Standardul International de Contabilitate 2 Obiectiv Obiectivul prezentului standard este de a

prescrie tratamentul contabil pentru stocuri. O problema fundamentala in contabilizarea

stocurilor o constituie valoarea costului ce urmeaza a fi recunoscuta drept activ si reportata pana
cand veniturile aferente sunt recunoscute. Prezentul standard furnizeaza indrumari referitoare la
determinarea costului si la recunoasterea ulterioara a acestuia drept cheltuiala, inclusiv orice
reducere a valorii contabile pana la valoarea realizabila neta. De asemenea, standardul furnizeaza
indrumari cu privire la formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea
costurilor stocurilor. Scopul Standardului este recunoasterea, masurarea si evaluarea stocurilor,
adica determinarea valorii la care acestea vor fi recunoscute in bilant si vor influenta contul de
profit si pierdere, fapt ce determina o crestere sau o descrestere a valorii stocului, ce ajusteaza
profiturile in concordanta cu ceea ce este avantajos pentru conducere. Recunoasterea unui activ,
respectiv a unui element de stoc in bilant sau in contul de profit si pierdere este legata de
existenta unui cost sau a unei valori ce trebuie determinata credibil. Recunoasterea presupune, in
aceste conditii, estimarea unui cost sau a unei valori. Daca aceste estimari sunt rationale, adica
rezonabile, atunci ele nu influenteaza credibilitatea informatiilor contabile si a situatiilor
financiare.. Stocurile sunt recunoscute ca si active, deoarece acestea au incorporate beneficii
economice viitoare.

Recunoasterea, ca activ , a stoculului Recunoastearea stocului ca activ, conform definitiei date

anterior, presupune capacitatea acestora de a genera beneficii economice viitoare, ca urmare a
potentialului lor productiv, dar si posibilitatea stabilirii, pentru acestea , a unor valori/costuri
credibile. In cazul stocurilor, beneficiile economice viitoare incorporate pot intra in intreprindere
prin :  utilizare separata sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau realizarea
productiei de bunuri destinate vanzarii ;  schimbului cu alte active sau  utilizarii pentru
stingerea unor datorii.

Definitii Stocurile sunt active : a) detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a
activitatii ; b) in curs de productie in vederea unei vanzari ; c) sub forma de materii prime,
materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru
prestarea de servicii. Un altfel de exemplu , terenurile si constructiile constituie imobilizari in
majoritatea intreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri imobiliare. De
asemenea, stocurilor pot sa aiba o natura necorporala. Astfel, in intreprinderile prestatoare de
servicii, lucrarile



realizate si nefacturate, la inchiderea exercitiului, constituie stocuri. De obicei, dupa natura lor,
sunt delimitate patru categorii de stocuri : marfurile, cumparate si revandute fara nicio o
transformare ; materialele si furniturile, care intra in productia de bunuri fabricate (produse);
produse finite, obiecte fabricate de intreprindere ; lucrari in curs de executie, produse sau servicii
ce au atins un stadiu al fabricatiei intermediare. Momentele aparitiei stocurilor si operatiile care
le genereaza sunt prezentate in continuare : 1) ciclul de exploatare a activitatii comerciale :
Achizitii

Detinere

Vanzari

(intrari)

(depozitare de stocuri)

(iesiri)

In ciclul de exploatare a activitatii comerciale stocurile se obtin prin achizitie. Depozitarea lor se
realizeaza, pe cat posibil, pe o perioada cat mai scurta, perioada ce se finalizeaza cu realizarea
lor, respectiv vanzarea. 2) ciclul de exploatare a activitatii de productie (realizarea de produse si
lucrari) sau prestari de servicii :

Achizitii

Detinere

(intrari)

(depozitare) Materii prime

Materiale Manopera

Procese

Alte cheltuieli

Productie / prestari (produse, lucrari si servicii in curs de executie)

Iesiri

a.din procesul de productie

b. prin vanzare
Produse

Valorificare

Conform ciclului de exploatare ce este influentat de specificul activitatii desfasurate, in categoria

stocurilor se includ : 1. marfuri si alte active aprovizionate si detinute pentru a fi revandute,
inclusiv pamanturile si proprietatile detinute de catre un dealer pentru a fi revandute ; 2. materiile
prime, ce sunt aprovizionate si depozitate si care urmeaza sa participe direct la fabricarea
produselor , constituind esenta acestora, regasindu-se in produse integral sau partial, fie in starea
lor initiala, fie transformata ; - materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili,
materiale pentru ambalat, piese de schimb etc.) si alte intrari de natura materiala ce sunt
depozitate si urmeaza a fi utilizate in procesul de productie si care participa sau ajuta la
desfasurarea procesului de productie/exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul, lucrarea
sau serviciul realizat ; 3. produse industriale, respectiv :  semifabricate, ce sunt produse al caror
proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (faza de productie) si care trec in continuare in
procesul tehnologic al altei 

sectii (faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor ; produse finite, adica produse care au parcurs in
intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrare ulterioara in cadrul
unitatii, putand fi

depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor ; rebuturile, materiale recuperabile si
deseurile ;

4. produsele agricole dupa recoltare care fac obiectul prelucrarii industriale ; 5. ambalaje, care
includ ambalaje refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care, in
mod temporar, pot fi pastrate la terti cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contract ; 6.
productia in curs de executie rezultata din procesul de productie reprezentata de productia care
nu a trecut printre toate fazele (stadiile) de prelucrare

prevazute in

procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor, receptiei tehnice sau necomplete in
intregime, precum si lucrarile si serviciile in curs de executie. Produse complementare si produse
secundare Un proces de productie poate avea drept rezultat mai multe produse care sunt fabricate
simultan. Acestea se intampla cand sunt fabricate ,de exemplu, produsele complementare sau
atunci cand se produce un produs principal si un produs secundar. Atunci cand costurile
materiilor prime sau de conversie ale fiecarui produs nu pot fi determinate separat, o entitate
trebuie sa aloce aceste costuri celor doua produse pe o baza rationala si consecventa. Alocarea
poate fi facuta, de exemplu, in functie de valoarea relativa a vanzarilor fiecarui produs, fie in
stadiul procesului de productie in care produsele pot fi identificate separat, fie la incheierea
procesului de productie. Majoritatea produselor secundare, prin natura lor, sunt nesemnificative.
In acest caz, entitatea trebuie sa le evalueze la pretul de vanzare minus costurile de finalizare si
vanzare si sa deduca aceasta valoare din costul produsului principal. Prin urmare, valoarea
contabila a produsului principal nu difera, in mod semnificativ, de costul acestuia.

Pentru o mai buna aprofundare si delimitare a acestor categorii stocuri am urmarit precizarea
unor operatii financiar-contabile cu acele stocuri ceva mai putin intalnite ,printre care amintim :

Exemplu referitor la contul “351-Materii si material aflate la terţi” 1 . 2 .

Darea spre prelucrare sau recondiţionare la terţi Readucerea materialelor in depozit(de la terti) Si
pentru manopera de reconditionare sa de prelucrare

3.

Evidentierea facturilor si lasarea materialelor in custodie la furnizori

Receptionarea materialelor lasate in custodie

351=302

200.000

302=351

12.000

% = 401 302 4426 % = 401 351 4426 302=351

24.800 20.000 4.800 24.800 20.000 4.800 20.000

.5.6.

Minus de materii prime si materiale constatate la aducerea de la terti sau la inventarierea de

gestiune a acestor materiale Minusurile in gestiunile materialelor aflate la terti
602=351

4.000

473=351

20.000

Exemplu referitor la contul “346 – Produse Reziduale” 1. 2. 3. 4.