mijloace de probă în justiţie. Ele pot fi dispuse din oficiu sau
acceptate la cererea părților implicate în procesul judiciar în toate fazele de desfășurare a acestuia.
Scopul principal al expertizelor contabile judiciare în calitate de probă în justiție este contribuția
acestora la stabilirea adevărului și justa soluționare a litigiilor sau a cauzelor aflate în faza de cercetare sau
de judecată.
Expertiza contabilă judiciară fiind o probă individuală administrată de organul judiciar, concluziile
acesteia nu pot fi automat însușite de către organul judiciar care a dispus sau a acceptat-o.
Datorită caracterului său științific și probității profesionale și deontologice a expertului contabil,
expertiza contabilă judiciară trebuie să ofere organului judiciar o probă îndeajuns de temeinică și de
neînlăturat pentru tragerea la răspundere a persoanei vinovate de încălcarea legalității, nesocotirea
disciplinei financiare și păgubirea patrimoniului.
Caracterul științific și forța probantă a expertizei contabile judiciare constă în faptul că aceasta are
ca obiect cercetarea unor fapte și situații de natură economico-financiară, cuprinde în sfera sa activitatea
economică a unui agent economic, cercetează situațiile și împrejurările pe baza informațiilor furnizate de

1
evidența economică și a documentelor care constituie forța probantă în justiție, interpretează datele puse la
dispoziția experților şi furnizează opinii cu privire la obiectivele investigate pe baza legii şi a diverselor
acte normative care reglementează domeniul de activitate respectiv, elaborează concluzii pe baza
constatărilor făcute care servesc ca mijloc de probă pentru organul judiciar care a dispus efectuarea
expertizei.
În concluzie, principalele trăsături caracteristice care particularizează expertiza contabilă judiciară
sunt:
 este un mijloc de probă în justiţie care intervine numai atunci când organele judiciare o consideră
necesară pentru elucidarea cauzelor în curs de anchetă sau de judecată;
 este activitatea prin care organele judiciare primesc informaţii de natură economico-financiară cu
scopul de a stabili adevărul necesar soluţionării temeinice şi legale a cauzelor privind faptele cercetate şi
anchetate sau judecate;
 se limitează la cercetarea aspectelor cu caracter economic şi financiar cerute de organele
judiciare;
 are competenţa de examinare a documentelor şi evidenţelor tehnico-operative şi contabile
necesare pentru lămurirea obiectivelor stabilite de organele judiciare;
 confirmă sau infirmă constatările controlului cu privire la pagube, abateri, deficienţe și lipsuri;
 intervine ca probă administrată de organele de urmărire penală (poliția) în vederea convingerii
asupra realităţii şi asupra condiţiilor apariţiei pagubelor, deficienţelor, abaterilor;
 este o activitate ocazională care are loc doar când se dispune de către organele judiciare.

3. EXPERTIZA CONTABILA EXTRAJUDICIARA

Expertizele contabile extrajudiciare sunt cele care se fac de către experții contabili și sunt solicitate
de anumite persoane fizice sau juridice care își aleg singure experții contabili și le stabilesc obiectivele la
care aceștia trebuie să răspundă.
Expertiza contabilă extrajudiciară se caracterizează prin diversitatea problemelor abordate iar după
scopul pentru care sunt comandate de beneficiari expertizele extrajudiciare pot fi folosite pentru:
1. Fundamentarea deciziei de alegere a partenerilor comerciali și de afaceri. În alegerea partenerilor
comerciali și de afaceri firmele au nevoie de informații cu privire la bonitatea economico-financiară a
acestora respectiv, lichiditate, solvabilitate, continuitatea activității, starea de intrare posibilă în faliment.
Această expertiză poate fi executată chiar și fără acordul potențialilor parteneri pe baza situațiilor
financiare anuale de sinteză publicate la Camera de Comerț.
2. Concilierea derulării tranzacțiilor comerciale și de afaceri. În desfășurarea contractelor
comerciale, în special a celor cu caracter permanent sau pe termen lung, când apar conflicte între partenerii
de afaceri cu privire la cuantumul și valorile prestațiilor sau cu privire la interpretarea și respectarea unor

2
clauze contracturale, există 2 soluții alternative: fie acțiunea în justiție, fie se apelează la serviciile unui
expert contabil agreat de părți.
3. Fundamentarea preliminară a acțiunilor adresate justiției. În practică s-a dovedit că acțiunile
adresate organelor judiciare sunt și o consecință a defecțiunilor în sistemul de documentare precum și a
lipsei de operativitate în ținerea evidenței contabile.
4. Fundamentarea preliminară a acțiunilor de constatare a actelor de control administrativ. În
virtutea legilor în vigoare agenții economici sunt supuși unor vrecvente controale administrative în special
de ordin fiscal (finanțele). În cazul în care agenții economci sunt controlați de organele în drept și nu își
însușesc conculziile stabilite de organul de control au dreptul la contestație rezolvabilă în cadrul
procedurilor legale. Contestația depusă pentru a avea șanse de rezolvare și promovare trebuie argumentată
printr-o expertiză contabilă extrejudiciară.
Principalele trăsături care particularizează expertiza contabilă extrajudiciară:
 este un mijloc de fundamentare a deciziilor de conciliere între partenerii comerciali și de afaceri
și de fundamentare preliminară a acțiunilor și contestațiilor în justiție;
 este activitatea prin care părțile interesate pot dobândi lămuriride natură economico-financiară
din partea unor profesioniști contabili independenți de înaltă probitate și cu deontologie profesională
recunoscută;
 se axează pe cercetarea obiectivelor fixate de client dar expertul contabil poate propune și
obiective colaterale pe care le consideră relevante pentru expertiza contabilă extrajudiciară;
 este o activitate contractată la solicitarea celor care o consideră oportună în acțiunile pe care vor
să le întreprindă urmărind anumite scopuri.

4. NUMIREA EXPERTULUI CONTABIL

Expertul se numește direct de instanța de judecată, afară de cazul când părțile se înțeleg chiar în
timpul ședinței asupra expertului în cauză.
În lipsa unei asemenea învoiri expertul contabil se numește obligatoriu dintre persoanele nepropuse
de părți iar în cazul urmăririi penale expertul contabil este numit de organele ce instrumentează cazul.
Expertizele contabile judiciare pot fi efectuate de către persoane care au calitatea de expert contabil
și care figurează în Tabloul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, unde sunt
cuprinși numai membri experți activi și se publică anual în Monitorul Oficial.
Expertiza contabilă poate fi efectuată numai de experții contabili care au această calitate dobândită
conform Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 modificată și completată ulterior.
În cadrul fiecărui tribunal funcționează către un birou local pentru expertiză judiciară aflat în
subordinea președintelui tribunalului.

3
 Biroul de expertiză judiciară recomandă experții contabili pentru a fi numiți de instanța de judecată
și urmărește efectuarea la timp a expertizei judiciare și sesizează CECCAR despre eventualele abateri de
care se fac vinovați experții contabili.
La solicitarea organelor de cercetare sau a completului de judecată, după ce proba cu expertiza
contabilă a fost admisă prin încheiere de ședință, tribunalul prin biroul local de expertiză recomandă un
număr de experți (10) din care completul numește după caz unul sau mai mulți experți iar codul de
procedură civilă precizează că se pot recomanda 1-3 experți.
Selecția experților în vederea recomandării către organele în drept se face în mod independent de
orice influențe și în funcție de specializare, competența și experiența expertului în raport cu domeniul în
care urmează a se efectua expertiza, evitând supraîncărcarea unor experți, efectuarea în termen a expertizei
contabile, cât și atragerea unui număr cât mai mare de experți în efectuarea expertizelor contabile.
Dacă din diverse motive expertul numit inițial nu poate realiza expertiza (motive medicale
temporare, incompatibilitate) atunci se numește unul din ceilalți experți recomandați.
Sarcina efectuării expertizei contabile de către experții numiți este obligatorie neputând fi refuzată
decât pentru motive temeinice iar în caz de refuz expertul contabil poate fi amendat și obligat la
despăgubiri.

5. OBIECTUL DE CERCETARE AL EXPERTIZEI CONTABILE

Expertiza contabilă poate avea ca obiect de cercetare fapte, împrejurări sau situaţii ce apar în
activitatea economico-financiară şi gestionară a unei unităţi patrimoniale pentru a căror soluţionare este
necesar să se apeleze la un expert contabil.
Expertiza contabilă cuprinde latura economico-financiară a faptelor și împrejurărilor iar latura
juridică fiind exclusiv de competența organelor juridice.
De exemplu în litigiile cu privire la pagube, expertiza contabilă oferă organelor judiciare lămuriri cu
privire la existenţa şi proporţia lipsurilor din patrimoniul unui agent economic, natura faptei care a generat
păguba şi stabilirea prejudiciului.
Obiectivele concrete ale expertizei contabile trebuie să fie delimitate din punct de vedere al
conținutului și perioadei la fapte și împrejurări care au generat sau sunt susceptibile de a genera litigii.
Obiectivele expertiei contabile respectiv întrebările la care trebuie să răspundă expertul conabil se
stabilesc de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată din oficiu sau la cererea părților.
Obiectivele care se dau spre rezolvare expertului contabil se consemnează în scris printr-o
ordonanță și se trimite acestuia la adresa comunicată în Tabloul experților contabili.
Obiectivele care se dau expertului contabil trebuie să cuprindă următoarele:
 să fie formulate cu obiectivitate, în mod clar și concret, în strictă succesiune logică și în limita
competenței drepturilor și obligațiilor expertului contabil;

4
  se referă la aspectele care necesită cunoștiințe teoretice și practice de finanțe – contabilitate;
 să fie în strânsă legătură cu conținutul cauzei ce se judecă sau se instrumentează și să decurgă
din împrejurările concrete ale cauzei;
 să nu se solicite expertului contabil încadrări juridice ale faptelor cercetate.
În cazul când obiectivele expertizei contabile nu sunt suficient precizate și sunt susceptibile de
interpretări expertul contabil solicită organului care a dispus efectuarea expertizei să reconsidere
problemele fără echivoc și să concentreze în scris aspectele care pot să formeze obiectul expertizei.
Deasemenea, expertul contabil sesizează organul care a dispus efectuarea expertizei atunci când pe
timpul efectuîrii ei se ivesc ocazii care necesită extinderea obiectivelor fixate sau efectuarea prealabilă a
altor expertize (tehnice, grafologice).
Expertului contabil nu îi este admis să extindă singur obiectivele expertizei contabile și să răspundă
la întrebări care nu i-au fost puse sau depășesc competența sa.