Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studenti:
Safta Ancuta
Sonic Denisa
BUCURESTI
2023-2024
1
CUPRINS
2
Introducere
În acest mod, lucrarea surprinde atât aspecte teoretice, prezentând cele mai
importante concepte ale contabilității manageriale, si ale analizei pozitiei financiare si a
performantei pe baza indicatorilor financiari specifici mediului anglo-saxon, cât și
aspecte de natură practică, prin intermediul unui exemplu concret care are rolul de a
evidenția aplicabilitatea și utilitatea conceptelor analizate anterior pe parcursul lucrării.
3
I Cultura si contabilitatea manageriala in lumea anglo-saxona
Specific unor state precum SUA, Marea Britanie, Australia, Canada, Noua
Zeelandă, sistemul contabil anglo-saxon este exponentul imaginii fidele, al independenței
față de fiscalitate, al jurisprudenței și liberalismului economic. Acesta se bazează pe un
cadru conceptual structurat pe principii a căror aplicare trebuie să ducă la adoptarea unor
decizii raționale privind utilizarea eficientă a resurselor. Măsurarea, controlul și raportarea
performanței sunt orientate spre microeconomie și reflectă o cultură a individualismului și
descentralizării față de stat. Contabilitatea servește cu prioritate nevoilor de gestiune
internă a întreprinderii și, în prelungirea politicii dominante de finanțare de pe piața
bursieră, principalii ei destinatari sunt investitorii. În lumea anglo-saxonă, sistemul juridic
este dominat de jurisprudență, iar regulile sunt elaborate de organismele profesionale.
Deconectată de fiscalitate, contabilitatea trebuie să reflecte o imagine fidelă a tranzacțiilor
și evenimentelor prezentate, iar în practică, divulgarea informației este detaliată și
transparentă, nu există limite în distribuirea profitului și nici tendința de constituire a
rezervelor oculte. De asemenea, specific sistemului anglo-saxon este circuitul contabil
monist, iar urmărirea cheltuielilor după destinație răspunde particularităților unui sistem
orientat spre măsurarea performanței manageriale la nivel microeconomic și raportarea
către principalii utilizatori de informație – investitorii. Indicatorii specifici acestui sistem
sunt marjele de acumulare, iar realitatea economică are prioritate în fața formei juridice.
4
întâlnesc atât dualismul, cât și monismul contabil, cheltuielile pot fi clasificate după
natură sau după funcții și sunt urmărite soldurile intermediare de gestiune.
4
http://www.saylor.org/books, p. 7
6
Fondat în 1919, Chartered Institute of Management Accountants (CIMA) este cea
mai importantă și cea mai mare organizație mondială a profesioniștilor în contabilitatea
managerială, având peste 227.000 cursanți și membri, în 179 de țări, implicați în
activitățile cheie ale business-urilor. Membrii și cursanții CIMA lucrează în industrie,
comerț, sectorul public sau instituții non-profit. CIMA lucrează îndeaproape cu angajatorii
și susține cercetarea de nivel înalt, actualizând constant programul de calificare, cerințele
privind experiența profesională și programul de dezvoltare profesională continuă, pentru a
asigura faptul că rămâne principala alegere a angajatorilor în recrutarea liderilor de
business cu pregătire financiară.
Calificarea CIMA (Chartered Institute of Management Accounting) oferă
posibilitatea analizării unor situaţii financiare sau non-financiare şi luarea unei decizii pe
baza acelei analize. Programul se adresează celor care profesează sau îşi doresc poziţii
strategice în cadrul companiilor în care lucrează şi sunt responsabili de planificare şi
strategie de business. Acesta oferă specializare pe trei arii de business: conducerea unui
business şi gestionarea resurselor, operaţiuni şi strategie, managementul performanței.
7
1.4. Instrumente și tehnici de gestiune a afacerilor în contabilitatea
anglo-saxonă
De-a lungul timpului, performanța unei companii a fost apreciată prin prisma unor
aspecte precum: productivitate, nivel de realizare a obiectivelor, capacitate de adaptare,
eficacitate și eficiență, inovație. Începând cu anii 2000, crearea de valoare a devenit
principala unitate de măsură a performanței managementului. Aceasta este văzută ca
rezultat al deciziilor manageriale formulate în urma unui proces ce implică trei concepte-
cheie: planificarea, conducerea și controlul.
- alături de alte instrumente din gestiunea internă a firmei, bugetele au un rol important în
coordonarea activităților și comunicarea în cadrul organizației.
8
Prin intermediul bugetelor financiare managementul poate evalua nevoile de
finanțare, potențialul de lichiditate, permițând anticiparea unui calendar al mișcării și
valorii fluxurilor de trezorerie.
În ceea ce privește controlul, autorii Nobes și Parker (2008) evocă trei tipuri de
control ce pot apărea în cadrul unei organizații, astfel6:
- perspectiva financiară – este avută în vedere măsura în care entitatea a reușit să își atingă
obiectivele financiare și să creeze valoare pentru acționarii săi; pentru companiile
americane maximizarea rezultatelor pe termen scurt pentru atragerea investitorilor are o
importanță ridicată; astfel, indicatorii cărora li se acordă o atenție deosebită sunt rezultatul
pe acțiune, cash-flow-ul, randamentul investițiilor, marja brută.
5
Nobes, C.&Parker, R. (2008) Comparative International Accounting, Prentice Hall, p. 546
6
Nobes, C.&Parker, R. (2008) Comparative International Accounting, Prentice Hall, p. 550
9
- perspectiva clienți – permite stabilirea nevoilor și așteptărilor clienților astfel încât
compania să poată acționa pentru satisfacerea acestora și obținerea avantajelor
competitive. La acest nivel, managementul elaborează indicatori pentru urmărirea
performanței înregistrate pe segmente precum: rata păstrării clienților, atragerea de noi
clienți, rentabilitatea pe tipuri de clienți, cota de piață pe segmentele-țintă.
10
Una din cele mai cunoscute metode de calculație a costurilor este metoda Activity
based costing; aceasta are originea în SUA, în lucrarea lui J. G. Miller și T. E. Vollmaan,
„The Hidden Factory”, în care au fost analizate cauzele și comportamentul costurilor
indirecte. Primii pași în realizarea unui sistem de calcul al costurilor pe activități au fost
făcuți de autorii Kaplan, Cooper și Johnson în 1987.
În cadrul companiilor americane, metoda ABC este utilizată pentru nevoile interne
de informare, nefiind însă potrivită pentru raportarea externă; informațiile despre costul de
7
Walther, L. & Skousen, C., Managerial and cost accounting (2009), Ventus Publishing, p. 115
11
producție solicitate de GAAP presupun divizarea cheltuielilor conform metodelor
tradiționale în costuri de producție și costuri ale perioadei8.
Analiza CVP este foarte utilă în adoptarea deciziilor pe termen scurt, fiind mai
mult decât un instrument matematic pentru determinarea anumitor indicatori; aceasta
oferă informații critice despre viabilitatea afacerii 9. Pe baza analizei CVP managementul
poate determina nivelul necesar al vânzărilor pentru obținerea unui anumit nivel al
profitului, valoarea vânzărilor necesară pentru acoperirea costurilor fixe și obținerea de
profit sau nivelul minim la care activitatea poate ajunge fără a intra în zona rezultatelor
negative.
8
Walther, L. & Skousen, C., Managerial and cost accounting (2009), Ventus Publishing, p. 116
9
Walther, L. & Skousen, C., Managerial and cost accounting (2009), Ventus Publishing, p. 54
12
1.4.4. Analiza abaterilor – instrument de control al performanței
Conform studiilor realizate11, peste 70% dintre companiile britanice din domeniul
producției utilizează metoda costurilor standard; dintre acestea, 90% stabilesc standarde
pentru manoperă, aproape 100% folosesc calculația costurilor prestabilite și pentru
consumurile materiale, în timp ce mai puțin de 70% realizează această analiză și în cazul
10
http://www.cimaglobal.com/Documents/ImportedDocuments/
cid_tg_standard_costing_and_variance_analysis_mar08.pdf.pdf
11
http://www.cimaglobal.com/Documents/ImportedDocuments/
cid_tg_standard_costing_and_variance_analysis_mar08.pdf.pdf
13
cheltuielilor indirecte. Totodată, din studiile realizate a rezultat faptul că metoda costurilor
standard se bazează pe costurile actuale, ajustate în funcție de istoricul variațiilor și foarte
puține companii realizează o analiză pe diviziunea cheltuielilor indirecte în fixe și
variabile.
Mai multe criterii pot fi luate în considerare în procesul de evaluare, selecție, concepere și
utilizare a indicatorilor cheie de performanță:
14
Indicatorii cheie de performanță pot fi stabiliți la diferite niveluri:
- companie (ex.: cifra de afaceri, cota de piață, profitabilitate, prețul acțiunilor, satisfacția
angajaților etc.);
- funcție/ department (ex: cota de vânzări, fluctuația personalului, realizarea bugetară
etc.);
- individual (de ex. cota de vânzări, număr de întreruperi ale sistemului IT, număr de
articole scrise pentru newsletterul companiei);
- proces.
15
Indicatorii cheie de performanță nu ar trebui să reprezinte un scop în sine, ci ar
trebui priviți ca și un ajutor pentru management. Ei reprezintă începutul pentru o
dezbatere informată care ar trebui să conducă la conceperea unui plan de
dezvoltare.
Indicatorii cheie de performanță ar trebui încadrați în contextul specific și au o
semnificație mai relevantă atunci când sunt utilizați în cadrul unei comparații pe o
anumită perioadă de timp, decât într-o comparație efectuată între organizații.
După ce au fost propuși și aplicați, indicatorii cheie de performanță ar trebui
revizuiți și actualizați. Revizuirea acestora determină utilitatea fiecărui indicator.
Descrierea performanței vizate prezentată în termeni măsurabili prin intermediul
indicatorilor cheie de performanță trebuie utilizată la nivelul organizațional, pentru
a determina acțiunile și inițiativele necesare pentru a fi realizată.
Balanced Scorecard
17
Analiza SWOT
Viziune si strategie
Dezvoltare&Invatare
Obiective Strategie Indicatori
Simplificare Functionare ca o entitate Proiecte comune
Eficacitate Fewer, better, longer, big Proiecte, colaborari
ideas
Construirea unei organizatii Imbunatatirea pilonilor Fiecare angajat reprezinta
companiei prin training si un pilon
coaching
Clienti
18
Financiar
Procese Interne
BSC si Management
19
II Analiza pozitiei financiare si a performantei pe baza
indicatorilor financiari specifici mediului anglo-saxon
20
desfacere; şi accesul la factori de producţie mai ieftini (forţă de muncă, resurse naturale,
tehnice, tehnologice etc.). Ambele motive sunt menite să ofere firmei internaţionale
avantaje concurenţiale semnificative;
4. Legătura dintre aprecierea valutei şi aprecierea investiţiei – această legătură este
evidentă, însă creşterea valorii investiţiei ca urmare a aprecierii monedei este
independentă de performanţa financiară a entităţii, lucru care trebuie evidenţiat în analiza
conturilor;
5. Relaxarea restricţiilor privind participaţiile de capital – reglementările din
anumite ţări limitează participaţiile de capital la un anumit procent, fapt care afectează
natura controlului societăţii mamă şi, implicit, nivelul de implicare al acesteia în strategia
operaţională şi financiară a entităţii respective. Spre exemplu, până în 1993, procentul pe
care autorităţile din Brazilia îl stabiliseră pentru participaţiile străine era de 40%.
Restricţia a fost ridicată ulterior, fapt care a atras după sine creşterea investiţiilor
companiilor străine în filiale deţinute în control exclusiv;
6. Analiza sectorului de activitate şi a concurenţei – companiile implicate în
investiţii sau comerţ internaţional fac deseori analiza situaţiilor financiare ale
concurenţilor sau ale altor companii leader pe diferite segmente de piaţă, pentru alinierea
strategiilor proprii (privind preţurile, inovarea şi dezvoltarea de noi produse etc.) la
trendul pieţei;
7. Fundamentarea deciziilor financiare – informaţiile financiare sunt necesare
susţinerii deciziilor financiare şi operaţionale ale diferitelor categorii de utilizatori,
inclusiv ai clienţilor, furnizorilor sau creditorilor.
Analiza contabil-financiară pe plan internaţional generează probleme legate de
diversitatea modalităţilor de evaluare şi prezentare a conturilor . Diferenţele care apar sunt
datorate, în esenţă, unor contexte economice diferite exprimate prin situaţii financiare
specifice pentru fiecare ţară. Se apreciază că aceste aspecte constituie un obstacol care
împiedică utilizarea modelelor de decizie bazate pe date contabile. Atât investitorii, cât şi
întreprinderile care doresc să atragă investitori străini resimt problema imposibilităţii
analizei pertinente a conturilor societăţilor analizate . Una din soluţii o constituie
raportarea la normele IASB sau US GAAP. Într-un astfel de context, Deutsche Bank a
decis să elaboreze conturi consolidate conforme cu IAS, oferind, astfel, comunităţii
internaţionale posibilitatea să analizeze conturile şi să evalueze activitatea societăţii în
mod coerent. Federaţia Europeană a Asociaţiilor Analiştilor Financiari (EFFAS –
European Federation of Financial Analysts Societies) a încercat punerea la punct a unor
21
metode standardizate de analiză financiară. Analistul trebuie să procedeze la o examinare
aprofundată a entităţilor de care se interesează.
22
solvabilitatea imediată a plasamentelor sale. Ţinând seama de lungimea perioadei de
studiu, preocupările de echilibru financiar capătă o importanţă specială. Unificarea
pieţelor financiare a determinat dispariţia distincţiei termen scurt / termen lung în materie
de finanţare. Această situaţie a amplificat importanţa noţiunii de fond de rulment.
Analiza performanţelor nu se limitează numai la rentabilitatea financiară, ci se
extinde şi asupra rentabilităţii economice. Întreprinderea este considerată drept o entitate
creatoare de avere, accentul fiind pus pe împărţirea acesteia între diferiţi factori de
producţie, investitori de capitaluri şi salariaţi. Perenitatea şi echilibrul financiar presupun
menţinerea capacităţii de producţie şi de autofinanţare. Analiza rezultatelor este însoţită
frecvent, în Germania şi în Franţa, de studiul evoluţiei valorii adăugate şi a împărţirii
acesteia. Unele întreprinderi germane prezintă, în plus faţă de documentele de sinteză
obişnuite (bilanţ, cont de rezultate şi anexă), tabloul valorii adăugate.
Demersul Europei continentale acordă mai puţină importanţă datelor bursiere,
fiind utilizat de ţări în care piaţa acţiunilor este mai puţin dezvoltată şi nu constituie
principala sursă de finanţare a întreprinderii. Credinţa în eficienţa pieţelor este mai puţin
răspândită, iar cifrele contabile sunt apreciate cu prudenţă6 . Investitorii cunosc evoluţia
fiscalităţii, provocată de o concepţie excesiv de prudentă. Se au în vedere şi posibilităţile
de manipulare a rezultatelor oferite de anumite practici contabile, cum este cazul
rezervelor latente în ţările germanice.
23
2.2. Indicatorii utilizaţi în analiza financiară internaţională
24
impactul utilizării datoriilor asupra rentabilităţii capitalurilor, măsurată prin indicatori de
îndatorare şi prin acoperirea fluxurilor de numerar);
Eficienţă operaţională - determinarea măsurii în care o entitate utilizează eficient
activele şi capitalul propriu, aşa cum se arată cu ajutorul vitezei de rotaţie a activelor şi a
capitalului propriu; Creştere - rata la care o entitate poate înregistra creştere, după cum se
determină prin reţinerea (nedistribuirea) profiturilor şi prin profitabilitatea măsurată cu
ajutorul randamentului capitalurilor proprii (ROE);
Profitabilitate - un indiciu al modului în care marjele de profit ale unei societăţi
sunt asociate vânzărilor, capitalului mediu şi capitalului propriu mediu. Profitabilitatea
poate fi analizată mai detaliat utilizându-se analiza Du Pont. Prezentăm în continuare o
serie de indicatori care pot fi calculaţi utilizând fiecare din ariile de clasificare discutate
anterior.
25
26
Indicatorii de performanta pot fi calculati in doua variante:
27
2.2.1 Indicatorii in varianta anglo-saxona:
Marje de acumulare
28
2.2.2 Indicatorii in varianta continental- franceza
29
2.3.Analiza pozitiei financiare si a performanetei pe baza Contului de
profit si pierdere
30
este altceva decât o înlantuire continua de operatiuni de achizitii, plati, productie, vânzari
si încasãri care influenteazã contul de rezultate. Fiecare dintre aceste operatiuni este
subordonata obtinerii unui rezultat net, prin obtinerea unui surplus financiar la fiecare
nivel de activitate. Contul de profit si pierdere este una din componentele situatiilor
financiare care permite evidentierea atât a rezultatelor partiale ale celor trei activitati, cât
si a rezultatelor globale. Cu ajutorul lui se explica modul de constituire a rezultatului
exercitiului în diferite etape, permitând desprinderea unor concluzii legate de nivelul
performantelor economice ale activitatii desfãsurate de o întreprindere într-o anumita
perioada de timp.
În cadrul dezvoltarii teoriei economice s-au remarcat doua modele ale Contului de
profit si pierdere:
modelul francez
modelul anglo-saxon
31
lichiditati fiind indicatorul de baza al analizei economico - financiare. Ca urmare, în
sistemul anglo-saxon indicatori ca productia exercitiului, valoarea adaugata, excedentul
brut al exploatarii nu au importanta atribuita în sistemul francez, fiind considerate doar
„simple evaluari intelectuale ale unor indicatori potentiali de câstig”
Modul diferit de structurare a cheltuielilor (dupã natura în modelul francez si pe
functii în sistemul anglo-saxon) impune si o procedura diferita a întocmirii Contului de
profit si pierdere. Astfel, în timp ce în sistemul francez principala sursa de informatii
utilizata pentru întocmirea Contului de profit si pierdere o reprezinta contabilitatea
financiara, în sistemul anglo-saxon contabilitatea de gestiune constituie baza
informationala pentru construirea Contului de profit si pierdere, permitand determinarea
costurilor vânzarilor pe baza identificarii costurilor directe si indirecte si a repartizarii
rationale a acestora din urma.
În România, conform OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor
contabile conforme cu directivele europene, cu modificãrile si completãrile ulterioare,
structura Contului de profit si pierdere se prezinta astfel:
1. Cifra de afaceri neta
2. Variatia stocurilor de produse finite si a productiei în curs de executie
3. Productia realizata de entitate pentru scopurile sale proprii si capitalizata
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii si indemnizatii
b) Cheltuieli cu asigurarile sociale, cu indicarea distincta a celor referitoare la
pensii
7. a) Ajustari de valoare privind imobilizãrile corporale si imobilizãrile
necorporale
b) Ajustari de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea
depasesc suma ajustarilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauzã
8. Alte cheltuieli de exploatare
9 . Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctã a celor obtinute de la
entitatile afiliate
10. Venituri din alte investitii si împrumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu indicarea distincta a celor obtinute de la entitatile afiliate
32
11. Alte dobânzi de încasat si venituri similare, cu indicarea distincta a celor
obtinute de la entitatile afiliate
12. Ajustari de valoare privind imobilizãrile financiare si investitiile detinute ca
active circulante
13. Dobânzi de platit si cheltuieli similare, cu indicarea distincta a celor privind
entitatile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curenta
15. Impozitul pe profit
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercitiului financiar.
33
8. Cheltuieli generale de administratie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)
34
Analiza Contului de profit si pierdere în România.
Similitudini cu modelul francez Contul de profit si pierdere practicat în România si cel
utilizat în sistemul francez permit determinarea soldurilor intermediare de gestiune
(S.I.G.) care reprezintã indicatori ce pun în evidentã etapele formarii rezultatului
exercitiului si care constituie o modalitate utila procesului decizional de analiza structurala
a veniturilor si cheltuielilor în functie de gruparea lor dupa natura.
Principalele solduri intermediare de gestiune sunt:
- marja comercialã;
- producþia exercitiului;
- excedentul brut al exploatarii;
- rezultatul exploatarii;
- rezultatul curent.
Informatiile furnizate de soldurile intermediare de gestiune, ca si indicatorii
utilizati în calculul lor constituie baza de apreciere a nivelului activitatii si a surplusurilor
degajate de întreprindere.
35
O valoare negativã a marjei comerciale indica o situatie defavorabila pentru firmã,
respectiv faptul cã nu au fost recuperate disponibilitãtile investite în achizitionarea de
mãrfuri; acest fapt influenteazã cresterea nivelului stocurilor de mãrfuri.
În analiza marjei comerciale, se recomandã atât analiza valorilor indicatorului, cât
si analiza dinamicii sale. Pe baza metodei balantiere, evolutia marjei comerciale este
influentatã de evolutia veniturilor din vânzarea mãrfurilor si de evoluþia costului
mãrfurilor vândute, astfel:
∆MC = ∆Venituri din vânzãri de mãrfuri (cont 707) - ∆Costul mãrfurilor vândute
(cont 607)
Cresterea veniturilor din vânzãri de mãrfuri reprezintã o situatie favorabila pentru
firmã, iar scãderea lor, o situatie defavorabilã (de altfel, evolutia veniturilor din vânzãri de
mãrfuri poate face obiectul unei analize utilizându-se o metodologie specialã). Costul
mãrfurilor vândute este un indicator invers proportional fatã de marja comercialã. Ca
atare, o evolutie pozitivã a sa determinã o scãdere a marjei comerciale (adicã o influentã
defavorabilã), iar diminuarea sa conduce la cresterea valorii marjei comerciale (influentã
favorabilã)
2) producþia exercitiului: caracterizeazã activitatea de productie a firmei si
include valoarea productiei vândute, variatia (cresterea sau descresterea) stocurilor de
produse finite si semifabricate, precum si producþia imobilizatã (elemente de imobilizãri
corporale sau necorporale realizate în regie proprie). De asemenea, acest indicator
evidentiazã dimensiunea activitãtii comerciale a unei întreprinderi productive atât în
relatia cu tertii (clienrii) prin productia vândutã si variatia productiei stocate, pe de o parte,
cât si în relatia cu sine însasi prin productia imobilizatã, pe de altã parte. Productia
exercitiului este un indicator specific unitatilor industriale, mãsurând volumul global al
activitatii desfãsurate. Ea include valoarea bunurilor si serviciilor realizate de
întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.
Formula de calcul a indicatorului este urmãtoarea:
QE = Valoarea productiei vândute (cont 701 la 708) + Variatia veniturilor aferente
costului de productie în curs de execuþie (cont 711 si cont 712) + Venituri din productia
de imobilizãri (cont 721 si 722)
Analiza productiei exercitiului se poate realiza cu ajutorul metodei balantiere. Astfel:
∆QE = ∆Valoarea productiei vândute (cont 701 la 708) + ∆Variatia productiei stocate
(cont 711) + ∆Venituri din productia de imobilizãri (cont 721 si 722)
36
În continuare, valoarea productiei exercitiului (care constituie o agregare de conturi) poate
fi analizatã pe baza aceleiasi metode, astfel:
Valoarea productiei vândute =
Venituri din vânzarea produselor finite (cont 701)
+ Venituri din vânzarea semifabricatelor (cont 702)
+ Venituri din vânzarea produselor reziduale (cont 703)
+ Venituri din servicii prestate (cont 704)
+ Venituri din studii si cercetãri (cont 705)
+ Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii(cont 706)
+ Venituri din vânzarea mãrfurilor (cont 707)
+ Venituri din activitati diverse (cont 708)
Prin urmare:
∆Valoarea producþiei vândute =
∆Venituri din vânzarea produselor finite
+ ∆Venituri din vânzarea semifabricatelor
+ ∆Venituri din vânzarea produselor reziduale
+ ∆Venituri din servicii
+ ∆Venituri din studii si cercetãri
+ ∆Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii
+ ∆Venituri din vânzarea mãrfurilor
+ ∆Venituri din activitati diverse
37
Ci - consumurile intermediare provenite de la terti(conturile din grupele 60, 61, 62, mai
putin contul607)
- metoda aditivã:
Qa = Cheltuieli cu salarii + Cheltuieli cu asigurãrile sociale si protectia socialã +
Amortizãri + Provizioane + Cheltuieli cu impozite si taxe (exclusiv impozitul pe profit)+
Rezultatul exploatãrii + Cheltuieli financiare
4) excedentul (deficitul) brut de exploatare masoara eficacitatea utilizarii
capitalului economic, valoarea adãugata de capitalul economic.
Formula de calcul a EBE este urmãtoarea:
EBE = Qa + Subventii de exploatare - Cheltuieli cu impozite, taxe si vãrsãminte
asimilate - Cheltuieli cu personalul
unde: Qa - valoarea adãugata
Daca valoarea indicatorului este negativã, se poate vorbi de un deficit brut de
exploatare. Acest indicator nu este influentat de politicile firmei în ceea ce priveste
amortizarea si nici de constituirea provizioanelor. De asemenea, nu este afectat nici de
operatiunile financiare. Din aceste considerente, indicatorului Excedent Brut din
Exploatare i se acordã o mare atentie în analiza activitatii firmei. Analiza EBE se poate
face prin mai multe metode, una dintre ele fiind metoda balantiera:
∆EBE = ∆Qa + ∆Subventii de exploatare - ∆Cheltuieli cu impozite, taxe si
vãrsãminte asimilate - ∆Cheltuieli cu personalul
5) rezultatul exploatarii – este un indicator prin care se evalueaza rentabilitatea
economicã a unei societati din activitatea de exploatare. Atunci când rezultatul din
exploatare este pozitiv se înregistreaza profit, iar când rezultatul este negativ, se
înregistreazã pierdere.
RE = RBE + (Venituri din provizioane aferente exploatãrii + Alte venituri din
exploatare) – (Cheltuieli cu amortizãrile si provizioanele aferente exploatarii + Alte
cheltuieli de exploatare) sau
RE = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare
6) rezultatul curent – este un indicator care mãsoarã rentabilitatea unei societati în
întreaga sa activitate de exploatare si financiarã.
RC = RE + (Venituri financiare – Cheltuieli financiare)
RC este un indicator care nu tine seama de politica fiscala, fiind expresia activitatii
normale a întreprinderii.
38
7) rezultatul net – exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor
fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie sã fie
sustinut de existenta unor disponibilitati monetare reale, altfel el va ramâne doar un
potential de finantare.
Rnet = RC– Impozitul pe profit
39
3. Sudiu de caz – ROMGAZ SA
40
Romgaz este cel mai mare producator si principal furnizor de gaze naturale din
Romania.
Compania este admisă la tranzacţionare din anul 2013 pe piaţa Bursei de Valori
din Bucureşti ţi a Bursei din Londra (LSE). Acţionar principal este statul român cu o
participaţie de 70%. Compania are o experienţă vastă în domeniul explorării şi producerii
de gaze naturale, istoria sa începând acum mai bine de 100 de ani în 1909, când a fost
descoperit primul zăcământ de gaze naturale in Bazinul Transilvaniei la Sarmasel.
41
Situaţiile financiare pentru anul 2022:
SITUATIA INDIVIDUALA A
REZULTATULUI GLOBAL PENTRU ANUL
INCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 2022
42
SITUATIA INDIVIDUALA A POZITIEI FINANCIARE LA 31.12.2022
43
44
SITUATIA INDIVIDUALA A MODIFICARILOR IN CAPITALUL PROPRIU PENTRU
ANUL INCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 2022
45
SITUATIA INDIVIDUALA A
FLUXURILORDE TREZORERIE
PENTRU ANUL INCHEIAT LA 31.12.2022
46
un profit net de 2.531.945 LEI , care corespunde unei rate a profitului net raportată
la cifra de afaceri de 19.37%, în creştere cu 148,56% faţă de anul precedent;
Realizarea unei cifre de afaceri mai mari comparativ cu anul trecut este legată, în
general, de condiţiile meteorologice iar, în special, de cresterea drastică a cererii în
segmentele industriei chimice, cresterea cererii pentru constituirea stocurilor minime de
gaze pentru iarna 2021- 2022 şi competiţia crescută din partea importatorilor de gaze
naturale.
Din cauzele menţionate anterior, profitul net, EBIT şi EBITDA sunt mai mici
comparativ cu anul 2021 dar, cu toate acestea, ratele primilor doi indicatori raportaţi la
cifra de afaceri sunt mai mici decât cele înregistrate în anul anterior.
Pentru anul 2022 Romgaz şi-a programat investiţii în valoare de 188.404 mil.lei.
Investiţiile realizate sunt mai mari decat cele din anul 2021 (86.963 mil.lei) ca urmare a
cresterii investiţiilor programate în explorarea de suprafaţă, cresterii investiţiilor în
asocieri. Investiţiile au fost finanţate exclusiv din surse proprii.
47
Sinteza investiţiilor realizate este prezentată în tabelul de mai jos:
48
“SNG”, iar GDR-urile pe piaţa reglementată administrată de LSE (London Stock
Exchange), sub simbolul “SNGR”.
49
Rezultatul brut realizat în perioada ianuarie-decembrie 2022 de 4.154.249 mii lei este mai mare
decât cel realizat în aceeaşi perioadă a anului 2021 cu 92,57%.
CONCLUZII
50
Un rol important în sistemul de control și gestiune al fiecărei companii este deținut
de cultura organizațională. Sistemul de contabilitate anglo-saxon se caracterizează printr-o
cultură a liberalismului, individualismului și descentralizării față de stat. Acesta este
orientat către microeconomie, iar oferta de informație contabilă se adresează cu prioritate
investitorilor. În cadrul culturii anglo-saxone, jurisprudența este un important izvor de
drept, iar pentru găsirea surselor de finanțare companiile se îndreaptă cu predilecție spre
piețele bursiere.
BIBLIOGRAFIE
51
Cărți:
Resurse online:
1. https://balancedscorecard.org/Resources/About-the-Balanced-Scorecard/Balanced-
Scorecard-Adopters
2. https://www.clearpointstrategy.com/companies-using-the-balanced-scorecard/
3. https://faculty.fuqua.duke.edu/~wmayew/Bio/Figureeightisland.pdf
4.http://www.imanet.org/docs/defaultsource/thought_leadership/
transforming_the_finance_function/definition_of_management_accounting.pdf?sfvrsn=2
5. http://www.saylor.org/books
6. www.investopedia.com
7. https://www.romgaz.ro
52