Sunteți pe pagina 1din 41

IAS 16

CUPRINS:
CAPITOLUL 1 Stadiul cunoaşterii în domeniu. sinteza din literatura de specialitate

1. Aria de definiţie şi aplicabilitate a imobilizărilor.


Definiţii şi concepte cheie.......................................................................................2
2. Referentialul contabil. Standarde si
reglementari contabile in domeniu..........................................................................7
3. Recunoasterea si evaluarea elementelor, tranzactiilor
si evenimentelor. Principiile si regulile evaluarii......................................................9
3.1 Baza de evaluare a amortizării imobilizărilor
corporale şi necorporale.............................................................................10
3.2. Durata de amortizare a imobilizărilor.........................................................11
3.3. Metode de amortizare.................................................................................13
a) metoda liniară.................................................................................................13
b) metoda degresivă............................................................................................15
c) metoda accelerată...........................................................................................17
3.4. Amortizare................................................................................................17
3.5. Valoarea amortizabilă şi valoarea reziduală.............................................19
3.6. Ieşire din patrimoniu................................................................................21
4. Tratamentele si practicile contabile specifice........................................................22
4.1. Contabilitatea primara. Sistemul de conturi si contabilizare .................22
4.2 Contabilitatea de raportare. Situatiile financiare specifice temei.............24
5. Prezentarea informatiilor. Interpretări şi analize financiare..................................26

CAPITOLUL II Contributii personale. proiect de perfectionare si aprofundare


1. Caracteristicile firmei .............................................................................................28
2.Operaţiuni contabile.................................................................................................30

CONCLUZII.....................................................................................................................38

BIBILIOGRAFIE.............................................................................................................40

ANEXE...............................................................................................................................41

1
CAPITOLUL I
STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE
SPECIALITATE

Majoritatea entităţilor care desfăţoară activităţi ecomince imobilizează capital în


active corporale şi necorporale.
Imobilizările sau activele imobilizate ale unei entităţi reprezintă bunuri şi valori de
orice natură, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziţionate sau create de
unitatea patrimonială destinate să servească o perioadă îndelungată, mai mare de un an, în
activitatea unităţii şi care nu se consumă sau se se înlocuiesc de la prima lor utilizare, sunt
supuse deprecierii în timp. Uzura fizică şi morală a acestor imobilizări se recuperează prin
amortizare şi duce la refacerea capitalului angajat.
Importanţa imobilizărilor este deosebit de mare, ansamblul acestora determinând
capacitatea de producţie a firmei, iar modul în care aceasta este folosită influenţează în
mare măsură eficienţa economică.

1. Aria de definiţie şi aplicabilitate a imobilizărilor. Definiţii şi


concepte cheie

O parte importantă a sistemului financiar contabil o reprezintă contabilitatea


imobilizărilor.
Imobilizările corporale sunt definite de Standardele Internaţionale de Raportare
Financiare (IFRS) prin IAS 16 Imobilizări corporale ca fiind “ acele elemente tangibile
care:
a) sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestări de servicii,
pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
b) este posobil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade; “
Acest standard nu este aplicabil pentru:

2
- imobilizările corporale clasificate ca deţinute pentru vânzare în conformitate cu
IFRS 5 Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi întrerupte;
- active biologice aferente activităţii agricole1;
- recunoaşterea şi evaluarea activelor de explorare şi evaluare2 ;
- concesiunile miniere şi rezervele minerale cum ar fi petrolul, gazele naturale şi
resursele naturale negenerabile.
Imobilizările corporale se găsesc sub formă de terenuri (contul 2111, 2112), inclusiv
amenajarea terenurilor şi mijloace fixe (contul 212, 213, 214).
Terenurile:
- sunt întinderi de pământ bine delimitate, care pot avea diverse destinaţii;
- se înregistrează în contabilitate la intrarea în patrimoniu la valoarea stabilită în
funcţie de clasele de calitate, suprafaţă, amplasare şi/sau alte criterii legale, la costul de
achiziţie sau la valoarea aportului în natură, după caz;
- se evaluează la intrarea în patrimoniu;
- pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenurile agricole şi silvice, terenuri fără
construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele;
- nu se amortizează deoarece durata lor de viaţă este considerată nedeterminată
datorită proprietăţilor de a se genera.
Amenajările de teren:
-reprezintă investiţii efectuate pentru punerea în valoare a terenurilor;
- sunt supuse amortizării, recuperând valoarea într-o perioadă de cel mult 10 ani;
- cuprind: racordarea terenurilor la sistemele de alimentare cu apa şi energie;
împrejmuirile; lucrările de acces; lucrările de irigaţii, desecări, îndiguiri.
Mijloacele fixe:
Prin mijloc fix se înţelege obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare
şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- au o valoare de intrare mai mare decat limita stabilită prin hotarare a Guvernului.
Această valoare poate fi actualizată periodic, in funcţie de indicele de inflaţie; Valoarea
minimă de intrare a mijloacelor fixe a fost stabilită la suma de 1.800 lei, prin Hotararea
Guvernului nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 103 din 12 februarie 2007.
- au o durată normală de utilizare mai mare de 1 an.

1
A se vedea IAS 41 Agricultura
2
A se vedea IFRS 6 Explorarea şi evaluarea resurselor minerale

3
Pentru imobilizările corporale care se folosesc în loturi, seturi sau care formează un
singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării acestora se va avea in vedere intregul
corp, lot sau set.
Mijloacele fixe deţin o pondere însemnată în totalul mijloacelor patrimoniale ale
firmei. Acestea au un rol important în progresul tehnic şi economic al producţiei bunurilor
materiale, dată fiind caracteristica lor de a participa la mai multe cicluri de producţie, direct
sau indirect.
Sunt de asemenea considerate mijloace fixe supuse amortizării:
a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate în custodie;
b) capacităţile puse în funcţiune parţial pentru care nu s-au întocmit formele
de punere în funcţiune.
c) investiţiile efectuate pentru valorificarea de substanţe minerale utile . precum si
pentru lucrarile de deschidere si pregatire a extractiei in subteran si la suprafata;
d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare,
pentru imbunatatirea parametrilor tehnici initiali în scopul modernizării acestora si care
conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii de intrare
stabilită iniţial;
e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate in bunuri noi de natura celor
apartinand domeniului public, precum si in dezvoltari si modernizari ale bunurilor aflate in
proprietatea publica;
Nu sunt considerate mijloace fixe:
-motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul
înlocuirii componentelor uzate, cu ocazia reparaţiei lor sau în scopul efectuării unor mici
modernizări în cadrul reparaţiei capitale ; acestea sunt înregistrate ca socuri;
-scule, instrumente şi dispozitive speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor
produse în serie, fie la executarea anumitor comenzi indiferent de valoarea şi durata lor de
funcţionare normală;
-construcţiile şi instalaţiile provizorii executate din fonduri de investiţii;
-animale care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale
de îngrăşat, păsări şi colonii de albine ;
-pădurile ;
-investiţiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrelor de
exploatare, precum şi cele de foraj;
-prototipurile, atât timp cât servesc drept model la executarea producţiei în serie.

4
Imobilizările necorporale sunt definite de Standardele Internaţionale de Raportare
Financiare (IFRS) prin IAS 38 Imobilizări necorporale ca fiind o imobilizare
identificabilă nemonetară fără substanţă fizică.
Acest standard se aplică în contabilitatea imobilizărilor necorporale, cu excepţia:
a) imobilizărilor necorporale care intră în aria de aplicabilitate a altui Standard;
b) activelor financiare, aşa cum sunt definite în IAS 39 Instrumente financiare:
recunoaştere şi avaluare;
c) recunoaşterii evaluării activelor de explorare şi evaluare3 ;
d) cheltuielilor pentru valorificarea şi extragerea mineralelor, petrolului, gazului
natural şi resurselor similare neregenerative.
În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind cheltuielile de constituire; cheltuielile
de cercetare dezvoltare; concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte drepturi si
valori similare; fondul comercial; alte imobilizări necorporale; imobilizări necorporale în
curs de execuţie.
Atât imobilizările corporale cât şi cele necorporale fac obiectul amortizării (în
principiu) sau al previzionării, pentru constatarea deprecierilor definitive, respectiv
temporare.
Amortizarea reprezintă „alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe
întreaga sa durată de viaţă utilă”.
Amortizarea poate fi privită din mai multe puncte de vedere: contabil, economic şi
financiar. Privită din prisma contabilităţii, amortizarea reprezintă micşorarea valorii unui
element de activ ca urmare a deprecierii prin folosire lui de către întreprindere într-un
anumit interval de timp, concurenţei, uzurii morale, etc. Această micşorare trebuie să aibă
un caracter ireversibil, pentru a o putea delimita de noţiunea de provizion.
Din punct de vedere economic, micşorarea valorii unui element de activ, rezultând din
depreciere, solicită pregătirea şi înlocuirea acestuia cu altul nou. Achiziţia şi utilizarea
imobilizărilor reprezintă o cheltuială şi un element al costului suportat de întreprindere, de
aici, nevoia constituirii fondurilor necesare reînnoirii imobilizărilor amortizabile, la
sfârşitul vieţii acestora prin veniturile viitoare fără a recurge la contractarea de datorii sau
la capitaluri proprii.
Analizată din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursă de autofinanţare a
capitalului imobilizat care se constituie, chiar şi în cazul în care întreprinderea nu

3
A se vedea IFRS 6 Explorarea şi avaluarea resurselor minerale

5
realizează profit. Amortizarea este astfel o componentă de bază a capacităţii de
autofinanţare (CAF).
Pentru calculul amortizărilor se urmăresc următoarele elemente: valorile de
intrare a imobilizărilor; durata de utilizare normală a imobilizărilor; regimul sau
metoda de amortizare utilizată.
Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ după
scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate din
depreciere.
Costul reprezintă suma plătită sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor
contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau construcşiei
acestuia, sau, acolo unde este cazul, valoarea atribuită acelui activ la recunoaşterea iniţială,
în conformitate cu cerinţele specifice ale altor IFRS-uri, de exemplu IFRS 2 Plata pe bază
de acţiuni.
Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului, din
care s-a scăzut valoarea reziduală.
Valoarea reziduală a unui activ este valoarea estimată pe care ar obtine-o o entitate
din cedarea unui activ, după deducerea costurilor estimate pentru cedare, dacă activul avea
deja vechimea şi condiţia prevăzută la sfârşitul duratei sale de viaţă utilă.
Durata de viaţă utilă este:
a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o
entitate;
b) numărul de unităţi de producţie similare preconizate să se obţină din activ de
câtre o entitate.
Valoarea specifică entităţii este valoarea prezentă a fluxurilor de trezorerie pe care o
entitate se aşteaptă să o realizeze din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea sa la
sfârşitul duratei sale de utilizare,sau pe care se aşteaptă să o obţină la stingerea unei datorii.
Valoarea justă a unui activ reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat
de bunăvoie între două părţi interesate aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei
tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective, cu preţul determinat obiectiv.
Valoarea depreciabilă este costul unei imobilizări, sau o altă sumă care se substituie
costului, minus valoarea sa reziduală.
Valoarea recuperabilă este cel mai ridicat preţ net de vânzare al unui activ şi valoarea
sa în utilizare.

6
Pierderea din depreciere reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea
recuperabilă a unui activ.

2. Referentialul contabil. Standarde si reglementari contabile in


domeniu

Obiectivul IAS 16 “Imobilizări corporale” este descrierea tratamentului contabil


pentru imobilizările corporale, astfel încât situaţiile să poată reda cât mai exact investiţiile
entităţii în imobilizările sale corporale şi modificările care apar într-o astfel de investiţie.
Problema principală în contabilizarea acestor imobilizări o constituie identificarea
momentului de recunoaştere a acestor active, a valorii contabile, a amortizării aferente, a
valorii activului în funcţie de evenimente ulterioare (reparaţii, înlocuiride elemete,
reevaluare, schimb de active). Imobilizările corporale sunt recunoscute ca active în
patrimoniul unei societăţi atunci când pot genera beneficii economice viitoare câtre
entitate, iar costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Generarea de beneficii economice este îndeplinită de entitate prin stabilirea gradului
de certitudine a fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenţei disponibile în
momentul recunoaşterii iniţiale. Astfel entitatea economică trebuie să preia atât beneficiile,
cât şi riscurile aferente activului.
Aplicarea strictă a IAS 16 “Imobilizări corporale” nu este interziă în România dar este
restricţionată din punct de vedere fiscal. Fiscal sunt recunoscute numai reglementările
româneşti.
Imobilizările corporale mai sunt cunoscute în România şi sub terminologiile de active
corporale, active tangibile sau imobilizări fizice, denumiri care uşor , uşor au foat înlocuite
de cea dată de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aceea de imobilizări
coroporale.
Obiectivul IAS 38 „Imobilizări necorporale” este să prescrie tratamentul contabil
pentru imobilizările necorporale neabordate în cadrul altui Standard. Acest standard
prevede ca o entitate să recunoască o imobilizare necorporală dacă, şi numai dacă, sunt
îndeplinite criteriile specifice şi specifică cum se evaluează valoarea contabilă a
imobilizărilor necorporale şi cere prezentarea de informaţii specifice legate de imobilizări
necorporale.

7
Entităţile cheltuiesc frecvent resurse sau işi atrag datorii pentru achiziţia, dezvoltarea,
menţinerea sau extinderea resurselor necorporale cum ar fi cunoştinţele ştiinţifice sau
tehnice, proiectarea şi implementarea proceselor şi sistemelor noi, licenţele, proprietatea
intelectuală. Nu toate aceste elemente îndeplinesc definiţia unei imobilizări necorporale,
respectiv caracterul identificabil, controlul asupra unei resurse şi existenţa beneficiilor
economice viitoare. Dacă un element din aria de aplicabilitate a acestui standard nu
îndeplineşte definiţia unei imobilizări necorporale, cheltuiala pentru a-l obţine sau pentru
a-l genera intern este recunoscută drept cost în momentul apariţiei.
O imobilizare îndeplineşte criteriul de identificare din definiţia unei imobilizări
necorporale când:
- este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută, transferată,
autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract, un activ
sau o datorie corespondentă;
- decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele
drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi abligaţii.
O entitate controlează o imobilizare dacă entitatea are capacitatea de a obţine beneficii
economice viitoare de pe urma resursei şi de a restricţiona accesul altora la acele beneficii.
Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o imobilizare necorporală pot
include venitul din vânzarea produselor sau serviciilor, economisiri sau alte beneficii
rezultate din utilizarea imobilizărilor de câtre entitate. De exemplu, utilizarea proprietăţii
intelectuale într-un proces de producţie poate reduce costurile de producţie viitoare mai
degrabă decât să crească veniturile viitoare.
România aplica reglementările contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a
Comunităţilor Economice Europene aprobate prin ordinul Ministerului Finanţelor Publice
nr. 1752/2005. Potrivit OMFP nr. 1752/2005 imobilizările corporale sunt definite ca fiind
“active care sunt utilizate pe parcursul unei perioade îndelungate, mai mari de un an, şi
sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri ţi servicii, pentru a
fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative”
Reglementările contabile româneşti tind să se alinieze cu Standardele Internaţionale
de Contabilitate. Pe lângă reglementările contabile, alinierea la reglementările
internaţionale s-a efectuat în decursul timpului prin unele acte legislative cum ar fi în cazul
imobilizărilor corporale:

8
• Lege pentru amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale (legea nr. 15/1994) precum şi norme metodologice privind aplicarea legii
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale;
• Catalog privind clasificarea şi duratele normale de funcşionare a
mijloacelor fixe (HG nr. 2139/2004);
• Hotărâri de Guvern privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi
stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe (HG nr. 403/2000, HG nr. 1553/2004, HG nr.
983/1998, HG nr. 500/1994, HG nr.26/1992).

3. Recunoasterea si evaluarea elementelor, tranzactiilor si


evenimentelor. Principiile si regulile evaluarii.

Pentru imobilizările necorporale o entitate va evalua dacă durata de viaţă a unei


imobilizări necorporale este determinată sau nederminată şi, dacă este determinată,
lungimea acestuia sau numărul de unităţi de producţie sau unităţi similare care constituie
acea durată de viaţă. O imobilzare necorporală poate va fi considerată de către entitate ca
având o durată de viaţă nedeterminată atunci când, pe baza analizei tuturor factorilor
relevanţi, nu există o limită previzibilă a perioadei în care se aşteaptă ca imobilizarea să
genereze fluxuri de trezorerie nete pentru entitate.
O imobilizare necorporală cu o durată de viaţă determinată este amortizată, iar o
imobilizare necorporală cu o durată de viaţă nederminată nu este amortizată. Pentru
determinarea duratei de viaţă a unei imobilizări necorporale sunt luaţi în considerare
următorii factori:
- utilizarea preconizată a imobilizărilor de către entitate şi posibilitatea ca
imobilizarea respectivă să poată fi gestionată eficient de o altă echipă de conducere;
- ciclurile tipice de viaţă ale produsului pentru imobilizarea respectivă şi informaţiile
publice privind estimările sau duratele de viaşă ale unor imobilizări similare care sunt
utilizate într-un mod similar;
- uzura tehnică, tehnologică, comericală şi de altă natură;
- stabilirarea domeniului în care funcţionează imobilizarea şi modificările survenite
privind cererea de pe piaţă pentru producţia de produse;
- acţiunile preconizate din partea competitorilor sau a potenţialilor competitori;

9
- perioada de control asupra imobilizărilor şi limitele legale sau alte limite similare
asupra utilizării produsului, cum ar fi datele de expirare ale contractelor de leasing
aferente;
- dacă durata de viaţă a imobilizării este dependentă de durata de viaţă a altor
imobilizări ale entităţii.
Durata de viaţă a unei imobilizări necorporale poate fi foarte lungă sau chiar
nedeterminată. Incertitudinea justifică estimarea duratei de viaţă a unei imobilizări
necorporale cu prudenţă, dar nu justifică alegerea unei vieţi care este nerealist de scurtă.
Pot exista atât factori economici, cât şi factori legali care să influenţeze durata de
viaţă a unei imobilizări necorporale. Factorii economici determină perioada în care
entitatea va primi beneficii economice viitoare. Factorii legali pot restricţiona perioada în
care entitatea controlează accesul la acele beneficii.

Amortizarea unei imobilizări corporale sau a unei imobilizări necorporale cu durată


de viaţă deteminată depinde de trei parametri: baza amortizării, durata amortizării şi
regimul de amortizare ales.

3.1 Baza de evaluare a amortizării imobilizărilor corporale şi necorporale


Limita de amortizare a unei imobilizări amortizabile este costul istoric sau altă
valoare care a înlocuit costul istoric cu valoarea contabilă de intrare (valoare rămasă
actualizată, costul de achiziţie, costul de producţie, valoarea de piaţă, valoarea de aport),
mai puţin valoarea reziduală.
Ca sistem de referinţă pentru delimitarea limitei de amortizare privind valoarea
rămasă actualizată şi reevaluarea activelor corporale se face apel la prevederile
Standardului de Contabilitate Internaţională 16 „Imobilizări corporale”. Potrivit acestui
standard, reevaluarea, ca modalitate de atenuare a efectelor fiscalităţii în lipsa unei
contabilităţi de inflaţie, are la bază următoarele reguli:
- reevaluarea nu trebuie să aibă ca rezultat creşterea valorii nete contabile cu o
valoare superioară valorii sale actuale;
- când reevaluarea imobilizărilor corporale conduce la o majorare a valorii nete
contabile, amortismentele anterioare reevaluării nu trebuie să fie trecute la rezultate.
Valoarea amortizabilă a unui element de imobilizări trebuie alocată în mod sistematic
pe parcursul duratei de viaţă a activului. Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte
modul în care benficiile economice aduse de aceste active sunt consumate de către entitate.

10
Valoarea amortizării corespunzătoare fiecărei perioade trebuie recunoscută ca o cheltuială,
cu excepţia cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ. În unele
cazuri, beneficiile economice aduse de un activ sunt consumate de o întreprindere în
procesul de obţinere a altor active, mai degrabă decât în procesul de generare a altor
cheltuieli. În acest caz, cheltuiala cu amortizarea devine o parte a costului celuilalt activ şi
este inclusă în valoarea contabilă a acelui activ. De exemplu: amortizarea unei hale de
producţie este inclusă în costul de prelucrare a stocurilor4, amortizarea imobilizărilor
corporale folosite în activităţi de dezvoltare poate fi inclusă în costul unui activ necorporal
care este recunoscut pe baza IAS 38 „Imobilizări necorporale”.

3.2. Durata de amortizare a imobilizărilor


„Durata de viata este:
a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizarea de
către o entitate; sau
b) numărul de unităţi de producţie similare preconizate să se obţină din
activ de către o entitate”.5
Durata amortizării unei imobilizări corespunde, în principiu, duratei sale de utilizare
exprimate în ani. Stabilirea acesteia are la bază condiţiile concrete în care îşi desfăşoară
activitatea fiecare întreprindere şi de regimul de lucru, pe categorii de bunuri.
Duratele normale de funcţionare, precum şi clasificarea imobilizărilor corporale din
România,se stabilesc prin hotărâre de guvern, pe baza consultării reprezentanţilor
asociaţilor patronali constituiţi la nivel naţional, conform legii.
Prin hotărârea nr. 2139/2004 Guvernul româniei a aprobat Catalogul privind
clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe. Catalogul cuprinde
clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie şi duratele normale de funcţionare ale
acestora, care corespund cu duratele normale de funcţionare în ani, aferente regimului de
amortizare liniar. Mijloacele fixe cuprinse în catalog sunt clasificate în general în grupe,
subgrupe, clase şi subclase. Astfel mijloacele fixe amortizabile au fost clasificate în trei
grupe principale şi anume:
Grupa 1 – Construcţii;
Grupa 2 – Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;

4
A se vedea IAS 2 Stocuri
5
Definiţie Conform IAS 16 Imobilizări corporale şi IAS 38 Imobilizări necorporale

11
Grupa 3 – Mobilier, aparatură birotice, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale.
În acest catalog prentu fiecare mijloc fix nou achiziţionat se utilizează sistemul unor
plaje de ani cuprinse între o valoare minimă şi una maximă, existând astfel posibilitatea
alegerii duratei nomale de funcţionare cuprinsă între aceste limite. Astfel stabilită, durata
normală de funcţionare a mijlocului fix rămâne neschimbată până la recuperarea integrală a
valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din funcţiune.
O perioadă prea scurtă înseamnă încorporarea în costuri a unei părţi mai mari decât
necesarul de amortizat, deci o povară consimţită pentru costuri care diminuează
competitivitatea întreprinderii până la anulare. Alegerea unei perioade prea lungi
înseamnă privarea de potenţialul financiar pentru a beneficia la timp de evoluţiile tehnice
care ar putea duce la creşterea productivităţii, implicit la micşorarea costurilor şi
menţinerea competitivităţii.
Terenurile au în mod normal o durată de viaţă nelimitată, şi nu sunt supuse
amortizării. O creştere a valorii unui teren pe care este situată o clădire nu afectează
determinarea duratei de viaţă utilă a clădirii, deoarece amândouă sunt active individuale şi
sunt tratate individual din punct de vedere contabil. Investiţiile efectuate la mijloacele fixe
sub forma cheltuielilor ulterioare au ca efect imbunătăţirea parametrilor tehnici inţiali, şi
duc la obţinerea de beneficii economice viitoare. Amortizarea acestor investiţii se face fie
pe durata normală de utilizare rămasă, fie prin majorarea duratei normale de utilizare cu
până la 10%, sau în cazul instituţiilor publice până la 20%. În cazul mijloacelor fixe
achiziţionate cu durata normală de funcţionare neconsumată, pentru care se cunosc datele
de identificare (data punerii în funcţiune, durata normală de utilizare rămasă), recuperarea
valorii de intrare se face pe durata normală de funcţionare rămasă. Pentru perioada în care
mijloacele fixe nu sunt utilizate, recuperarea amortizării acesteia se va face prin
recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă, începând cu luna
următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se micşorează capitalurile proprii la data
scoaterii din funcţiune.
„Durata de viaţă utilă poate fi mai scurtă decât viaţa sa economică. Estimarea duratei
de utilitate a unei imoblizări corporale sau necorporale este o problemă de raţionament
profesional, bazată pe experienţa întreprinderii”.6
La determinarea duratei de viaţă utilă trebuie luati în calcul o serie de factori:7

6
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs)

12
- uzura fizică estimată, care depinde de condiţiile de exploatare, cum ar fi numărul de
schimburi în care se utilizează activul, programul de reparaţii şi întreţinere practicat de
întreprindere, modul de păstrare şi întreţinere a activului când acesta nu este utilizat;
- producţia fizică estimată;
- uzura morală apărută ca urmare a schimbărilor sau imbunătăţirilor aduse producţiei
(evoluţia rapidă a tehnicii, apariţia de noi maşini cu performanţe mia ridicate);
- utilizarea preconizată a unui activ. Utilizarea este evaluată la capacitatea sau
produsul fizic al unui activ.
- limitele legale sau similare privind utilizarea activului, cum ar fi datele de expirare
ale contractelor de leasing aferente.

3.3. Metode de amortizare


Metoda de amortizare utilizată va reflecta modelul după care beneficiile economice
viitoare ale unui activ vor fi consumate de către entitate.
Metoda de amortizare aleasă trebuie aplicată în mod consecvent de la o perioda la
alta, în afară de cazul în care apare o situaţie specială care necesită schimbarea metodei.
IAS 16 nu impune anumite metode de amortizare, ci recomandă ca în alegerea
metodei să se ţină cont de ritmul real de consumare a avantajelor economice ale activelor
imobilizate în cauză.
Există o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca în mod
sistematic valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viaţă utilă, cum ar
fi: metoda liniară, metoda degresivă, metoda accelerată.
a) metoda liniară presupune ca activul să se deprecieze liniar în timp. Metoda liniară
sau metoda cotelor constante de amortizare – se realizează prin includerea uniformă în
cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, proporţional cu numărul de ani ai duratei
normale de utilizare a imobilizărilor corporale.
Plecând de la duratele de viaţă utile a activelor amortizabile si valoarea de intrare, se
stabileşte amortizarea anuală. Aceasta se calculează fie raportând valoarea amortizabilă a
activului la durata sa de utilizare, exprimată în ani, fie prin ponderea valorii amortizabile
cu o rată de amortizare.
Amortizarea anuală se calculează după:

7
A. Duţescu – “Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate”, Ed.
CECCAR, Bucuresti 2001, pag. 107

13
100 100
Rata anuala a amortizari i = = = 20 %
a) Durata normala de folosinta 5
( cota de amortizare )
Valoarea
Rata 20 ×10 .000 .000
b) Anuitatea amortizari i= × contabila = = 2.000 .000
amortizari i 100
de intrare

Valoarea contabila de intrare 10 .000 .000 .


c) Amortizare a anuala = = = 2.000 .000
Durata normata de functionar e 5( ani )

Rata lunară de amortizare = 20 : 12 = 1,666


(cota de amortizare) = 10.000.000 x 1,666 = 16.660.000
sau
Amortizare lunară = 2.000.000 : 12 = 166.666,66
Exemplu:
O întreprindere deţine un utilaj, achiziţionat la 1 ianuarie N, iar costul de achiziţie
este de 60.000 lei. Conducerea estimează durata de utilitatela 6 ani, iar valoarea
reziduală la 10.000 lei. Calculăm folosind metoda liniară:
Amortizarea anuală va fi: (60.000 – 10.000)/5 ani = 10.000 lei/ an
Înregistrare contabilă în anul N:
6811 = 2813 10.000 lei
Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor
amortizarea imobilizărilor de transport, animalelor şi plantaţiilor

Amortizarea liniară prezintă avantajul că este simplă de aplicat, fiind cea mai
folosită, datorită uniformităţii cheltuielilor exerciţiului şi a costurilor în timp.
Principalele limite decurg din aspectul simplificat şi constau în faptul că diminuarea de
valoare a bunurilor nu este constantă pe tot parcursul vieţii sale, de asemenea metoda nu
ţine cont nici de scăderea capacităţii de producţie, nici de creştereaîn timp a cheltuielilor de
întreţinere datorate uzurii. Sub aspect fiscal, metoda prezintă avantajul că atenuează
tendinţa întreprinderilor de eludare a fiscalităţii însă nu ţine seama de influenţa progresului
tehnic, respectiv de uzura morală. Acest sistem a constituit baza dezvoltării celorlalte
regimuri de amortizare.

14
b) Metoda amortizării degresive – se folosesc amortizări mai mari în primii ani de
utilizare a bunului. Anuităţile scad pe măsuira trecerii timpului, aplicându-se fie o rată
degresivă la o bază fixă (valoarea de intrare), fie o rată constantă la o bază de calcul
degresivă. Avantajul acester metode este ecela că întreprinderea amână plata impozitului
fiscal.
Rata constantă de aplicat pentru calculul amortizării degresive, se determină prin
multiplicarea ratei aplicată în sistemul liniar al amortizării cu un coeficient fiscal.
Coeficienţii fiscali prevăzuţi în legea amortizării sunt:
• 1,5 pemtru o durată normală de utilizare între 2-5 ani, inclusiv 5 ani;
• 2,0 pentru o durată de utilizare între 5-10 ani, incluisiv 10 ani;
• 2,5 pentru o durată de utilizare mai mare de 10 ani;
Amortizarea degresivă poate fi aplicată fie luând în calcul influenţa uzurii morale
(AD2), fie cu luarea în calcul a acesteia (AD1).
Pentru calculul amortizării prin utilizarea regimului de amortizare degresivă, varianta
AD1, se procedează astfel:
- în primul an de funcţionare se aplică cota de amortizare prevăzută de lege la
valoarea de intrare;
- pentru anii următori se aplică aceeaşi cotă, dar de fiecare dată la valoarea
rămasă. Acest calcul se aplică până în anul de funcţionare în care amortizarea anuală
rezultată este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală liniară, calculată pentru
perioada de funcţionare rămasă.
Din acel an şi până la expirarea duratei normale de funcţionare, se trece la amortizarea
anuală liniară.
Amortizarea degresivă, varianta AD2, conţine influenţa uzurii morale care acţionează
asupra mijloacelor fixe şi care se reflectă în calculul amortizării anuale.
Varianta AD2 permite amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioadă
de timp mai mică decât durata normală de utilizare, diferenţa în ani reprezentând influenţa
uzurii morale.
Pentru calculul amortizării în varianta AD2 se vor avea în vedere :
- durata normală de utilizare conform catalogului;
- cota de amortizare în regim de amortizare degresivă;
- perioada în care se calculează amortizarea degresivă;
- perioada în care se calculează amortizarea liniară.

15
Exemplu:
1. VARIANTA AD1
Pentru un mijloc fix se dau următoarele date :
-valoarea de intrare 8.000.000
- durata normală de funcţionare conform catalogului 7 ani
- cota medie de amortizare degresivă 28,6%
Amortizarea anuală se va calcula conform principiului de bază al amortizării
degresive, astfel :

Ani Modul de Amortizare anuală Valoare


Calcul degresivă (lei) rămasă (lei)
1 8.000.000 x 28,6% 2.288.000 5.712.000
2. 5.712.000 x 28,6% 1.633.632 3.911.955
3 3.911.955 x 28,6% 1.166.413 2.793.136
4 2.793.136 x 28,6% 1.118.819 2.793.136
5 2.793.136 x 28,6% 931.045 1.862.091
6 931.045 931.046
7 931.046 0

2. VARIANTA AD2
Pentru un mijloc fix se dau următoarele date :
-valoarea de intrare 8.000.000
- durata normală de funcţionare conform catalogului 15 ani
- cota medie de amortizare degresivă 16,7%
Amortizarea se va calcula astfel :

Ani Modul de Amortizarea anuală Valoarea


calcul degresivă (lei) rămasă (lei)
1 8.000.000 x 16,7% 1.336.000
6.664.000
2 6.664.000 x 16,7% 1.112.888
5.551.112
3 5.551.112 x 16,7% 927.036
4.624.076

16
4 4.524.076 : 6 754.013
3.770.063
5 754.013 3.016.050
6 754.013 2.262.037
7 754.013 1.508.024
8 754.013 754.011
9 754.011 0

c) metoda amortizării accelerate – constă în înregistrarea unor amortizări de până la


50% din valoarea de intrare în primul an de funcţionare, după care se trece la sistemul
liniar. Această metodă se aplică numai în România.
Exemplu:
O întreprindere achizoţionează pe data de 1 martie anul N un utilaj cu valoarea
contabilă de intrare 36.000 lei, durata normală de utilizare 5 ani. Marimea amortizării în
anul N+1?
În anul N se trece pe cheltuieli 50% din valoarea contabilă:
50%*36.000= 18.000
În anul N+1, dar şi în anii următori se trece la amortizarea liniară:
18.000/4 ani = 4.500
d) metoda amortizării variabile sau proproţionale cu volumul activităţii – se
foloseşte în cazul în care nivelul fiecărei imobilizări poate determina volumul de activitate
prestat. Pentru mijloacele de transport auto, de exemplu, criteriul de amortizare este
volumul prestaţiilor expriat în mii de km; pentru aeronave se folosesc orele de zbor. Rata
de amortizare se calculează ca raport între valoarea de intrare a imobilizărilor şi volumul
de activitate stabilit a se realiza cu ajutorul lui.
Revizuirea metodei de amortizare
Metoda de amortizare aplicată trebuie revizuită periodic şi, dacă se constată o
modificare semnificativă în modelul estimat al beneficiilor economice aduse de acele
active, atunci metoda trebuie schimbată pentru a reflecta această modificare. Odată cu
schimbarea metodei, este necesară şi modificarea estimărilor contabile, iar cheltuiala cu
amortizarea corespunzătoare perioadelor viitoare trebuie ajustată.

3.4. Amortizare

17
Amortizarea contabilă este determinată în urma estimărilor şi calculelor rezultate din
deciziile conducerii întreprinderii. Ea afectează elementele de imobilizări ale activului
bilanţier, în timp ce cheltuiala corespondentă afectează contul de profit şi pierdere. Aceasta
nu se confundă cu amortizarea fiscală, care se determină în urma aplicării legii amortizării
şi a normelor acesteia.
Amortizarea fiscală nu afectează performanţa întreprinderii, ci doar masa impozabilă,
implicit calculul impozitului pe profit. Diferenţele care vor apărea între rezultatul contabil
şi rezultatul fiscal vor genera, impozite amânate.
Amortizarea unui activ începe să se înregistreze în momentul în care acesta este
disponibil pentru consum (atunci când este în locaţia şi are caracteristicile necesare pentru
a funcţiona în maniera dorită de management). Data punerii în funcţiune se stabileşte
astfel:
• utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice precum şi clădirile şi
construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice, se consideră puse în funcţiune la
terminarea probelor tehnologice pe baza procesului verbal de punere în funcţiune;
• utilajele care necesită montaj dar nu necesită probe tehnologice precum
şi clădirile şi construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice se consideră puse
în funcţiune la data terminării montajului pe baza procesului verbal de recepţie;
• mijloacele fixe independente achiziţionate care nu necesită montaj şi nici probe
tehnologice se consideră puse în funcţiune la data achiziţionării pe baza procesului verbal
de recepţie.
Deprecierea unui activ încetează în momentul în care acesta nu mai este recunoscut
în contabilitate. Prin urmare, chiar dacă imobilizarea corporală devine inactivă sau este
retrasă din circuitul economic, amortizarea se va calcula în continuare până în momentul
în care acesta va fi în totalitate amortizată. Cu toate acestea, aplicând metoda degresivă
valaorea amortizării poate deveni nulă atunci când nu mai este înregistrată producţie.
Fiecare parte a unui element de imobilizări corporale cu un cost care este semnificativ
în legătură cu costul total al elementului va fi amortizat separat.
Exemplu: Societatea Alfa organizează excursii cu miniaeronava între două staţiuni
turistice. Ea achiziţionează o aeronavă la preţul de 50.000 lei, cu durata de viaţă de 50
ani. Un specialist în domeniul aerian estimează o reparaţie capitală care are loc la fiecare
15 ani şi presupune înlocuirea motorului princial. Preţul unui motor este de 15.000 lei.
a) aeronava va fi recunoscută la costul de achiziţie, mai puţin costul motorului care
va fi recunoscut separat, respectiv 50.000lei – 15.000 lei = 35.000 lei

18
2133 = 404 35.000 lei
2133 = 404 15.000 lei
b) amortizarea aeronavei şi motorului se va calcula pe perioade diferite, respectiv 50
de ani şi 15 ani, adica 35.000 lei :50 ani = 700 pentru aeronavă şi 15.000 lei : 15 ani =
1.000 lei pentru motor:
6811 = 2813 700 lei
6811 = 2813 1.000 lei
În România calculul amortizării imobilizărilor se face pentru perioada unui exerciţiu
financiar, iar înregistrarea acesteia se face lunar. La înregistrarea amortizării trebuie să se
ţină cont de perioada şi de regimul de amortizare.
Trebuie precizat că nu toate imobilizările sunt supuse amortizării. Imobilizările
financiare (sau investiţiile financiare) nu se amortizează, deprecierea lor este posibilă, dar
datorită incertitudinii, ea este reflectată prin provizioanele (reducerile) pentru depreciere.

3.5. Valoarea amortizabilă şi valoarea reziduală


Valoarea amortizabilă reprezintă costul activului dacă întreprinderea are intenţia să
utilizeze bunul respectiv până la sfârşitul duratei sale economice de viaţă . Dacă
întreprinderea hotărăşte să înlocuiască bunul respectiv mai devreme de terminarea duratei
economice de viaţă, atunci valoarea amortizabilă se determină prin deducerea valorii
reziduale din costul de intrare al acesteia.
Exemplu: O societate achiziţionează o clădire la costul de 80.000 lei. Consultantul
imobiliar estimează durata de viaţă utilă a clădirii la 25 ani. De asemenea, el estimează
că preţul actual de vânzare pentru o clădire similară cu o vechime de 25 ani este 29.000
lei, heltuielile cu cedarea 10.000 lei.
Cost de achiziţie 80.000 lei
Valoarea reziduală = preţul actual de vânzare 29.000 lei – 10.000 lei =
pentru o clădire similară cu o vechime de 19.000 lei
25 ani – Cheltuieli cu cedarea
Valoarea amortizabilă = Cost – Valoarea reziduală 80.000 lei – 19.000 lei =
61.000 lei
Durata de viaţă utilă 25 ani
Amortizarea anuală = 61.000 : 25 ani 2.440 lei

19
IAS 16 „Imobilizări corporale” defineşte valoarea reziduală ca fiind valoarea netă pe
care întreprinderea estimează că o va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă
utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cedare estimate, dacă acele
active au vechimea şi îndeplinesc condiţiile scontate la sfârşitul duratei de viaţă.
Măsura valorii reziduale este considerată o problemă de estimare, fiecare
întreprindere va cuantifica suma netă pe care se aşteaptă să o obţină din vânzarea activelor
pe piaţă, la sfârşitul duratei de viaţă, din care se deduc costurile de cesiune aferente.
Costurile de cesiune cuprind acele costuri interne şi externe atribuibile vânzării activului
care permit aducerea acestuia în starea de a fi vândut, cum ar fi: cheltuieli notariale,
cheltuieli de dezinstalare a activului, costurile marginale direct atribuibile vânzării.
Determinarea valorii reziduale se face prin estimare, la data achiziţiei bunului.
Această operaţie este destul de dificil de realizat cu suficientă acurateţe pentru a reflecta
condiţiile econoice de la sfârşitul duratei de viaţă a imobilizării. Astfel dacă întreprinderea
intenţionează să utilizeze activele până la sfârşitul duratei de viaţă economică, valoarea
reziduală este dificil de estimat, având de obicei o mărime neglijabilă. Dacă însă entitatea
dezvoltă o politică de reînoire a activelor sale, în medie la trei sau patru ani, şansele ca
valoarea reziduală să poată fi estimată cu suficietă certitudine sunt mai mari.
Pentru estimarea valorii reziduale,întreprinderea va folosi toate informaţiile de care
dispune, referitoare la active similare cu cele nou-achiziţionate, active care au funcţionat în
condiţii asemănătoare şi care actualmente se găsesc la sfârşitul duratei de viaţă utilă, şi
pentru care există o valoare reziduală estimată.
Exemplu:
O întreprindere a achiziţionat un echipament la un cost de 100.000 lei, cu o durată
de viaţă utilă estimată la 10 ani. Întreprinderea intenţionează să utilizeze echipamentul
timp de cinci ani, ulterior îl va ceda, existând pentru aceasta o piaţă specializată.La data
achiziţiei, pe piaţă, preţurile pentru echipamente similare cu o durată de viaţă de 10 ani se
situează între 30.000 lei şi 40.000 lei. Ţinând cont de maniera în care va fi utilizat
echipamentul, întreprinderea estimează la momentul actual un preţ de revânzare de
30.000 lei. Baza amortizabilă a echipamentului este de 100.000 lei – 30.000 lei, adică
70.000 lei.
Dacă se consideră că metoda de amortizare edecvată este cea liniară, se va
contabiliza pe cheltuielile exerciţiului, în fiecare din următorii cinci ani, o amortizare de
14.000 lei.

20
Valoarea reziduală şi durata de viaţă utilă a unui activ trebuie revăzute cel puţin la
sfârşitul fiecărui an financiar. Dacă se descoperă diferenţe faţă de ultimele estimări, acestea
trebuie înregistrate ca o cheltuială într-o estimare contabilă, în concordanţă cu IAS 8
Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori fundamentale.
O cheltuială cu amortizarea este efectuată chiar dacă valoarea justă a activului (suma
pentru care un activ ar putea fi schimbat de buăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de
cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv) depăşeşte valoarea
sa contabilă, atâta timp cât valoarea sa reziduală nu este mai mare decât valoarea sa
contabilă. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea
reziduală a acelui activ. În prectică, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai multe
ori nesemnificativă, şi prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea amortizării.
Efectele practice ale luării în calcul a valorii reziduale, afectează valoarea bazei
amortizabile, diminuând anuitatea amortizării.
Consecinţele în practică se regăsesc în cazul:
- echipamentelor care pot avea o valoare reziduală chiar şi la sfârşitul duratei de
viaţă economică (ambarcaţiuni maritime);
- în domeniul imobiliar, unde locaţiile industriale sunt puse la vânzare înaintea
expirării duratei lor de viaţă economică;
- la vânzarea activelor imobilizate IAS 16 prevede luarea în calcul a valorii
reziduale chiar dacă la orogine nu s-a ţinut nici o valoare reziduală pentru respectiva
imobilizare;
- cedarea de către întreprindere la câţiva ani înaintea expirării duratei de viaţă,
datorită existenţei unei pieţe active;
Legislaţia fiscală nu recunoaşte conceptul de valoare reziduală, valoarea amortizabilă
a unui activ imobilizat fiind dată de titlul „Impozitul pe profit” art. 24 „Amortizarea
fiscală” din Codul fiscal.
În România, în practică, valoarea reziduală în calculul valorii amortizabile nu este
luată în seamă, fie considerând-o nesemnificativă, fie din raţiunea de a aloca cheltuieli
perioadei o valoare a amortizării mai mare. Contabilitatea românească nu se poate alinia
prevederilor internaţionale, profesioniştii contabili considerând că deducerea valorii
reziduale din costul activelor şi majorarea rezultatului nu se poate aplica, ca şi în ţările
anglo-saxone.

3.6. Ieşire din patrimoniu

21
Imobilizările corporale pot ieşi din patrimoniul unei entităţi prin:
- casare – de reguşă ieşirea prin casare are loc cu demontarea sau dezmembrarea
bunnului şi se înregistrează prin scăderea din evidenţă a valorii contabile prin amortizare în
cazul în care este integral amortizat fie prin amortizare şi cheltuieli privind activele cedate
în cazul în care bunul este parţial amortizat. Eventualele piese recuperate au deşeurile
rezultate se înregistrează pe venit.
- Vânzare – se contabilizează în baza facturii cu TVA prin cont de venit. Ieşirea
activului din evidenţă se înregistrează prin scăderea din evidenţă a valorii activului prin
amortizare în cazul unui bun amortizat integral sau amortizare parţială, iar diferenţa
neamortizată pe cont de cheltuieli privind cedarea activului.
- lipsa în gestiune – pe lângă scoaterea din evidenţă a bunului are loc şi înregistrarea
unui debit printr-un cont de venit. În cazul în care valoarea bunului nu se recuperează are
loc o pierdere respectiv înregistrarea pe cont de cheltuială.
- cedarea cu titlu gratuit - în evidenţă se va reflecta numai ieşirea bunului.
- leasing
- schimb de activ
În toate cazurile scăderea din evidenţă a unui activ se efectuează la valoarea sa
contabilă în funcţie de valoarea recuperată integral sau parţial pe calea amortizării. În cazul
în care valoarea contabilă a fost recuperată parţial, recunoaşterea în contabilitate a bunului
în cazul ieşirii se face prin contul „cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de
capital”.

4. Tratamentele si practicile contabile specifice


4.1. Contabilitatea primara. Sistemul de conturi si contabilizare
Organizarea contabilităţii sintetice a amortizărilor se realizează cu ajutorul conturilor
din clasa 2 „Conturi de active fixe” prin Grupa 28 Amortizări privind activele fixe care are
în componenţa sa doua conturi sintetice de gradul I si anume 280 Amortizări privind
activele fixe necorporale şi 281 Amortizări privind activele fixe corporale.
Cu ajutorul contului 280 Amortizări privind activele fixe necorporale se ţine evidenţa
amortizării activelor fixe necorporale, potrivit legii.
Acest cont este un cont de pasiv, rectificativ al valorii de înregistrare a activelor fixe
necorporale.
În creditul contului se înregistrază valoarea amortizării activelor fixe necorporale, iar
în debit valoarea amortizării activelor fixe necoporale vandute sau scoase din evidenta
(201, 203, 205, 207, 208).
Soldul creditor al contului reprezinta amortizarea imobilizarilor necorporale existente.
Contul se detaliează pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare;

22
2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale,
drepturilor şi activelor similare;
2808 Amortizarea altor active fixe necorporale.
Contul 280 Amortizări privind activele fixe necorporale se creditează prin debitul
contului:
681 Cheltuieli operaţionale privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere
- cu valoarea amortizării activelor fixe necorporale
Contul 280 Amortizări privind activele fixe necorporale se debitează prin creditul
contului:
203 Cheltuieli de dezvoltare
- cu valoarea amortizării cheltuielilor de dezvoltare scăzute din evidenţă
205 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare
- cu valoarea amortizării aferenta concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor
comerciale, drepturilor şi activelor similare
208 Alte active fixe necorporale
- cu valoarea amortizării altor active fixe necorporale, scăzute din evidentă

Cu ajutorul contului 281 Amortizari privind imobilizarile corporale se ţine evidenţa


amortizării imobilizărilor corporale.
Acest contul este un cont de pasiv, rectificativ al valorii de înregistrare a activelor
fixe corporale.
În creditul contului 281 Amortizari privind imobilizarile corporale se înregistrează:
- cheltuielile aferente amortizarii imobilizarilor corporale (681);
- valoarea amortizarii investitiilor efectuate de chiriasi la imobilizarile corporale primite cu
chirie si restituite proprietarului (212, 213, 214);
- valoarea amortizarii imobilizarilor utilizate in operatii de participatie, transferata conform
contractelor (458).
În debitul contului 281 Amortizari privind imobilizarile corporale se înregistrează:
- valoarea amortizarii imobilizărilor corporale vândute, cedate sau scoase din evidenţa
(211, 212, 213, 214).
Soldul creditor al contului reprezintă amortizarea imobilizarilor corporale existente.
Contul se detaliează pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
2811. Amortizarea amenajarilor de terenuri
2812. Amortizarea constructiilor
2813. Amortizarea instalatiilor, mijloacelor de transport, animalelor si plantatiilor
2814 Amortizarea altor imobilizari corporale
Contul 281 Amortizări privind activele fixe corporale se creditează prin debitul
contului:
211 Terenuri şi amenajări la terenuri
- cu valoarea amortizării investiţiilor efectuate de chiriaşi la amenajările la terenuri
luate cu chirie şi restituite proprietarului.
212 Construcţii
- cu valoarea amortizării investiţiilor efectuate de chiriaşi la construcţiile luate cu
chirie şi restituite proprietarului.
213 Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
- cu valoarea amortizării investiţiilor efectuate de chiriaşi la instalaţiile tehnice,
mijloacele de transport, animalele şi plantaţiile luate cu chirie şi restituite proprietarului.
214 Alte active fixe corporale

23
- cu valoarea amortizării investiţiilor efectuate de chiriaşi la alte active fixe corporale
luate cu chirie şi restituite proprietarului.
483 Decontări din operaţii în participaţie
- cu amortizarea calculată de proprietarul activului fix, ce se transmite
coparticipantului care ţine evidenţa operaţiilor în participaţie conform contractelor.
681 Cheltuieli operaţionale privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere
- cu valoarea amortizării activelor fixe corporale existente
Contul 281 Amortizări privind activele fixe corporale se debitează prin creditul
contului:
211 Terenuri şi amenajări la terenuri
- cu valoarea amortizării amenajărilor la terenuri scăzute din evidenţă
212 Construcţii
- cu valoarea amortizării construcţiilor scăzute din evidenţă
213 Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
- cu valoarea amortizării instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor si
plantatiilor scăzute din evidenţă
214 Alte active fixe corporale
- cu valoarea amortizării altor active fixe corporale scăzute din evidenţă.

4.2 Contabilitatea de raportare. Situatiile financiare specifice temei. Prezentarea


informatiilor

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr.82/1991, regiile autonome, societăţile


comerciale, societăţile agricole, societăţile bancare, unităţile de asigurări sociale,
instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, precum
şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant, denumite în prezentele norme unităţi
patrimoniale, consemnează operaţiile economice şi financiare, în momentul efectuării lor,
în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fişe şi alte
documente contabile, după caz.
Înscrisurile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de
document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informaţiile prevăzute în
normele legale în vigoare.
Luăm în discuţie în cadrul acestui paragraf documentele cele mai utilizate în evidenţa
imobilizărilor. Unul dintre acestea este Registrul numerelor de inventar 8care serveşte la
atribuirea numerelor de inventar mijloacelor fixe existente în întreprindere, în vederea
identificării lor. Registrul se ţine pe grupe de mijloace fixe (clădiri; construcţi speciale;
maşini; utilaje şi instalaţii de lucru etc.), astfel încât prima cifră a numărului de inventar să
conducă la identificarea grupei. Numărul de inventar atribuit mijlocului fix va fi trecut în

8
Macheta se poate vedea în anexa 3

24
toate documentele care îl privesc şi va fi inscripţionat pe bunul în cauză, pentru
identificare. Se întocmeşte la compartimentul financiar-contabil şi nu circulă în
întreprindere, fiind document de înregistrare contabilă.

Un alt document specific mijloacelor fixe este Fişa mijlocului fix9 care foloseşte
pentru evidenţa analitică a acestora. Ea se întocmeşte la compartimentul financiarcontabil,
pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de acelaşi fel şi de aceeaşi
valoare, care au aceleaşi cote de amortizare şi sunt puse în funcţiune în aceeaşi lună. Acest
document se completează pe baza documentelor justificative privind mişcarea mijloacelor
fixe (Bon de mişcare a mijloacelor fixe) sau modificarea valorii de inventar prin
modernizări, completări sau reevaluări (procese-verbale specifice). Fişa mijlocului fix nu
circulă în întreprindere. Pe faţa documentului sunt înscrise date de identificare şi
caracterizare a mijlocului fix, iar pe verso sunt prevăzute coloane prin care se reflectă
cantitativ şi valoric (la valoare de inventar) mişcările mijlocului fix respectiv.
Catalogul privind clasificareaş şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor
fixe:
Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie şi duratele
normale de funcţionare a acestora, care corespund cu duratele de amortizare, în ani,
aferente regimului de amortizare liniar.
Durata normală de funcţionare reprezintă durata de utilizare a activului respectiv, în
care exploatarea acestuia aduce profit, respectiv veniturile realizate sunt mai mari decât
cheltuielile necesare pentru funcţionare, întreţinere şi reparare. În consecinţă, durata
normală de utilizare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a activului respectiv.
Catalogul cuprinde codul de clasificare, denumirea grupei, a subgrupei, clasei,
subclasei şi a familiei mijloacelor fixe amortizabile şi durata normală medie de funcţionare
în ani, informaţii necesare identificării mijlocului fix şi stabilirii duratei normale de
funcţionare .
Planul de amortizare :
- cuprinde: numărul de inventar al imobilizărilor, denumirea imobilizărilor, codul
acestora, tipul de imobilizări, valoarea de inventar a imobilizărilor amortizate, amortizarea
inclusă, amortizarea neinclusă gradului de utilizare.

Alte documente specifice mijloacelor fixe

9
A se vedea Anexa 4

25
Pentru evidenţa mişcării mijloacelor fixe se utilizează Bonul de mişcare a
mijloacelor fixe care serveşte ca document justificativ de predare-primire între două locuri
de folosinţă distincte, document de însoţire pe timpul transportului de la un loc de folosinţă
la altul precum şi ca document de înregistrare a mijlocului fix la locurile de folosinţă şi în
contabilitate. Proces-verbal de punere în funcţiune se întocmeşte pentru mijloacele care
necesită montaj şi probe tehnologice.
La încheierea duratei de viaţă utilă, mijloacele fixe se scot din funcţiune,
ocazie cu care se întocmeşte Procesul-verbal de scoatere din funcţiune a mijlocului fix.
Acest document serveşte la înregistrarea în evidenţa operativă şi contabilă a operaţiunii,
dar şi la constatarea îndeplinirii condiţiilor de scoatere din funcţiune.
Prezentarea imobilizărilor în bilanţ
Reamintim că în bilanţ activele sunt prezentate în ordinea inversă a lichidităţii
lor. Imobilizările sunt mai greu transformabile în bani (puţin lichide), ele având
durate de viaţă utilă mai mari de un an. Astfel, activele imobilizate se găsesc în
partea superioară a activului bilanţului, mai precis pe primele poziţii. Imobilizările
sunt înscrise în bilanţ la cost sau la valoarea rezultată în urma reevaluării, din care
se deduc amortizările şi provizioanele (reducerile) pentru depreciere constatate.
Deşi conturi de pasiv, conturile de amortizări şi provizioane apar în activ cu
semnul minus, rectificând valorile imobilizărilor la care se referă. Dacă în bilanţ
sunt prezentate principalele categorii de imobilizări la valoarea lor netă, în notele
la bilanţ se detaliază evoluţia acestor active în cursul exerciţiului (sold iniţial,
intrări, ieşiri), precum şi a amortizării acestora.

5. Interpretări şi analize financiare

Starea mijloacelor fixe se apreciază cu ajutorul următorilor indicatori:


a. gradul de uzură, care se stabileşte pe total mijloace fixe şi pe categorii, la
începutul perioadei şi sfârşitul perioadei, conform relaţiei:
a m o r ti zaa_rme i jl o a cre_lof ix e
grad de uzură =
v a l o a r_edae_ in v e n ta r

b. Coeficientul de reînnoire a capitalului fix, care se determină ca raport între


valoarea mijloacelor fixe intrate şi/sau puse în funcţiune în timpul

26
perioadei analizate şi, respectiv, valoarea totală a mijloacelor fixe existente
la sfârşitul perioadei analizate.
c. Coeficientul scoaterii din funcţiune, care se determină ca raport între
valoarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune în perioada considerată
(pentru care se elaborează balanţa mijloacelor fixe) şi, respectiv, valoarea
totală a mijloacelor fixe existente la începutul perioadei.
Pentru determinarea unei viteze de rotaţie cât mai reale a activelor unei întreprinderi
este preferabil să se ia în calcule doar acele active care sunt angajate direct în derularea
ciclului de exploatare sau cele care pot contribui într-o măsură foarte mare la derularea
ciclului de exploatare cum ar fi activele imobilizate corporale şi necorporale supuse
amortizării.Cu cât valoarea gradului de uzură se reduce, starea mijlocelor fixe se
îmbunătăţeşte.
Alţi indicatori economico-financiari sunt:
- prag de rentabilitate numerar
Chf − Amortizare
CACR = Chv
1−
CA
- rentabilitate lichidă a investiţiilor (RLI) sau rata de rentabilitate a fluxurilor de
numerar (Cash-flow Return on Investment)
CFB − A
RLI = * 100 ,
IB
CFB = cash-flow-ul brut CFB = Pn+D+A, Pn = profitul net
D = cheltuieli cu dobânzile
A = amortizarea
RR
A= * AD , RR= rata medie de remunerare a capitalului total
(1 + RR ) t −1

AD= valoarea activelor depreciabile


t – durata medie normată de funcţionare a activelor depreciate
IB = valoarea investiţiilor brute
IB = AI + AC, AI – valoarea istorică a activelor imobilizate
AC – valoarea netă a activelor circulante deţinute de către firmă
Amortizarea este folosită de asemenea la analiza corelatiilor de echilibru
Ich amz < ICA => nu sunt probleme
Ich amz > ICA => sunt probleme, se investigează ce anume s-a achiziţionat
pe parcursul exerctiului financiar, dacă ceea ce s-a achiziţionat are legatură cu obiectul de

27
activitate al firmei, ce sistem de amortizare se aplică, care este impactul sistemului
amortizat asupra rezultatului.

CAPITOLUL II

CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE SI


APROFUNDARE

Urmărirea reflectării “imaginii fidele” a patrimoniului duce la obligativitatea agenţilor


economici de a calcula şi înregistra amortizare, ea având un mare impact atât în stabilirea
rezultatului cât şi în prezentarea bilanţului. Ea este şi o obligaţie care decurge din
principiulprudenţei, întrucât unitatea care nu amortizează îşi supraestimează activul şi
rezultatul.
Potrivit surselor de drept contabil din România constituie obiect al amortizării toate
imobilizările corporale şi necorporale cu excepţiile: lacurile, bălţile, iazurile care nu sunt
rezultatul unor investiţii precum şi terenurile inclusiv cele împădurite, cu excepţia
terenurilorcu destinaţie economică obţinute prin acte de vânzare – cumpărare, inclusiv prin
despăgubiriîn cazul exproprierilor. Plantaţiile tinere şi plantaţiile de protecţie sunt scutite
de calcululamortizărilor până la trecerea pe rod a plantaţiilor tinere şi 5 ani ale plantaţiilor
de protecţie.
De asemenea, fondul comercial, de regulă, nu este supus amortizării, cu excepţia
cazului când se constată o depreciere ireversibilă, care se poate amortiza.

1.Caracteristicile firmei

28
Denumire: S.C. PRODCOM S.A.
Forma juridică de proprietate: Societate pe acţiuni (S.A.).
Provenienţa capitalului: ProdCom Bucuresti este o societate comerciala cu capital
integral privat, activitatea principala desfasurandu-se in domeniul agriculturii.
Scurt istoric:
Firma SC PRODCOM SA, înfiinţată în mai 1997 de inginerul Andrei Dumitrescu, a
devenit una dintre cele mai cunoscute firme de distribuţie a tractoarelor, combinelor,
pieselor de schimb, maşinilor şi utilajelor agricole româneşti şi din import, fiind prezentă
in mai multe judete ale tarii
Produsele sunt distribuite prin reţeaua comercială proprie şi se adresează atât firmelor
de profil agricol cu mare potential economic si financiar cât si producatorilor agricoli
individuali.
Societatea practica vânzarea produselor mai sus mentionate atât în sistem de plata
integrala la livrare cat si in sistemul de rate sau leasing.
SC PRODCOM S.A. este distribuitor autorizat pentru majoritatea firmelor
producătoare de tehnică agricolă din România, cum ar fi Mecanica Ceahlău, MAT Craiova,
Tehnofavorit Bonţida, Mecanica Marsa, IMUM Medgidia, dar şi din import Deutz-Fahr,
Abramo Mason, MA/AG, Breviglieri, Gallignani, Mater Macc, Giunti, Mecmar, Imac,
Ovlac, Dina, Sip, Baumann, Sigma 4, Agrisem.
Au acordat încrederea şi au utilizat produsele şi serviciile firmei ProdCom peste 5.000
de clienţi interni - firme private şi de stat, româneşti sau internaţionale.
În vederea desfăşurării activităţii de comerţ, societatea dispune de spaţiile necesare
pentru depozitare şi prezentare cât şi de personal calificat în acest sens.
ProdCom S.A. dispune de patru locaţii, din care trei sunt în Constanţa, Tulcea şi
Brăila, acoperind partea de sud-est a României. Sediul social al societatii este in Bucuresti.
Angajarea personalului societăţii se face pe baza contractelor individuale de muncă
care se înregistrează la Inspectoratul Teritorial de Muncă sau prin contracte de convenţie
civilă pentru prestarea de servicii. Nivelul salariilor pentru personalul societăţii se
stabileşte şi poate fi modificat de către administrator.
Dacă în primul an de activitate a avut o cifră de afaceri de circa 5 miliarde lei şi doar
5 salariaţi, în prezent, după un deceniu de activitate, cifra de afaceri a SC ProdCom SA a
ajuns la circa 300 miliarde lei şi are deja 40 de salariaţi.

29
Evidenţa contabilă este organizată şi se ţine potrivit reglementărilor în vigoare.
Societatea întocmeşte anual şi semestrial Situaţii Financiare. Orice operatiune economico-
financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la
baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza
raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au
inregistrat in contabilitate, dupa caz. Raspunderea pentru organizarea si conducerea
contabilitatii la societatea ProdCom S.A. revine directorului economic si contabilului-sef .
Aceste persoane au studii economice superioare si raspund impreuna cu personalul din
subordine de organizarea si conducerea contabilitatii, in conditiile legii.
Experienţa celor zece ani demonstrează că această firmă înţelege necesităţile pieţei
din România, iar evoluţia sa nu se va opri aici. Pentru viitor, SC ProdCom SA îşi propune
o creştere a cifrei de afaceri cu circa 25% pe an şi o continuă dezvoltare a reţelei de
distribuţie şi a numărului de furnizori pe care îi reprezintă.

Organisme de management existente:


Societatea are declarat sediul firmei în Bucureşti str. Grigore Moisil nr. 83 şi puncte
de lucru în Bucureşti, Constanţa şi Brăila. ProdCom S.A. întocmeşte un singur bilanţ
consolidat al celor 3 puncte de lucru a căror evidenţă se întocmeşte până la nivel de
balanţă. Conducerea este asigurată de:
a) Consiliul de Administraţie
Acesta este condes de un preşedinte care este directorul general al societăţii. Membrii
consiliului de administraţie pot exercita orice act care este legat de administraţia societăţii
în interesal acesteia. Printre atribuţiile acestui CA se numără:
- aprobarea operaţiunilor de încasare ţi plata potrivit competenţelor sale
- aprobarea de încheiere de contracte cu diverşi furnizori şi clienţi
- probleme de personal şi salarizare
- strategia şi programul de activitate aş societăţii
- desemnarea membrilor Comitetului de Direcţie
b) Comitetul de direcţie
Comitetul de Direcţie este alcătuit dintr+un director general şi 6 membrii, directorii şi
directorii economici din cele trei locaţii unde societatea îşi desfăşoară activitatea. Funcţia
de preşedinte al CD o îndeplineşte directorul general, acesta coordonează întreaga
activitatea din cele trei puncte de lucru şi prezintă raporturi în faţa CA. Membrii CD

30
împreună cu preşedintele analizează rentabilitatea societăţii cât şi modul de îndeplinire al
bugetului de venituri şi cheltuieli.

2.Operaţiuni contabile
Societatea se identifică cu numărul de înregistrare la Registrul comerţului
J40/51247/1997 CUI R123789 şi are ca domeniu de activitate distribuirea de tractoare,
combine, maşini, utilaje agricole şi piese de schimb.

Achiziţie 1
Societatea achiziţionează de la SC. BAUMMAN SA. la data de 7.01.2007 o licenţă
pentru Norton Antivirus la un preţ de cumpărare de 3.500 lei, TVA 19%.
Cost de achiziţie = Preţ de achiziţie = 3.500 lei
Înregistrarea achiziţiei şi punerea în funcţiune:
% = 404 Furnizori 4.165 lei
205 Concesiuni, brevete, licente, mărci 3.500 lei
comerciale şi alte drepturi şi valori similare
4426 TVA deductibil 665 lei
Amortizarea folosită este cea liniară. Codul de clasificare este 9 iar durata normală de
utilizare este de 60 de luni, numărul de inventar dat este N001. Amortizarea începe sa fie
calculată din luna februarie: Amortizare = 3.500 lei / 60 luni = 58,33 lei /luna
6811 Cheltuieli de exploatare = 2085 Amortizarea concesiunilor, 58,33 lei
privind amortizarea brevetelor, licentelor, marcilor
imobilizarilor comerciale si altor drepturi si valori similare

Achiziţie 2
Societatea ProdCom SA cumpără de la SC. Biovet SRL. la data de 29.01.2007, trei
maşini de recoltat porumb Tornado 40s OF OD 4657 la preţ de achiziţie 2500 lei/buc
cheltuieli de transport de 300 lei, TVA 19%, pe care le şi pune în funcţiune.
a) evaluarea la cost de achiziţie
Cost de achiziţie= preţ de achiziţie + cheltuieli de transport = 7.500+300 = 7.800
b) recunoaşterea elementelor privind achiziţia şi punerea în funcţiune a utilajului
% = 404 Furnizori 9.282 lei

31
2131 Echipamente tehnologice 7.800 lei
4426 TVA deductibil 1.482 lei
c) recunoaşterea în registrul mijloacelor fixe
În registrul mijloacelor fixe vor apărea trei numere de inventar încadrate în grupa 3
subgrupa cu durata normală de viaţă de 10 ani. Amortizarea se va calcula prin metoda
accelerată şi se va înregistra începând cu luna februarie, în suma de 116,67 lei.
Amortizare in primul an = 2.800 lei /2 = 1.400 lei
Am lunara în primul an = 1.400 lei / 12 luni = 116,67 lei
6811 Cheltuieli de exploatare = 2813 Amortizarea instalatiilor, 116,67 lei
privind amortizarea mijloacelor de transport,
imobilizarilor animalelor si plantatiilor
În restul anilor amortizarea lunară va fi de 1.400 / 108 luni = 12,96 lei /luna

Achiziţie cu montaj
Pe data de 25.02.2007 societatea ProdCom SA cumpără un sistem de securitate
conform facturii 1128, în următoarele condiţii; preţ de achiziţie sistem de alarmă 4500 lei;
staţie video 2500 lei; cheltuieli de transport 100 lei, TVA 19%. Pentru punerea în funcţiune
a sistemului necesită lucrări de montaj efectuate în perioada 01-15 martie 2007 de către o
firmă de specialitate. Factura nr. 725 privind lucrările de montaj prezintă următoarele date:
costul lucrărilor 1200 lei, TVA 19%. Pe data de 15 martie are loc şi recepţia finală şi
punerea în funcţiune a sistemului.
a) evaluarea la cost de achiziţie:
Costul de achiziţie = preţul de cumpărare al sistemului de alarmă + preţul de
cumpărare al sistemului video + cheltuieli de transport + cheltuieli de montaj
Cost de achiziţie = 4500 + 2500 + 100 + 1200 = 8300 lei
b) recunoaşterea elementelor privind achiziţia şi punerea în funcţiune a utilajului:
Factura 1128/25.02.2008
* preţ de cumpărare: - sistem de alarmă 4500 lei
- sistem video 2500 lei
* cheltuieli de transport 100 lei
* TVA 19 % 1139 lei
TOTAL Factură 8449 lei

% = 401 Furnizori 8449 lei

32
231 Imobilizări corporale în curs 7100 lei
4426 TVA deductibil 1349 lei
Înregistrarea cheltuielilor de montaj efectuate de unitatea specializată conform facturii
725/15.03.2007
Cost lucrare 1200 lei
+TVA deductibil 228 lei
TOTAL Factură 1428 lei
% = 401 Furnizori 1428 lei
231 Imobilizări corporale în curs 1200 lei
4426 TVA deductibil 228 lei
Punerea în funcţiune a utilajului pe data de 15.03.2007 prin procesul verbal numarul
1450. codul de clasificare este 3.3.5.
2131 Echipamente tehnologice = 231 Imobilizări corporale în curs 8300 lei
c) recunoaşterea în registrul mijloacelor fixe
Sistemul de alarmă va fi înregistrat în registrul mijloacelor fixe ca o singură poziţie cu
durata normală de 10 ani. Amortizarea se va calcula prin metoda liniară.
Amortizare lunară = (7.100 lei +1.200 lei) / 120 luni = 69 lei/ lună

Cheltuieli cu modernizarea
In cursul anului 2007 societatea a efectuat cheltuieli de modernizare la cladirea pentru
birouri confectionata din lemn raşinoase, acoperiş cu şindrila bituminoasă, construcţie
achiziţionată, cu an de punere în funcţiune în 25.04.2005, valoarea contabilă 96.480 lei.
Lucrările de modernizare au constat în:
- constriurea unei terase pe o latură secundară a construcţiei 22.000 lei TVA 19%
- înlocuirea pardoselei din lemn cu pardosele din parchet melaminat 15.000lei TVA 19%
Aceste lucrări vor contribui la creşterea performanţelor la ridicarea gradului de
confort şi la creşterea veniturilor viitoare suplimentar faţă de cele evaluate iniţial de
societate. Cheltuielile cu modernizarea se adaugă la valoarea contabilă netă a construcţiei.
Pe lângă construcţiile de modernizare, societatea a efectuat şi lucrări de zugrăveli
interioare asupra întregului imobil în valoare de 13.000 lei TVA 19%.
Tratamentul contabil este următorul:
Înregistrarea cheltuielilor cu modernizarea care măresc valoarea construcţiei:
% = 401 Furnizori 64.260 lei
212 Construcţie 54.000 lei

33
4426 TVA deductibil 10.260 lei
Înregistrarea cheltuielilor cu lucrările de reparaţii
% = 401 Furnizori 15.470 lei
611 Cheltuieli cu întreţinere şi reparaţii 13.000 lei
4426 TVA deductibil 2.470 lei
Amortizarea calculată pana la efectuare modernizării este:
96.480 lei / 144 luni = 670 lei/ lună
După modernizare amortizarea lunară va fi:
Din mai 2005 până în martie 2007 cand se efectuează modernizarea sunt 23 de luni.
Amortizarea cumulată = 23 luni * 670 lei/ lună = 15.410 lei
Amortizare lunară = (96.480 lei – 15.410 lei) / 121 luni = 975 lei / lună
Donaţie
Cu ocazia sărbătorilor de paşte societatea a hotărât să facă o donaţie unei şcoli din
localitatea Tulcea respectiv un calculator şi o imprimantă, bunuri aflate în patrimoniu.
- Calculator Pentium III 650 MZ valoare contabilă 2.000 lei; amortizare 2.000 lei.
- Imprimanta Epson LX-1170 valoare contabilă 1.500 lei; amortizare 1.500 lei,
La momentul scoaterii din gestiune calculatorul şi imprimanta sunt evaluate la
valoarea justa astfel: Calculator Pentium III 650 MZ 900 lei şi Imprimanta Epson LX-1170
700 lei.
a) Scoaterea din gestiune
2813 Amortizarea instalaţiilor, = 2131 Echpamnete tehnologice 3.500 lei
mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor
b) recunoaşterea cheltuielilor de donaţie
6582 Donaţii şi subvenţii acordate = 7588 Alte venituri de exploatare 1.600 lei

Achiziţie 3
O intreprindere achiziţionează pe data de 9 mai 2007 un utilaj, o presă de balotat
rs2120 s50020239 cu valoarea contabilă de intrare de 24.000 lei. El se amortizează
degresiv în 5 ani. Codul de clasificare este 2.21.1.2, durata normală de utilizare este de 120
de luni.
Cota liniară anuală= 100/5 = 20%
Cota degresivă anuală = 20%*1,5
Perioada amortizării în anul N = 7luni/12luni

34
Valoarea amortizării în anul N = 24.000 * 20% * 1,5 * 7/12 = 4.200
a) Recunoaşterea elementelor privind achiziţia şi punerea în funcţiune a utilajului
% = 404 Furnizori 28.560 lei
2131 Echipamente tehnologice 24.000 lei
4426 TVA deductibil 4.560 lei
b) recunoaşterea în registrul mijloacelor fixe
În registrul mijloacelor fixe va apărea numărul de inventar 10.01.017, cod de
clasificare 2.21.1.2, durata de funcţionare normală 120 luni. Amortizarea degresivă se va
înregistra începând cu luna iunie, în suma de 600 lei.
Amortizarea lunară = 4.200 lei / 7 luni = 600 lei/ lună
6811 Cheltuieli de exploatare = 2813 Amortizarea instalatiilor, 600 lei
privind amortizarea mijloacelor de transport,
imobilizarilor animalelor si plantatiilor

Reevaluare 1
Societatea A detine o instalaţie evaluată la intrare, în anul 2004 la valoarea de 10.000
lei, având durata de viaţă utilă de 10 ani, fiind amortizată liniar. La sfărşitul anului 2007
are loc prima reevaluarea activului, stabilindu-se o valoare justă de 8.750 lei. Utilizând
metoda valorii nete, valoarea netă contabilă la sfârşitul anului 2006, înainte de reevaluare
este de 7.000 lei. Rezultă o diferenţă din reevaluare pozitivă de 1.750 lei. La 31 decembrie
2006 se va înregistra anularea amortizării până în momentul reevaluării şi corectarea
valorii nete contabile:
2813 Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor = 213 Instalaţii tehnice, mijloacelor de 3.000 lei
de transport, animalelor şi plantaţiilor transport, animale şi plantaţii

Înregistrarea diferenţei pozitive din reevaluare:


213 Instalaţii tehnice, mijloacelor de = 105 Rezrve din reevaluare 1.750 lei
transport, animale şi plantaţii
La 31 decembrie 2007 se înregistreză amortizarea aferentă (8.750 / 7 ani = 1.250); şi
trnsferarea rezervei din reevaluare la rezultatul reportat pe măsura amortizării:
6811 Cheltuieli de exploatare privind = 2813 Amortizarea instalaţiilor, 1.250 lei
amortizarea imobilizărilor mijloacelor de transport, animalelor
şi plantaţiilor
105 Rezerve din reevaluare = 117 Rezultat reportat 500 lei

35
Reevaluare 2
Un utilaj este reevaluat cu ocazia exerciţiului financiar la valoarea de 100.000 lei,
amortizat pentru 60.000 lei. Indicele de actualizare este de 125%.
Valoarea de intrare actualizată = 100.000 * 125% = 125.000 lei. Diferenţa în
valoarea contabilă din reevaluarea utilajului = 125.000 –100.000 = 25.000 lei.
Valoarea amortizării actualizată = 60.000 * 125% = 75.000 lei. Diferenţa din
amortizarea actualizată = 75.000 – 60.000 = 15.000 lei. Diferenţa dintre plusul de
valoare a utilajului şi plusul de valoare a amortizării = 25.000 –15.000=10.000 lei.
213 = % 25.000 lei
Instalaţii tehnice, mijloace
de transport, animale şi plantaţii
105 Rezerve din reevaluare 10.000 lei
2813 Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de
transport, animalelor şi plantaţiilor 15.000 lei
Valuarea reziduală
Societatea achiziţionează o clădire la costul de 800.000. Consultantul imobiliar
estimează durata de viaţă utilă a clădirii la 25 ani, iar firma anticipează vânzarea clădiii
după 5 ani. Punctul actual de vânzare pentru o clădire similară cu o vechime de 5 ani este
290.000 lei.
Cost de achiziţie 800.000 lei
Valoare reziduală = preţul actual de vânzare pentru 290.000 lei
o clădire similara cu o vechime de 5 ani
Valoarea amortizabilă = Cost – Valoarea reziduală 800.000 lei – 290.000 lei =
510.000 lei
Durata de viaţă utilă 5 ani
Amortizare anuală = 510.000 / 5 ani 102.000 lei

Operaţiuni de regularizare, urmare a inventarierii anuale


La sfârşitul anului înainte de încheierea exerciţiului financiar societatea ProdCom a
efectuat inventarierea patrimoniului. Cu această ocazie comisia de inventariere a propus
casarea unor bunuri uzate din punct de vedere fizic. Consiliul de administraţie a aprobat
efectuarea casării şi scoaterea din patrimoniu a următoarelor mijloace fixe:

36
- Copiator Minolta EP-1030 1 buc. – valoarea contabilă 1.100 lei – amortizare 1.100
lei
- Plug reversibil PR-5 s 060 1 buc. – valoare contabilă 3.456 lei – amortizare 96 lei
- Autoturism Dacia Logan 1 buc. – valoare contabilă 24.000 lei – amortizare 23200
lei
Comisia de casare propune valorificarea casării primelor două mijloace fixe să se
efectueze prin distrugere iar pentru autoturismul Dacia Logan propune valorificarea prin
vânzare unui salariat. Preţul stabilit de comisie este de 15.000 lei TVA 19 %.
1. Înregistrarea ieşirii imprimantei ca urmare a casării, în cazul amortizării lui
integral.
2814 Amortizarea altor = 214 Mobilier, aparatură birotică, 1. 100 lei
imobilizări corporale echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi
alte active corporale
2. Casarea plugului reversibil PR-5 s 060 care nu este complet amortizat
% = 214 Mobilier, aparatură birotică, 3.456 lei
2814 Amortizarea altor echipamente de protecţie a 96 lei
imobilizări corporale valorilor umane şi materiale
6583 Cheltuieli privind activele şi alte active corporale 3.360 lei
cedate şi alte operaţii de capital
3. Înregistrarea vânzării autoturismului Dacia Logan în baza facturii emisă de
societate
461 Debitori diverşi = % 17.850 lei
7583 Venituri din vânzarea activelor 15.000 lei
şi alte operaţiuni de capital
4427 TVA colectat 2.850 lei
Scoaterea din gestiune
% = 2133 Mijloace de transport 24.000 lei
2813 Amortizarea instalaţiilor, 23.200 lei
mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor
6583 Cheltuieli privind activele 800 lei
cedate şi alte operaţii de capital

37
Concluzii

Accelerarea procesului de dezvoltare economică, atât prin dezvoltarea pieţei de


capital cât şi a economiei funcţionale, precum şi aderarea la Uniunea europeană au impus o
dezvoltare susţinută a sistemului contabil românesc. Tendinţa generală în domeniul
contabilitzăţii se manifestă în special prin eforturile de a asigura un cadru comun, agreat la
nivel intenaţional de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, prin care să se ofere
informaţii relevante şi credibile utilizatorilor interesaţi de informaţia financiar-contabilă.
Potrivit “Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare”, elaborat
de Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate, responsabilitatea
principală de a întocmi şi prezenta situaţiile financiare ale întreprinderii revine
managementului acesteia. Managerii au posibilitatea de a alege între diferite tratamente
contabile. În situaţia în care nu există nici un standard de contabilitate relevant,
managementul întreprinderii va elabora politici contabile în acord cu “Cadrul general de
întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare”. Una din principalele arii în care estimările
şi raţionamentele managementului au un rol important este aceea de a determina durata de
viaţă utilă, valoarea reziduală, metoda de amortizare.
Determinarea duratei de viaţă utilă trebuie estimată luând în seamă uzura fizică
estimată, uzura morală şi limitele legale sau de altă natură impuse utilizării activelor.
Valaorea reziduală a unui activ este nesemnificativă şi poate fi ignorată la calculul
valorii amortizabile. Dacă se apreciază că valaorea rezidulă este seminificativă,

38
managementul va estima această la data achiziţionării, luând în considerare costurile de
vânzare estimate.
Alegerea metodei de amortizare este o problemă de raţionament. Metoda care este
aleasă trebuie utilizată cu consecvenţă indiferent de considerentele de profitabilitate sau
cele fiscale. Metoda de amortizare liniară este folosită în ţara noastră până în anul 1989 ca
singura strategie de amotizare a mijloacelor fixe. După anul 1989 a fost folosită într-o
măsură mai mică în ţara noastră.
Ţinând cont de evoluţia în timp a majorităţii mijloacelor fixe, adică de faptul că, pe de
o parte. Randamentul acestora scade pe parcursul folosirii lor şi cheltuielile ocazionate cu
întreţinerea şi repararea lor cred, iar pe de altă parte, că uzura morală poate pricinui oricând
o “devalorizare” mai mai re sau mai mică, au fost concepute strategii sau modele de
amortizare în care mărimile anuale ale amortizării (denumite uneori şi cote de amortizare)
să fie descrecătoare, astfel încât, spre sfârşitul duratei de funcţionare a mijlocului fix, ele să
fie suficient de mici, pentru a putea fi suportate mai uşor ventualele efecte negative ale
unei uzuri morale mai avansate.
Metoda de amortizare accelerată nu este justificată din punct de vedere economico-
finaicar. Totusi sunt situaţii când o astfel de strategie este oportună.
Este esenţială alegerea metodei de amortizare deoarece, imprimarea unui ritm prea
accelerat de amortizare conduce la încărcarea excesivă a costurilor, micşorarea profitului şi
subevaluarea celorlalţi indicatori de eficienţă, putând să se ajungă la situaţia anormală în
care deşi fondul de amortizare este constituit integral, activele imobilizate mai prezintă,
încă, posibilităţi de funcţionare şi, dimpotrivă, aplicarea unui ritm de amortizare prea lent
comparativ cu procesul uzării fizice şi morale poate conduce la situaţia în care, la un
moment dat, activele imobilizării trebuie scoase din funcţiune numai putând prezenta
caracteristici de întrebuinţare, fără să se fi constituit integral fondul de amortizare. Această
ultimă alternativă are consecinţe nedorite deoarece, diminuând ireal costurile se
denaturează indicatorii de eficienţă economică, supraevaluându-i.
Reglementările contabile româneşti nu definesc clar unele tratamente contabile
prevăzute în IFRSs. IAS 16, nu specifică dacă o întreprindere trebuie să tranfere anual din
surplusul din reevaluare în rezultatul reportat o sumă egală cu diferenţa dintre amortizarea
unui activ reevaluat şi amortizarea calculată plecând de la costul istoric al activului. Dacă o
întreprindere face un astfel de transfer, sua transferată este corectată cu impozitul amânat.
În concluzie activele imobilizate produc venituri pe toată durata de viaţă utilă, care
este de cel puţin 1 an. Datorită utilizării în timp a acestora, cât şi a acţiunii factorilor de

39
mediu şi progres tehnic, beneficiile economice asociate activelor imobilizate se consumă.
Expresia valorică a acestui consum este amortizarea, de fapt cheltuiala cu activele
imobilizate. Documentele specifice imobilizărilor servesc contabilităţii sintetice şi analitice
a acestora. Contabilitatea imobilizărilor foloseşte conturi de bunuri economice materiale şi
nemateriale (după conţinutul economic), care sunt conturile de activ (după funcţia
contabilă). Pentru rectificarea valorii de intrare se folosesc conturi rectificative (după
conţinutul economic), care sunt conturi de pasiv (după funcţia contabilă). Informaţii
detaliate despre imobilizări sunt furnizate în notele la bilanţul contabil.

BIBLIOGRAFIE

1. Standardetele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), Editura


International Accounting Standards Board, London
2. 2. Legea amortizării – Legea nr. 15/1994, publicată în monitorul Oficial al
României
Ordonanţa de Urgenţă nr. 127/1999
3. publicată în monitorul Oficial al României
4. Mihai Ristea – Contabilitatea Financiară a Întreprinderii, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
5. Ministerul Finanţelor Publice – O.M.F.P. nr. 1752/2005 Noile Reglementări
Contabile
6. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. – Analiza economico- finanicară,
Editura Economică, Bucureşti, 2006
7. IAS 16 Imobilizări corporale şi IAS 38 Imobilizări necorporale

40
8. Ghid practic de aplicare a IAS 16 Imobilizări corporale
9. Nicolae Felaegă, I. Ionaşcu – Contabilitatea financiară, Editura Economică 1998
10. A. Duţescu – “Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de
Contabilitate”, Ed. CECCAR, Bucuresti 2001, pag. 107

41