Bazele Contabilitatii

FACULTATEA DE ECONOMIE
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
ANUL I - SEMESTRUL I
BAZELE CONTABILITĂȚII
SUPORT DE CURS2023–2024
Anul I MKT
Lect. univ. dr. Gheorghe Florea
1
Obiectivele disciplinei:
Obiectivul general  Asigurarea unei baze de cunoştinţe generale de contabilitate, necesare viitorilor
economişti care vor activa în acest domeniu.
al disciplinei
Obiectivele specifice  Însuşirea conceptelor, metodelor şi tehnicilor practicate în domeniul contabilităţii
agenţilor economici.
 Înţelegerea conceptului de patrimoniu în sens economic şi a modului în care acesta se
transformă în cadrul ciclului de exploatare.
 Abilitatea de a aplica raţionamentul profesional în analiza operaţiilor economice
şi/sau financiare la nivel de agent economic.
 Reflectarea în contabilitatea entităţilor patrimoniale a operaţiilor economice şi/sau
financiare.
 Capacitatea de a întocmi, prezenta şi analiza situaţiile financiare ale unităţilor
patrimoniale.
Competenţe specifice acumulate:

C1.1.Definirea conceptelor, metodelor, tehnicilor și a instrumentelor de marketing.
C1.3.Aplicarea metodelor, tehnicilor și a instrumentelor specifice activității de marketing.
profesionale
Competenţe
C3.3.Identificarea și selectarea factorilor care influențează funcționarea organizației.
CT1. Aplicarea principiilor, normelor şi valorilor eticii profesionale în cadrul propriei strategiide muncă
riguroasă, eficientă şi responsabilă.
transversale
Competenţe
CUPRINS
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN STUDIUL CONTABILITĂŢII.

FUNDAMENTE TEORETICE. CONVENŢII CONTABILE. 4
2
1.1. Geneza şi evoluţia contabilităţii................................................................. 4
1.2. Entitatea patrimonială. Principii, norme şi convenţii contabile............. 6
1.3. Circuitul economic. Noţiunea de flux. Noţiunea de stoc.......................... 10
1.4. Contabilitatea - sistem informaţional........................................................ 10
1.5. Rezumat. Teste de autoevaluare. Soluţii la testele de autoevaluare....... 13
CAPITOLUL 2. OBIECTUL CONTABILITĂȚII................................................. 14

2.1. Patrimoniul – obiect de studiu pentru contabilitate................................ 14
2.2. Categorii specifice obiectului contabilităţii............................................... 16
2.2.1. Structuri patrimoniale de Activ......................................................... 16
2.2.2. Structuri patrimoniale de Pasiv......................................................... 26
CAPITOLUL 3. METODA CONTABILITĂŢII..................................................... 36

3.1. Procedeele metodei contabilităţii - prezentare şi clasificare................... 36
3.2. Procedee specifice ale metodei contabilităţii............................................. 38
3.2.1. Bilanţul şi reprezentarea cifrică a mişcărilor de valori
ca un bilanţ mobil....................................................................................... 38
3.2.2. Contul sau sistemul de calcul digrafic.............................................. 46
3.2.3. Balanţa de verificare......................................................................... 61
CAPITOLUL 4. SISTEMUL DE CONTURI ŞI DOCUMENTELE

JUSTIFICATIVE……………………………………………….... 74
4.1. Sistemul de conturi: criterii de clasificare, analiza şi funcţionarea
conturilor...................................................................................................... 74
4.2. Documentele contabile................................................................................ 83
4.2.1. Documente justificative: noţiune, conţinut, întocmire...................... 84
4.2.2. Verificarea documentelor.................................................................. 86
4.2.3. Registrele de contabilitate……….................................................... 89
4.2.4. Documentele contabile de sinteză..................................................... 92
APLICAȚII PROPUSE SPRE REZOLVARE......................................................... 100
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................... 104
ANEXĂ. PLANUL DE CONTURI GENERAL(OMFP 1.802/2014)...................... 105
CAPITOLUL 1
3
INTRODUCERE IN STUDIUL CONTABILITĂŢII. FUNDAMENTELE
TEORETICE. CONVENŢII CONTABILE
1.1 Geneza şi evoluţia contabilităţii

Dezvoltarea proprietăţii private, adâncirea diviziunii sociale a muncii, intensificarea
schimbului, intervenţia banilor şi influenţa creditului au fost factori determinanţi în evoluţia
însemnărilor contabile.
Descoperirile arheologice ne permit să afirmăm astăzi că rudimentele contabilităţii
datează de mai multe mii de ani. Cele mai vechi forme de numărare apar pe oase de animale,
cum ar fi un radius de lup, vechi de peste 20.000 ani, având 55 de crestături, repartizate în două
serii. Aceasta reprezintă cea mai veche “maşină de numărat” cunoscută.
Înainte ca număratul să devină un concept abstract, utilizarea pietricelelor a fost foarte
răspândită şi a dat naştere cuvântului calcul, din latinescul “calculus” – pietricică.
Către 2250 î.e.n., Hammurabi, regele Babilonului, a pus să se graveze pe un bloc de
piatră (expus la Luvru) cel mai veci cod de legi comerciale şi sociale cunoscut, impunând
înregistrarea anumitor tranzacţii sub formă de socoteli.
În Evul Mediu, registrele de contabilitate aveau ca scop păstrarea într-o memorie a
operaţiunilor comerciale; de aici şi numele care li se atribuie de “memoriale”. Memorialul a
evoluat către contabilitatea în partidă simplă atunci când negustorii au avut de înregistrat
separat anumite conturi de corespondenţă şi de deschis conturi de valori (cum ar fi conturile de
mărfuri) şi nu numai conturi de persoane,cum se proceda până atunci.
Practica partidei duble apare cu mult înaintea apariţiei primului tratat de literatură
contabilă. Prima lucrare de contabilitate aparţine unui călugăr franciscan, Luca Paciollo
(Pacioli), prieten cu Leonardo da Vinci, care în 1494 publică la Veneţia “Summa di
Arithmetica, Geometria, Proporţioni et Proporţionalita”.
Chiar dacă pe vremea lui Paciollo contabilitatea ajunsese la o fază de dezvoltare
apreciabilă (ca practică), nu putem afirma că el a creat-o, nici nu a inventat-o, nici nu a adus-o
la viaţă. El are meritul de a fi observat existenţa ei în viaţa economică, publică şi privată.
Contabilitatea în România a existat, de asemenea ca practică din vremuri îndepărtate,
dar despre o literatură contabilă se poate vorbi abia din a doua jumătate a sec al XIX-lea. Prima
lucrare de contabilitate în limba română apare la Braşov, în 1837, intitulată “Pravila
comerţială” şi aparţine lui Emanoil Ioan Nechifor.
În 1870, Ion Ionescu de la Brad publică un curs de economie rurală ce cuprinde un
Tratat de contabilitate. La Bucureşti, Theodor Ştefănescu, în 1874, aduce la lumină prima
ediţie a Cursului de contabilitate în partidă dublă.
4
Elemente de noutate şi gândire proprie în literatura contabilă românească aduc şi Ioan I.
Lepădatu, I.C.Panţu, Spiridon Iacobescu, Alexandru Sorescu, Ion Evian şi Dumitru Voina.
Aşadar, contabilitatea joacă un rol crucial în dezvoltarea economică a unei naţiuni.
Succesul unei dezvoltări este strâns legat de performanţele sistemelor contabile utilizate la nivel
micro şi macroeconomic. Contabilitatea a existat mai întâi ca practică, şi mult mai târziu, ca
ştiinţă.
După cum am menţionat şi mai sus, prima lucrare de contabilitate a fost publicată la
Veneţia, în anul 1494,şi aparţinea unui călugăr franciscan, pe nume Luca Paciolo. În tratatul
Paciolo este autorul primei
său “Summa de Aritmetica, Proporţioni et Proporţionalita”, Paciolo consacră un capitol
crări de contabilitate şi nu
nventatorul contabilităţii. contabilităţii (“Tractatus particularis de computis et scripturis”), prin care pune bazele
utilizării ulterioare a tehnicii contabile în partidă dublă.
Cu toate că termenul francez compter (a socoti) îşi are originea în latinescul computare
(a calcula), contabilitatea (din fr. comptabilité) nu este un calcul propriu-zis, şi cu atât mai
puţin, o socotire sau o numărare. Astăzi, contabilitatea are, prin natura sa, calitatea de a fi
deopotrivă ştiinţă fundamentală şi aplicativă, teorie şi practică, ştiinţă şi tehnică.
Contabilitatea1 are ca scop proiectarea structurii, situaţiei şi activităţii unei întreprinderi
în planul valorilor traducând printr-un limbaj propriu realitatea economică şi juridică a acesteia.
Particularităţile contabilităţii, ca disciplină ştiinţifică sunt permanenţa şi
universalitatea:
 este permanentă, în sens că se bazează pe o serie de legi proprii (legităţi contabile) valabile
atât timp cât vor exista condiţiile care au generat-o; respectiv, producţia şi schimbul de bunuri;
 este universală prin faptul că a apărut şi se conduce pe baza aceloraşi legi şi principii peste
tot, oriunde s-ar folosi.
1.2. Entitatea patrimonială. Principii, norme şi convenţii contabile

Obiectivul fundamental al contabilităţii privind asigurarea unei imagini fidele asupra
situaţiei patrimoniului şi rezultatului exerciţiului, se realizează pe baza unor reguli, metode şi
proceduri contabile care se fundamentează şi concretizează avându-se în vedere anumite
principii şi convenţii contabile generale.
De altfel, practica contabilă a oricărei economii de piaţă nu poate fi concepută fără
utilizarea unor principii de bază. În acest sens se are în vedere faptul că în activitatea practică
se pot întâlni operaţii contabile pentru care nu există stabilite reguli sau proceduri de rezolvare,
iar soluţionarea lor se poate înfăptui numai prin apelarea la unul sau mai multe principii
1
Belverd E Needles, Jr. Henry R. Anderson, James C. Caldwell, Principiile de bază ale contabilităţii, ediţia a cincea, Editura ARC,
Chişinău, 2002, p. 134.
5
contabile, ceea ce justifică necesitatea existenţei, cunoaşterii şi înţelegerii corecte a conţinutului
lor.
Principiile contabile de bază asimilate pentru activitatea practică din ţara noastră sunt
enumerate şi definite în mod succint de prevederile anexei la Ordinul 3055/2009 privind
aplicarea Legii contabilităţii, astfel:
Principiul prudenţei constă în aceea că pentru deprecierile, riscurile şi pierderile
probabile care pot surveni în activitatea exerciţiului curent sau anterior nu este admisă, pe de o
parte, supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, iar pe de altă parte subevaluarea
elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Aceste cerinţe asigură evitarea transferării în perioada
viitoare a incertitudinilor din cursul exerciţiului curent ori a celui anterior, sau altfel spus, să nu
se influenţeze patrimoniul şi rezultatele exerciţiilor viitoare cu ceea ce nu se referă la acestea.
Principiul analizat este legat organic de evaluarea patrimoniului şi pentru respectarea
cerinţelor sale este necesar ca această operaţie să se efectueze în mod corect, ceea ce prezintă
avantaje certe. Se are în vedere aicifaptul că se asigură o anumită temperare a optimismului
exagerat al unor oameni de afaceri în favoarea creditorilor, precum şi un plus de protecţie
pentru investitori, prin evitarea supraestimării profitului şi a elementelor de activ şi subestimării
cheltuielilor şi elementelor de pasiv.
Totodată, se reţine că prin aplicarea incorectă a principiului în cauză se poate ascunde
sau denatura realitatea, creându-se rezerve nejustificate prin exagerarea riscurilor viitoare.
Principiul permanenţei metodelor constă în asigurarea continuităţii aplicării
regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor
patrimoniale şi a rezultatelor în scopul creării premiselor pentru compararea în timp a
informaţiilor contabile. Metodele care se utilizează trebuie să aibă caracter de permanenţă, în
sensul folosirii lor în cadrul mai multor exerciţii consecutive, ceea ce permite compararea
datelor sau informaţiilor din bilanţurile care se întocmesc, iar analiza indicatorilor economico-
financiari conduce la obţinerea unor informaţii pertinente pentru cei interesaţi.
În cazul în care se impune schimbarea unor metode ca urmare a modificării legislaţiei
fiscale, restructurării întreprinderii ş.a. este necesar ca ele să fie semnalate în notele explicative
la bilanţ, atât sub aspectul justificării modificărilor respective cât şi a explicării consecinţelor pe
care acestea le-au generat.
Principiul continuităţii activităţii presupune că “unitatea patrimonială îşi continuă în
mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de
reducere sensibilă a activităţii”. Acesta acţionează, de regulă, la încheierea exerciţiului, atunci
când se întocmesc documentele de sinteză şi în speţă, cu prilejul inventarierii şi, implicit, a
evaluării bunurilor.
În cazul în care este asigurată continuitatea activităţii se procedează la efectuarea
evaluării anuale a bunurilor în funcţie de utilitatea acestora în cadrul unităţii patrimoniale.
6
Totodată, se are în vedere folosirea normală a practicilor contabile, dintre care se pot enumera:
delimitarea activităţii unităţii patrimoniale în exerciţii şi, de asemenea, a unor cheltuieli pe mai
multe perioade viitoare, utilizarea costurilor istorice în evaluarea patrimonială şi în gestionare
etc.
În situaţia în care se constată intrarea în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a
activităţii, pentru evaluarea bunurilor, se utilizează alte valori decât cele de utilitate (mai mici),
denumite şi valori lichidative, adoptându-se o modalitate de evaluare adecvată sistării activităţii
sau non-continuităţii. Totodată, se are în vedere că valoarea imobilizărilor corporale nu se mai
poate recupera în timp, iar unele cheltuieli, cum sunt cele de constituire şi cele de cercetare-
dezvoltare, nu se mai pot repartiza asupra mai multor exerciţii.
Principiul independenţei exerciţiului este important pentru asigurarea unei imagini
fidele asupra rezultatului fiecărui an financiar.
În condiţiile practicării unei contabilităţi de angajamente şi totodată în spiritul
prevederilor normelor contabile, el “presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor
aferente unităţii patrimoniale pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului
la care se referă”.Oprimă consecinţă ce se degajă din aplicarea acestuia constă în aceea că
veniturile se reflectă în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărători, al
livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contracte, care atestă transferul de
proprietate ale bunurilor respective asupra clienţilor. În aceste condiţii se reţine că nu se are în
vedere momentul încasării, care se poate produce chiar în exerciţiul următor şi nici faptul că
factura se va întocmi ulterior, iar operaţiunea efectuată se înregistrează în mod temporar într-un
cont specific denumit “Clienţi-facturi de întocmit”(418).
La rândul lor, cheltuielile unităţii patrimoniale reprezintă sumele sau valorile plătite
sau de plătit dar care privesc exerciţiul financiar curent. Aceasta denotă că nu se are în vedere
plata propriu-zisă, care se poate efectua chiar în exerciţiul viitor, şi nici situaţia, oarecum
excepţie, că factura n-a însoţit bunurile livrate sau serviciile prestate de către terţi, iar operaţia
în cauză se reflectă, în mod temporar, în contul specific “Furnizori-facturi nesosite” (408).
O altă consecinţă ce derivă din aplicarea principiului analizat se referă la faptul că este
necesară utilizarea unor conturi de regularizare şi anume: 471 “Cheltuieli înregistrate în avans”
şi 472 “Venituri înregistrate în avans”. Rolul lor este de a contribuila delimitarea în timp a
veniturilor şi cheltuielilor, realizate şi respectiv efectuate în exerciţiul curent, dar care privesc
exerciţiul următor şi implicit rezultatul acestuia, dintre care se amintesc: încasările anticipate
din chirii, din vânzări de active corporale cu plata în rate sau cheltuielile cu reparaţiile capitale
neprevizibile, chiriile plătite cu anticipaţie ş.a.
În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor principiului prezentat nu poate fi neglijată
problema calculării şi înregistrării amortismentelor şi provizioanelor la sfârşitul fiecărui
exerciţiu, indiferent că acestea sunt sau nu deductibile fiscal.
7
Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a fiecărui exerciţiu financiar
constă în existenţa concordanţei depline a acestuia cu bilanţul de închidere a exerciţiului
anterior (precedent), ceea ce creează atât posibilitatea verificării cu uşurinţă a integrităţii
patrimoniului, cât şi informării corecte a utilizatorilor externi de informaţii. În acest scop sunt
deosebit de importante explicaţiile furnizate în notele la bilanţul exerciţiului precedent. În
legătură cu ultimul aspect semnalat anterior se poate menţiona faptul că în activitatea practică
există numeroase situaţii când este tratat cu superficialitate, în sensul că nu se prezintă
informaţiile stabilite prin reglementările în domeniu, dintre care se amintesc cele referitoare la:
modul de evaluare a elementelor patrimoniale; regimul de amortizare utilizat; provizioanele
constituite, deductibile şi nedeductibile, iar în cazul în care acestea nu s-au constituit, care este
cauza şi efectul asupra rezultatelor financiare ale exerciţiului; dacă s-a derogat de la principiile
generale consacrate, inclusiv motivul şi efectele acestor derogări; alte situaţii care influenţează
comparabilitatea cu anul precedent şi imaginea fidelă; eventualele evenimente posterioare
închiderii exerciţiului financiar ş.a.
Principiul necompensării impune înregistrarea distinctă în bilanţ a elementelor de
activ şi a celor de pasiv şi în contul de profit şi pierdere a veniturilor şi a cheltuielilor, nefiind
admisă vreo compensare între ele. În acest sens exemplificăm: necompensarea creanţelor cu
datoriile faţă de acelaşi terţ şi necompensarea plusurilor de valoare cu minusurile de valoare
care pot surveni cu prilejul aplicării principiului prudenţei.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, potrivit căruia prezentarea
valorilor înscrise în cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând
seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii respective, nu numai de forma
juridică a acestora.
Principiul pragului de semnificaţie se refera la elementele de bilanţ şi de cont de
profit şi pierdere precedate de cifre arabe, care pot fi combinate dacă:
- acestea reprezintă o sumă nesemnificativă;
- o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de clarificare, cu condiţia ca elementele
astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
Orice abatere de la principiile contabiletrebuie prezentată în notele explicative, precum
şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectelor acestora asupra activelor,
datoriilor,poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
1.3. Circuitul economic; noţiunea de flux, noţiunea de stoc

Viaţa economică poate fi definită prin totalitatea activităţilor care urmăresc direct sau
indirect satisfacerea nevoilor de bunuri şi servicii ale membrilor societăţii. Activităţile
economice, la rândul lor presupun efectuarea unor tranzacţii, respectiv, transferuri de bunuri
8
şi valori de la o entitate la alta. Succesiunea diferitelor tipuri de tranzacţii se concretizează în
formarea unor circuite economice.
Circuitul economic poate fi descompus într-un circuit real sub formă de bunuri şi
servicii şi un circuit monetar sub formă de cheltuieli şi venituri.
Noţiunea de flux, în contabilitate, corespunde celei de relaţie de schimb din teoria
economică.
Contabilitatea grupează, totalitatea fluxurilor, în funcţie de impactul acestora asupra
lichidităţilor firmei, în:
 Fluxuri monetare -au impact imediat asupra disponibilităţilor băneşti (aprovizionări
sau vânzări cu plata pe loc);
 Fluxuri financiare -au impact ulterior derulării tranzacţiei asupra disponibilităţilor
băneşti (aprovizionări sau vânzări pe credit);
 Fluxuri patrimoniale -nu influenţează nivelul disponibilităţilor băneşti, indiferent de
momentul în care se produc (reevaluarea imobilizărilor corporale).
1.4. Contabilitatea privită ca sistem informaţional
Utilizatorii de informaţii contabile

Utilizatorii de situaţii financiare includ: investitorii prezenţi şi potenţiali, personalul
angajat,creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile acestuia,
precum şi publicul. Aceştia folosesc situaţiile financiare pentru a-şi satisface o parte din
diversele lor necesităţi de informaţii, astfel:
a) investitorii; ofertanţii de capital şi consultanţii lor sunt preocupaţi de riscul inerent
tranzacţiilor şi de beneficiul adus de investiţiile lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide
dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă. Acţionarii sunt interesaţi şi de informaţiile
care le permit să evalueze capacitatea întreprinderii de a plăti dividende;
b) angajaţii; personalul angajat şi grupurile lor reprezentative (sindicate etc.) sunt
interesate de informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderilor lor. Aceştia sunt
interesaţi şi de informaţiile care le permit să evalueze capacitatea întreprinderii de a oferi
remuneraţii, pensii şi alte avantaje, precum şi oportunităţi profesionale;
c) creditorii financiari sunt interesaţi de informaţiile care le permit să determine dacă
împrumuturile acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă;
d) furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi de informaţiile care le permit să
determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă. Creditorii comerciali
sunt probabil interesaţi de o întreprindere pe o perioadă mai scurtă decât creditorii financiari,
numai dacă nu sunt dependenţi de continuarea activităţii întreprinderii ca principal client;
9
e) clienţii sunt interesaţi de informaţii legate de continuitatea activităţii unei
întreprinderi, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu întreprinderea respectivă
sau sunt dependenţi de ea;
f) guvernul şi instituţiile sale sunt interesate de alocarea resurselor şi, implicit, de
activitatea întreprinderilor. Totodată, solicită informaţii şi pentru a reglementa activitatea
întreprinderilor, pentru a determina politica fiscală şi pentru a servi ca bază pentru calculul
venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari;
g) publicul este influenţat de către entităţile patrimoniale într-o varietate de moduri: de
exemplu, întreprinderile pot avea o contribuţie substanţială la economia locală, având în vedere
numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali; situaţiile financiare pot ajuta publicul
prin oferirea de informaţii despre evoluţia recentă şi tendinţele legate de prosperitatea
întreprinderii şi a sferei activităţilor acesteia etc.
Deşi nu toate necesităţile informaţionale ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile
financiare, există cerinţe comune tuturor utilizatorilor.
Întrucât investitorii sunt ofertanţii de capital de risc ai întreprinderii, se consideră
că furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de asemenea, va satisface
majoritatea necesităţilor altor utilizatori.
O regrupare a categoriilor de utilizatori prezentate anterior 2 se poate face în funcţie de
gradul de implicare în administrarea firmei şi natura interesului financiar în:
 utilizatori care administrează firma (proprietari, consiliul de administraţie, manager,
şefi de departamente, cenzori);
 utilizatori care au interes financiar direct în firmă (investitori şi creditori actuali sau
potenţiali);
 utilizatori care au interes financiar indirect în firmă (organe fiscale, organe de control,
salariaţi şi sindicate, clienţi şi publicul).
Responsabilitatea principală de a întocmi şi de a prezenta situaţiile financiare ale
întreprinderii revine conducerii acesteia. Managerii întreprinderilor sunt interesaţi şi de
informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, chiar dacă au acces la informaţii financiare şi de
gestiune suplimentare, care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor şi de
control.
Contabilitatea3 are ca scop proiectarea structurii, situaţiei şi activităţii

unei întreprinderi în planul valorilor traducând printr-un limbaj propriu
realitatea economică şi juridică a acesteia.
2
Belverd E. Needles, Jr., Henry R. Anderson, James C. Caldwell, Principiile de bază ale contabilităţii, Editura Arc, 2001, p. 5-9.
3
Belverd E Needles, Jr. Henry R. Anderson, James C. Caldwell, Principiile de bază ale contabilităţii, ediţia a cincea, Editura ARC,
Chişinău, 2002, p. 134.
10
Sarcina de lucru 1
Explică în trei fraze relaţia dintre principalele
categorii de fluxuri şi circuitul economic
Rezumat
Contabilitatea a apărut mai întâi ca practică şi mult mai
târziu ca ştiinţă.
Circuitul economic reprezintă totalitatea fluxurilor
economice, grupate în fluxuri monetare, patrimoniale şi
financiare. Informaţiile contabilităţii sunt folosite de
diverse categorii de utilizatori.
Teste de autoevaluare
1. Prima lucrare de contabilitate a apărut în anul:
a) 1894;
b)1994;
c)1449;
d)1494;
e)1944.
2. Contabilitatea grupează totalitatea fluxurilor, în funcţie de impactul acestora asupra

lichidităţilor firmei, în:
a) fluxuri reale şi fluxuri monetare;
b) fluxuri reale şi fluxuri de valori;
c)fluxuri monetare, fluxuri financiare şi fluxuri patrimoniale;
d) fluxuri patrimoniale şi fluxuri reale;
e) fluxuri de valori şi fluxuri de bunuri.
3. Fluxurile patrimoniale sunt acele fluxuri care:

a) au impact ulterior derulării tranzacţiei asupra disponibilităţilor băneşti;
b) nu influenţează nivelul disponibilităţilor băneşti, indiferent de momentul în care se produc;
c) au impact imediat asupra disponibilităţilor băneşti;
d)rezulta din achiziţii de bunuri şi servicii;
e) generează plăţi către furnizori.
4. Gruparea fluxurilor în contabilitate are la bază:

a) gradul de lichiditate;
11
b) exigibilitatea resurselor;
c) termenul de încasare a datoriilor;
d) impactul acestora asupra lichidităţilor firmei;
e) termenul de încasare a creanţelor.
Soluţii la testele de autoevaluare

1.d; 2.c; 3.b; 4.d.
CAPITOLUL 2.
OBIECTUL CONTABILITĂŢII
2.1. Patrimoniul – obiect de studiu al contabilităţii

Contabilitatea, ca disciplină ştiinţifică independentă, are un obiect propriu de studiu şi o
metodă specifică de lucru. Dintotdeauna la baza obiectului de studiu al contabilităţii a stat
patrimoniul.
Prin patrimoniu, în general, se înţelege totalitatea bunurilor aparţinând unei
persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relaţiilor de drepturi şi a relaţiilor de
obligaţii.Din modul de definire rezultă că sunt necesare două elemente interdependente pentru
a putea vorbi de patrimoniu: subiectul de patrimoniu şi obiectul patrimoniului.
 Subiectul patrimoniului poate fi o persoană fizică sau juridică, care are capacitatea
de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu (îşi exercită drepturi şi îşi asumă obligaţii);
 Obiectul patrimoniului îl reprezintă bunurile economice, ca obiecte de drepturi şi
obligaţii, precum şi relaţiile de drepturi şi relaţiile de obligaţii în cadrul cărora au fost dobândite
bunurile respective.
Bunurile economice formează averea, adică acea parte a patrimoniului cu conţinut
concret material. Bunurile pot fi determinate din punct de vedere fizic şi din punct de vedere
economic.
Din punct de vedere fizic bunurile economice pot fi:
tine componenta bunurilor
economice -bunuri materiale (maşini, utilaje, instalaţii, clădiri);
-serviciile de diverse categorii;
-avuţia spirituală (stocul de ştiinţă şi tehnologie, stocul de informaţii);
-alte bunuri atrase în circuitul economic (solul şi zăcămintele sale).
Din punct de vedere economic, bunurile pot fi determinate în funcţie de cele două
componente ale lor: valoarea de utilitate, dată de faptul că orice bun este creat într-un anumit
12
scop, pentru a satisface anumite nevoi,şi valoarea (bunurile exprimate în bani pot fi schimbate
în cadrul circuitului bani-marfă-bani).
În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect sub care se reflectă patrimoniul,relaţiile de
drepturi şi relaţiile de obligaţii,precizăm următoarele:
 Relaţiile de drepturi presupun ca titularul de patrimoniu să-şi procure o parte din avere
pe seama resurselor proprii, astfel că acele bunuri îi aparţin de drept.
 Relaţiile de obligaţii au în vedere situaţia în care titularul de patrimoniu îşi procură o
parte din avere din resurse aparţinând altor persoane fizice sau juridice, bunurile respective
neaparţinându-i de drept.
Structura de ansamblu a patrimoniului se prezintă astfel:
PATRIMONIU
PATRIMONIU PROPRIU
AVERE (D)
(BUNURI PATRIMONIU STRĂIN
ECONOMICE) (O)
Concepţii privind patrimoniul

În literatura contabilă există mai multe abordări privind patrimoniul: concepţia juridică,
concepţia economică, concepţia financiară, concepţia economico-juridică.
Potrivit concepţiei juridice, patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor economice ca
obiecte de drepturi şi obligaţii precum şi raporturile de drepturi şi obligaţii în cadrul cărora au
fost dobândite.
Concepţia economică defineşte patrimoniul prin prisma categoriei economice de
capital, şi anume, patrimoniul este privit sub aspectul destinaţiei capitalului precum şi a
provenienţei acestuia.
Potrivit teoriei financiare, patrimoniul se compune atât din bunurile economice în care
s-au investit fondurile întreprinderii, cât şi din sursa de finanţare a acestor fonduri (proprii,
străine).
Contabilitatea, potrivit concepţiei economico-juridice, studiază ansamblul mişcărilor de
valori exprimabile în bani, dintr-un perimetru contabil de mică sau mare întindere, precum şi
raporturile economico-juridice care iau naştere între diferite entităţi economice şi care
generează decontări băneşti. Calculele contabilităţii reflectă deopotrivă atât mijloacele, în
ordinea mişcării şi transformării lor, cât şi resursele, în ordinea lor de formare şi după
destinaţie.
13
Din concepţiile prezentate anterior rezultă principalele trăsături ale obiectului
contabilităţii şi anume:
 Contabilitatea studiază patrimoniul în expresie valorică;
 Contabilitatea studiază modul de gestionare al patrimoniului;
 Contabilitatea studiază echilibrul patrimonial.

Echilibrul patrimonial poate fi redat cu ajutorul ecuaţiei:
B. E. = D + O
Ecuaţia de echilibru a patrimoniului, potrivit concepţiei economice, poate fi scrisă sub forma:
UTILIZĂRI = RESURSE
Echilibrul global al patrimoniului este expresie a dublei

determinări a patrimoniului:
-de bunuri economice, ca purtători materiali ai proprietăţii şi,
-de drepturi şi obligaţii,ca expresie a raporturilor de
proprietate cu privire la aceste bunuri.
Sarcina de lucru 1
Explică în trei fraze modul în care se grupează
bunurile economice
2.2. Categorii specifice obiectului contabilităţii
2.2.1.Structuri patrimoniale de activ

Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice ca avere concretă şi drepturile
decreanţă. Conţinutul activului patrimonial se determină în baza a două criterii:modul de
valorificare şi gradul de lichiditate.
Modul de valorificare se referă la modul cum participă mijloacele economice la
procesul de producţie, cum se consumă şi cum îşi transmit valoarea asupra produselor obţinute,
inclusiv la felul în care se asigură reproducţia lor.
14
Lichiditatea desemnează calitatea unui mijloc economic de a parcurge calea normală a
ciclului de exploatare până la transformarea lui în bani.
Gradul de lichiditate reprezintă timpul necesar unui bun pentru a se transforma în
bani.
Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente
trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.
Beneficiile economice se referă la capacitatea activelor de a se transforma în numerar sau în
echivalente ale numerarului (de exemplu, prin vânzare) sau de a reduce ieşirile de numerar (de
exemplu o nouă tehnologie de producţie care micşorează costurile).
Ca regulă generală4, un activ poate fi:
 utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau pentru
producţia de bunuri destinate vânzării;
 schimbat cu alte active;
 utilizat pentru stingerea unei datorii;
 repartizat acţionarilor întreprinderii.
În baza criteriilor menţionate, delimităm următoarele structuri patrimoniale de
activ:activele imobilizate şi activele circulante.
 Un activ este considerat a fi circulant dacă se îndeplineşte una din condiţiile
următoare:
- întreprinderea se aşteaptă să-l realizeze, adică să-l vândă sau să-l consume în cadrul
ciclului normal de exploatareal întreprinderii;
- activul este deţinut, în esenţă, în scopuri de tranzacţionare sau pentru o durată scurtă şi
întreprinderea se aşteaptă să-l realizeze în cele 12 luni care urmează închiderii exerciţiului;
- activul reprezintă un element de trezorerie sau un echivalent de trezorerie a cărei
utilizare nu este restricţionată.
Sunt active circulante stocurileşi creanţele clienţi vândute, realizate sau consumate
în ciclul normal de exploatare , chiar dacă acesta nu poate dura mai mult de 12 luni de la
închiderea exerciţiului.
 Toate activele care nu îndeplinesc nici una din condiţiile de mai sus sunt considerate
necurentesau imobilizate. Intră aici:
- imobilizările necorporale;
- imobilizările corporale;
- activele operaţionale şi financiare, care, prin natura lor, sunt deţinute pe o perioadă
mai mare de un an.
Titlurile negociabile pe o piaţăsunt considerate active curente dacă se aşteaptă
realizarea lor în cel mult 12 luni de la data închiderii exerciţiului; altfel ele devin imobilizări.
4
Emil Horomnea (coordonator) ş.a., Bazele contabilităţii. Concepte. Modele. Aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2007, p. 56.
15
Ciclul de exploatare al unei întreprinderi desemnează perioada dintre cumpărarea
materiilor prime care intră în procesul de producţie şi momentul realizării lor sub formă de
trezorerie sau de echivalente de trezorerie (cumpărare - producţie - vânzare – încasare).
Activele imobilizate
Activele imobilizate cuprind toate acele valori economice de investiţie a căror
perioadă de utilizare şi lichiditate este mai mare de un an.
Potrivit IAS 16, imobilizările corporale sunt definite ca active deţinute de către
întreprindere pentru a fi utilizate în activităţile de producţie, comerţ, prestări de servicii,
pentru a fi date cu chirie sau în scopuri administrative şi care se aşteaptă să fie utilizate pe
mai mult de un exerciţiu. În ceea ce priveşte recunoaşterea activelor imobilizate corporale,
aceasta se face atunci când se îndeplinesc criteriile generale de recunoaştere:
- este probabilă generarea de beneficii economice viitoare;
- evaluarea se poate face credibil.
De exemplu, piesele de schimb şi materialele folosite pentru întreţinerea unor
imobilizări sunt recunoscute, de cele mai multe ori, ca stocuri. Totuşi piesele de schimb
e structura activelor principale şi stocul de siguranţă de piese de schimb constituie imobilizări corporale, dacă
lizate.
întreprinderea se aşteaptă să le utilizeze pe mai mult de un exerciţiu. De asemenea, dacă piesele
de schimb şi celelalte materiale utilizate pentru întreţinere nu se pot folosi decât pentru o
imobilizare corporală anume, atunci ele se contabilizează tot la imobilizări.
Se diferenţiază trei categorii de imobilizări:
 imobilizări necorporale;
 imobilizări corporale;
 imobilizări financiare.
a) Imobilizările necorporale cuprind acele valori economice care nu îmbracă forma de
bunuri fizice concrete.
În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse: (1) cheltuieli de constituire, (2)
cheltuieli de dezvoltare, (3) concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare şi alte
imobilizări necorporale, (4) fondul comercial şi (5) avansuri şi imobilizări necorporale în curs
de execuţie.
1. Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea
şi fuziunea întreprinderii (taxe de înregistrare şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi
vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate) numai când
reglementările permit imobilizarea acestora. Amortizarea acestora se realizează sistematic pe
parcursul unei perioade de maximum 5 ani.
2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea
unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată şi care
16
vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate. Amortizarea se realizează sistematic pe
durata utilă de viaţă.
3. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare şi alte
imobilizări necorporale includ costurile efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de
exploatare ale unui bun, activitate sau serviciu în cazul concesiunilor, a unui brevet, a unui
know-how, a unei licenţe, a unei mărci şi a altor drepturi similare de proprietate industrială şi
intelectuală.
Concesiunea este contractul prin care o parte denumită concedent cedează unei alte
părţi numită concesionar, în schimbul unei plăţi (redevenţă), pe o perioadă determinată, dreptul
de exploatare a unui bun, de folosinţă a unui teren sau de executare a unei lucrări. Amortizarea
se înregistrează la concedent, recuperarea ei având loc prin încasarea veniturilor din redevenţa
plătită de concesionar.
Brevetul este documentul prin care o instituţie specializată recunoaşte dreptul de
exploatare exclusivă a invenţiei sau inovaţiei de către autorul acesteia sau o altă persoană
desemnată de către autor.
Alte imobilizări necorporale includ active nenominalizate în grupele menţionate, cum
ar fi: programele informatice create de întreprindere sau achiziţionate de la terţi în scopul
utilizării pentru nevoile proprii etc. Amortizarea lor se realizează sistematic pe durata cât
întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizări.
4. Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal atunci când rezultă din
achiziţia unei alte întreprinderi al cărei cost de achiziţie este superior valorii de piaţă a activelor
nete dobândite (activele dobândite mai puţin datoriile preluate). Cauza existenţei fondului
comercial o constituie existenţa unor elemente necorporale generate de întreprindere care nu
sunt recunoscute distinct în contabilitate, ca de exemplu: reputaţia, clientela, vadul comercial,
firma etc. Fondul comercial este supus unei amortizări sistematice pe durata de utilizare şi în
nici un caz nu poate depăşi 20 de ani de la data achiziţiei.
5. Avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt active imobilizate
care nu au fost terminate la sfârşitul exerciţiului financiar, inclusiv sumele de bani achitate în
contul activelor necorporale.
b) Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) cuprind bunurile
materiale de folosinţă îndelungată în activitatea unei întreprinderi.Ele se găsesc sub formă de
terenuri şi mijloace fixe (clădiri, construcţii speciale, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru,
aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, mobilier şi aparatură
birotică).
1. Terenuri şi construcţii
Terenurile reprezintă imobilizări corporale ce cuprind două categorii: terenuri şi
amenajări de terenuri. Terenurile au durată de utilizare nelimitată, fiind singurele elemente ale
17
imobilizărilor corporale care nu se supun amortizării. În schimb, investiţiile efectuate pentru
amenajarea terenurilor şi alte lucrări similare se supun amortizării.
Construcţiile sunt mijloace fixe reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi sau din
producţie proprie, care se supun amortizării, dat fiind că ele au durată de utilizare limitată. Cu
toate că o construcţie nu poate fi separată de terenul pe care îl ocupă, este important să se
evidenţieze separat terenurile şi construcţiile.
2. Instalaţiile tehnice şi maşini sunt mijloace fixe reprezentate de echipamente
tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), aparate şi instalaţii de măsurare, control şi
reglare, mijloace de transport, animale şi plantaţii.
Potrivit legislaţiei din ţara noastră, sunt considerate mijloace fixe obiectul singular sau
complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
 are o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (în prezent 2.500 lei);
 are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la
încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului lot, set sau corp. Costul de
achiziţie sau de producţie al mijloacelor fixe se include treptat în cheltuielile activităţii prin
procesul amortizării, cu scopul măsurării corecte a rezultatelor activităţii. Amortizarea se
determină pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la
expirarea duratei utile de viaţă, ţinând seama de condiţiile specifice de utilizare a mijloacelor
fixe.
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier includ active nenominalizate în grupele menţionate,
cum ar fi: mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale.
4. Avansurile şi imobilizările corporale în curs de execuţie includ imobilizările în curs
de execuţie (care nu au fost terminate) pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau de
terţi, inclusiv sumele de bani achitate în contul activelor corporale.
c) Imobilizări financiare (numite şi investiţii financiare pe termen lung)cuprind
valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor societăţi sub forma titlurilor de
participare, creanţelor ataşate participaţiilor, împrumuturilor acordate şi alte imobilizări
financiare.
1. Titlurile de participare şi interesele de participare reprezintă drepturile sub formă de
acţiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor întreprinderi, care asigură întreprinderii
deţinătoare exercitarea controlului, respectiv a unei influenţe semnificative în gestiunea entităţii
emiţătoare de titluri. Ele pot fi deţinute şi din alte motive strategice.
2. Alte titluri imobilizate includ titlurile de valoare, altele decât categoriile menţionate
anterior, pe care întreprinderea le deţine şi nu are nici intenţia, nici posibilitatea să le revândă.
18
3. Creanţele imobilizatesunt reprezentate de creanţele legate de participaţii,
împrumuturile acordate pe termen lung,precum şi alte creanţe imobilizate. Creanţele legate de
participaţii sunt acele creanţe ale întreprinderii create cu ocazia acordării de împrumuturi
întreprinderilor la care deţine titluri de participare. Împrumuturile acordate pe termen lung sunt
sumele acordate de întreprindere terţilor în baza unor contracte pentru care întreprinderea
percepe dobânzi, potrivit normelor legale. La alte creanţe imobilizate se includ garanţiile şi
cauţiunile depuse de întreprindere la terţi în vederea garantării bunei execuţii a unor obligaţii.
Activele circulante
Denumite şi active curente, activele circulante cuprind toate activele de exploatare şi
cele de trezorerie a căror durată de lichiditate este de până la un an, deţinute de către o societate
sub formă de:
 stocuri şi producţie în curs de execuţie;
 creanţe sau valori în curs de decontare;
 plasamente şi disponibilităţi băneşti.
a) Stocurile şi producţia în curs de execuţie cuprind acele valori economice care

intervin în ciclul de exploatare al unităţii patrimoniale pentru a fi consumate ca materii prime şi
materiale, vândute când îmbracă forma de produs finit sau marfă, sau în curs de execuţie dacă
au calitatea de producţie neterminată.
În sfera stocurilor se includ:
1. Materiile prime şi materialele consumabile,în care se regăsesc: materiile prime,
materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, stocurile aflate la terţi,
ambalajele.
Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la
generarea produselor, regăsindu-se în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială,
fie transformată.
Materialele consumabile(materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile) sunt
destinate utilizării în procesul de producţie şi participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de
serviciu sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile
asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială,
mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură şi control, matriţele folosite la
executarea anumitor produse şi alte obiecte similare).
19
Stocurile aflate la terţi reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în
proprietatea întreprinderii, dar care fizic se găsesc la terţi în custodie, prelucrare, consignaţie.
Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau
depozitării diverselor active.
2. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele
(stadiile) de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. De asemenea, aici se includ şi
lucrările/serviciile în curs de execuţie.
3. Produsele finite şi mărfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate, produse
finite, produse reziduale, animale şi mărfuri.
Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de
fabricaţie (segment organizaţional) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altor faze
de fabricaţie (segment organizaţional) sau se livrează terţilor.
Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de
procesul tehnologic al întreprinderii, fiind depozitate în vederea vânzării către terţi.
Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie: rebuturi,
materiale recuperabile, deşeuri.
Animalele includ animale şi păsări născute sau cele tinere de orice fel (viţei, miei,
purcei, mânji şi altele), o şi folosite pentru reproducţie, animale şi păsări la îngrăşat pentru a fi
valorificate, colonii de albine, precum şi animale pentru producţia de lână, lapte şi blană.
Mărfurile sunt acele bunuri care au fost cumpărate de entitatea contabilă în vederea
revânzării.
4. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite cu
anticipaţie furnizorilor în contul aprovizionării cu bunuri şi servicii.
b) Creanţele sau valorile în curs de decontare reprezintă valori economice avansate
temporar de către titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice pentru care urmează
să se primească un echivalent valoric.
Acest echivalent poate reprezenta o sumă de bani, o lucrare sau un serviciu. (de
exemplu, pentru produsele finite vândute clienţilor, echivalentul valoric constă într-o sumă de
bani egală cu valoarea produselor facturate; pentru un avans în bani acordat furnizorilor,
echivalentul valoric este reprezentat de bunurile pe care, ulterior, acesta le furnizează, conform
contractului).
Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea avansată, urmând să
dea echivalentul corespunzător, poartă denumirea de debitori.
Principalele creanţe urmărite şi evidenţiate de contabilitate sunt reprezentate de:
1. Avansurile acordate furnizorilor; reprezintă creanţe sub forma unor finanţări
temporare acordate furnizorilor înainte ca datoria faţă de aceştia să existe. Dacă aceste finanţări
20
sunt acordate după executarea parţială a unei comenzi sau a onorării unui contract, vor fi
denumite aconturi.
2. Clienţiireprezintă creanţele faţă de terţi determinate de vânzarea pe credit comercial a
bunurilor, lucrărilor sau serviciilor care fac obiectul de activitate al firmei. Decontarea dintre
firmă şi client intervine ulterior.
3. Efectele comerciale de primit(poliţe, cambii, instrumente de plată şi credit);
reprezintă titluri de valoare negociabile, care fac dovada unei creanţe într-o sumă determinată şi
plătibilă imediat sau într-un termen scurt; fiind negociabile, pot fi cedate, vândute sau
transmise.
Cambia este un efect comercial, un înscris prin care creditorul, numit trăgător, dă ordin
unei alte persoane, numită tras, să plătească o sumă determinată la vedere sau la o anumită
dată, unei terţe persoane, numite beneficiar. Spre deosebire de cambie, care este creată la
iniţiativa creditorului, biletul la ordin este creat la iniţiativa debitorului.
Cambia îndeplineşte, din punct de vedere contabil, trei funcţii:
- de instrument de încasare;
- de instrument de credit;
- de instrument de plată.
Altfel spus, prin emiterea unei cambii, firma debitoare (X) îşi plăteşte o datorie faţă de
altă firmă (Y), cu datoria pe care o are alt comerciant (Z) faţă de aceasta (X).
4. Decontările cu asociaţii privind capitalul; reflectă un drept (creanţă) asupra
acţionarilor sau asociaţilor care au subscris să participe la constituirea sau la mărirea capitalului
social şi care, nu au vărsat integral contribuţia la care s-au angajat.
5. Alte creanţe; reflectă drepturi ale unităţii patrimoniale rezultate din relaţiile de
decontare cu personalul, bugetul statului şi alte instituţii publice, creanţele privind decontările
în cadrul grupului, debitorii diverşi.
c) Elementele de trezorerie cuprind toate valorile economice care îmbracă forma sau
îndeplinesc funcţia de bani. Structural, se pot delimita în:
 investiţii financiare pe termen scurt;
disponibilităţi băneşti (numerarul din casierie şi depozitele din
conturile la bănci);
alte valori financiare sau de trezorerie.
1. Investiţiile financiare pe termen scurt sunt reprezentate de titluri de valoare
achiziţionate în vederea realizării unui câştig pe termen scurt. În această categorie se includ:
 acţiunile şi obligaţiunile deţinute pe termen scurt, în vederea obţinerii unui plus de
valoare (diferenţa dintre preţul de vânzare mai mare şi preţul de cumpărare, mai mic) în
momentul vânzării, precum şi
21
 acţiunile proprii răscumpărate temporar şi obligaţiunile răscumpărate.
Răscumpărarea5 exprimă redobândirea unui drept sau a unei calităţi de către o persoană
care anterior dispunea de această însuşire. Aşadar, pot fi răscumpărate, doar acţiunile sau
obligaţiunile proprii, emise de către entitatea patrimonială, în cazul titlurilor de valoare emise
de alte entităţi putem vorbi doar de achiziţionare.
2. Disponibilităţile băneşti se delimitează sub forma numerarului din casieria unităţii
(casa), depozitele din conturile bancare (conturi curente la bănci), acreditivele şi avansurile de
trezorerie.
Prin intermediul disponibilităţilor băneşti se efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi fie
în numerar- prin casierie, fie fără numerar- prin transferul banilor de cont din disponibilităţile
la bancă ale firmei plătitoare în contul firmei beneficiare.
Acreditivele reprezintă lichidităţi aflate într-un cont la bancă, la dispoziţia unui furnizor,
din care se vor efectua plăţile către acesta pe măsura executării lucrărilor sau a prestării
serviciilor.
Avansurile de trezorerie reflectă sume acordate unor persoane care urmează a fi
justificate sau restituite (în cazul utilizării parţiale a sumei primite ca avans).
Alte valori de trezorerie cuprind timbre fiscale şi poştale, tichete şi bilete de călătorie,
bilete de tratament şi odihnă.
Sarcina de lucru 2
Identifică 3 elemente din categoria stocurilor şi 3 elemente
de imobilizări.
2.2.2. Structuri patrimoniale de pasiv

Pasivul, prin componenţa sa reflectă modul de finanţare a mijloacelor economice şi
gradul de exigibilitate al surselor de finanţare. Finanţarea poate fi proprie sau străină, iar
exigibilitatea se referă la termenul de decontare al surselor de finanţare.
Finanţarea proprie a activului este făcută direct de titularul de patrimoniu prin
contribuţia sa sub formă de capital individual sau social şi prin autofinanţare.
Finanţarea străină a activului este asigurată de terţe persoane în raport cu titularul de
patrimoniu.
5
22
Exigibilitatea surselor de finanţare se referă la termenul lor de decontare (în cazul
capitalului propriu - momentul lichidării patrimoniului, în cazul datoriilor - termenul de
scadenţă).
O datorie este încadrată la circulante (curente sau pe termen scurt) dacă îndeplineşte
una din condiţiile următoare:
- se aşteaptă să fie decontată în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii;
- este deţinută în special în scopuri de tranzacţionare;
- se aşteaptă ca decontarea să se facă într-o perioadă de cel mult 12 luni de la data
închiderii (este cazul datoriilor pe termen scurt purtătoare de dobândă, a descoperirilor de cont,
a dividendelor de plată, a impozitelor pe profit şi a altor datorii comerciale), cu excepţia cazului
în care se estimează că datoria va fi refinanţată şi noua scadenţă va fi la un termen mai mare de
un an.
 Toate celelalte datoriisuntnecurente sau pe termen lung.
O situaţie particulară apare atunci când întreprinderea are o datorie pe termen lung, din
care o parte este scadentă în următoarele 12 luni. Această parte trebuie separată şi prezentată
separat ca datorie curentă, spre deosebire de partea din datorie scadentă la un termen mai
îndepărtat de 12 luni.
Totuşi, întreprinderea trebuie să continue prezentarea la datorii pe termen lung chiar a
părţii scadente în următoarele 12 luni dacă se îndeplinesc în acelaşi timp următoarele condiţii:
- scadenţa iniţială era la mai mult de 12 luni;
- întreprinderea are intenţia de a refinanţa pe termen lung această obligaţie;
Anumite datorii precum furnizorii, datoriile salariale sau cele legate de alte costuri
operaţionale fac parte din nevoia de fond de rulment de exploatare şi sunt considerate datorii
curente, chiar dacă decontarea lor se face la o scadenţă mai îndepărtată de 12 luni.
Unele contracte de împrumut pe termen lung cuprind clauze prin care datoria poate
deveni rambursabilă imediat dacă anumite criterii privind situaţia financiară a debitorului nu
mai sunt considerate satisfăcătoare de către creditor. În aceste condiţii, datoria respectivă este
lăsată la datorii pe termen lung doar dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
- creditorul s-a angajat să nu ceară rambursarea împrumutului în caz de dificultăţi ale
debitorului;
- este probabil ca în cele 12 luni care urmează închiderii să nu mai apară alte dificultăţi
în efectuarea plăţilor de către debitor.
În funcţie de gradul de exigibilitate al surselor de finanţare, pasivele se grupează în:
 capital permanent, format din capitaluri proprii, provizioane şi datorii pe termen lung;
 datorii pe termen scurt, sau curente, formate din datorii cu termen de decontare mai
capitalul permanent
mic sau egal cu un an.
n structura sa
rile proprii.
23
Capitalurile propriicorespund finanţării proprii a bunurilor economice şi reprezintă 6
totalitatea drepturilor de proprietate ale acţionarilor şi/sau asociaţilor în activele întreprinderii,
după deducerea tuturor datoriilor acesteia.
Capitalul propriu se compune din:
Capitalul individual sau social reprezintă baza resurselor pe care se constituie, se
dezvoltă şi se rentabilizează activitatea unei firme. Potrivit legii 7, capitalul social reprezintă
condiţia obligatorie pentru constituirea, existenţa şi funcţionarea unei entităţi patrimoniale.
Constituirea capitalului social impune parcurgerea a două etape distincte:
 subscrierea sau angajarea capitalului, prin care asociaţii promit să pună la dispoziţia
societăţii comerciale capital în bani sau în natură, şi,
 aportarea sau vărsarea capitalului, prin care, asociaţii onorează promisiunea făcută,
prin punerea efectivă la dispoziţia entităţii patrimoniale a capitalului angajat.
Corespunzător celor două etape, capitalul social se diferenţiază în capital subscris
nevărsat(nedepus) şi capital subscrisvărsat (depus).
Capitalul subscris nevărsat este capitalul pe care proprietarii entităţii patrimoniale s-au
angajat să-l pună la dispoziţie cu ocazia înfiinţării.
Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost pusă efectiv
la dispoziţia unităţii economice nou înfiinţate, sub formă de bani (aport în bani) sau sub formă
de bunuri fizice concrete (aport în natură).
Odată constituit, capitalul poate fi modificat astfel:
a) majorat prin:
 emisiune de noi acţiuni sau părţi sociale;
 aportul întreprinzătorului;
 fuziune;
 operaţii interne de majorare (încorporarea de rezerve, capitalizarea profitului
exerciţiului precedent, conversia obligaţiunilor în acţiuni); sau,
b) diminuat prin:
 rambursarea către asociaţi a unei părţi din capital la retragerea unor asociaţi sau
atunci când mărimea capitalului este considerată supradimensionată în raport cu volumul
activităţii desfăşurate,
 acoperirea pierderilor suferite în exerciţiile financiare.
Primele de capital sunt generate de operaţiuni de creştere a capitalului. În funcţie de
metoda de majorare folosită, îmbracă forma primelor de emisiune, prime de fuziune, prime de
aport şi prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni.
6
Possler, L. , Lambru, Gh., Contabilitatea întreprinderilor, îndrumar practic, ed. a VIII-a, Editura Fundaţiei Andrei Şaguna,
Constanţa, 2007, pg.3
7
Art 4, alin.1 din Legea nr. 15/1990.
24
Rezervele din reevaluarereprezintă plusul de valoare creat prin reevaluarea
imobilizărilor.
Rezervele întreprinderii se delimitează sub forma rezervelor legale, rezerve pentru
acţiuni proprii, rezerve statutare, alte rezerve.
Rezervele legale seconstituie anual din profitul brut, într-o cotă impusă de lege.
Rezervele statutare sau contractuale, reprezintă fonduri constituite din profitul net în
baza unor clauze contractuale sau a unor prevederi din statutul societăţii.
Rezultatul reportatreprezintă rezultatul exerciţiului precedent care nu a fost clarificat de
A.G.A. şi se prezintăsub formă de profit nerepartizat sau pierdere neacoperită. Acesta va fi
prezentat în structura capitalurilor proprii numai în situaţia în care îmbracă forma profitului
nerepartizat.
Rezultatul exerciţiuluise determină ca diferenţă între veniturile(efectul activităţii
desfăşurate) şi cheltuielile(efortul angajat) entităţii patrimoniale, aferente aceleiaşi perioade,sub
formă de profit sau pierdere.
Provizioanele ocazionate de litigii, amenzi şi penalităţi, cheltuieli legate de activitatea
de service în perioada de garanţie, cheltuielile cu reparaţiile capitale eşalonate,sunt prelevări
din rezultate pe seama cheltuielilor, pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare sau
plată este probabilă, sau pentru cheltuieli care devin exigibile în perioada următoare.
Caracteristic provizioanelor este faptul că producerea riscului este incertă sau probabilă
şi în contabilitate se vorbeşte de o depreciere reversibilă şi incertă.
Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România le
definesc ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incertă.
Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în care:
 o întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un
eveniment anterior;
 este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice să fie
necesară pentru a stinge obligaţia respectivă; şi
 poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.
Datoriile sau capitalul străinreprezintă resurse atrase temporar de către unitatea

patrimonială.
Persoanele juridice şi fizice faţă de care entitatea patrimonială are obligaţii băneşti
(datorii) sunt denumite creditori; altfel spus, creditorul este persoana care în cadrul unui raport
patrimonial a avansat, temporar şi condiţionat, o valoare economică (bun economic, lucrare sau
serviciu) şi urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie.
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii, ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse, care încorporează
25
beneficii economice. Ieşirea beneficiilor economice pentru decontarea unei datorii presupune
plata în numerar, transferul altor active, prestarea de servicii sau înlocuirea respectivei datorii
cu o alta.
Datoriile, ca sursă de finanţare, sunt evidenţiate în contabilitate din momentul apariţiei
obligaţiilor faţă de terţi şi până la rambursarea (în cazul creditelor) sau plata (în cazul
datoriilor generate de relaţii de decontare) lor.
În funcţie de natura lor,datoriile sunt grupate în contabilitate astfel:
 datorii financiare,care cuprind:
- credite bancare pe termen lung şi mediu – credite acordate de bănci sau de către
alte instituţii financiare care au ca destinaţie finanţarea activităţii de investiţii a firmei şi,
- datorii ce privesc investiţiile financiare -împrumuturi din emisiunea de
obligaţiuni,
- credite de trezorerie (credite bancare pe termen scurt) – credite acordate de
bănci pe termen scurt (sub un an) pentru finanţarea activităţii curente a firmei.
 datorii comerciale, delimitate sub forma furnizorilor şi a efectelor de plătit, după
cum urmează:
- furnizori- exprimă echivalentul bănesc datorat de entitatea patrimonială pentru
bunurile, lucrările sau serviciile achiziţionate de la terţi;
- efecte de plătit- reprezentate de titluri de valoare (efecte comerciale) care atestă
obligaţia de plată a întreprinderii în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii.
 datorii fiscale, salariale şi sociale;cuprind, în ordine:
- obligaţii de plată a impozitelor şi taxelor faţă de bugetul statului;
- obligaţii faţă de personal (salarii şi drepturi asimilate) ;
- obligaţii de plată privind contribuţia la asigurările sociale şi la fondul de şomaj;
- obligaţii de plată a datoriilor intermediare care au ca obiect reţinerile din
drepturile de personal privind pensia suplimentară şi fondul de şomaj.
 alte datorii, în care se includ:
- datorii faţă de asociaţi şi acţionari, reprezentând obligaţiile firmei privind
capitalul de rambursat, dividendele de plată sau datoriile în cadrul grupului de societăţi privind
fondurile puse la dispoziţia entităţii de către firmele asociate;
- creditori diverşi- evidenţiază obligaţiile firmei generate de achiziţionarea
titlurilor de plasament, sume încasate şi necuvenite firmei sau alte obligaţii.
Structuri privind valorile rectificative şi valorile de regularizare

Valorile rectificativecorectează, prin adunare sau scădere, valoarea celorlalte structuri
patrimoniale, obţinându-se valoarea reală a activelor şi pasivelor. În categoria valorilor
26
rectificative se includ amortizările, ca structuri de pasiv (valori rectificative de pasiv contra
activ) şi ajustările privind deprecierea activelor (valori rectificative de pasiv contra activ).
Amortizările reprezintă reduceri de valoare ireversibile şi certe, aferente activelor
imobilizate (cu excepţia terenurilor şi a imobilizărilor financiare), ca rezultat al folosirii
acestora. Ca structură de pasiv, amortizarea se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare.
Valorile de regularizarereprezintă structuri de activ sau pasiv, create prin activarea
cheltuielilor sau pasivizarea veniturilor. Aici se includ cheltuielile înregistrate în avans (chirii,
abonamente, prime de asigurare, dobânzi plătite anticipat), cheltuielile de repartizat pe mai
multe exerciţii (reparaţii capitale neprevizibile, reparaţii curente şi revizii tehnice),decontările
din operaţiuni în curs de clarificare (amenzi, locaţii, cheltuieli de judecată)precum şi veniturile
înregistrate în avans (chirii, taxe, dobânzi încasate anticipat).
Sarcina de lucru 3
Identifică trei elemente de capital propriu şi precizează
principalele categorii de datorii.
Rezumat
Structurile patrimoniale de activ se individualizează în funcţie
de gradul de lichiditate iar structurile patrimoniale de pasiv în
funcţie de exigibilitate. Între activul şi pasivul patrimonial
trebuie să fie îndeplinită condiţia de echilibru conform
relaţiei: A=P.
1. Din categoria imobilizărilor necorporale fac parte:
a) cheltuieli de cercetare dezvoltare;
b) programe informatice;
c) cheltuieli de constituire;
d) aparatura birotică;
2. În categoria imobilizărilor corporale nu sunt incluse:

a) terenuri;
27
b) concesiunea;
c) utilaje;
d) fondul comercial;
3. În structura imobilizărilor financiare se regăsesc:

a) creanţe imobilizate;
b) creanţe pe termen scurt;
c) Acţiuni deţinute la entităţile afiliate;
d) acţiuni proprii;
e) b, c, d.
4. Ordonarea elementelor de Activ şi Pasiv în bilanţul contabil se face în funcţie de următoarele

criterii:
a) exigibilitate, respectiv lichiditate;
b) destinaţie, respectiv lichiditate;
c) lichiditate, respectiv provenienţă;
d) lichiditate, respectiv exigibilitate;
e) provenienţă, respectiv modul de valorificare.
5. Unul dintre elementele următoare nu este cuprins în Activul bilanţier:

a) clădiri;
b) cheltuieli înregistrate în avans;
c) amortizarea utilajelor;
d) terenuri;
e) creanţe.
6. S.C. Erna S.R.L. dispune la un moment dat de următoarele elemente patrimoniale (Ron):
construcţii 5.000, T.V.A. de plată 400, programe informatice 2.500, amortizarea construcţiilor
1.000, brevete 2.800, numerar în casierie 2.000, avansuri acordate furnizorilor 1.500, cheltuieli
de publicitate privind înfiinţarea firmei 2.200, clienţi 850. Valoarea activelor imobilizate este:
a) 12.500;
b) 10.300;
c) 11.500;
d) 12.900;
e) 10.500;
7. S.C. Dona S.R.L. dispune la un moment dat de următoarele elemente patrimoniale (Ron):
capital social nevărsat 2.000, rezerve 100, datorii salariale 4.000, credite bancare pe termen
scurt 7.000, capital social vărsat 7.500, împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 5.000,
subvenţii pentru investiţii 2.500, datorii comerciale 4.000. Valoarea capitalurilor permanente
este:
a) 14.600;
b) 9.600;
c) 11.000;
d) 17.100;
e) 9.500.
capital social nevărsat 2.000, rezerve 100, datorii salariale 4.000, credite bancare pe termen
scurt 7.000, capital social vărsat 7.500, împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 5.000,
subvenţii pentru investiţii 2.500, datorii comerciale 4.000. Valoarea capitalurilor proprii este:
a) 14.600;
b) 12.100;
c) 9.600;
28
d) 11.000;
e) 17.100.
materii prime 1.000, creanţe asupra clienţilor 5.200, produse finite 7.100, cheltuieli de
constituire 1.800, mobilier 3.700, mărfuri 1.850, T.V.A. de recuperat 520, semifabricate 2.140,
creanţe asupra asociaţilor 3.000, numerar în casierie 1.800, credite pe termen scurt 5.700,
disponibilităţi în conturile curente deschise la bănci 5.650, mijloace de transport 10.000.
Valoarea activelor circulante este:
a) 12.090;
b) 13.890;
c) 28.260;
d) 19.540;
e) 16.540.
materii prime 1.000, creanţe asupra clienţilor 5.200, produse finite 7.100, cheltuieli de
constituire 1.800, mobilier 3.700, mărfuri 1.850, T.V.A. de recuperat 520, semifabricate 2.140,
creanţe asupra asociaţilor 3.000, numerar în casierie 1.800, credite pe termen scurt 5.700,
disponibilităţi în conturile curente deschise la bănci 5.650, mijloace de transport 10.000.
Valoarea stocurilor este:
a) 28.260;
b) 12.090;
c) 19.540;
d) 13.890;
e) 16.540.
materii prime 1.000, clienţi 5.200, produse finite 7.100, cheltuieli de constituire 1.800, mobilier
3.700, mărfuri 1.850, T.V.A. de recuperat 520, semifabricate 2.140, decontări cu asociaţii
privind capitalul 3.000, numerar în casierie 1.800, avansuri acordate furnizorilor 1.850, credite
bancare pe termen scurt 5.700, disponibilităţi în conturile curente deschise la bănci 5.650,
clienţi creditori 5.400, mijloace de transport 10.000. Valoarea creanţelor este:
a) 10.570;
b) 8.720;
c) 11.120;
d) 15.970;
e) 14.120.
furnizori 5.100, personal-salarii datorate 4.800, clienţi 2.500, furnizori-debitori 1.400, impozit
pe salarii 1.520, furnizori de imobilizări 7.400, T.V.A. colectată 9.500, efecte comerciale de
plată 3.300, T.V.A. de plată 3.800, impozit pe profit 2.400. Valoarea datoriilor comerciale este:
a) 25.300;
b) 15.800;
c) 27.800;
d) 17.200;
e) 21.000.
furnizori 5.100, personal-salarii datorate 4.800, clienţi 2.500, furnizori-debitori 1.400, impozit
pe salarii 1.520, furnizori de imobilizări 7.400, T.V.A. colectată 9.500, efecte comerciale de
plată 3.300, T.V.A. de plată 3.800, impozit pe profit 2.400. Valoarea datoriilor fiscale este:
29
a) 7.720;
b) 17.220;
c) 9.500;
d) 11.020;
e) 6.500.
14. Lichiditatea reprezintă:

a) criteriul de ordonare a elementelor patrimoniale în balanţa de verificare;
b) timpul necesar unei resurse până la transformarea sa în bani;
c) calitatea unui bun economic de a se transforma în bani;
d) valoarea numerarului din casierie;
e) perioada de rambursare a unui credit.
15. Valorile economice avansate temporar pentru o perioadă de doi ani de către titularul de
patrimoniu, sub formă de creanţe sunt considerate din punct de vedere contabil:
a) active circulante;
b) datorii pe termen lung;
c) imobilizări financiare;
d) datorii pe termen scurt;
e) datorii financiare.
16. Primele de capital reprezintă:

a) datorii care trebuiesc plătite în maxim un an;
b) elemente de capital propriu;
c) sume primite sub formă de credite pentru o perioadă mai mare de un an;
d) capitalul adiţional rezultat din operaţiuni de majorare a capitalului social;
e) elemente de pasiv, componente ale capitalurilor permanente.

1. a, b, c
2. b, d
3. a, c
4. d
5. c
6. a
7. d
8. b
9. c
10. b
11. a
12. b
13. a
14. c
15. c
16. b, d, e
30
CAPITOLUL 3
METODA CONTABILITĂŢII
3.1.Procedeele metodei contabilităţii- prezentare şi clasificare

Ca orice disciplină ştiinţifică, contabilitatea având un obiect propriu de studiu dispune şi
de o metodă specifică de lucru.
Cercetarea stării şi mişcării elementelor patrimoniale aparţinând unei entităţi din două
puncte de vedere şi anume: sub aspectul utilităţii şi funcţionalităţii mijloacelor economice,
adică al destinaţiei economice, şi în funcţie de raporturile economico-juridice în cadrul cărora
au fost dobândite bunurile economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii, adică al provenienţei
lor, impune folosirea unor tehnici, procedee şi metodologii specifice.
Pornind de la etimologia cuvântului – methodus (lat.), (metha-după, odos-cale) în sens
general8 metoda reprezintă “demersul raţional pentru a ajunge la cunoaşterea sau la
demonstrarea unui adevăr ştiinţific, ansamblul de mijloace, de procedee pentru obţinerea
unui rezultat”.
“Metoda, care arată cum să urmăm adevărata ordine şi să socotim exact toate
elementele problemei cercetate, conţine tot ce poate da certitudinea regulilor de aritmetică”. 9
Metoda contabilităţii10 reprezintă abordarea obiectului contabilităţii, pe baza unui
ansamblu de principii, mijloace şi procedee, susceptibile să ofere o imagine fidelă a poziţiei
financiare şi performanţei unei entităţi.
În scopul studierii obiectului specific, metoda contabilităţii foloseşte o serie de
procedee care permit furnizarea de informaţii cu privire la fenomenele şi procesele economice
ce se petrec în cadrul unităţilor economice. Aceste procedee se împart în trei categorii:
a) Procedee comune tuturor ştiinţelor:
- observaţia;
- raţionamentul;
- comparaţia;
- clasificarea;
- analiza;
- sinteza.
8
***Noul dicţionar universal al limbii române, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2006, p. 810.
9
Rene Descartes, Discurs asupra metodei, Editura Mondero, Oradea, 1999, p. 26.
10
31
 Observaţia este procedeul prin care se iniţiază demersul de cercetare contabilă prin
cunoaşterea operaţiunilor economice şi financiare care pot fi exprimate valoric, consemnate în
documente.
 Raţionamentul reprezintă demersul logic prin care se stabileşte modul de reflectare a
operaţiunilor economice şi financiare în contabilitate.
 Comparaţia presupune alăturarea a două sau mai multe structuri patrimoniale care
pot fi exprimate valoric, în vederea stabilirii asemănărilor şi deosebirilor dintre acestea în
vederea stabilirii unei concluzii (prin compararea veniturilor cu cheltuielile se determină
rezultatul, sau, prin compararea activului cu datoriile se determină patrimoniul net).
 Clasificarea este activitatea de împărţire, repartizare pe clase sau într-o anumită
ordine a elementelor supuse clasificării, în raport cu asemănările şi deosebirile dintre ele.
 Analiza este procedeul de cercetare a întregului prin studierea fiecărui element
component (analiza contabilă consideră întregul ca fiind formula contabilă iar elementele
componente, conturile corespondente, funcţia contabilă, sensul modificării; analiza contului de
rezultate cercetează rezultatul pornind de la venituri şi cheltuieli).
 Sinteza este procedeul prin care se realizează gruparea şi centralizarea datelor în
scopul generalizării concluziilor, este operaţiunea inversă analizei.
b) Procedee specifice metodei contabilităţii:

 bilanţul,
 contul,
 balanţa de verificare;
 Bilanţul este procedeul folosit de metoda contabilităţii pentru a prezenta, la un
moment dat, în expresie valorică, patrimoniul unei entităţi sub dublul său aspect şi anume: pe
de o parte din punct de vedere al destinaţiei economice, şi, pe de altă parte, după sursele de
provenienţă, folosind noţiunile de activ respectiv, pasiv. Altfel spus, bilanţul prezintă valoric şi
static situaţia elementelor patrimoniale aparţinând unei entităţi, putând fi asociat cu o
“fotografie” a patrimoniului.
 Contul reprezintă procedeul specific al metodei contabilităţii care permite reflectarea
fiecărui element patrimonial atât din punct de vedere static, cât şi din punct de vedere dinamic,
ca urmare a acţiunii operaţiunilor economice concrete asupra fiecărui element.
 Balanţa de verificare este un procedeu care realizează legătura dintre bilanţ şi cont
prin faptul că centralizează datele preluate din conturi şi exercită controlul asupra exactităţii
înregistrărilor efectuate în conturi. Aşadar, balanţa de verificare îndeplineşte atât o funcţie de
control cât şi o funcţie economică.
c) Procedee ale metodei contabilităţii, comune şi altor discipline economice:

32
 documentarea,
 evaluarea,
 calculaţia şi,
 inventarierea.
3.2.Procedee specifice metodei contabilităţii
3.2.1.Bilanţul şi reprezentarea cifrică a mişcărilor de valori ca un bilanţ mobil

Termenul de “bilanţ” vine de la “bilancia” (it.), care are la bază cuvintele latineşti “bi”
şi “lancia”, adică “două talere” (balanţă cu două talere în perfect echilibru); într-unul apare
valoarea activului, iar în celălalt, valoarea pasivului.
Bilanţul este procedeul specific al metodei contabilităţii prin care se realizează dubla
reprezentare a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute, punând faţă în faţă activul cu
pasivul. Altfel spus, patrimoniul firmei este reprezentat static şi valoric prin intermediul
bilanţului.
În cadrul bilanţului, patrimoniul este evidenţiat prin prisma activului şi pasivului.

În activ, elementele patrimoniale sunt dispuse în ordinea inversă a lichidităţii, de la cele
mai puţin lichide(imobilizările) la cele cu lichiditate maximă (disponibilităţi băneşti); în pasiv
ordonarea elementelor se face în funcţie de exigibilitatea surselor de finanţare, începând cu
elementele capitalului propriu (exigibilitate maximă) până la datoriile pe termen scurt
(exigibilitate minimă).
Tabelul 2.1
Bilanţ contabilîncheiat la data de...........
-simplificat-
ACTIV PASIV
Exerciţiul Exerciţiul
Specificare activ Specificare pasiv
N N-1 N N-1
I. ACTIVE IMOBILIZATE I. CAPITALURI PROPRII

II. ACTIVE CIRCULANTE II. PROVIZIOANE
III. ACTIVE DE REGULARIZARE ŞI III.DATORII
ASIMILATE IV. PASIVE DE REGULARIZARE ŞI
ASIMILATE
33
Ecuaţia fundamentală a bilanţului se exprimă prin relaţia:
ACTIV=CAPITAL PROPRIU+DATORII
Bilanţul iniţial prezintă situaţia elementelor patrimoniale şi a rezultatului obţinut, la

începutul exerciţiului financiar, sau la începutul activităţii (pentru firmele nou înfiinţate).
Activitatea desfăşurată de orice unitate patrimonială implică modificări atât în activul,
cât şi în pasivul acesteia, modificări determinate de operaţiile economice şi financiare în masa
patrimoniului.
Pentru exemplificarea mobilităţii bilanţului sub influenţa operaţiunilor economice,
considerăm următoarea situaţie a patrimoniului unei firme, situaţie prezentată sub formă de
bilanţ iniţial astfel:
Bilanţ iniţial întocmit la data de ....................

(Ron)
ACTIV PASIV
Nr. Nr.
Denumire element(post) Suma Denumire element (post) Suma
crt. crt.
1. Utilaje 10.000 1. Capital social 18.100
2. Materii prime 2.000 2. Rezerve 1.000
3. Produse finite 1.500 3. Furnizori 1.800
4. Clienţi 2.400 4. Credite bancare pe termen scurt 8.000
5. Conturi la bănci în lei 12.000
6. Casa în lei 1.000
TOTAL ACTIV 28.900 TOTAL PASIV 28.900
În bilanţul iniţial prezentat se observă respectarea ecuaţiei dublei reprezentări:
ACTIV = PASIV
Bilanţul iniţial va suferi modificări permanente în urma derulării operaţiunilor concrete.

Indiferent de natura acestora, de diversitatea cauzelor care le provoacă, mulţimea operaţiunilor
economice se încadrează într-un număr finit de silogisme (legităţi) contabile.
34
Silogismul reprezintă raţionamentul format din trei etape, în care, ultima etapă, numită
concluzie, se deduce din prima prin intermediul celei de-a doua.
Pornind de la relaţia cauzală şi funcţională A=P, redăm modificările bilanţiere sub forma
ecuaţiilor bilanţiere fundamentale şi a ecuaţiilor bilanţiere derivate.
Ecuaţii bilanţiere fundamentale:
1. A+X – X=P
2. A+X=P+X
3. A – X=P-X
4. A=P+X – X
unde:A - este activul bilanţului;
P- este pasivul bilanţului;
X - mărimea modificării.
Din punct de vedere al gradului de afectare a celor două părţi ale bilanţului, modificările
se grupează în:
-mişcări permutativeîn activ(ecuaţia 1) şi mişcări permutative în pasiv(ecuaţia 4), care
determină modificarea unei părţi a bilanţului (A, respectiv, P), în speţămodificări de structură;
-mişcări opusede sporire (ecuaţia 2) şi mişcări opuse de reducere (ecuaţia 3), care
provoacă modificări, concomitent în ambele părţi ale bilanţului (atât în activ cât şi în pasiv),
adică modificări devolum.
Ecuaţiile bilanţiere derivate se obţin din ecuaţiile fundamentale prin combinarea unei
mişcări permutative cu o mişcare opusă şi sunt în număr de patru:
1. A+X-x’’=P+x’
2. A-X+x’=P-x’’
3. A+x’=P+X-x’’
4. A-x’’=P-X+x’
unde:
A - este activul bilanţului,
P - este pasivul bilanţului,
X - modificarea totală,
x’ - sporirea şi
x’’ - reducerea;
X=x’+x’’(elementul inseparabil).
Pentru exemplificarea încadrării operaţiunilor economice concrete în ecuaţiile bilanţiere

fundamentale vom prezenta în continuare câte o operaţiune reprezentativă pentru fiecare
ecuaţie bilanţieră fundamentală:
35
“ Operaţiunea nr.1.
Se primeşte în contul la bancă suma de 1.000 lei, reprezentând o parte din creanţa asupra
clienţilor.
Ca urmare a derulării acestei operaţiuni, se modifică elementul 5 de activ“Conturi la bănci în
lei”, în sensul creşterii prin majorarea disponibilităţilor băneşti existente în contul deschis la
bancă, consecinţă a încasării sumei de 1.000 lei de la clienţi, concomitent cu diminuarea
înregistrată de elementul 4 de activ, “Clienţi”cu aceeaşi valoare. În momentul încasării,
valoarea creanţelor asupra clienţilor scade ca urmare a stingerii drepturilor firmei asupra
acestora.
Ecuaţia bilanţieră fundamentală este:A+X – X=P, unde X=1.000.
Bilanţul întocmit11 după efectuarea şi înregistrarea acestei operaţiuni se prezintă astfel:
Bilanţ întocmit după operaţiunea 1
(Ron)
ACTIV PASIV
Nr. Denumire Suma Modi- Suma Nr. Denumire Suma Modi- Suma
crt. element(post) iniţială ficare finală crt. element (post) iniţială ficare finală
1. Utilaje 10.000 - 10.000 1. Capital social 18.100 - 18.100
2. Materii prime 2.000 - 2.000 2. Rezerve 1.000 - 1.000
3. Produse finite 1.500 - 1.500 3. Furnizori 1.800 - 1.800
Credite bancare
4. Clienţi 2.400 -1.000 1.400 4. 8.000 - 8.000
pe termen scurt
Conturi la
5. 12.000 +1.000 13.000
bănci în lei
6. Casa în lei 1.000 - 1.000
TOTAL ACTIV 28.900 0 28.900 TOTAL PASIV 28.900 0 28.900
Modificări de structură:A + X – X = P, X = 1.000
Operaţiunea nr.2
Se înregistrează achiziţionare de materii prime în valoare de 2.000 lei.
Ca urmare a derulării acestei operaţiuni, se modifică atât activul patrimonial cât şi pasivul;
sporesc elementele : “Materii prime”din activ cu 2.000 (stocul de materii prime se majorează
cu valoarea achiziţiei), respectiv, “Furnizori” din pasiv cu aceeaşi valoare (achiziţia unui
11
Din motive didactice, pentru vizualizarea modificărilor bilanţiere vom întocmi după fiecare tranzacţie (tranzacţia 1, 2, 3 şi 4 ) câte
un bilanţ. În practică, bilanţul se întocmeşte obligatoriu anual şi în alte situaţii potrivit reglementărilor în vigoare si nu după fiecare
eveniment sau tranzacție.
36
element de stoc, materii prime în acest caz, determină implicit majorarea datoriilor faţă de
furnizori, datorii care urmează a fi achitate ulterior).
Ecuaţia bilanţieră fundamentală este: A+X=P+X, unde X=2.000.
Bilanţ după operaţiunea 2

(Ron)
ACTIV PASIV
2. Materii prime 2.000 +2.000 4.000 2. Rezerve 1.000 - 1.000
3. Produse finite 1.500 - 1.500 3. Furnizori 1.800 +2.000 3.800
4. Clienţi 1.400 - 1.400 4. Credite bancare 8.000 - 8.000

pe termen scurt
5. Conturi la 13.000 - 13.000
bănci în lei
6. Casa în lei 1.000 - 1.000
+2.00
TOTAL ACTIV 28.900 30.900 TOTAL PASIV 28.900 +2.000 30.900
0
Modificări de volum: A + X = P + X, X = 2.000
Notă:Soldurile finale din bilanţul nr. 2 devin solduri iniţiale pentru bilanţul nr.3.
Operaţiunea nr.3
Se înregistrează rambursarea creditului bancar pe termen scurt în valoare de 8.000 lei, ajuns
la scadenţă.
Operaţiunea enunţată produce modificări în ambele părţi ale bilanţului: se diminuează
concomitent elementul de activ “Conturi la bănci în lei” ca urmare a efectuării unei rambursări
şi elementul de pasiv “Credite bancare pe termen scurt” cu aceeaşi valoare (datoriile firmei
faţă de bănci se diminuează cu valoarea rambursărilor efectuate din contul deschis la bancă).
(A – X=P – X), X=8.000.
37
Bilanţ întocmit după operaţiunea 3
(Ron)
ACTIV PASIV
2. Materii prime 4.000 - 4.000 2. Rezerve 1.000 - 1.000
4. Clienţi 1.400 - 1.400 4. Credite bancare 8.000 -8.000 0

pe termen scurt
5. Conturi la 13.000 -8000 5.000
bănci în lei
6. Casa în lei 1.000 - 1.000
TOTAL ACTIV 30.900 -8.000 22.900 TOTAL PASIV 30.900 -8.000 22.900
Modificări de volum: A – X = P – X, X=8000
Operaţiunea nr.4
Se înregistrează încorporarea rezervelor la capital, valoarea rezervelor fiind de 1.000 lei.
Derularea operaţiunii determină mişcări permutative în pasiv prin modificarea elementelor 1 şi
2de Pasiv, respectiv“Capital social” şi “Rezerve” cu aceeaşi valoare, (+)1.000 respectiv
(-)1.000, bilanţul intermediar prezentându-se astfel:
Bilanţ după operaţiunea 4
(Ron)
ACTIV PASIV
crt. element (post) iniţială ficare finală crt. element (post) iniţială ficare finală
1. Utilaje 10.000 - 10.000 1. Capital social 18.100 +1.000 19.100
2. Materii prime 4.000 - 4.000 2. Rezerve 1.000 -1.000 -
4. Clienţi 1.400 - 1.400
Conturi la
5. 5.000 - 5.000
bănci în lei
6. Casa în lei 1.000 - 1.000
TOTAL ACTIV 22.900 0 22.900 TOTAL PASIV 22.900 0 22.900
38
Modificări de structură:A = P + X – X, X=1000
Pentru a se demonstra menţinerea permanentă a egalităţii bilanţiere, toate cele patru tipuri de
operaţii economice exemplificate se vor prezenta într-o singură schemă care va cuprinde atât
bilanţul iniţial, cât şi modificările şi bilanţul contabil final, ilustrând astfel, esenţa reprezentării
cifrice a mişcărilor de valori ca un bilanţ mobil.
Bilanţ final
(Ron)
ACTIV PASIV
1. Utilaje 10.000 - 10.000 1. Capital social 18.100 +1.000 19.100
2. Materii prime 2.000 +2.000 4.000 2. Rezerve 1.000 -1.000 -
3. Produse finite 1.500 - 1.500 3. Furnizori 1.800 +2.000 3.800
4. Clienţi 2.400 -1.000 1.400 4. Credite bancare 8.000 -8.000 0

pe termen scurt
5. Conturi la 12.000 (+1.000 5.000
bănci în lei -8.000)
6. Casa în lei 1.000 - 1.000
TOTAL ACTIV 28.900 -6.000 22.900 TOTAL PASIV 28.900 -6.000 22.900
Modificare totală A =Modificare totală P
Sarcina de lucru 1
Enunţă câte o operaţiune economică pentru fiecare ecuaţie bilanţieră
fundamentală.
3.2.2. Sistemul de calcul contabil digrafic – Contul şi dubla

înregistrare
39
Înregistrarea tuturor mişcărilor şi transformărilor mijloacelor economice şi a
resurselor dintr-un perimetru contabil dat, determină realizarea unei serii de bilanţuri
succesive. Existenţa unei mulţimi considerabile de fenomene care se produc şi se
înregistrează în cursul unei perioade scurte, face imposibilă evidenţierea lor numai cu
ajutorul bilanţului. De aceea, contabilitatea şi-a creat un mijloc propriu de calcul, numit
cont.
Contul reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care permite evidenţierea şi
urmărirea grupată, ordonată şi sistematizată a informaţiilor referitoare la elementele
componente ale patrimoniului.Contul se referă la un singur element din bilanţ, evidenţiază
entie, contul se deschide
ntru fiecare element
situaţia acestuia la un moment dat, dar şi modificările succesive care s-au produs în
trimonial. decursul unei perioade asupra acelui element.
Dacă prin bilanţ se înfăptuieşte dubla reprezentare a patrimoniului şi a rezultatelor
obţinute, prin cont se realizează dubla înregistrare.
Orice cont deschis în contabilitatea curentă are un anumit conţinut economic,
determinat de elementul patrimonial care este evidenţiat şi urmărit cu ajutorul contului
respectiv.
Contul poate avea ca obiect:

-un bun economic, cu o anumită destinaţie (utilaje, materii prime, produse finite,
disponibilităţi băneşti);
-o sursă de finanţare (capital, rezerve, datorii);
-un proces economic, care antrenează venituri şi cheltuieli în fazele circuitului
economic (aprovizionare, producţie, vânzare);
-un rezultat financiar, care se prezintă sub formă de profit sau pierdere.
Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curentă pentru reflectarea obiectului
său de studiu constituie sistemul conturilor. Ca elemente distincte ale sistemului de
conturi şi ca instrumente curente de lucru ale contabilităţii, conturile trebuie să răspundă
tuturor cerinţelor acesteia, îndeplinind anumite funcţii dintre care cele mai importante sunt:
 funcţia economică;
 funcţia contabilă;
 funcţia de grupare;
 funcţia de sistematizare;
 funcţia de calcul;
 funcţia de control;
 funcţia statistică.
Creşterile sau diminuările suferite de elementele patrimoniale pe care le reflectă
conturile, sunt evidenţiate separat în cadrul contului (funcţia de sistematizare). Forma care
40
corespunde cel mai bine necesităţilor de evidenţiere separată a acestor modificări este
forma bilaterală a contului, prezentată simplificat (forma abreviată a contului,
asemănătoare cu a literei“T”) sau dezvoltat (forma clasică a contului).
Contul “Casa în lei”

DebitCredit
Data Document Explicaţii Suma Data Document Explicaţii Suma
01.01 Inventar Sold iniţial 1.000 07.01 Chitanţa nr. 8 Plată furnizor 400
13.01 Chitanţa nr. 1 Încasare client 1.500 15.01 Stat de salarii Achitare salarii 1.700
25.01 Chitanţa nr. 2 Încasare client 5.000 25.01 Foaie de Depunere numerar la 4.500
vărsământ bancă
Rulaj debitor 6.500 Rulaj creditor 6.600
(Total creşteri) (Total micşorări)
1. 2. Total sume debitoare 7.500 Total sume creditoare 6.600
(Total creşteri + (Total micşorări)
sold iniţial)
31.013. Sold final 900
(Total sume debitoare –
Total sume creditoare)
Pe lângă forma bilaterală a contului, în activitatea practică există şi alte forme cum
ar fi: forma unilaterală, forma şah, forma contului cu duble valori, ş.a.
Structura contului are în componenţă următoarele elemente:
denumirea sau titlul contului- indică numele elementului patrimonial a
cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv;
debitul şi creditul- indică cele două părţi opuse ale contului care permit
evidenţierea separată a celor două tipuri de modificări (+ sau -);
convenţional s-a stabilit ca partea stângă să se numească debit şi partea
dreaptă, credit;
mişcarea sau rulajul contului- totalul mişcărilor înregistrate succesiv în
Retine elementele contului. debitul (rulaj debitor - Rd) sau creditul unui cont (rulaj creditor - Rc) în
cursul perioadei de gestiune;
Total sume. Orice înregistrare de sume în debitul unui cont reprezintă
debitarea contului, iar sumele consemnate se numesc sume debitoare.Orice
înregistrarede sume în creditul unui cont reprezintăcreditarea contului, iar
sumele înregistrate se numesc sume creditoare. Prin însumarea sumelor
debitoare se obţine total(ul) sumelor debitoare, iar prin însumarea sumelor
creditoare se obţine total(ul) sumelor creditoare. În cazul conturilor care
prezintă şi existent (sold) iniţial, acesta se regăseşte cuprins în totalul
41
sumelor debitoare (în cazul celor de Activ), şi respectiv creditoare (în cazul
celor de Pasiv). Deci, total sume se obţine prin cumularea existentului
iniţial cu rulajul.
explicaţia operaţiunilor înregistrate în cont- poate fi explicaţie

descriptivă (prezentarea pe scurt a operaţiunii înregistrate, a documentului
justificativ în baza căruia s-a consemnat efectuarea ei şi a datei când a avut
loc), sau explicaţie contabilă (indicarea contului corespondent);
soldul contului– existentul valoric stabilit la un moment dat ca diferenţă
între total sume debitoare şi total sume creditoare. Dacă Tsd>Tsc soldul
final este debitor (Sfd), iar dacă Tsd<Tsc, atunci soldul final estecreditor
(Sfc).
Contul care are soldul final zero (nu prezintă sold) se numeşte cont soldat sau cont
balansat.
Soldurile se stabilescde regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune, reprezentând
solduri finale care, la începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale
(Si). Folosind sistemul cu “T”-uri pentru echilibrarea sumelor din debitul şi creditul
contului, închiderea conturilor se face prin trecerea soldului final debitor în creditul
contului respectiv sau prin trecerea soldului final creditor în debitul contului.
Între cont şi bilanţ există o strânsă legătură care acţionează în dublu sens:conturile
se deschid pe baza datelor din bilanţul iniţial, iar bilanţul final foloseşte ca suport
informaţional, contul.
Funcţia contabilă a unui cont este dată de conţinutul elementului patrimonial pe
care-l reflectă. Astfel, elementelor de activ, situate în partea stângă a bilanţului, le
corespund conturi cu funcţia contabilă de activ; elementelor de pasiv, situate în partea
dreaptă a bilanţului le corespund conturi cu funcţia contabilă de pasiv.
Soldurile iniţiale ale conturilor (existentul iniţial din bilanţ), figurează în structura
contului pe aceeaşi parte unde se afla elementul patrimonial corespunzător în bilanţ
(conturilede activ au soldul iniţial în partea stângă - Sid, conturile de pasiv au soldul iniţial
în partea dreaptă, Sic).
Reguli de funcţionare a conturilor

Prin regulile de funcţionare a conturilor se stabileşte în care parte a acestora, debit
sau credit, se înregistrează soldul iniţial, precum şi sporirile şi reducerile elementului
patrimonial pentru care s-a deschis contul.
42
etine regulile de functionare a

Regula de funcţionare a conturilor de activ:
Conturile de activ îşi încep funcţionarea prin debitare cu soldul iniţial debitor şi cu
sporirile, se creditează cu reducerile şi au sold final debitor sau sunt soldate.
Debit Conturi de activCredit

Sold iniţial debitor
(Sid)
Sporiri (+) Reduceri (-)

(Rd) (Rc)
Sold final debitor

(Sfd)
Regula de funcţionare a conturilor de pasiv:

Conturile de pasiv îşi încep funcţionarea prin creditare cu soldul iniţial creditor şi
cu sporirile, se debitează cu reducerile şi au sold final creditor sau sunt soldate.
Debit Conturi de pasivCredit

Sold iniţial creditor
(Sic)
Reduceri (-) Sporiri (+)

(Rd) (Rc)
Sold final creditor

(Sfc)
În funcţie de natura solduluipe care îl prezintă la un moment dat, conturile se

grupează în două categorii:
conturi monofuncţionale – sunt reprezentate de acele conturi care
funcţionează după o singură regulă de funcţionare (fie a conturilor de activ,
fie a conturilor de pasiv) şi prezintă întotdeauna un singur fel de sold, fie
numai sold final debitor (în cazul conturilor de activ), fie numai sold final
creditor (în cazul conturilor de pasiv);
conturi bifuncţionale – sunt considerate acele conturi care uneori
funcţionează după regula conturilor de activ şi prezintă sold final debitor,
alteori, funcţionează după regula conturilor de pasiv şi au sold final
43
creditor. Aceste conturi se comportă alternativ după una din cele două
reguli de funcţionare şi nu adoptă simultan ambele reguli. Stabilirea regulii
de funcţionare urmată de un cont bifuncţional se determină în funcţie de
natura soldului final pe care îl prezintă acesta la un moment dat: dacă
prezintă sold final debitor, contul a funcţionat după regula conturilor de
activ; dacă prezintă sold final creditor, atunci contul a funcţionat după
regula conturilor de pasiv.
Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor.Analiza contabilă

Reflectarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a unei operaţiuni economice în două
conturi prin debitarea uni cont (înregistrarea unei sume în debit) şi creditarea celuilalt
cont(înregistrarea aceleiaşi sume în credit), poartă numele dedublă înregistrare.
Conturile între care se stabileşte legătura pe baza dublei înregistrări se numesc

conturi corespondente.
Analiza contabilăconstă în cercetarea pe bază de documente a fiecărei operaţiuni
economice sau financiare în parte, prin descompunerea ei în elemente componente, în
scopul stabilirii conturilor corespondente şi a părţii acestora, debit sau credit, în care
urmează să se înregistreze operaţia respectivă, concomitent şi cu aceeaşi sumă.
Procedura de înregistrare în contabilitate a tranzacţiilor, (operaţiilor) economice şi
financiare se derulează în trei etape:
analiza tranzacţiilor, evenimentelor pe baza documentelor justificative;
înregistrarea operaţiunilor în Registrul Jurnal (procedeu numit jurnalizare
sau înregistrare cronologică);
transferarea articolelor din Registrul Jurnal în Cartea Mare (procedeu numit
înregistrare sistematică).
 Efectuarea analizei contabile presupune parcurgerea următoarelor cincietape:
1. stabilirea naturii şi conţinutului operaţiunii economice care urmează a fi
înregistrată în conturi şi determinarea conturilor care se modifică în urma
derulării operaţiunii respective;
2. stabilireanaturii elementelor care vor suferi modificări, precum şi regulile
de funcţionare a conturilor corespunzătoare;
3. determinarea sensului modificării în fiecare cont (sporire sau reducere );
4. aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor pentru a stabili care cont se
debitează şi care cont se creditează, adică a părţii conturilor corespondente
în care urmează să se înregistreze operaţia analizată;
e, in ordine, etapele 5. stabilirea sumelor corespunzătoare cu care se modifică fiecare din conturile
ei contabile.
corespondente.
44
Formula contabilăeste modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii
economice în conturile corespondente, pe baza dublei înregistrări, sub formă de egalitate
valorică.
Rezultă că, scopul final al analizei contabile îl constituie întocmirea formulei
contabile, pe baza căreia se înregistrează tranzacţiile în contabilitate.
Structura formulei contabile este:
Conturile corespondente;
Semnul “ = ”;
Semnul “%”, utilizat în înţelesul de “următoarele”, atunci când în formula
contabilă intră în corespondenţă mai mult de două conturi;
Sumele de bani.
În formula contabilă, contul (conturile) care se debitează se aşează în stânga
semnului egalităţii, deoarece debitul este partea stângă a unui cont, iar contul (conturile)
care se creditează se înscriu în partea dreaptă a semnului egalităţii, deoarece creditul
este partea dreaptă a unui cont.
În activitatea practică se întâlnesc mai multe tipuri de formule contabile,
clasificate în funcţie de mai multe criterii:
a) După numărul conturilor corespondente, formulele contabile pot fi:
formule contabile simple; corespondenţa conturilor se stabileşte între două
conturi, unul se debitează, altul se creditează;
formule contabile compuse; corespondenţa conturilor se stabileşte între
mai multe conturi prin debitarea unuia şi creditarea a două sau mai multe
conturi, sau invers.
formule contabile complexe sau mixte; corespondenţa conturilor se
stabileşte între mai multe conturi debitoare şi respectiv mai multe conturi
creditoare.
b) După scopul pentru care se întocmesc, formulele contabile pot fi:
formule de înregistrare curentă (înscrierea sumelor se face, de regulă, în
negru);
formule contabile de stornare (de corecţie), impuse de situaţiile în care
sunt necesare corecţii în înregistrări; în funcţie de modul de înscriere a
sumei în formulele de stornare, acestea pot fi de două feluri: stornare în
roşu şi stornare în negru. Înscrierea unei sume “în roşu” în contabilitate are
semnificaţia unei sume negative.
Articolul contabilse obţine prin adăugarea la elementele formulei contabile a

explicaţiei descriptive a operaţiunii respective, a datei efectuării ei şi a
45
documentuluijustificativ care o atestă. Articolul contabil este folosit ca mijloc pentru
reflectarea cronologică a operaţiunilor economice pe baza dublei înregistrări.
 Înregistrarea cronologicăare în vedere consemnarea operaţiunilor economice sub formă

de articole contabile într-un document de contabilitate, numit Registru Jurnal, în ordinea
în care s-au produs, în funcţie de data la care au avut loc.
 Înregistrarea sistematicăse realizează cu ajutorul registrului Cartea Mare.

Diferenţa între Registrul Jurnal şi Cartea Mare constă în faptul că fiecare parte a
înregistrării care este înscrisă mai întâi în Registrul Jurnal, este apoi copiată într-un cont
propriu din Cartea Mare. Procesul de transfer al informaţiilor din Registrul Jurnal în Cartea
Registrul Jurnal si Mare se numeşte sistematizare (înregistrare sistematică). Astfel, dacă o înregistrare din
are, sunt documente
Registrul Jurnal este compusă, să presupunem, din cinci părţi, atunci fiecare din cele cinci
părţi vor fi copiate într-un cont separat din Cartea Mare. Prin sistematizare, fiecare sumă
din coloana Debit a Registrului Jurnal este transferată în coloana Debit a contului
corespunzător din Cartea Mare, iar fiecare sumă din coloana Credit a Jurnalului este
transferată în coloana Credit a contului corespunzător din Cartea Mare.
Într-un sistem contabil computerizat, sistematizarea este efectuată automat de către
calculator după introducerea operaţiunilor. Într-un sistem contabil manual, Cartea Mare
poate fi un registru care cuprinde una sau mai multe pagini pentru un cont. Formularele
folosite pot îmbrăca diverse forme:
 fişe de cont pentru operaţii diverse,
 fişe de cont şah şi
 forma Cartea Mare centralizată.
Cartea Mare nu trebuie neapărat să fie un registru compact, ci poate fi doar un set
de pagini libere sau sub formă electronică etc.
46
Descompunerea bilanţului iniţial în conturipresupune deschiderea conturilor
pentru elementele din bilanţ. Analiza contabilă a bilanţului iniţial, în vederea
descompunerii acestuia în conturi, are ca rezultat formularea a două articole contabile
compuse în registrul Jurnal, unul pentru deschiderea conturilor de activ şi unul pentru
deschiderea conturilor de pasiv, folosind drept cont corespondent, în ambele cazuri, contul
891 “Bilanţ de deschidere”.
Pentru exemplificare considerăm următorul bilanţ iniţial:
Bilanţ iniţial întocmit la data de ....................

(Ron)
ACTIV PASIV
Nr. Nr.
Denumire element(post) Suma Denumire element (post) Suma
crt. crt.
1. Utilaje 10.000 1. Capital social 18.100
4. Clienţi 2.400 4. Credite bancare pe termen 8.000

scurt
47
Consemnarea articolelor contabile în Registrul Jurnal(deschiderea
conturilor):
D C SD SC
% ............=......... 891 - 28.900
2131 10.000
“Echipamente tehnologice”
301 2.000
“Materii prime”
345 15.000
“Produse finite”
411 2.400
“Clienţi”
5121 12.000
“Conturi la bănci în lei”
5311 1.000
“Casa în lei”
Expl: se înregistrează deschiderea conturilor de
activ la începutul perioadei de gestiune.
891 = % 28.900 -
101 18.100
“Capital social”
106 1.000
“Rezerve”
401 1.800
“Furnizori”
5191 8.000
“Credite bancare pe termen scurt”
Expl: se înregistrează deschiderea conturilor de
pasiv la începutul perioadei de gestiune.
Parcurgerea celor patru etape ale analizei contabile pentru fiecare dintre cele patru
operaţiuni economice exemplificate la modificările bilanţiere, încadrate în ecuaţiile
bilanţiere fundamentale se prezintă astfel:
Operaţiunea 1:
1. 5121,411 (conturile corespondente)
2. A , A(funcţia contabilă a fiecărui cont)
48
3. + , - (sensul modificării în fiecare cont)
4. D , C(aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor şi stabilirea conturilor
debitoare şi a conturilor creditoare)
Operaţiunea 2:
1. 401, 301(conturile corespondente)
2. P , A(funcţia contabilă a fiecărui cont)
3. + , + (sensul modificării în fiecare cont)
4. C , D(aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor şi stabilirea conturilor
Operaţiunea 3:
1. 5121, 5191(conturile corespondente)
2. A , P(funcţia contabilă a fiecărui cont)
3.- , - (sensul modificării în fiecare cont)
Operaţiunea 4:
1. 101, 106 (conturile corespondente)
2. P , P(funcţia contabilă a fiecărui cont)
3. + , - (sensul modificării în fiecare cont)
Rezultatul analizei contabile a celor patru operaţiuni enunţate la modificările

bilanţiere, se concretizează în patru articole contabile simple, formulate în Registrul Jurnal
astfel:
D Data …………………………C SD SC
1. 5121 = 411 1.000 1.000
“Conturi la bănci în lei” “Clienţi”
Explicaţia: se înregistrează, conform Extrasului de cont,
primirea sumei de 1.000 lei, reprezentând o parte din
creanţa asupra clienţilor.
49
2. 301 = 401 2.000 2.000
“Materii prime” “Furnizori”
Explicaţia:se înregistrează, conform Facturii nr....din....,
achiziţionare de materii prime în valoare de 2.000 Ron.
3. 5191 = 5121 8.000 8.000

“Credite bancare pe “Conturi la bănci în lei”
termen scurt”
Explicaţia: se înregistrează rambursarea creditului
bancar pe termen scurt ajuns la scadenţă a cărui valoare
este de 8.000 Ron.
4. 106 = 101 1.000 1.000

“Rezerve” “Capital social”
Explicaţia: se înregistrează încorporarea rezervelor în
sumă de 1.000 Ron la capital.
Planul de conturi general12 este un tablou al întregului sistem de conturi, în cadrul

căruia fiecare cont este delimitat printr-o denumire şi un simbol cifric ataşat, fiind încadrat
într-o clasă şi grupă. În simbolizarea conturilor se aplică sistemul zecimal astfel:
 mulţimea conturilor este structurată în clase de conturi simbolizate cu o
singură cifră de la 1 la 9;
 în cadrul fiecărei clase de conturi sunt simbolizate cu două cifregrupelede
conturi, prima cifră a grupei fiind aceeaşi cu cea a clasei din care face parte;
 în structura fiecărei grupe sunt simbolizate cu trei cifre, conturile sintetice
de grad I;
 fiecare cont sintetic de grad I poate fi dezvoltat pe conturi sintetice de
grad II, simbolizate cu patru cifre.
În planul de conturi general sunt simbolizate 9 clase de conturi:
Clasa 1 - Conturi de Capitaluri
Clasa 2 - Conturi de Imobilizări
Clasa 3 - Conturi de Stocuri şi producţie în curs de execuţie
Clasa 4 - Conturi de Terţi
Clasa 5 - Conturi de Trezorerie
Clasa 6 - Conturi de Cheltuieli
Clasa 7 - Conturi de Venituri
Clasa 8 - Conturi Speciale
Clasa 9 - Conturi de Gestiune.
12
Prezentat în anexă.
50
Conturi sintetice- conturi analitice
În contabilitate pentru reflectarea elementelor patrimoniale aparţinând unei
întreprinderi, în totalitatea lor şi, pe elemente componente, se folosesc doua tipuri de
conturi : conturi sintetice şi conturi analitice.
Conturile sintetice, simbolizate în Planul general de conturi al agenţilor
economici, cu 3 cifre (conturi sintetice de gr.I) sau cu 4 cifre (conturi sintetice de gr.II),
sunt utilizate pentru reflectarea bunurilor economice, proceselor economice şi a surselor de
finanţare a acestora, grupate după caracteristici generale. Toate operaţiunile care fac
obiectul înregistrărilor în aceste conturi trebuie sa fie exprimate în etalon monetar.
Conturile analitice înregistrează elementele patrimoniale individualizate după
entie, exprimarea valorilor in însuşirile specifice şi funcţionează după aceleaşi reguli după care funcţionează şi conturile
nturile sintetice se face
clusiv in etalon monetar. sintetice din care provin.
În conturile analitice, elementele patrimoniale pot fi exprimate:

 fie numai valoric(ca la conturile sintetice)- bunurile economicenemateriale,
procesele economice şi sursele de finanţare;
 fie cantitativ - valoric – materii prime, materiale, imobilizări corporale.
Pe baza datelor din conturile analitice se pot stabili cu exactitate drepturile şi
obligaţiile unităţii patrimoniale faţă de fiecare client sau furnizor în parte, şi se determină
costul producţiei,separat pentru fiecare secţie,atelier sau fază de producţie.
Legăturile dintre conturile analitice şi conturile sintetice din care provin se
stabilesc pe baza următoarelor corelaţii:
1.Suma soldurilor iniţiale analitice = Soldul iniţial sintetic
2.Suma rulajelor debitoare analitice = Rulaj debitor sintetic
3.Suma rulajelor creditoare analitice = Rulaj creditor sintetic
4. Suma soldurilor finale analitice = Sold final sintetic
În practică, aceste corelaţii se stabilesc cu ajutorul balanţei de verificare analitice,
care îndeplineşte şi funcţia de legătură între conturile analitice şi cele sintetice.
Importanţa corelaţiilor dintre conturile sintetice şi conturile analitice pe care se
dezvoltă, se manifestă în două direcţii:
fiecare dintre cele 4 relaţii constituie o cheie de control asupra exactităţii
informaţiilor înregistrate în contabilitate;
informaţiile din contabilitatea sintetică se obţin ca o însumare a celor
furnizate de contabilitatea analitică.
Exemplu: Consideram contul sintetic 345 – “Produse finite”,dezvoltat pe două
conturi analitice:
345.01Produs finit A
51
345.02 Produs finit B
La data de 01.01.2011 contul sintetic are un sold iniţial debitor de 30.000 lei,
desfăşurat pe conturi analitice astfel:
345.01 - sold iniţial debitor 18.000 lei, reprezentând valoarea a 90 bucăţi
produs A cu preţ unitar 200 lei/bucată;
345.02 – sold iniţial debitor 12.000 lei, reprezentând valoarea a 120 bucăţi
produs B cu preţ unitar 100 lei/ bucată.
Fişa contului sintetic 345 “Produse finite”

Nr. Sume
Data Explicaţii
op. D C Sold
1. 01.01.2011 Sold iniţial 30.000 - 30.000
2. 05.01. 2011 Ieşiri - 11.000 19.000
3. 07.01. 2011 Intrări 6.000 - 25.000
4. 31.01.2011 Sold final 25.000
În cursul lunii ianuarie 2011 au loc următoarele operaţiuni economice:

pe data de 05.01.2011 se livrează unui client 20 bucăţi Produs finit A (4.000)
şi 70 bucăţi Produs finit B (7.000);
pe data de 07.01.2011 se recepţionează 10 bucăţi Produs finit A (2.000) şi
40 bucăţi Produs finit B (4.000).
Situaţia în conturile analitice se prezintă astfel:
Fişa contului analitic 345.01 ”Produs finit A”(u.m. buc.)
Nr. Cantităţi Valori

Data Explicaţii
op. Intrări Ieşiri Stoc D C Sold
1. 01.01.2011 Si 90 - 90 18.000 - 18.000
2. 05.01.2011 Ieşiri - 20 70 - 4.000 14.000
3. 07.01.2011 Intrări 10 - 80 2.000 - 16.000
Fişa contului analitic 345.02 ”Produs finit B” (u.m. buc.)
Nr. Cantităţi Valori

Data Explicaţii
op. Intrări Ieşiri Stoc D C Sold
1. 01.01.2011 Si 120 - 120 12.000 - 12.000

2. 05.01.2011 Ieşiri - 70 50 - 7.000 5.000
52
3. 07.01.2011 Intrări 40 - 90 4.000 - 9.000
Balanţa de verificare analitică stabileşte şi verifică cele patru corelaţii care există
între contul sintetic şi conturile analitice pe care acesta se dezvoltă.
Balanţa de verificare analitică

Sold iniţial Sold final
Rulaje
Nr. Denumire Debitor Debitor
crt. cont analitic Debitoare Creditoare
Cant. Val. Cant. Val. Cant. Val. Cant. Val.
1. Produs A 90 18.000 10 2.000 20 4.000 80 16.000
2. Produs B 120 12.000 40 4.000 70 7.000 90 9.000
TOTAL 30.000 6.000 11.000 25.000
Cont Sintetic
30.000 X 6.000 X 11.000 X 25.000
345 “Produse finite”
Sarcina de lucru 2
Enunţă regulile de funcţionare a conturilor şi enumeră etapele
analizei contabile
3.2.3 Balanţa de verificare

Balanţa de verificare se prezintă sub forma unui tablou enumerativ al tuturor
conturilor din Cartea Mare prin care se furnizează informaţii cu privire la soldul
iniţial,rulaj şi sold final, la data întocmirii ei.
Balanţa de verificare asigură respectarea în contabilitate a echilibrului permanent impus

de dubla înregistrare, dând astfel, garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi. Datele
balanţei de verificare stau la baza întocmirii bilanţului.
53
Cu ajutorul balanţei de verificare se centralizează întreaga activitate economică a
întreprinderii, reflectată distinct în conturi pe parcursul perioadei,oferind conducerii
informaţiile necesare sprijinirii procesului decizional.
Balanţa de verificare îndeplineşte următoarele funcţii:

funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi, conferită de
existenţa egalităţii permanente dintre totalurile sale.Se poate spune că balanţa de
verificare funcţionează ca un instrument de reglare a înregistrărilor operaţiunilor
economice şi financiare în conturi. În condiţiile utilizării calculatorului, funcţia de
control a balanţei de verificare este prioritară în vederea stabilirii unor chei de
control în programul informatic.
funcţia de realizare a concordanţei dintre conturile sintetice şi cele analitice,
înfăptuită prin verificarea corelaţiilor cu privire la soldul iniţial, rulaje, sold final,
dintre conturile sintetice şi analiticele pe care se dezvoltă.
funcţia de legătură dintre cont şi bilanţ, concretizată în faptul că datele din bilanţ
reprezintă soldurile finale ale conturilor de activ şi pasiv preluate din balanţa de
verificare, grupate conform necesităţilor de întocmire a bilanţului. Se poate spune
că balanţa de verificare reprezintă puntea de legătură dintre conturile analitice şi
cele sintetice şi dintre activitatea din urmă şi bilanţ.
funcţia de grupare şi centralizare a datelor înregistrate în conturi, balanţele de
verificare oferind astfel informaţii de ansamblu asupra situaţiei elementelor
patrimoniale.
funcţia de instrument de analiză a activităţii economice realizată prin compararea
pe fiecare cont în parte, pe grupe de conturi sau pe total, a datelor de la începutul
perioadei de gestiune cu cele de la sfârşitul ei.
Clasificarea şi întocmirea balanţelor de verificare

Balanţele de verificare se clasifică după următoarele criterii:
a) După felul conturilor pentru care se întocmesc, balanţele de verificare pot fi:
balanţe de verificare ale conturilor sintetice sau generale;
balanţe de verificare ale conturilor analitice sau secundare.
b) După numărul egalităţilor pe care le cuprind:
 Balanţe de verificare cu o serie de egalităţi;cu două variante:

54
-balanţe de verificare pe sume:
Σ SD = Σ SC
Totalul sumelor debitoare Totalul sumelor creditoare
-balanţe de verificare pe solduri:
Σ Sfd = Σ Sfc
Suma soldurilor finale debitoare Suma soldurilor finale creditoare
 Balanţe de verificare cu două serii de egalităţi (pe sume şi solduri)

ΣTSD = Σ TSC
Σ SFD = ΣSFC
Totalul soldurilor finale debitoare Totalul soldurilor finale creditoare
 Balanţe de verificare cu trei serii de egalităţi – se prezintă în două variante:

-forma tabelară (balanţa de verificare pe rulaje)
-forma matricială (balanţa de verificare-şah) – permite stabilirea celor trei serii de egalităţi între
totalurile coloanelor perechi (solduri iniţiale, rulaje, solduri finale) după principiul matriceal (la
întretăierea rândurilor cu coloanele).
Σ SID = Σ SIC
Totalul soldurilor iniţiale debitoare Totalul soldurilor iniţiale creditoare
Σ RD = Σ RC
Totalul rulajelor debitoare Totalul rulajelor creditoare
Σ SFD = Σ SFC
 Balanţe de verificare cu patru serii de egalităţi (sume din lunile precedente, rulaje ale lunii
curente, de sume totale şi solduri finale).
55
Σ TSpD = Σ T SpC
Totalul sumelor precedente debitoare Totalul sumelor precedente creditoare
Σ RD = Σ RC
Totalul rulajelor debitoare Totalul rulajelor creditoare
Σ STD = Σ STC
Σ SFD = Σ SFC
c) După felul soldului pe care îl prezintă conturile (clasificarea este valabilă doar pentru
balanţele de verificare analitice), balanţele de verificare se clasifică în:
 Balanţe de verificare analitice pentru conturile monofuncţionale,
 Balanţe de verificare analitice pentru conturile bifuncţionale:
- cu un singur etalon de evidenţă(bănesc);
-cu două etaloane de evidenţă(natural şi bănesc).
Balanţele de verificare se întocmesc, de regulă, la sfârşitul unei perioade de gestiune, lună,
trimestru sau an şi ori de câte ori se impune acest lucru, în scopul verificării exactităţii
înregistrărilor din conturi.
etapele intocmirii Pentru întocmirea balanţelor de verificare se procedează astfel:
lor de verificare.
56
se trec operaţiile din Jurnal în Cartea-Mare până la data la careurmează să se
întocmească balanţa de verificare;
se totalizează sumele în debitul şi creditul fiecărui cont deschis înCartea-Mare şi se
stabileşte soldul acestora;
se trec datele din conturile deschise în Cartea-Mare, în formularulde balanţă de
verificare;
se adună coloanele balanţei, iar totalurile stabilite în cadrul fiecăreiperechi de
coloane trebuie să fie egale între ele. De asemenea,
totalul rulajelor stabilite în cadrul balanţei de verificare trebuie să fie egal cu totalul
rulajelor din Registrul –Jurnal.
Pentru exemplificarea modului de întocmire a balanţei de verificare , se porneşte de la un
bilanţ iniţial şi se presupun câteva operaţiuni economice care au loc în cursul unei luni, la
o societate comercială (unitatea exemplificată nu este plătitoare de T.V.A.), operaţiuni care
se înregistrează în ordine cronologică şi sistematică.
Bilanţ iniţial al SC……..…….

întocmit la data de 1 ianuarie 2011
(RON)
ACTIV PASIV
Nr. Nr. Denumire element
Denumire element(post) Suma Suma
crt. crt. (post)
1. Echipamente tehnologice 20.000 1. Capital social 25.000
Credite bancare pe
4. Mărfuri 2.500 4. 11.000
termen scurt
În cursul lunii ianuarie 20NNîn contabilitatea unităţii patrimoniale au loc următoarele

operaţiuni economice:
1. Se achiziţionează un program informatic de la furnizori în valoare de 2.000lei.
2. Se înregistrează statul de plată al salariilor cuvenite personalului firmei în sumă de 1.500lei.
3. Se achită din contul la bancă factura către furnizorul programului informatic în sumă de 2.000lei.
4. Se acordă unui salariat al întreprinderii un avans spre decontare în sumă de 50lei, pentru efectuarea
unei deplasări în interes de serviciu.
57
5. La întoarcerea din deplasare, salariatul justifică suma de 30lei ca şi cheltuieli de deplasare, iar
diferenţa o depune în numerar la casierie.
6. Firma solicită şi primeşte în contul de disponibil la bancă un credit bancar pe termen lungde 20.000lei,
necesar realizării unei investiţii.
7. Se achiziţionează materii prime în valoare de 1.000lei de la un furnizor neplătitor de TVA.
8. Societatea rambursează un credit bancar pe termen scurt, ajuns la scadenţă, în sumă de 11.000 lei,
conform extrasului de cont.
9. Se achită contravaloarea materiilor prime achiziţionate în valoare de 1.000lei.
10. Se capitalizează 50% din rezervele existente, conform hotărârii AGA.
11. Se înregistreazăînchiderea conturilor de cheltuieli şi venituri prin contul de rezultate 121.
12.
Înregistrarea operaţiunilor economice în Registrul-Jurnal (prezentate sub formă de articole
contabile):
D DataC SD SC
1. 208 = 404 2.000 2.000
“ Alte imobilizări necorporale” “ Furnizori de imobilizări”
Explicaţia: înregistrat achiziţia unui program informatic
în valoare de2.000 lei de la un furnizor neplătitor de
TVA, conform facturii.
2. 641 = 421 1.500 1.500

“ Cheltuieli cu salariile “Personal-salarii datorate”
personalului”
Explicaţia:înregistrat drepturile cuvenite angajaţilor în
sumă de 1.500 lei, conform statului de salarii.
3. 404 = 5121 2.000 2.000

“ Furnizori de imobilizări” “Conturi la bănci în lei”
Explicaţia: se înregistrează achitarea cu ordin de plată
a sumei de 2.000 lei către furnizorul programului
informatic.
4. 542 = 5311 50 50
“Avansuri de trezorerie” “Casa în lei”
Explicaţia: înregistrat acordarea unui avans de
trezorerie în valoare de 50 lei unui angajat al unităţii.
% = 542 - 50
5.
625 “Avansuri de trezorerie” 30
“Cheltuieli cu deplasări,
detaşări şi transferări”
5311 20
“Casa în lei”
Explicaţia: înregistrat justificarea avansului de
trezorerie primit de salariat în sumă de 50 lei, sub forma
cheltuielilor de deplasare de 30 lei şi a diferenţei
neutilizate depusă la casierie de 20 lei.
58
6. 5121 = 1621 20.000 20.000
“Conturi la bănci în lei” “Credite bancare pe termen lung”
Explicaţia: se înregistrează pe baza Extrasului de cont,
primirea sumei de 20.000 lei, reprezentând creditul pe
termen lung obţinut de la bancă.
7. 301 = 401 1.000 1.000
“Materii prime” “Furnizori”
Explicaţia: înregistrat achiziţia de materii prime în
valoare de 1.000 lei.
8. 5191 = 5121 11.000 11.000
“Credite bancare pe termen scurt” “Conturi la bănci în lei”
Explicaţia: se înregistrează rambursarea unui credit pe
termen scurt ajuns la scadenţă în sumă de 11.000 lei,
conform extrasului de cont.
9. 401 = 5121 1.000 1.000
“Furnizori” “Conturi la bănci în lei”
Explicaţia: se înregistrează achitarea către furnizor a
datoriei reprezentând contravaloarea materiilor prime
achiziţionate de 1.000 lei din contul de la bancă.
10. 106 = 101 1.000 1.000
“Rezerve” “Capital social”
Explicaţia: înregistrat încorporarea la capitalul social a
1.000 lei din rezervele societăţii, conform hotărârii
AGA.
11. 121 = % 1.530 -
“Profit sau pierdere” 625 30
“Cheltuieli cu deplasări,
detaşări şi transferări”
641 1.500
“ Cheltuieli cu salariile
personalului”
Explicaţia: înregistrat închiderea conturilor de cheltuieli
în sumă de 1.530 lei prin intermediul contului de
rezultate ale perioadei.
41.130 41.130
TOTAL la 31 ianuarie 20NN Total coloană Total coloană
sume debitoare sume creditoare
Din Jurnal, operaţiile respective, se reportează formulă cu formulă şi se grupează după

natura şi conţinutul lor economic în ordine sistematică, pe conturi distincte, în Cartea-Mare,
unde sunt trecute şi sumele din bilanţ, ca solduri iniţiale.
Înregistrarea operaţiunilor în Registrul Cartea-Mare prin utilizarea conturilor în formă
abreviată se prezintă astfel:
Debit (D) 101 (P)Credit (C) D 106 (P)C
25.000 Sic [ct. 101] 1.000 2.000 Sic
59
1.000 [ct. 106] Rd 1.000 - Rc
Rd - 1.000 Rc Tsd 1.000 2.000 Tsc
Tsd - 26.000 Tsc Sfc 1.000
Sfc 26.000
Debit (D) 121Credit (C) D1621C

[ct. 625] 30 - Sic
[ct. 641] 1.500 20.000 [ct. 5121]
Rd 1.530 - Rc Rd - 20.000 Rc
Tsd 1.530 - Tsc Tsd - 20.000 Tsc
1.530 Sfd Sfc 20.000
Debit (D) 208 (A)Credit (C) D2131(A)C

Sid - Sid 20.000
[ct. 404] 2.000 Rd - - Rc
Rd 2.000 - Rc Tsd 20.000 - Tsc
Tsd 2.000 - Tsc 20.000 Sfd
2.000 Sfd
Debit (D) 301 (A) Credit (C) D345(A)C

Sid 5.000 Sid 1.500
[ct. 401] 1.000 Rd - - Rc
Rd 1.000 - Rc Tsd 1.500 - Tsc
Tsd 6.000 - Tsc 1.500 Sfd
6.000 Sfd
Debit (D) 371 (A)Credit (C) D401(P)C

Sid (D) 2.500
Debit 404 (P)Credit (C) [ct. 5121]
Debit (D) 1.000 421 (P)Credit 5.000
(C) Sic
[ct.
Rd 5121] 2.000
- - - Sic
Rc - [ct. 301]
1.000 Sic
Tsd 2.500 2.000- [ct. 208]
Tsc Rd 1.000 1.500 [ct. 641]
1.000 Rc
Rd 2.000 2.000
2.500 Rc
Sfd Rd -
Tsd 1.000 1.500
6.000 Rc
Tsc
Tsd 2.000 2.000 Tsc Tsd
Sfc - 5.000 1.500 Tsc
╪ Sfc 1.500
Debit (D) 5121 (A) Credit (C) D5191(P)C
Sid 12.000 2.000 [ct. 404] [ct. 5121] 11.000 11.000 Sic
[ct. 5191] 20.000 1.000 [ct. 401] Rd 11.000 - Rc
60
11.000 [ct. 5191] Tsd 11.000 11.000 Tsc
Rd 20.000 14.000 Rc ╪
Tsd32.000 14.000 Tsc

18.000 Sfd

Sid 2.000 50 [ct. 542] Sid - 30 [ct. 625]
[ct. 542] 20 [ct. 5311] 50 20 [ct. 5311]
Rd 20 50 Rc Rd 50 50 Rc
Tsd 2.020 50 Tsc Tsd 50 50 Tsc
1.970 Sfd ╪

[ct. 542] 30 30 [ct. 121] [ct. 421] 1.500 1.500 [ct. 121]
Rd 30 30 Rc Rd 1.500 1.500 Rc
Tsd 30 30 Tsc Tsd 1.500 1.500 Tsc
╪ ╪
Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi întocmită la data de 31 ianuarie 20NN este redată mai jos:
Simbol
Solduri iniţiale Rulaje (mişcări) Solduri finale
cont Denumire cont ale perioadei curente
D C D C D C
101 Capital social - 25.000 - 1.000 - 26.000
106 Rezerve - 2.000 1.000 - - 1.000
121 Profit şi pierdere - - 1.530 - 1.530 -
1621 Credite bancare pe - - - 20.000 - 20.000
termen lung
208 Alte imobilizări - - 2.000 - 2.000 -
necorporale
2131 Echipamente tehnologice 20.000 - - 20.000 -
301 Materii prime 5.000 - 1.000 - 6.000 -
345 Produse finite 1.500 - - - 1.500 -
371 Mărfuri 2.500 - - - 2.500 -
401 Furnizori - 5.000 1.000 1.000 - 5.000
404 Furnizori de imobilizări - - 2.000 2.000 - -
421 Personal - salarii datorate - - - 1.500 - 1.500
5121 Conturi la bănci în lei 12.000 20.000 14.000 18.000 -
5191 Credite bancare pe - - - -
11.000 11.000
termen scurt
5311 Casa în lei 2.000 - 20 50 1.970 -
542 Avansuri de trezorerie - - 50 50 - -
625 Cheltuieli cu deplasări, - - 30 30 - -
detaşări şi transferări
61
641 Cheltuieli cu salariile - - 1.500 1.500 - -
personalului
TOTAL 43.000 43.000 41.130 41.130 53.500 53.500
Egalitatea I Egalitatea II Egalitatea III
Egalitatea I: ΣSID = ΣSIC

(suma soldurilor iniţiale debitoare)(suma soldurilor iniţiale creditoare)
Egalitatea II:ΣRD = Σ RC
(suma rulajelor debitoare)(suma rulajelor creditoare)
Egalitatea III:ΣSFD = ΣSFC
(suma soldurilor finale debitoare) (suma soldurilor finale creditoare)
Sarcina de lucru 3
Înregistrează în contabilitate achiziţia unui program informatic şi
plata contravalorii acestuia din disponibilităţile aflate în contul la
bancă.
Rezumat
Cu ajutorul bilanţului se realizează dubla reprezentare, iar cu ajutorul
contului, dubla înregistrare.
După funcţia contabilă, conturile pot fi conturi de activ şi conturi de
pasiv, fiecare categorie, având o regulă proprie de funcţionare. În raport
de semnul egal, partea stângă implică debitarea unui cont şi partea
dreaptă, creditarea altui cont, cele două conturi legate prin semnul egal,
fiind numite conturi corespondente.
1.Ecuaţia bilanţieră: A + X – X = P determină:
a) mişcări opuse de sporire şi modificări de volum;
b) mişcări permutative în Activ şi modificări de volum;
c) mişcări permutative în Pasiv şi modificări de structură;
d) mişcări permutative în Activ şi modificări de structură;
e) mişcări opuse de reducere şi modificări de volum.
2. În ecuaţia bilanţieră A + X – X’’ = P + X’ mărimea modificării totale este dată de relaţia:

a) X = X’ + X’’
b) X = X’ - X’’
62
c) X = X’’ - X’
d) X + X’ = X’’
e) X + X’’ = X’
3. Ecuaţia bilanţieră corespunzătoare operaţiunii “Încasarea în numerar a sumei de 500 lei
reprezentând creanţa asupra clienţilor” este:
a) P + X = A + X;
b) A + X = P + X;
c) A + X – X = P;
d) A = P + X – X;
e) P = A + X – X.
4. Plata facturii emisă de furnizorul de energie electrică, prin virament bancar, poate fi redată prin
ecuaţia bilanţieră:
a) P + X = A + X;
b) P - X = A - X;
c) A + X – X = P;
d) A – X = P – X;
e) A = P + X – X.
5. Conturile de activ, conform regulii de funcţionare, îşi încep funcţionarea:

a) prin creditare;
b) prin debitare;
c) la începutul lunii;
d) la primirea documentului justificativ;
e) la înregistrarea unei sume.
6. În structura contului se regăsesc următoarele elemente:

a) denumire cont;
b) debitul, creditul, rulajele;
c) documentul contabil;
d) simbol cont;
e) unitatea emitentă.
7. După funcţia contabilă, conturile pot fi:

a) conturi debitoare;
b) conturi de pasiv;
c) conturi creditoare;
d) conturi de activ;
e) conturi corespondente.
8. Documentele contabile obligatorii sunt:

a) Balanţa de verificare;
b) Lista de Inventariere;
c) Registrul Jurnal;
d) Registrul Inventar;
e) Registrul Cartea Mare.
9. Din punct de vedere al posibilităţilor de depistare cu ajutorul balanţei de verificare, erorile din
evidenţa contabilă pot fi:
a) erori de formă;
b) erori de contare;
c) erori matematice;
d) erori de fond;
63
e) erori de calcul.
10. În conturile sintetice operaţiunile trebuiesc exprimate:

a) cantitativ şi valoric;
b) exclusiv valoric;
c) numai cantitativ;
d) în etalon natural;
e) în etalon natural şi bănesc.
11. În conturile analitice evidenţa se ţine:

a) exclusiv valoric;
b) atât cantitativ cât şi valoric;
c) exclusiv în etalon monetar;
d) în partidă simplă;
e) pe conturi corespondente.
12. Balanţa de verificare pe rulaje este denumirea sub care este cunoscută:
a) balanţa de verificare cu o serie de egalităţi;
b) balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi;
c) balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi;
d) balanţa de verificare cu două serii de egalităţi;
e) balanţa de verificare cu cinci serii de egalităţi;
13. Contul 5121 “Conturi la bănci în lei”, după funcţia contabilă este cont:
a) de activ;
b) de pasiv;
c) bifuncţional;
d) creditor;
e) debitor.
14. Contul 419 “Clienţi-creditori” are funcţia contabilă:

a) de activ;
b) bifuncţional;
c) de resurse;
d) de pasiv;
e) de mijloace.
15. Pentru a obţine un articol contabil, la formula contabilă se adaugă:

a) suma cu care se modifică conturile;
b) explicaţia descriptivă;
c) conturile corespondente;
d) semnul egal;
e) explicaţia contabilă.
16. Semnul “=” (egal) în contabilitate:

a) este folosit doar în sens matematic;
b) stabileşte conturile debitoare (stânga semnului egal) şi conturile creditoare (dreapta semnului egal);
c) nu are importanţă;
d) impune egalitate între sumele cu care se modifică conturile corespondente;
e) are rol de înregistrare.

1. b 9. a,d
64
2. a 10. b
3. c 11. b
4. d 12. c
5. b 13. c
6. a,b,d 14. d
7. b,d 15. b
8. c,d,e 16. b,d
CAPITOLUL 4.
SISTEMUL DE CONTURI ŞI DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE
4.1. Sistemul de conturi: criterii de clasificare, analiza şi funcţionarea conturilor

Clasificarea este acţiunea de împărţire, grupare şi ordonare a elementelor în funcţie
de anumite criterii.
Clasificarea conturilor are în vedere structurarea mulţimii conturilor în serii, grupe
sau subgrupe de conturi. La baza clasificării conturilor stau mai multe criterii:
a) după conţinutul economico-financiar, conturile se clasifică în:
-conturi bilanţiere;
-conturi de procese;
-conturi înafara bilanţului (conturi de ordine şi evidenţă);
-conturi de gestiune.
b) după funcţia contabilă, conturile se împart în:
-conturi de activ;
-conturi de pasiv;
-conturi bifuncţionale.
c) în funcţie de sfera de cuprindere a conturilor,acestea pot fi:
65
-conturi sintetice;
-conturi analitice.
Schema de clasificare a conturilor este formalizată şi standardizată prin Planul
General de Conturi (PCG).
Planul de Conturi General (anexa 1) reprezintă matricea întregului sistem de
conturi în cadrul căruia, fiecare cont este delimitat printr-o denumire, un simbol cifric şi
este încadrat într-o clasă şi o grupă în raport cu un anumit criteriu de clasificare.
Pentru simbolizarea conturilor se foloseşte sistemul zecimal de codificare. Potrivit
acestui sistem, conturile sunt împărţite în clase, simbolizate cu o singură cifră, de la 1 la 9;
clasele sunt divizate la rândul lor în grupe, simbolizate cu 2 cifre, divizare urmată de
conturile sintetice de grad I (3 cifre) şi conturile sintetice de grad II(4 cifre).
Conturile de bilanţ evidenţiază elementele de activ şi pasiv reprezentate în bilanţ.
Conturile de capitaluri proprii reflectă sursele de finanţare permanente concretizate în

principal în: aportul la capitalul societăţii, din partea asociaţilor sau acţionarilor cu ocazia
constituirii societăţii sau pe parcursul activităţii acesteia, rezultatul obţinut sub formă de profit
sau pierdere sau alte elemente de capitaluri proprii cum ar fi:prime legate de capital, rezerve,
rezerve din reevaluare etc.
După conţinutul economic sunt conturi de surse proprii de finanţare.
După funcţia contabilăsunt conturi de pasiv,care funcţionează astfel :
se creditează la constituirea capitalurilor proprii prin aport în natură
şi/sau în bani a proprietarilor, prin capitalizarea rezultatelor, prin
subvenţii de la buget, prin transformarea obligaţiunilor în acţiuni.
se debitează cu micşorarea capitalurilor proprii, prin rambursarea
capitalului către asociaţi, prin acoperirea pierderilor.
Soldul final creditor evidenţiază capitalurile proprii ca surse permanente de
finanţare a activelor.
Conturile de provizioane reflectă fondurile constituite la sfârşitul exerciţiului financiar

pentru finanţarea pierderilor şi cheltuielilor a căror ocazionare este incertă (probabilă) sau
devin exigibile (realizabile) în perioadele următoare.
După funcţia contabilă sunt conturi de pasiv,care funcţionează astfel:
se creditează cu valoarea provizioanelor constituite pe seama cheltuielilor;
se debitează cu reluarea provizioanelor la sfârşitul exerciţiului, când
provizionul trebuie diminuat sau anulat;
soldul final creditor reprezintă provizioanele constituite ca sursă de
finanţare permanentă sau mai mare de un an.
66
Conturile de datorii pe termen lungreflectă fondurile furnizate de terţi pentru o
perioadă mai mare de un an, pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un
echivalent valoric: creditele contractate de la bănci sau de la alte instituţii financiare,
împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni.
După conţinutul economicsunt conturi de bilanţ.
După funcţia contabilăsunt conturi de pasiv, care funcţionează astfel:
se creditează cu datoriile create faţă de terţi pentru o perioadă mai mare de
un an,
se debitează la decontarea datoriilor,
soldul final creditor reprezintă datoriile pe termen lung în curs de decontare
la finele perioadei.
Valoarea de înregistrare în conturi a datoriilor pe termen lung este
valoarea nominală dată de suma lichidităţilor ce urmează a fi plătită pentru
valoarea de întrebuinţare a contrapartidei acordată de terţi.
Conturile de imobilizărireflectă valorile economice de investiţie utilizate de entitatea

patrimonială pe o perioadă mai mare de un an, concretizate în :
 Imobilizări necorporale sub formă de cheltuieli de constituire, cheltuieli de
cercetare, brevete, licenţe, mărci comerciale sau programe informatice;
 Imobilizări corporale sub formă de terenuri, clădiri, construcţii, maşini, utilaje şi
instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport,
mobilier şi aparatură birotică;
 Imobilizări financiare sub forma valorilor investite în capitalul altor entităţi
economice care îmbracă forma titlurilor de participare, a creanţelor imobilizate sau a
împrumuturilor acordate unei întreprinderi asociate.
După funcţia contabilăsunt conturi de activ, care funcţionează astfel:
se debitează cu:
 cheltuielile “activate”, în cazul imobilizărilor necorporale;
 intrările de bunuri imobile prin achiziţie, producţie proprie şi aport în
natură, în cazul imobilizărilor corporale; şi
 cu valoarea titlurilor financiare achiziţionate sau investite în capitalul altor
întreprinderi, creanţele imobilizate, în cazul imobilizărilor financiare.
se creditează cu:
 valoarea cheltuielilor amortizate integral, în cazul imobilizărilor
necorporale;
67
 cu ieşirile de imobilizări prin scoatere din funcţiune sau cedare, în cazul
celorlalte imobilizări.
soldul final debitor evidenţiază valoarea contabilă de intrare a activelor
imobilizate aflate în inventarul unităţii patrimoniale.
Valoarea de înregistrare în conturi a activelor imobilizate, numită valoare
contabilă de intrare, se stabileşte în funcţie de natura şi provenienţa
activului imobilizat şi poate fi dată de:
 costul de achiziţie pentru bunurile din categoria imobilizărilor corporale
sau necorporale procurate cu titlu oneros (prin cumpărare);
 preţul de cumpărare pentru titlurile de valoare;
 costul de producţie pentru imobilizările produse în regie proprie;
 valoarea de utilitate estimată pentru imobilizările obţinute cu titlu gratuit
(donaţie) sau ca aport la capital (valoarea de aport);
 valoarea nominală din momentul constatării tranzacţiilor pentru creanţele
imobilizate.
Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţiereflectă bunurile şi serviciile din

cadrul entităţii patrimoniale care urmează a fi consumate, prelucrate, vândute sau
comercializate.
După conţinutul economicsunt conturi de bilanţ care furnizează informaţii
privind situaţia şi mişcarea stocurilor precum şi a comenzilor în curs de
execuţie.
După funcţia contabilăsunt conturi de activ care funcţionează astfel:
se debitează cu valoarea stocurilor la intrarea în gestiune prin achiziţionare
de la furnizori (cost de achiziţie), aportate în natură de către asociaţi
(valoarea de aport), realizate din producţie proprie (cost de producţie) şi din
alte surse.
se creditează cu valoarea stocurilor ieşite din gestiune prin consum, vânzare
şi alte destinaţii,
soldul final debitor reprezintă valoarea contabilă de intrare a bunurilor şi
serviciilor în stoc sau în sold la sfârşitul exerciţiului financiar.
Valoarea de înregistrare în conturi a elementelor de stocuri poate fi
reprezentată de:
 costul de achiziţie pentru stocurile achiziţionate de la terţi sub formă de
materii prime şi materiale, materiale de natura obiectelor de inventar,
mărfuri sau ambalaje;
 costul de producţie pentru stocurile obţinute din producţie proprie.
68
Conturile de creanţe pe termen scurt reflectă relaţiile de decontare cu clienţii şi terţe
persoane privind creanţele întreprinderii.
După conţinutul economicsunt conturi de bilanţ care furnizează informaţii
cu privire la natura şi mărimea creanţelor cu termene de încasare mai mici
de un an.
După funcţia contabilă sunt conturi de activ, care funcţionează astfel:
se debitează cu:
 valoarea creanţelor asupra terţilor privind bunurile vândute pe credit
comercial;
 efectele comerciale primite de la terţi, avansurile şi aconturile
acordate;precum şi
 creanţele asupra acţionarilor din operaţiuni privind capitalul subscris şi
nevărsat.
se creditează la decontarea creanţelor prin încasare şi anulare.
soldul final debitor reflectă creanţele unităţii asupra terţelor persoane.
Valoarea de înregistrareîn conturi a creanţelor pe termen scurt este
valoarea nominală, dată de suma lichidităţilor de încasat pentru valoarea de
întrebuinţare a valorilor economice avansate, care au generat apariţia
creanţei respective.
Conturile de datorii pe termen scurtreflectă fondurile furnizate de terţi pentru o

perioadă mai mică de un an, pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un
echivalent valoric, concretizate în: datorii faţă de furnizori, datorii faţă de furnizorii de
imobilizări, efecte comerciale de plătit sau datorii faţă de creditori diverşi.
După funcţia contabilă sunt conturi de pasiv, care funcţionează astfel:
se creditează cu valoarea datoriilor create faţă de terţi.
se debitează la decontarea datoriilor.
soldul final creditor reprezintă datoriile pe termen scurt neachitate aflate în
curs de decontare la finele perioadei.
Valoarea de înregistrare în conturi a datoriilor pe termen scurt este
valoarea nominală, dată de suma lichidităţilor ce urmează a plătite pentru
valoarea de întrebuinţare a contrapartidei acordată de terţi.
Conturile de investiţii financiare pe termen scurt şi disponibilităţi

băneştievidenţiază existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti din conturile deschise la
bănci, din casieria unităţii sau a altor valori de trezorerie.
69
După funcţia contabilăsunt conturi de activ (excepţie face contul
5121 care este cont bifuncţional, majoritar de activ), care funcţionează
astfel:
se debitează cu:
 intrările de titluri de plasament sau alte valori financiare;
 cu primirea la bancă a valorilor de încasat;
 cu dobânzile de încasat; şi
 cu încasările de sume băneşti.
se creditează cu:
 ieşirile de titluri de plasament, valori financiare;
 cu decontarea valorilor şi dobânzilor de încasat; şi
 plăţile de sume băneşti.
soldul final debitor evidenţiază titlurile de plasament, valorile de încasat şi
disponibilităţile băneşti aflate în inventarul entităţii patrimoniale.
Conturile de regularizareau ca rol separarea şi urmărirea în timp a cheltuielilor şi a

veniturilor înregistrate în cursul unui exerciţiu financiar care afectează rezultatul exerciţiului
următor. Se includ aici:
contul 471 “Cheltuieli înregistrate în avans”;evidenţiază cheltuielile
anticipate cu chirii, prime de asigurare, dobânzi înregistrate în avans.
După conţinutul economic esteun cont bilanţier.
După funcţia contabilăeste cont de activ.
contul 472 “Venituri înregistrate în avans”; evidenţiază veniturile
realizate anticipat din chirii încasate, asigurări sau dobânzi.
După conţinutul economic este un cont bilanţier.
După funcţia contabilăeste cont de pasiv.
Conturile rectificativeau rolul de a corecta valoarea contabilă brută a elementelor

patrimoniale atunci când aceasta este alta decât valoarea actuală determinată cu ocazia
inventarierii. În această categorie sunt incluse:
conturile de amortizare a imobilizărilor (reflectă deprecierea ireversibilă a activelor
imobilizate);
conturile de ajustări privind deprecierea imobilizărilor, stocurilor, creanţelor sau
a elementelor de trezorerie (reflectă deprecierea reversibilă).
Conturile de cheltuieli evidenţiază resursele aflate în curs de utilizare pentru

activitatea de exploatare și financiară a entităţii patrimoniale.
După conţinutul economic sunt conturi de procese economice.
După funcţia contabilă sunt conturi de activ, care funcţionează astfel:
70
Se debitează cu:
 cheltuieli prin angajamente faţă de terţi şi plăţi din contul la bancă sau în numerar;
 cheltuieli privind consumul de elemente de stoc necesare producţiei sau activităţii
curente şi vânzările de mărfuri;
 cheltuieli privind activele imobilizate cedate sau scoase din activ;
 cheltuieli calculate privind amortizarea imobilizărilor sau ajustarea imobilizărilor,
stocurilor, creanţelor sau a elementelor de trezorerie.
Se creditează la repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului perioadei aferente
ocazionării cheltuielilor.
La sfârşitul perioadei nu prezintă sold final (ca regulă: sunt conturi soldate, lucrează
doar pe rulaje).
Conturile de venituri înregistrează veniturile brute obţinute în activitatea de exploatare și

financiară a entităţii patrimoniale.
După conţinutul economic sunt conturi de procese economice.
După funcţia contabilă sunt conturi de pasiv, care funcţionează astfel:
Se creditează cu:
 Veniturile rezultate din vânzarea de produse, mărfuri, lucrări executate sau servicii
prestate;
 Veniturile din producţia de produse, semifabricate, imobilizări sau producţie
neterminată;
 Venituri din cedarea activelor imobilizate.
Se debitează la încorporarea veniturilor la rezultatul perioadei.
La sfârşitul perioadei nu prezintă sold final (similar conturilor de cheltuieli).
Contul de profit şi pierdere este contul care preia totalitatea cheltuielilor (în debitul
contului) şi a veniturilor aferente aceleiaşi perioade (în creditul contului), înregistrate în aceeaşi
entitate patrimonială.
După conţinutul economic este un cont de bilanţ.
După funcţia contabilă este un cont bifuncţional:
 Soldul final creditor reflectă profitul net;
 Soldul final debitor reflectă pierderea netă.
71
Sarcina de lucru 1
Prezintăconţinutul şi funcţiunea conturilor de imobilizări.
Rezumat
Planul General de Conturi grupează mulţimea conturilor în patru
categorii: conturi bilanţiere, conturi de rezultate, conturi de gestiune şi
conturi înafara bilanţului.
1. Pentru a transforma formula contabilă “ 5121 = 456 | 1.500 | 1.500 |”
în articol contabil, se adaugă explicaţia:
a) se înregistrează depunerea aportului în bani de către un asociat, ca urmare a subscrierii la capitalul
social, conform Extrasului de cont nr...din....;
b) se înregistrează subscrierea capitalului social, aportul urmând a fi depus în bani, în contul la bancă,
conform Contractului de societate;
c) restituirea în bani, a aportului depus de un asociat care a hotărât să se retragă din societate, conform
Registrului de casă nr.... din....;
d) încasarea dividendelor cuvenite acţionarilor, conform Extrasului de cont nr...din....;
e) plata dividendelor cuvenite acţionarilor, conform Extrasului de cont nr...din....;
2. Conturile de mijloace au funcţia contabilă:

a) de pasiv;
b) de debitare;
c) de creditare;
d) de activ;
e) de finanţare.
3. Conturile de resurse au funcţia contabilă:

a) de creditare;
b) de finanţare;
c) de activ;
d) de debitare;
e) de pasiv.
4. Documentul în baza căruia se consemnează înregistrările în contabilitate, se numeşte:

a) document contabil;
b) Registru Jurnal;
c) document justificativ;
d) Registru Cartea Mare;
e) factură.
72
5. Contul 442 “Taxa pe valoarea adăugată”, după funcţia contabilă este:
a) cont de activ;
b) cont bifuncţional;
c) cont de impozitare;
d) cont de pasiv;
e) cont de facturare.
6. În contabilitatea unei entităţi sunt considerate produse finite, bunurile care îndeplinesc condiţiile:
a) au parcurs toate fazele procesului tehnologic;
b) au fost achiziţionate de la terţi;
c) au fost achiziţionate în scopul revânzării;
d) corespund standardelor de calitate;
e) au fost recepţionate şi au întocmite documentele de predare la depozit.
7. Din categoria imobilizărilor, nu sunt amortizabile:

a) programele informatice;
b) terenurile;
c) cheltuielile de constituire;
d) amenajările de terenuri;
e) construcţiile speciale.

1. a
2. d
3. e
4. c
5. b
6. a,d,e
7. b
4.2. Documentele contabile
Organizarea contabilităţii oricărei unităţi patrimoniale necesită, printre altele, folosirea

mai multor categorii de acte oficiale, înscrisuri denumite documente contabile care asigură atât
reflectarea operaţiilor economico-financiare ce afectează patrimoniul, cât şi crearea premiselor
necesare pentru prelucrarea, stocarea şi raportarea ulterioară a datelor şi respectiv informaţiilor
obţinute. De altfel, organizarea contabilităţii la nivelul exigenţelor asumate nu poate fi
concepută fără existenţa unui sistem de documente contabile judicios elaborate şi utilizate după
reguli bine stabilite.
În acest sens se reţine că Ministerul Finanţelor, în cadrul reglementărilor referitoare la
noul sistem de contabilitate, a elaborat "Nomenclatorul privind modelele registrelor şi
formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă".
73
Datele şi informaţiile proprii circuitului economic sunt consemnate în documentele
contabile.
Formularele folosite ca documente contabile pot fi:
 formulare tipizate - au conţinutul, forma şi formatul prestabilit şi imprimat;
Documentele tipizate, sunt utilizate în mod frecvent, iar conţinutul, forma şi formatul
lor sunt unitare, fiind stabilite de către direcţia de resort din cadrul Ministerului Finanţelor.
Aceste documente sunt consemnate în Nomenclatorul amintit anterior. Fiecare dintre ele se
foloseşte pentru operaţii de aceeaşi natură şi are caracter obligatoriu pentru toate unităţile
patrimoniale.
Tipizarea documentelor contabile contribuie, printre altele, la uşurarea completării şi
verificării lor şi totodată la satisfacerea atât a cerinţelor privind prelucrarea automată a datelor
pe care le conţin, cât şi a celor de informare ale utilizatorilor.
 formulare netipizate - nu au conţinutul, forma şi formatul stabilite, utilizarea
acestora fiind lăsată la latitudinea societăţilor.
Documentele contabile netipizate, cum sunt: situaţiile de repartizare a diferenţelor de
preţ, de determinare a costurilor efective, de fundamentare a indicatorilor bugetului de venituri
şi cheltuieli şi altele, se folosesc în mod ocazional, iar conţinutul, forma şi formatul lor se
stabilesc la nivelul fiecărui agent economic în funcţie de necesităţile proprii de informare.
În funcţie de modul de întocmire şi de rolul lor în cadrul sistemului informaţional-
decizional, documentele contabile pot fi:
 documente justificative;
 registre de contabilitate; şi
 documente de sinteză şi raportare.
4.2.1. Documente justificative: noţiune, conţinut, întocmire

Documentele justificative reprezintă sursa de date pentru înregistrările din
contabilitate, registrele de contabilitate permit înregistrarea şi stocarea datelor cu ajutorul
sistemului de conturi, iar documentele de sinteză şi raportare centralizează şi transmit
informaţiile.
Documentul justificativreprezintă un act scris întocmit pentru consemnarea la

origine aoperaţiunilor contabilizabile, care serveşte ca dovadă a înfăptuirii acestora.
Documentele justificative au în conţinut două categorii de elemente:
74
elemente comune tuturor documentelor: denumirea, numărul şi data documentului,
denumirea şi sediul unităţii, conţinutul operaţiunii, menţionarea părţilor care participă la
efectuarea operaţiunii,datele cantitative şi valorice ş.a.;
elemente specifice (neobligatorii); diferă de la o categorie de documente la alta şi
au ca scop detalierea operaţiunii respective, furnizând informaţii cu privire la: conţinutul
operaţiei consemnate; baza legală pentru efectuarea operaţiei, atunci când este cazul; datele
cantitative; preţurile unitare şi valorile sau numai date valorice parţiale şi totale, după caz; alte
elemente care sunt necesare ulterior pentru efectuarea operaţiilor de prelucrare şi verificare a
documentelor justificative, cum este cazul diferitelor coduri pentru prelucrarea electronică a
datelor.
Întocmirea sau completarea documentelor justificative se face cu uşurinţă pentru
elementele comune, care pentru marea majoritate a operaţiilor de aceeaşi natură se repetă,
documentele în cauză fiind identice. Pentru completarea elementelor specifice sunt necesare, de
regulă, anumite calcule, cunoaşterea specificului operaţiilor respective şi implicit un volum mai
mare de muncă.
Întocmirea propriu-zisă a documentelor justificative sau definitivarea acestei
operaţiuni, după caz, se efectuează la locul şi atunci când se înfăptuieşte operaţia care se
consemnează, folosindu-se cerneală, pastă, creion chimic sau mijloace tehnice de calcul. În
acest sens se are în vedere structura documentelor justificative care poate permite completarea
lor atât manual, cât şi cu mijloace tehnice de calcul sau numai manual (chitanţe, deconturi de
cheltuieli şi altele).
În ceea ce priveşte operaţiunea de completare se reţine că pentru documentele privind
operaţiunile băneşti în numerar şi prin bancă nu sunt admise corectări; atunci când intervin
greşeli se anulează documentul în cauză, întocmindu-se altul corect. Pentru documentele
justificative referitoare la celelalte operaţii economice şi financiare este admis să se corecteze
greşelile de completare, însă acestea trebuie să fie barate cu o linie şi să existe semnătura celui
care a făcut corectarea.
Prelucrarea documentelor justificative constituie o activitate importantă şi constă în
efectuarea mai multor operaţii necesare pregătirii lor pentru înregistrarea în contabilitate.
Astfel, se efectuează: gruparea sau sortarea documentelor pe categorii sau grupe de operaţii
omogene (de capitaluri, de active imobilizate necorporale, de active imobilizate corporale, de
stocuri etc.); se face evaluarea, dacă este cazul, şi se determină valoarea totală a documentului;
se întocmesc centralizatoare pentru documentele care conţin operaţii de aceeaşi natură; se
consemnează pe fiecare document justificativ, atunci când se înregistrează în mod individual, şi
pe fiecare document centralizator simbolurile conturilor sintetice şi analitice debitoare şi
creditoare sau altfel spus se înscriu formulele contabile, operaţie denumită şi contarea
documentelor.
75
4.2.2. Verificarea documentelor
Verificarea documentelor justificative are loc după ce s-a efectuat prelucrarea şi
reprezintă operaţiunea premergătoare înregistrării în contabilitate, având ca scop eliminarea sau
corectarea eventualelor erori care s-au făcut anterior. În funcţie de aspectele urmărite,
verificarea documentelor se referă la aspecte ce privesc forma, precum şi fondul (conţinutul),
cum sunt:
verificarea formei documentului justificativ - are ca scop să constate dacă s-a
folosit formularul corespunzător operaţiei consemnate în document, dacă au
fost întocmite toate exemplarele, dacă s-au respectat normele de întocmire,
dacă este întocmit clar, citeţ, dacă conţine semnăturile corespunzătoare;
verificarea aritmetică - urmăreşte depistarea eventualelor erori de scriere a
sumelor şi de efectuare a calculelor;
verificarea de fond- constă în verificarea respectării dispoziţiilor legale privind
realitatea, necesitatea, oportunitatea şi legalitatea operaţiilor consemnate în
documentele justificative;
verificarea realităţii, necesităţii şi oportunităţii;
verificarea legalităţii operaţiei are în vedere dacă operaţia economică s-a
efectuat cu respectarea dispoziţiilor şi actelor normative în vigoare.
Oportunitatea constă în efectuarea operaţiei economice în momentul potrivit, cel mai
favorabil, când se prilejuiesc eforturi minime. Această cerinţă sau trăsătură este în
interdependenţă cu cea privind economicitatea, care la rândul său impune ocazionarea unui
nivel minim de cheltuieli în vederea desfăşurării unei activităţi rentabile.
Operaţiunea de verificare, inclusiv a exactităţii conturilor debitoare şi creditoare, se
confirmă prin semnătura salariatului care a efectuat-o, iar erorile care se depistează se
corectează, după caz, de către acesta sau de cel care a întocmit documentul în cauză.Verificarea
se poate extinde, atunci când este cazul, la aspectele privind pregătirea documentelor în vederea
predării lor pentru a fi prelucrate cu mijloace tehnice de calcul, precum şi la cele referitoare la
situaţiile sau rapoartele obţinute în urma prelucrării.
Documentele justificative, în măsura în care au fost verificate şi erorile au fost
corectate, se înregistrează în documentele de evidenţă contabilă, după care sunt supuse
operaţiunii de clasare, de aşezare a lor într-o anumită ordine, şi apoi celei de arhivare, de
păstrare în cadrul unităţii pentru anumite intervale de timp stabilite în funcţie de natura
operaţiilor consemnate şi în raport cu prevederile legale din domeniu.
Documentele justificativereprezintă sursa de date pentru înregistrările din

contabilitate, registrele de contabilitate permit înregistrarea şi stocarea datelor cu ajutorul
76
sistemului de conturi, iar documentele de sinteză şi raportare centralizează şi transmit
informaţiile.
Regimul juridic al documentelor justificative în formă electronică ce conţin date

privind operaţiunile economice de schimb sau vânzare de bunuri sau servicii între persoane
care emit şi primesc facturi, bonuri fiscale sau chitanţe în formă electronică este reglementat de
Legea 260/19.07.2007, aplicabilă de la 1 ianuarie 2008, cu modificările și completările
ulterioare.
Conform acestei legi, facturile, bonurile fiscale şi chitanţele în formă electronică
constituie documente justificative în înţelesul Legii contabilităţii.
Factură în formă electronicăeste documentul în formă electronică ce caracterizează în
mod unic şi neechivoc schimbul sau vânzarea de bunuri sau servicii, semnat cu semnătură
electronică şi purtând marca temporală, care conţine datele cuprinse în formularul facturii şi
care este înregistrat pe medii compatibile cu prelucrarea automată a datelor;
Pachet de facturi în formă electronicădesemnează două sau mai multe facturi în
formă electronică, emise la momente de timp diferite şi transmise către acelaşi beneficiar la
acelaşi moment de timp, iarlotul de facturi în formă electronică– două sau mai multe facturi
în formă electronică, emise la momente de timp diferite şi transmise către beneficiari diferiţi la
acelaşi moment de timp;
Bonul fiscal în formă electronicăşi chitanţa în formă electronicăsunt documente
financiar-fiscale care întrunesc toate condiţiile impuse de prevederile legale în materie
referitoare la conţinut, emise de echipamentele electronice de marcat, care conţin date
înregistrate pe medii compatibile cu prelucrarea automată a datelor, semnate cu semnătură
electronică şi purtând marca temporală.
Persoana fizică sau juridică ce emite facturi, denumită emitent, poate să opteze pentru
emiterea facturilor în formă electronică, sau pe suport de hârtie.
Emitentul este obligat să ţină evidenţa facturilor electronice emise într-un registru
electronic de evidenţă a facturilor în formă electronică şi să menţioneze existenţa unui
exemplar pe suport de hârtie, dacă este cazul.
În situaţia în care se impune anularea facturilor, emitentul facturii în formă electronică
şi beneficiarul acesteia încheie un act juridic prin care se specifică anularea de comun acord a
facturii sau a facturilor respective şi care conţine:
a) seria şi numărul fiecărei facturi anulate;
b) data emiterii fiecărei facturi anulate;
c) data transmiterii fiecărei facturi anulate;
d) data anulării;
e) semnătura olografă a părţilor şi ştampila, unde este cazul.
77
Actul juridic se întocmeşte în 3 exemplare, din care un exemplar rămâne emitentului,
unul beneficiarului, iar al treilea este păstrat de către persoana abilitată să opereze anularea
facturii electronice. Atât emitentul, cât şi beneficiarul operează modificarea în documentele
care au avut la bază facturile respective, precum şi în Registrul electronic de evidenţă a
facturilor în formă electronică.
Emitentul facturii în formă electronică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să utilizeze un sistem informatic omologat de Autoritatea Naţională pentru
Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei;
b) să dispună de mijloace tehnice şi umane corespunzătoare pentru garantarea
securităţii, fiabilităţii şi continuităţii serviciilor de prelucrare a datelor în formă electronică;
c) să folosească personal cu cunoştinţe de specialitate în domeniul tehnologiei
semnăturii electronice şi o practică suficientă în ceea ce priveşte procedurile de securitate
corespunzătoare;
d) să fie în măsură a gestiona şi arhiva toate informaţiile privind fiecare factură în formă
electronică emisă, pe perioada de timp stabilită prin normele legale în vigoare;
e) să utilizeze sisteme omologate pentru arhivarea de facturi în formă electronică în
conformitate cu prevederile Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă
electronică. Pe durata arhivării, persoanele care au responsabilitatea arhivării vor lua măsuri ca
orice factură în formă electronică să poată fi accesată numai de către emitent, beneficiar sau
organele abilitate prin lege. Termenul de arhivare al bonurilor fiscale şi bonurilor emise de
casele de marcat şi de către bancomatele bancare, în formă electronică, va fi acelaşi cu cel
prevăzut pentru cele emise pe suport de hârtie.
4.2.3. Registrele de contabilitate

Documentele de evidenţă contabilă, denumite în activitatea practică registre de
contabilitate, au în general caracter obligatoriu pentrutoate unităţile patrimoniale şi asigură
înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor consemnate în documente justificative. Ele
se prezintă sub forma unor registre sau foi volante şi listări informatice legate sub formă de
registru, cu conţinut şi formă adecvate scopului pentru care sunt elaborate. Consemnările în
registre constituie fişierul de date pentru evidenţa contabilă curentă, iar fiecare registru
furnizează informaţiile necesare pentru unul sau mai multe elemente patrimoniale.
Registrele de contabilitate reprezintă documente sub forma unor caiete, registre legate,
fişe, sau situaţii şi listări informatice cu ajutorul cărora se înregistrează cronologic şi sistematic
în contabilitate, operaţiunile economice şi financiare.Conform art.20 din Legea contabilităţii,
registrele de contabilitate obligatorii sunt:
 Registrul-Jurnal,
 Registrul-Inventar şi,
78
 Registrul “Cartea Mare”.
Registrul-Jurnal şi Registrul-Inventar au regim de înregistrare la organele fiscale, unde
se depun numerotate, şnuruite şi parafate, reprezentând probă în litigii.
Registrul-Jurnaleste un document contabil obligatoriu, folosit pentru înregistrarea

operaţiunilor economico-financiare în ordine cronologică. Registrul-Jurnal are un caracter unic
pentru toţi agenţii economici şi se poate prezenta în două forme:
 Registre auxiliare sau analitice - se diferenţiază în raport de genul de operaţii
înregistrate şi cuprind: jurnalul aprovizionărilor, jurnalul de încasări şi plăţi şi jurnalul pentru
operaţii diverse;
 Registre generale- sunt destinate redării înregistrării sintetice pe baza registrelor
auxiliare şi se prezintă sub forma unor centralizatoare.
Jurnalele auxiliare sau cele combinate se utilizează de către unităţile patrimoniale cu
volum mare şi foarte mare de operaţiuni contabile, deschizându-se pe genuri sau grupe
omogene de operaţii economico-financiare, cum sunt cele privind operaţiile de casă şi băneşti,
decontările cu furnizorii, decontările cu clienţii, avansurile spre decontare ş.a. Structura acestor
jurnale se diferenţiază în funcţie de natura operaţiilor pentru care se folosesc.
REGISTRUL JURNAL nr.1
Unitatea...................
Luna............... pag....
Nr. Data Documentul Explicaţia Simbol cont Sumele

înreg. înreg.
Felul Nr. Data D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 12.III Factura 48 10.III Furnizorul 301 401 100 124
“Star”S.R.L. 4426 24
2 14.III Factura 106 13.III Furnizorul 3021 401 50 62
“Martin”S.A 4426 12
Registrul Cartea Mare este folosit pentru înregistrarea şi gruparea operaţiilor

economice şi financiare în raport de natura lor, iar în cadrul fiecăreia în ordine cronologică.
Cele mai utilizate forme sub care se prezintă sunt fişele de cont:
 Fişe de cont pentru operaţii diverse, utilizate pentru evidenţa analitică a
furnizorilor, clienţilor, a creditorilor etc.
Fişa de cont
Contul...........
Simbol cont........ Pag......
79
Număr
Data Simbol cont
din Documentul Explicaţii Rulaje Sold D/ C
înreg. corespondent
jurnal
Fel Nr. Debit Credit
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 Fişe de cont pentru valori materiale, folosite pentru evidenţa analitică a valorilor
materiale ( materii prime, materiale, produse, mărfuri etc.)
U/M Magaz
Fişa de cont pentru valori materiale Cod ia
Preţ Simbol
unitar cont
Dat Document Cantitate Valoare
a Felul Nr. Intrată Ieşită Stoc Debit Credit Sold
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Registrul-inventar se întocmeşte cu prilejul efectuării inventarierii generale a

patrimoniului şi anume: la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an, în cazul fuzionării sau
încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. El asigură stabilirea rezultatelor
inventarierii patrimoniului, precum şi a conţinutului unor posturi din bilanţ, putând fi folosit ca
probă în litigii. Se întocmeşte într-un singur exemplar şi conţine elementele patrimoniale
inventariate şi grupate după natura lor. Are caracter de document cu regim special, parafându-
se la organele fiscale teritoriale la începerea şi încetarea activităţii, precum şi la începerea unui
nou registru.
Registrul-Inventar, cuprinde două părţi: listele de inventariere şi recapitulaţia

inventarului. În cadrul recapitulaţiei, datele prelucrate din listele de inventariere sunt grupate
pe structuri patrimoniale de activ şi cele de datorii. Modelul Registrului-Inventar se prezintă
astfel:
Recapitulaţia Diferenţe de evaluare

Nr. Valoarea
elementelor (de înregistrat)
crt.
inventariate Contabilă Inventar Cauze
Valoare
(cost istoric) (actuală) diferenţe
1 2 3 4 5 6
80
Registrele de contabilitate, aşa cum prevede regulamentul contabil, se utilizează în
strictă concordanţă cu destinaţia pe care o au, completându-se în mod ordonat pentru a permite
în orice moment identificarea şi controlul operaţiilor patrimoniale efectuate.
4.2.4. Documentele contabile de sinteză

Cunoscute sub denumirea de Situaţii Financiare, documentele contabile de sinteză
permit prezentarea sub formă de indicatori economico-financiari a situaţiei patrimoniului şi a
rezultatelor obţinute ca urmare a centralizării datelor înregistrate cu ajutorul sistemului de
conturi.
Documentele de sinteză şi raportare se compun din:
 bilanţul contabil,
 contul de rezultate,
 note explicative şi
 situaţia fluxurilor de trezorerie.
Situaţiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacţiilor şi ale altor
evenimente, grupându-le în clase cuprinzătoare conform caracteristicilor economice. Aceste
clase sunt numite structurile situaţiilor financiare.
Structurile bilanţului legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt:
activele, datoriile şi capitalul propriu.
Acestea sunt definite după cum urmează:
a) un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
întreprindere;
b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează
beneficii economice;
c) capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Structurile contului de profit şi pierdere, legate în mod direct de evaluarea
performanţei, sunt veniturile şi cheltuielile.
Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru
alţi indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe acţiune. Veniturile şi
cheltuielile constituie elemente direct legate de măsurarea profitului. Recunoaşterea şi
măsurarea veniturilor şi a cheltuielilor, şi deci a profitului, depind parţial de conceptele de
capital şi de menţinere a nivelului capitalului, concepte utilizate de întreprinderi în elaborarea
situaţiilor financiare.
Elementele de venituri şi cheltuieli sunt definite după cum urmează:
81
a) veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor,
care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii
ale acţionarilor;
b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate
din distribuirea acestora către acţionari.
Recunoaşterea structurilor situaţiilor financiare
Recunoaşterea este procesul încorporării în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere a
unui element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere. Acest proces implică descrierea în
cuvinte a respectivului element şi asocierea unei anumite sume, precum şi includerea
respectivei sume în totalul bilanţului sau al contului de profit şi pierdere. Elementele care
satisfac criteriile de recunoaştere trebuie prezentate în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere.
Un element care corespunde definiţiei unei structuri a situaţiei financiare trebuie
recunoscut în cazul în care:
a) este probabil ca, în viitor, un beneficiu economic asociat să intre sau să iasă în sau
din întreprindere; şi
b) elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.
Conceptul de probabilitate este utilizat pentru criteriile de recunoaştere referitoare la
gradul de incertitudine în realizarea unui beneficiu economic viitor asociat unui element. Acest
concept este impus de incertitudinea ce caracterizează mediul în care îşi desfăşoară activitatea
orice întreprindere
A doua condiţie pe care un element trebuie să o îndeplinească pentru a fi recunoscut
este ca acesta să aibă un cost sau o valoare ce poate fi evaluată în mod credibil. În multe
cazuri costul sau valoarea trebuie estimată; folosirea unor estimări rezonabile constituie o parte
esenţială în elaborarea situaţiilor financiare şi nu influenţează credibilitatea lor. În cazul în care
totuşi nu poate fi realizată o estimare rezonabilă, elementul nu va fi recunoscut în bilanţ sau în
contul de profit şi pierdere.
Un element care la un anumit moment nu mai corespunde criteriilor de recunoaştere
poate fi recunoscut mai târziu ca urmare a unor circumstanţe sau evenimente ulterioare.
Un activ este recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui
beneficiu economic viitor de către întreprindere şi activul are un cost sau o valoare care poate fi
evaluată în mod credibil. Un activ nu este recunoscut în bilanţ atunci când este improbabil ca
intrarea de numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare.
O datorie este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabil că o ieşire de
resurse, purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligaţii prezente, iar
82
valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil. În practică
obligaţiile rezultate din contracte în care nu s-au respectat încă obligaţiile contractuale (de
exemplu, datoriile pentru stocuri comandate, dar neprimite încă) nu sunt în general recunoscute
ca datorii în situaţiile financiare.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc o
creştere a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării unei
datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Aceasta presupune că recunoaşterea
veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii activelor sau a reducerii datoriilor
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc o
reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creşterii unei
datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. De fapt aceasta înseamnă că
recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reducerii
activelor.
O cheltuială este recunoscută imediat în contul de profit şi pierdere atunci când un cost
nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când şi în măsura în care viitoarele
beneficii economice nu corespund sau încetează să mai corespundă condiţiilor pentru
recunoaşterea în bilanţ sub formă de activ.
Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situaţiilor
financiare vor fi recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere. Aceasta presupune
alegerea unei anumite baze de evaluare.
În situaţiile financiare pot fi utilizate diverse baze de evaluare, fie individual, fie în
diverse combinaţii. Ele includ următoarele:
a) costul istoric: activele sunt înregistrate la suma plătită în numerar sau în echivalente
ale numerarului sau la valoarea justă din momentul cumpărării lor; datoriile sunt înregistrate la
valoarea echivalentelor obţinute în schimbul obligaţiei sau, în anumite împrejurări (de exemplu,
impozitul pe profit), la valoarea ce se aşteaptă să fie plătită în numerar sau în echivalente ale
numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor;
b) costul curent: activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau în echivalente ale
numerarului, care ar trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziţionat în
prezent; datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată în numerar sau în echivalente ale
numerarului, necesară pentru a deconta în prezent obligaţia;
c) valoarea realizabilă (de decontare a obligaţiei): activele sunt înregistrate la valoarea
în numerar sau în echivalente ale numerarului, care poate fi obţinută în prezent prin vânzarea
normală a activelor; datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare; aceasta reprezintă
valoarea neactualizată în numerar sau în echivalente ale numerarului, care trebuie plătită pentru
a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor;
83
d) valoarea actualizată: activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor
intrări nete de numerar, care urmează să fie generate în derularea normală a activităţii
întreprinderii.
Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea situaţiilor
financiare este costul istoric. Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare.
În elaborarea situaţiilor financiare majoritatea întreprinderilor adoptă conceptul
financiar al capitalului. Conform acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau
cu capitalul propriu al întreprinderii. Conform conceptului fizic al capitalului, cum ar fi
capacitatea de exploatare, capitalul reprezintă capacitatea de producţie a întreprinderii,
exprimată, de exemplu, în unităţi de producţie pe zi.
Conceptele privind capitalul conduc la apariţia următoarelor concepte de menţinere a

nivelului capitalului:
a) menţinerea capitalului financiar. Conform acestui concept, profitul se obţine doar
dacă valoarea financiară (sau monetară) a activelor nete la sfârşitul perioadei este mai mare
decât valoarea financiară (sau monetară) a activelor nete la începutul perioadei, după
excluderea oricăror distribuiri către proprietari şi a oricăror contribuţii din partea proprietarilor
în timpul perioadei analizate.
Menţinerea capitalului financiar poate fi evaluată atât în unităţi monetare nominale, cât
şi în unităţi de putere constantă de cumpărare;
b) menţinerea capitalului fizic. Conform acestui concept, profitul se obţine doar atunci
când capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a întreprinderii (sau resursele,
respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacităţi) la sfârşitul perioadei depăşeşte
capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei, după ce s-a exclus orice distribuire către
proprietari şi orice contribuţie din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.
Conceptul de menţinere a capitalului fizic necesită adoptarea costului curent ca bază de
evaluare.
Conceptul de menţinere a capitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze
de evaluare. Selectarea bazei în cazul acestui concept depinde de tipul capitalului financiar pe
care întreprinderea doreşte să îl menţină.
Conform conceptului de menţinere a capitalului financiar, unde capitalul este definit
în termenii unităţilor monetare nominale, profitul reprezintă creşterea capitalului monetar
nominal de-a lungul perioadei.
Conform conceptului menţinerii capitalului fizic, unde capitalul este definit în
termenii capacităţii fizice de producţie, profitul reprezintă creşterea acestui capital în cursul
perioadei.
84
Alegerea bazelor de evaluare şi a conceptului de menţinere a nivelului capitalului va
determina modelul contabil utilizat pentru elaborarea situaţiilor financiare.
O entitate prezintă situaţia fluxurilor de numerar pentru fiecare perioadă pentru
care sunt prezentate situaţiile financiare anuale. Situaţia fluxurilor de numerar prezintă modul
în care o entitate generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar.
În contextul întocmirii acestei situaţii:

- fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar;
- numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere;
- echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide,
care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc
nesemnificativ de schimbare a valorii.
Situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar ale entităţii din
cursul perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţie şi de finanţare.
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi generatoare de venituri ale entităţii,
precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.
Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de
alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.
Activităţile de finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale valorii şi
structurii capitalurilor proprii şi împrumuturilor entităţii.
Fluxurile de numerar exclud mişcările între elemente care constituie numerar sau
echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei
entităţi, şi nu din activităţile de exploatare, investiţie şi finanţare.
Gestiunea numerarului presupune plasarea excedentului de numerar în echivalente de
numerar.
Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar sunt structurate astfel:
Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere;
Inventarierea generală a patrimoniului;
Contabilitatea operaţiilor de regularizare privind: diferenţele de inventar,
amortizările, ajustările pentru deprecieri, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, delimitarea
în timp a cheltuielilor şi veniturilor;
Stabilirea balanţei conurilor după inventariere;
Determinarea rezultatului exerciţiului;
Distribuirea profitului sau finanţarea pierderii;
Redactarea bilanţului contabil.
85
Sarcina de lucru 2
Enumeră registrele de contabilitate obligatorii şi prezintăconţinutul
unuia dintre acestea.
Rezumat
Documentele justificative stau la baza oricărei operaţiuni contabilizabile
şi pot reprezenta probă în justiţie. Orice document justificativ sau
contabil trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi de fond.
1.Registrul Jurnal are calitatea de:
a) document de înregistrare sistematică;
b) document contabil obligatoriu;
c) document cu regim special;
d) document de înregistrare fiscală;
e) document centralizator.
2. Documentele justificative care stau la baza întocmirii Registrului Inventar sunt:

a) Registrul Jurnal;
b) listele de inventariere;
c) Registrul Cartea Mare;
d) procesul verbal de inventariere;
e) documentele de încasări şi plăţi.
3.Analiza contabilă reprezintă raţionamentul întreprins asupra fiecărei operaţiuni

economice cu scopul:
86
a) întocmirii Registrului Cartea-Mare;
b) determinării valorii Pasivului patrimonial;
c) stabilirii corespondenţei conturilor;
d) întocmirii balanţei de verificare;
e) determinării valorii Activului patrimonial.
4.Toate bunurile care urmează a fi inventariate, grupate pe gestiuni şi categorii de

bunuri, se înscriu în:
a) Lista de inventariere;
b) Registrul Jurnal;
c) declaraţia gestionarului;
d) Registrul Inventar;
e) Procesul verbal de inventariere.

1b; 2.b,d; 3. c; 4. a.
APLICATII PROPUSE SPRE REZOLVARE
87
I. Să se modeleze patrimoniul firmei STAR S.R.L. Iaşi cu ajutorul bilanţului iniţial cunoscând
următoarele13:
- firma are ca obiect de activitate producţia şi comercializarea, prin magazinele proprii de desfacere, a
produselor de panificaţie;
- capitalul social subscris este vărsat în proporţie de 80%;
- firma se află în al treilea an de activitate şi şi-a propus amortizarea cheltuielilor de constituire în 4
ani folosind metoda de amortizare liniară(repartizarea uniformă pe cei 4 ani);
- activele circulante reprezintă, ca valoare, 60% din total activ, din care elementele de stoc ocupă
40%;
- capitalul permanent este cu 15.000 lei mai mare decât capitalul propriu;
- datoriile comerciale au o valoare totală de 13.000 lei;
- imobilizările corporale sunt amortizate în proporţie de 30%.
II.Să se înregistreze deschiderea conturilor de activ şi a conturilor de pasiv la începutul

exerciţiului financiar utilizând contul 891 “Bilanţ de deschidere”.
III. După deschiderea conturilor de activ şi de pasiv, se cere înregistrarea cronologică prin
consemnarea articolelor contabile în Registrul Jurnal a următoarelor operaţiuni economice:
1.Se înregistrează aportarea diferenţei de capital astfel:60% reprezintă aport în bani depuşi în contul la
bancă, 40% reprezintă aport în natură (materii prime şi combustibili).
2.Se achiziţionează, conform Facturii, un utilaj la un preţ de cumpărare de 9.500 lei care necesită probe
tehnologice. Cheltuielile privind probele tehnologice sunt facturate de firma producătoare şi sunt în sumă de
500 lei, T.V.A.19%.
3.Pentru stingerea obligaţiei faţă de furnizorul de la operaţia 2, se emite un bilet la ordin, acceptat de
furnizor, scadent peste 10 zile.
4.Se achiziţionează, conform Facturii, materii prime, valoarea facturii este de 6.200lei.
5.Se primeşte cu titlu gratuit un mijloc de transport, conform Procesului verbal de predare-primire,
evaluat la 8.000lei (să se precizeze în baza cărei valori se stabileşte valoarea contabilă).
6.Din materiile prime existente în stoc, 40% se dau în consum în baza Bonului de consum.
7.Conform Centralizatorului bonurilor de consum, se înregistrează consumul de materiale auxiliare, în
valoare de 1.000lei.
8.Se înregistrează achitarea biletului la ordin scadent, emis la operaţia 5, conform Extrasului de cont.
9. Se recepţionează produse finite în valoare de 7.000lei, conform Bonului de predare(să se precizeze
ce reprezintă val. de 7.000 lei)
10. Se primeşte în contul la bancă suma de 1.500lei, reprezentând o parte din creanţa asupra clienţilor,
conform Extras de cont nr....din......
13
Structura elementelor patrimoniale, cat si valoarea atribuită acestora se stabilesc de către fiecare student, cu respectarea
condițiilor impuse de textul problemei.
88
11. Se achiziţionează un program informatic la costul de achiziţie de 3.000lei, T.V.A. 19%, conform
facturii fiscale nr....din.....
12.Din produsele finite recepţionate, 70% se livrează unui client la preţul de livrare de 6.000lei,
T.V.A.19%,conform Avizului de expediţie. Restul, 30%, se transferă în magazinul propriu de desfacere,
conform Bonului de transfer.
13.Conform contractului încheiat cu furnizorul de ambalaje, se achită acestuia un avans de 20% din
valoarea ambalajelor (1.500 lei) care urmează a fi livrate peste 10 zile, conform Ordinului de plată şi a
Extrasului de cont.
14.Se întocmeşte şi se trimite factura fiscală pentru produsele finite livrate; nu există diferenţe faţă de
Avizul de expediţie.
15.Se înregistrează, conform Extrasului de cont, primirea contravalorii produselor finite vândute.
16.Se acordă din casieria unităţii, în baza Dispoziţiei de plată, un avans spre decontare unui salariat în
sumă de 80lei, în vederea efectuării unei deplasări în interes de serviciu.
17.La întoarcerea din delegaţie, salariatul decontează avansul primit, conform Ordinului de deplasare
şi a Decontului de cheltuieli, astfel:
-cheltuieli de deplasare (diurna legalăşi transportul) 65lei;
-avans neutilizat 15lei.
18.Peste 3 zile, salariatul depune în casieria unităţii, conform Dispoziţiei de încasare,diferenţa de avans
(15lei).
19. Pe baza Listei de avans chenzinal, se înregistrează plata din casierie a avansului pe luna aprilie, în
sumă de 5.000lei.
20.Se înregistrează drepturile cuvenite personalului în sumă de 12.000lei conform statului de plată al
salariilor.
21. În baza statului de salarii se înregistrează următoarele reţineri din salarii:
- avans chenzinal 5.000 lei,
- impozit pe salarii 3.000 lei.
22.Se înregistrează salariile colaboratorilor astfel: salarii brute 4.200lei, impozit datorat 16%
23.Se ridică din contul la bancă şi se depune în casieria unităţii, conform Extrasului de cont şi a
Registrului de casă, numerar necesar achitării salariilor angajaţilor şi a colaboratorilor.
24. Pe baza semnăturilor de primire, se înregistrează achitarea salariilor angajaţilor şi achitarea
salariilor colaboratorilor din casieria unităţii.
25.Din totalul salariilor de achitat, 400lei reprezintă salarii neridicate la termen.
26.La inventarierea magaziei de materii prime se constată pe baza Listei de inventariere, lipsuri
imputabile în valoare de 500 lei valoare de înregistrare, care se impută gestionarului la valoarea de imputare
de 650 lei.
27. Societatea contractează un credit bancar pe termen scurt în sumă de 10.000lei, care se primeşte în
contul la bancă, conform Extrasului de cont.
89
28.Se înregistrează în baza scadenţarului amortizarea lunară a imobilizărilor corporale de 1.000lei.
29.Se înregistrează factura primită de la EON pentru consumul de energie electrică în valoare de
620lei (inclusiv T.V.A. 19%).
30.Se înregistrează consumul de apă în valoare de 400lei, T.V.A. 19%, facturat de RAJAC.
31.Se înregistrează reparaţiile efectuate de o firmă specializată, facturate la valoarea de 248lei, T.V.A.
19%.
32.Se primeşte şi se înregistrează factura pentru serviciile telefonice.Valoarea serviciilor telefonice
este de 300lei (inclusiv T.V.A. 19%).
33.Se înregistrează comisioane bancare în sumă de 100lei reţinute din contul la bancă, conform
Extrasului de cont.
34.Se achită cu ordine de plată facturile pentru consumul de apă, de energie, precum şi pentru
serviciile telefonice.
35. Societatea vinde un utilaj la un preţ negociat de 4.000 lei, T.V.A.19%, conform Facturii.
36. Se scoate din evidenţă utilajul cedat, la valoarea de înregistrare de 8.000 lei, amortizarea calculată
fiind de 5.000 lei.
37.Se achiziţionează un program informatic la un cost de achiziţie de 2.000lei, T.V.A.19%, conform
Facturii fiscale.
38.Se achită înainte de scadenţă contravaloarea facturii de la operaţia 37, unitatea beneficiind de un
scont de 1% din valoarea acesteia, conform Extrasului de cont.
39.În patrimoniul unităţii se află un utilaj cu o valoare de intrare de 10.000leişi o durată normală de
funcţionare 8 ani.Să se determine şi înregistreze amortizarea corespunzătoare celui de-al treilea an de
funcţionare, utilizând pentru calculul acesteia metoda lineară.
40.Se înregistrează rambursarea unui credit bancar pe termen lung ajuns la scadenţă în sumă de
15.000lei.
41.Se încasează în contul de la bancă suma de 12.500lei reprezentând chiria pentru spaţiul închiriat
unei firme, conform Contractului de închiriere.Suma reprezintă chiriaplătită pentru luna curentă şi pentru
următoarele 9 luni.
42.Se înregistrează dobânda corespunzătoare creditului bancar pe termen scurt, aferentă lunii în curs,
în sumă de 250lei.
43.Se înregistrează plata dobânzii datorate, conform Extrasului de cont.
44.În vederea obţinerii unui împrumut pe bază de obligaţiuni în sumă de 10.000 lei se subscriu 1000 de
obligaţiuni la o valoare nominală de 10lei/obligaţiune.Valoarea împrumutului s-a încasat în contul la bancă,
după cum rezultă din Extrasul de cont.
45.Se înregistrează dobânda datorată pentru împrumutul obligatar în sumă de 1.500lei.
46.Se plăteşte cu ordin de plată dobânda datorată.
47.Conform Procesul verbal al A.G.A. s-a hotărât plata dividendelor aferente anului încheiat în valoare
de 4.000 lei. În acest scop s-a ridicat de către casier suma aferentă din contul la bancă.
90
48.La aceeaşi dată se înregistrează, conform Registrului de casă, plata către acţionari a dividendelor.
49.Se înregistrează regularizarea T.V.A. şi se stabileşte T.V.A. de plată sau de recuperat aferentă
perioadei.
50.Se înregistrează închiderea conturilor de venituri şi de cheltuieli şi se determină rezultatul
perioadei. Dacă acesta este unul favorabil (profit brut), să se calculeze şi înregistreze impozitul pe profit în
cotă de 16%.
IV. După consemnarea operaţiunilor în Registrul Jurnal se cere înregistrarea sistematică şi
întocmirea registrului Cartea Mare
V. Pentru verificarea corectitudinii înregistrărilor cronologice şi sistematice, se cere întocmirea
balanţei de verificare pe rulaje.
BIBLIOGRAFIE
1. Brabete V., Drăgan, C., Bazele contabilităţii conforme cu directivele europene, Editura Universitaria,
Craiova, 2011.
2. Budugan D., Georgescu I., Pavaloaia L., Bazele contabilităţii. Cadrul conceptual şi aplicaţii, Editura
Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, 2014.
3. Feleagă Niculae, Ionaşcu Ion, Tratat de contabilitate financiară, vol. I-II, Editura Economică, Bucureşti,
1998.
4. Florea, G., Bazele contabilităţii, suport de curs, an universitar 2019-2020.
5. Horomnea, E., Fundamentele ştiinţifice ale contabilităţii. Doctrină, Concepte. Lexicon., Editura Tipo
Moldova, Iaşi, 2008.
6. Lungu C, Caraiani C, Introducere in contabilitate, Ediţia a 3-a, Editura ASE, Bucureşti, 2018.
7. Matiş D., Bazele contabilității. Fundamente și premise pentru un raționament profesional autentic,
Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2010.
8. Needles, B., Henry R. Anderson, H., Caldwell, J., Principiile de bază ale contabilităţii, Ediţia a V-a,
Editura ARC, Chişinău, 2001.
9. Popa, I. E., Cardoş, V. D., Ienciu, A. I., Şpan, G. A., Martinez Garcia, F. J, Del Corte, J. M., Bazele
contabilităţii. Aplicaţii practice în entităţile din România, Editura Intelcredo, Deva, 2011.
***OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
Monitorul Oficial al României, nr.963 din 30 decembrie 2014.
***OMFP nr. 2861.2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, Monitorul Oficial al României, nr. 704 din
20/10/2009.
91
***OMFP nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, Monitorul Oficial al României, nr.
910/9.12.2015.
PLANUL DE CONTURI GENERAL

(OMFP 1.802/2014)
CLASA 1 - CONTURI DE CAPITALURI, PROVIZIOANE, ÎMPRUMUTURI ȘI DATORII ASIMILATE
10. Capital și rezerve

101. Capital
1011. Capital subscris nevărsat (P)
1012. Capital subscris vărsat (P)
1015. Patrimoniul regiei (P)
1016. Patrimoniul public (P)
1017. Patrimoniul privat (P)
1018. Patrimoniul institutelor naționale de cercetare-dezvoltare (P)
103. Alte elemente de capitaluri proprii
1031. Beneficii acordate angajaților sub forma instrumentelor de capitaluri proprii (P)
1033. Diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într-o entitate străină (A/P)
1038. Diferențe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în vederea vânzării și alte elemente de capitaluri
proprii (A/P)
104. Prime de capital
1041. Prime de emisiune (P)
1042. Prime de fuziune/divizare (P)
1043. Prime de aport (P)
1044. Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni (P)
105. Rezerve din reevaluare (P)
106. Rezerve
1061. Rezerve legale (P)
1063. Rezerve statutare sau contractuale (P)
1068. Alte rezerve (P)
107. Diferențe de curs valutar din conversie (A/P)
108. Interese care nu controlează
1081. Interese care nu controlează - rezultatul exercițiului financiar (A/P)
1082. Interese care nu controlează - alte capitaluri proprii (A/P)
109. Acțiuni proprii
1091. Acțiuni proprii deținute pe termen scurt (A)
1092. Acțiuni proprii deținute pe termen lung (A)
1095. Acțiuni proprii reprezentând titluri deținute de societatea absorbită la societatea absorbantă (A)
11. Rezultatul reportat

117. Rezultatul reportat
1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită (A/P)
1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 2911 (A/P)
1173. Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile (A/P)
1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile (A/P)
1175. Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (P)
1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (A/P)
12. Rezultatul exercițiului financiar

121. Profit sau pierdere (A/P)
129. Repartizarea profitului (A)
92
14. Câștiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de
capitaluri proprii
141. Câștiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
1411. Câștiguri legate de vânzarea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
1412. Câștiguri legate de anularea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
149. Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
1491. Pierderi rezultate din vânzarea instrumentelor de capitaluri proprii (A)
1495. Pierderi rezultate din reorganizări, care sunt determinate de anularea titlurilor deținute (A)
1498. Alte pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (A)
15. Provizioane
151. Provizioane
1511. Provizioane pentru litigii (P)
1512. Provizioane pentru garanții acordate clienților (P)
1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de acestea (P)
1514. Provizioane pentru restructurare (P)
1515. Provizioane pentru pensii și obligații similare (P)
1516. Provizioane pentru impozite (P)
1517. Provizioane pentru terminarea contractului de muncă (P)
1518. Alte provizioane (P)
16. Împrumuturi și datorii asimilate

161. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni
1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci (P)
1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligațiuni (P)
162. Credite bancare pe termen lung
1621. Credite bancare pe termen lung (P)
1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadență (P)
1623. Credite externe guvernamentale (P)
1624. Credite bancare externe garantate de stat (P)
1625. Credite bancare externe garantate de bănci (P)
1626. Credite de la trezoreria statului (P)
1627. Credite bancare interne garantate de stat (P)
166. Datorii care privesc imobilizările financiare
1661. Datorii față de entitățile afiliate (P)
1663. Datorii față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun (P)
167. Alte împrumuturi și datorii asimilate (P)
168. Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate
1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (P)
1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
1685. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate (P)
1686. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun (P)
1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate (P)
169. Prime privind rambursarea obligațiunilor și a altor datorii
1691. Prime privind rambursarea obligațiunilor (A)
1692. Prime privind rambursarea altor datorii (A)
CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZĂRI
20. Imobilizări necorporale

201. Cheltuieli de constituire (A)
203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
205. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare (A)
206. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale (A)
207. Fond comercial
2071. Fond comercial pozitiv (A)
2075. Fond comercial negativ (P)
208. Alte imobilizări necorporale (A)
21. Imobilizări corporale

211. Terenuri și amenajări de terenuri (A)
2111. Terenuri
93
2112. Amenajări de terenuri
212. Construcții (A)
213. Instalații tehnice și mijloace de transport
2131. Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru) (A)
2132. Aparate și instalații de măsurare, control și reglare (A)
2133. Mijloace de transport (A)
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale (A)
215. Investiții imobiliare (A)
216. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale (A)
217. Active biologice productive (A)
22. Imobilizări corporale în curs de aprovizionare
223. Instalații tehnice și mijloace de transport în curs de aprovizionare (A)
224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale în curs de
aprovizionare (A)
227. Active biologice productive în curs de aprovizionare (A)
23. Imobilizări în curs

231. Imobilizări corporale în curs de execuție (A)
235. Investiții imobiliare în curs de execuție (A)
26. Imobilizări financiare

261. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (A)
262. Acțiuni deținute la entități asociate (A)
263. Acțiuni deținute la entități controlate în comun (A)
264. Titluri puse în echivalență (A)
265. Alte titluri imobilizate (A)
266. Certificate verzi amânate (A)
267. Creanțe imobilizate
2671. Sume de încasat de la entitățile afiliate (A)
2672. Dobânda aferentă sumelor de încasat de la entitățile afiliate (A)
2673. Creanțe față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun (A)
2674. Dobânda aferentă creanțelor față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun (A)
2675. Împrumuturi acordate pe termen lung (A)
2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung (A)
2677. Obligațiuni achiziționate cu ocazia emisiunilor efectuate de terți (A)
2678. Alte creanțe imobilizate (A)
2679. Dobânzi aferente altor creanțe imobilizate (A)
269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
2691. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entitățile afiliate (P)
2692. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entități asociate (P)
2693. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entități controlate în comun (P)
2695. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare (P)
28. Amortizări privind imobilizările

280. Amortizări privind imobilizările necorporale
2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire (P)
2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare (P)
2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale, drepturilor și activelor similare (P)
2806. Amortizarea activelor necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale (P)
2807. Amortizarea fondului comercial (P)
2808. Amortizarea altor imobilizări necorporale (P)
281. Amortizări privind imobilizările corporale
2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri (P)
2812. Amortizarea construcțiilor (P)
2813. Amortizarea instalațiilor și mijloacelor de transport (P)
2814. Amortizarea altor imobilizări corporale (P)
2815. Amortizarea investițiilor imobiliare (P)
2816. Amortizarea activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale (P)
2817. Amortizarea activelor biologice productive (P)
29. Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor

290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
2903. Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare (P)
2905. Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale, drepturilor și activelor similare (P)
2906. Ajustări pentru deprecierea activelor necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale (P)
2908. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale (P)
94
291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri (P)
2912. Ajustări pentru deprecierea construcțiilor (P)
2913. Ajustări pentru deprecierea instalațiilor și mijloacelor de transport (P)
2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale (P)
2915. Ajustări pentru deprecierea investițiilor imobiliare (P)
2916. Ajustări pentru deprecierea activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale (P)
2917. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice productive (P)
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție
2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție (P)
2935. Ajustări pentru deprecierea investițiilor imobiliare în curs de execuție (P)
296. Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
2961. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate (P)
2962. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entități asociate și entități controlate în comun (P)
2963. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor titluri imobilizate (P)
2964. Ajustări pentru pierderea de valoare a sumelor de încasat de la entitățile afiliate (P)
2965. Ajustări pentru pierderea de valoare a creanțelor față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun (P)
2966. Ajustări pentru pierderea de valoare a împrumuturilor acordate pe termen lung (P)
2968. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor creanțe imobilizate (P)
CLASA 3 - CONTURI DE STOCURI ȘI PRODUCȚIE ÎN CURS DE EXECUȚIE
30. Stocuri de materii prime și materiale

301. Materii prime (A)
302. Materiale consumabile
3021. Materiale auxiliare (A)
3022. Combustibili (A)
3023. Materiale pentru ambalat (A)
3024. Piese de schimb (A)
3025. Semințe și materiale de plantat (A)
3026. Furaje (A)
3028. Alte materiale consumabile (A)
303. Materiale de natura obiectelor de inventar (A)
308. Diferențe de preț la materii prime și materiale (A/P)
32. Stocuri în curs de aprovizionare

321. Materii prime în curs de aprovizionare (A)
322. Materiale consumabile în curs de aprovizionare (A)
323. Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare (A)
326. Active biologice de natura stocurilor în curs de aprovizionare (A)
327. Mărfuri în curs de aprovizionare (A)
328. Ambalaje în curs de aprovizionare (A)
33. Producție în curs de execuție

331. Produse în curs de execuție (A)
332. Servicii în curs de execuție (A)
34. Produse
341. Semifabricate (A)
345. Produse finite (A)
346. Produse reziduale (A)
347. Produse agricole (A)
348. Diferențe de preț la produse (A/P)
35. Stocuri aflate la terți

351. Materii și materiale aflate la terți (A)
354. Produse aflate la terți (A)
356. Active biologice de natura stocurilor aflate la terți (A)
357. Mărfuri aflate la terți (A)
358. Ambalaje aflate la terți (A)
36. Active biologice de natura stocurilor

361. Active biologice de natura stocurilor (A)
368. Diferențe de preț la active biologice de natura stocurilor (A/P)
95
37. Mărfuri
371. Mărfuri (A)
378. Diferențe de preț la mărfuri (A/P)
38. Ambalaje
381. Ambalaje (A)
388. Diferențe de preț la ambalaje (A/P)
39. Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție

391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime (P)
392. Ajustări pentru deprecierea materialelor
3921. Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile (P)
3922. Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar (P)
393. Ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție (P)
394. Ajustări pentru deprecierea produselor
3941. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor (P)
3945. Ajustări pentru deprecierea produselor finite (P)
3946. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale (P)
3947. Ajustări pentru deprecierea produselor agricole (P)
395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terți
3951. Ajustări pentru deprecierea materiilor și materialelor aflate la terți (P)
3952. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terți (P)
3953. Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la terți (P)
3954. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terți (P)
3955. Ajustări pentru deprecierea produselor agricole aflate la terți (P)
3956. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor aflate la terți (P)
3957. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la terți (P)
3958. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la terți (P)
396. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor (P)
397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor (P)
398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor (P)
CLASA 4 - CONTURI DE TERȚI
40. Furnizori și conturi asimilate

401. Furnizori (P)
403. Efecte de plătit (P)
404. Furnizori de imobilizări (P)
405. Efecte de plătit pentru imobilizări (P)
408. Furnizori - facturi nesosite (P)
409. Furnizori - debitori
4091. Furnizori - debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor (A)
4092. Furnizori - debitori pentru prestări de servicii (A)
4093. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (A)
4094. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (A)
41. Clienți și conturi asimilate

411. Clienți
4111. Clienți (A)
4118. Clienți incerți sau în litigiu (A)
413. Efecte de primit de la clienți (A)
418. Clienți - facturi de întocmit (A)
419. Clienți - creditori (P)
42. Personal și conturi asimilate

421. Personal - salarii datorate (P)
423. Personal - ajutoare materiale datorate (P)
424. Prime reprezentând participarea personalului la profit (P)
425. Avansuri acordate personalului (A)
426. Drepturi de personal neridicate (P)
427. Rețineri din salarii datorate terților (P)
428. Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul
4281. Alte datorii în legătură cu personalul (P)
4282. Alte creanțe în legătură cu personalul (A)
96
43. Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate
431. Asigurări sociale
4311. Contribuția unității la asigurările sociale (P)
4312. Contribuția personalului la asigurările sociale (P)
4313. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4314. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4315. Contribuția de asigurări sociale (P)
4316. Contribuția de asigurări sociale de sănătate (P)
4318. Alte contribuții pentru asigurările sociale de sănătate;
436. Contribuția asiguratorie pentru muncă (P)
437. Ajutor de șomaj
4371. Contribuția unității la fondul de șomaj (P)
4372. Contribuția personalului la fondul de șomaj (P)
438. Alte datorii și creanțe sociale
4381. Alte datorii sociale (P)
4382. Alte creanțe sociale (A)
44. Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate

441. Impozitul pe profit și alte impozite
4411. Impozitul pe profit (P)
4415. Impozitul specific unor activități (P)
4418. Impozitul pe venit (P)
442. Taxa pe valoarea adăugată
4423. TVA de plată (P)
4424. TVA de recuperat (A)
4426. TVA deductibilă (A)
4427. TVA colectată (P)
4428. TVA neexigibilă (A/P)
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor (P)
445. Subvenții
4451. Subvenții guvernamentale (A)
4452. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții (A)
4458. Alte sume primite cu caracter de subvenții (A)
446. Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (P)
447. Fonduri speciale - taxe și vărsăminte asimilate (P)
448. Alte datorii și creanțe cu bugetul statului
4481. Alte datorii față de bugetul statului (P)
4482. Alte creanțe privind bugetul statului (A)
45. Grup și acționari/asociați

451. Decontări între entitățile afiliate
4511. Decontări între entitățile afiliate (A/P)
4518. Dobânzi aferente decontărilor între entitățile afiliate (A/P)
453. Decontări cu entitățile asociate și entitățile controlate în comun
4531. Decontări cu entitățile asociate și entitățile controlate
4538. Dobânzi aferente decontărilor cu entitățile asociate și entitățile controlate în comun (A/P)
455. Sume datorate acționarilor/asociaților
4551. Acționari/Asociați - conturi curente (P)
4558. Acționari/Asociați - dobânzi la conturi curente (P)
456. Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul (A/P)
457. Dividende de plată (P)
458. Decontări din operațiuni în participație
4581. Decontări din operațiuni în participație - pasiv (P)
4582. Decontări din operațiuni în participație - activ (A)
46. Debitori și creditori diverși

461. Debitori diverși (A)
462. Creditori diverși (P)
463. Creanțe reprezentând dividende repartizate în cursul exercițiului financiar (A).
466. Decontări din operațiuni de fiducie
4661. Datorii din operațiuni de fiducie (P)
4662. Creanțe din operațiuni de fiducie (A)
47. Conturi de subvenții, regularizare și asimilate

471. Cheltuieli înregistrate în avans (A)
472. Venituri înregistrate în avans (P)
97
473. Decontări din operațiuni în curs de clarificare (A/P)
475. Subvenții pentru investiții
4751. Subvenții guvernamentale pentru investiții (P)
4752. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții (P)
4753. Donații pentru investiții (P)
4754. Plusuri de inventar de natura imobilizărilor (P)
4758. Alte sume primite cu caracter de subvenții pentru investiții (P)
478. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienți (P)
48. Decontări în cadrul unității

481. Decontări între unitate și subunități (A/P)
482. Decontări între subunități (A/P)
49. Ajustări pentru deprecierea creanțelor

490. Ajustări pentru deprecierea creanțelor reprezentând avansuri acordate furnizorilor
4901. Ajustări pentru deprecierea creanțelor aferente cumpărărilor de bunuri de natura stocurilor (P)
4902. Ajustări pentru deprecierea creanțelor aferente prestărilor de servicii (P)
4903. Ajustări pentru deprecierea creanțelor aferente imobilizărilor corporale (P)
4904. Ajustări pentru deprecierea creanțelor aferente imobilizărilor necorporale (P)
491. Ajustări pentru deprecierea creanțelor - clienți (P)
495. Ajustări pentru deprecierea creanțelor - decontări în cadrul grupului și cu acționarii/asociații (P)
496. Ajustări pentru deprecierea creanțelor - debitori diverși (P)
CLASA 5 - CONTURI DE TREZORERIE
50. Investiții pe termen scurt

501. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (A)
505. Obligațiuni emise și răscumpărate (A)
506. Obligațiuni (A)
507. Certificate verzi primite (A)
508. Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate
5081. Alte titluri de plasament (A)
5088. Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament (A)
509. Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt
5091. Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate (P)
5092. Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen scurt (P)
51. Conturi la bănci

511. Valori de încasat
5112. Cecuri de încasat (A)
5113. Efecte de încasat (A)
5114. Efecte remise spre scontare (A)
512. Conturi curente la bănci
5121. Conturi la bănci în lei (A)
5124. Conturi la bănci în valută (A)
5125. Sume în curs de decontare (A)
5126. Conturi la bănci în lei - TVA defalcat (A)
5127. Conturi la bănci în valută - TVA defalcat (A)
518. Dobânzi
5186. Dobânzi de plătit (P)
5187. Dobânzi de încasat (A)
519. Credite bancare pe termen scurt
5191. Credite bancare pe termen scurt (P)
5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență (P)
5193. Credite externe guvernamentale (P)
5194. Credite externe garantate de stat (P)
5195. Credite externe garantate de bănci (P)
5196. Credite de la Trezoreria Statului (P)
5197. Credite interne garantate de stat (P)
5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt (P)
53. Casa
531. Casa
5311. Casa în lei (A)
5314. Casa în valută (A)
532. Alte valori
98
5321. Timbre fiscale și poștale (A)
5322. Bilete de tratament și odihnă (A)
5323. Tichete și bilete de călătorie (A)
5328. Alte valori (A)
54. Acreditive
541. Acreditive
5411. Acreditive în lei (A)
5414. Acreditive în valută (A)
542. Avansuri de trezorerie (A)
58. Viramente interne

581. Viramente interne (A/P)
59. Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie

591. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate (P)
595. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate (P)
596. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor (P)
598. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate (P)
CLASA 6 - CONTURI DE CHELTUIELI
60. Cheltuieli privind stocurile

601. Cheltuieli cu materiile prime
602. Cheltuieli cu materialele consumabile
6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022. Cheltuieli privind combustibilii
6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024. Cheltuieli privind piesele de schimb
6025. Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat
6026. Cheltuieli privind furajele
6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile
603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
604. Cheltuieli privind materialele nestocate
605. Cheltuieli privind energia și apa
606. Cheltuieli privind activele biologice de natura stocurilor
607. Cheltuieli privind mărfurile
608. Cheltuieli privind ambalajele
609. Reduceri comerciale primite
61. Cheltuieli cu serviciile executate de terți

611. Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile
612. Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile
613. Cheltuieli cu primele de asigurare
614. Cheltuieli cu studiile și cercetările
615. Cheltuieli cu pregătirea personalului
62. Cheltuieli cu alte servicii executate de terți

621. Cheltuieli cu colaboratorii
622. Cheltuieli privind comisioanele și onorariile
623. Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate
6231. Cheltuieli de protocol
6232. Cheltuieli de reclamă și publicitate
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal
625. Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări
626. Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații
627. Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți
63. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate

635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
64. Cheltuieli cu personalul

641. Cheltuieli cu salariile personalului
642. Cheltuieli cu avantajele în natură și tichetele acordate salariaților
6421. Cheltuieli cu avantajele în natură acordate salariaților
99
6422. Cheltuieli cu tichetele acordate salariaților
643. Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii
644. Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la profit
645. Cheltuieli privind asigurările și protecția socială
6451. Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale
6452. Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj
6453. Cheltuieli privind contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
6455. Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările de viață
6456. Cheltuieli privind contribuția unității la fondurile de pensii facultative
6457. Cheltuieli privind contribuția unității la primele de asigurare voluntară de sănătate
6458. Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială
646. Cheltuieli privind contribuția asiguratorie pentru muncă
65. Alte cheltuieli de exploatare

651. Cheltuieli din operațiuni de fiducie
6511. Cheltuieli ocazionate de constituirea fiduciei
6512. Cheltuieli din derularea operațiunilor de fiducie
6513. Cheltuieli din lichidarea operațiunilor de fiducie
652. Cheltuieli cu protecția mediului înconjurător
654. Pierderi din creanțe și debitori diverși
655. Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale
6581. Despăgubiri, amenzi și penalități
6582. Donații acordate
6583. Cheltuieli privind activele cedate și alte operațiuni de capital
6584. Cheltuieli cu sumele sau bunurile acordate ca sponsorizări
6586. Cheltuieli reprezentând transferuri și contribuții datorate în baza unor acte normative speciale
6587. Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente similare
66. Cheltuieli financiare

663. Pierderi din creanțe legate de participații
664. Cheltuieli privind investițiile financiare cedate
6641. Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate
6642. Pierderi din investițiile pe termen scurt cedate
665. Cheltuieli din diferențe de curs valutar
6651. Diferențe nefavorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate în valută
6652. Diferențe nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiția netă într-o entitate
străină
666. Cheltuieli privind dobânzile
667. Cheltuieli privind sconturile acordate
668. Alte cheltuieli financiare
68. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare
681. Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere
6811. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor
6812. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele
6813. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor
6814. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante
6817. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial
6818. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea creanțelor reprezentând avansuri acordate furnizorilor
686. Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru pierdere de valoare
6861. Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor
6863. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
6864. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a activelor circulante
6865. Cheltuieli financiare privind amortizarea diferențelor aferente titlurilor de stat
6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și a altor datorii
69. Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite

691. Cheltuieli cu impozitul pe profit
695. Cheltuieli cu impozitul specific unor activități.
698. Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte impozite care nu apar în elementele de mai sus
CLASA 7 - CONTURI DE VENITURI
100
70. Cifra de afaceri netă
701. Venituri din vânzarea produselor finite, produselor agricole și a activelor biologice de natura stocurilor
7015. Venituri din vânzarea produselor finite
7017. Venituri din vânzarea produselor agricole
7018. Venituri din vânzarea activelor biologice de natura stocurilor
702. Venituri din vânzarea semifabricatelor
703. Venituri din vânzarea produselor reziduale
704. Venituri din servicii prestate
705. Venituri din studii și cercetări
706. Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii
707. Venituri din vânzarea mărfurilor
708. Venituri din activități diverse
709. Reduceri comerciale acordate
71. Venituri aferente costului producției în curs de execuție

711. Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
712. Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție
72. Venituri din producția de imobilizări

721. Venituri din producția de imobilizări necorporale
722. Venituri din producția de imobilizări corporale
725. Venituri din producția de investiții imobiliare
74. Venituri din subvenții de exploatare

741. Venituri din subvenții de exploatare
7411. Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri
7412. Venituri din subvenții de exploatare pentru materii prime și materiale
7413. Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli externe
7414. Venituri din subvenții de exploatare pentru plata personalului
7415. Venituri din subvenții de exploatare pentru asigurări și protecție socială
7416. Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
7417. Venituri din subvenții de exploatare în caz de calamități și alte evenimente similare
7418. Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda datorată
7419. Venituri din subvenții de exploatare aferente altor venituri
75. Alte venituri din exploatare

751. Venituri din operațiuni de fiducie
7511. Venituri ocazionate de constituirea fiduciei
7512. Venituri din derularea operațiunilor de fiducie
7513. Venituri din lichidarea operațiunilor de fiducie.
754. Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși
755. Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale
7581. Venituri din despăgubiri, amenzi și penalități
7582. Venituri din donații primite
7583. Venituri din vânzarea activelor și alte operațiuni de capital
7584. Venituri din subvenții pentru investiții
76. Venituri financiare

761. Venituri din imobilizări financiare
7611. Venituri din acțiuni deținute la entitățile afiliate
7612. Venituri din acțiuni deținute la entități asociate
7613. Venituri din acțiuni deținute la entități controlate în comun
7615. Venituri din alte imobilizări financiare
762. Venituri din investiții financiare pe termen scurt
764. Venituri din investiții financiare cedate
7641. Venituri din imobilizări financiare cedate
7642. Câștiguri din investiții pe termen scurt cedate
765. Venituri din diferențe de curs valutar
7651. Diferențe favorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate în valută
7652. Diferențe favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiția netă într-o entitate
străină
766. Venituri din dobânzi
767. Venituri din sconturi obținute
768. Alte venituri financiare
101
78. Venituri din provizioane, amortizări și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare
781. Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare
7812. Venituri din provizioane
7813. Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
7814. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante
7815. Venituri din fondul comercial negativ
7818. Venituri din ajustări pentru deprecierea creanțelor reprezentând avansuri acordate furnizorilor
786. Venituri financiare din amortizări și ajustări pentru pierdere de valoare
7863. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
7864. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor circulante
7865. Venituri financiare din amortizarea diferențelor aferente titlurilor de stat;
CLASA 8 - CONTURI SPECIALE
80. Conturi în afara bilanțului

801. Angajamente acordate
8011. Giruri și garanții acordate
8018. Alte angajamente acordate
802. Angajamente primite
8021. Giruri și garanții primite
8028. Alte angajamente primite
803. Alte conturi în afara bilanțului
8031. Imobilizări corporale primite cu chirie sau în baza altor contracte similare;
8032. Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare
8033. Valori materiale primite în păstrare sau custodie
8034. Debitori scoși din activ, urmăriți în continuare
8035. Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință
8036. Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate
8037. Efecte scontate neajunse la scadență
8038. Bunuri primite în administrare, concesiune, cu chirie și alte bunuri similare
8039. Alte valori în afara bilanțului
804. Certificate verzi
805. Dobânzi aferente contractelor de leasing și altor contracte asimilate, neajunse la scadență
8051. Dobânzi de plătit
8052. Dobânzi de încasat
806. Certificate de emisii de gaze cu efect de seră
807. Active contingente
808. Datorii contingente
809. Creanțe preluate prin cesionare
89. Bilanț
891. Bilanț de deschidere
892. Bilanț de închidere
CLASA 9 - CONTURI DE GESTIUNE
90. Decontări interne

901. Decontări interne privind cheltuielile
902. Decontări interne privind producția obținută
903. Decontări interne privind diferențele de preț
92. Conturi de calculație

921. Cheltuielile activității de bază
922. Cheltuielile activităților auxiliare
923. Cheltuieli indirecte de producție
924. Cheltuieli generale de administrație
925. Cheltuieli de desfacere
93. Costul producției

931. Costul producției obținute
933. Costul producției în curs de execuție
102

Bazele Contabilitatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Contabilitatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE ECONOMIE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Lect. univ. dr. Gheorghe Florea

Competenţe specifice acumulate:

C3.3.Identificarea și selectarea factorilor care influențează funcționarea organizației.

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN STUDIUL CONTABILITĂŢII.

CAPITOLUL 2. OBIECTUL CONTABILITĂȚII................................................. 14

CAPITOLUL 3. METODA CONTABILITĂŢII..................................................... 36

CAPITOLUL 4. SISTEMUL DE CONTURI ŞI DOCUMENTELE

1.1 Geneza şi evoluţia contabilităţii

1.2. Entitatea patrimonială. Principii, norme şi convenţii contabile

1.3. Circuitul economic; noţiunea de flux, noţiunea de stoc

1.4. Contabilitatea privită ca sistem informaţional

Utilizatorii de informaţii contabile

Contabilitatea3 are ca scop proiectarea structurii, situaţiei şi activităţii

2. Contabilitatea grupează totalitatea fluxurilor, în funcţie de impactul acestora asupra

3. Fluxurile patrimoniale sunt acele fluxuri care:

4. Gruparea fluxurilor în contabilitate are la bază:

Soluţii la testele de autoevaluare

2.1. Patrimoniul – obiect de studiu al contabilităţii

Structura de ansamblu a patrimoniului se prezintă astfel:

Concepţii privind patrimoniul

Echilibrul global al patrimoniului este expresie a dublei

2.2. Categorii specifice obiectului contabilităţii

2.2.1.Structuri patrimoniale de activ

a) Stocurile şi producţia în curs de execuţie cuprind acele valori economice care

2.2.2. Structuri patrimoniale de pasiv

Datoriile sau capitalul străinreprezintă resurse atrase temporar de către unitatea

Structuri privind valorile rectificative şi valorile de regularizare

2. În categoria imobilizărilor corporale nu sunt incluse:

3. În structura imobilizărilor financiare se regăsesc:

4. Ordonarea elementelor de Activ şi Pasiv în bilanţul contabil se face în funcţie de următoarele

5. Unul dintre elementele următoare nu este cuprins în Activul bilanţier:

14. Lichiditatea reprezintă:

16. Primele de capital reprezintă:

Soluţii la testele de autoevaluare

3.1.Procedeele metodei contabilităţii- prezentare şi clasificare

b) Procedee specifice metodei contabilităţii:

c) Procedee ale metodei contabilităţii, comune şi altor discipline economice:

3.2.Procedee specifice metodei contabilităţii

3.2.1.Bilanţul şi reprezentarea cifrică a mişcărilor de valori ca un bilanţ mobil

În cadrul bilanţului, patrimoniul este evidenţiat prin prisma activului şi pasivului.

I. ACTIVE IMOBILIZATE I. CAPITALURI PROPRII

Bilanţul iniţial prezintă situaţia elementelor patrimoniale şi a rezultatului obţinut, la

Bilanţ iniţial întocmit la data de ....................

2. Materii prime 2.000 2. Rezerve 1.000

3. Produse finite 1.500 3. Furnizori 1.800

4. Clienţi 2.400 4. Credite bancare pe termen scurt 8.000

5. Conturi la bănci în lei 12.000

6. Casa în lei 1.000

TOTAL ACTIV 28.900 TOTAL PASIV 28.900

În bilanţul iniţial prezentat se observă respectarea ecuaţiei dublei reprezentări:

Bilanţul iniţial va suferi modificări permanente în urma derulării operaţiunilor concrete.

Pentru exemplificarea încadrării operaţiunilor economice concrete în ecuaţiile bilanţiere

1. Utilaje 10.000 - 10.000 1. Capital social 18.100 - 18.100

2. Materii prime 2.000 - 2.000 2. Rezerve 1.000 - 1.000

3. Produse finite 1.500 - 1.500 3. Furnizori 1.800 - 1.800

TOTAL ACTIV 28.900 0 28.900 TOTAL PASIV 28.900 0 28.900

Modificări de structură:A + X – X = P, X = 1.000

Bilanţ după operaţiunea 2

1. Utilaje 10.000 - 10.000 1. Capital social 18.100 - 18.100

2. Materii prime 2.000 +2.000 4.000 2. Rezerve 1.000 - 1.000

3. Produse finite 1.500 - 1.500 3. Furnizori 1.800 +2.000 3.800