Sunteți pe pagina 1din 15

Modelul3 (model de subiecte ce se înscriu pe linia celor de la examen)

1p Oficiu

[1,5p] Aplicația1: Se consideră un joc bimatriceal cu matricea câștigurilor A ca mai


jos:

↓A
P2 B1 B2 B3
P1
A1 (10,8) (4,5) (3,6)
A2 (7,12) (11,7) (9,4)

în care perechile de numere au semnificația (câștigul lui P1, câștigul lui P2). i) Dați exemplu de
strategie dominată pentru unul dintre cei doi jucători. ii) Găsiți punctele de echilibru Nash ale
jocului.

[1p] Aplicaţia2: Se cunoaște matricea câștigurilor unui joc matriceal cu sumă


nulă/antagonist:

P2 Y1 Y2
P1
X1 2 5
X2 9 6
X3 12 8

Determinați un punct șa, strategiile optime și valoarea jocului dat.

[2p] Aplicaţia3: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = -x2 + 2y3 + 4xy +10, cu x, y ∈ ℝ.


a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f.
b) Determinaţi punctele staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de extrem local
ale acesteia.

𝟏𝟏 𝟏𝟏
[1p] Aplicația4: Fie A şi B două evenimente incompatibile, cu P(A) = 𝟒𝟒 şi P(B) = 𝟏𝟏𝟏𝟏.
� ) și ? = P(A - B).
? = P(A ∪ B), ? = P(𝐀𝐀

[2p] Aplicația5: Fie (X,Y) o variabilă aleatoare bidimensională cu repartiția dată de


tabelul de mai jos:

1
X↓ Y→ -1 2 pi
0
1 0,4 0,5
qj 0,2

a) Să se completeze tabloul repartiției comune și să se scrie repartițiile marginale. Sunt


X și Y independente. b) Să se calculeze M(X), M(Y), M(XY). c) Să se calculeze cov(X,Y).

[1,5p] Aplicația6: Să se calculeze pentru datele din următorul tabel:

xi 30 45 60 80
ni 3 4 2 1

media de selecție (𝐱𝐱�) și dispersia de selectie (s2).

Rezolvări:

Aplicația1:

↓A
P2 B1 B2 B3
P1
A1 (10,8=b11) (4,5=b12) (3,6)
A2 (7,12=b21) (11,7=b22) (9,4)

i) Observăm că strategia B1 a lui P2 domină strict pe B2 (oricare ar fi strategia de


răspuns Ai a lui P1), deoarece:

8 = b11 > 5 = b12,


12 = b21 > 7 = b22

și scriem că: B1 > B2. Deci: B1=(strategie dominantă pentru P2), iar B2 = (strategie dominată
pentru P2).

(De asemenea, se observă că strategia B1 a lui P2 domină pe B3 (oricare ar fi strategia


de răspuns Ai a lui P1), deoarece:

2
8 = b11 > 6 = b13,
12 = b21 > 4 = b23

și scriem că: B1 > B3, conform tabelului de mai jos. Deci: B1 = (strategie dominantă pentru P2),
iar B3 = (strategie dominată pentru P2).

↓A
P2 B1 B2 B3
P1
A1 (10,8=b11) (4,5) (3,6=b13)
A2 (7,12=b21) (11,7) (9,4=b23)

ii) Calculul echilibrelor NASH:

P2 B1 B2 B3 maximul
câștigurilor lui
P2 de pe liniile
P1 lui P1
A1 (10,8) (4,5) (3,6) max{8,5,6}=8
A2 (7,12) (11,7) (9,4) max{12,7,4}=12
maximul max{10,7}=10 max{4,11}=11 max{3,9}=9
câștigurilor lui
P1 de pe
coloanele lui P2

? = (maximul câștigurilor lui P2 de pe liniile lui P1) astfel:

max{8,5,6}=8 pe linia lui A1 ⇒ (10,8), adică subliniem componenta 8 în cadrul perechii


(10,8) de pe linia lui A1,
max{12,7,4}=12 pe linia lui A2 ⇒ (7,12), adică subliniem componenta 12 în cadrul
perechii (7,12) de pe linia lui A2.

Se obține tabelul de mai jos, cu sublinierile următoare:

3
P2 B1 B2 B3 maximul
câștigurilor lui
P2 de pe liniile
P1 lui P1
A1 (10,8) (4,5) (3,6) max{8,5,6}=8
A2 (7,12) (11,7) (9,4) max{12,7,4}=12
maximul max{10,7}=10 max{4,11}=11 max{3,9}=9
câștigurilor lui
P1 de pe
coloanele lui P2

? = (maximul câștigurilor lui P1 de pe coloanele lui P2) astfel:

max{10,7}=10 pe coloana lui B1 ⇒ (10,8), adică subliniem componenta 10 în cadrul


perechii (10,8) de pe coloana lui B1,
max{4,11}=11 pe coloana lui B2 ⇒ (11,7), adică subliniem componenta 11 în cadrul
perechii (11,7) de pe coloana lui B2,

max{3,9}=9 pe coloana lui B3 ⇒ (9,4), adică subliniem componenta 9 în cadrul perechii


(9,4) de pe coloana lui B3.

Se obține tabelul de mai jos, cu sublinierile următoare:

P2 B1 B2 B3 maximul
câștigurilor lui
P2 de pe liniile
P1 lui P1
A1 (10,8) (4,5) (3,6) max{8,5,6}=8
A2 (7,12) (11,7) (9,4) max{12,7,4}=12
maximul max{10,7}=10 max{4,11}=11 max{3,9}=9
câștigurilor lui
P1 de pe
coloanele lui P2

Punctele de echilibru Nash corespund căsuțelor/perechilor din acest tabel, care conțin
ambele valori (sau ambele componente) ale lor subliniate:

(A1,B1), cu câștigul (10,8).

4
Aplicaţia2:

P2 Y1 Y2 αi
P1
X1 2=a11 5=a12 α1=2
X2 9=a21 6=a22 α2=6
X3 12=a31 8=a32 α3=8
βj β1=12 β2=8 β=8\α=8

? = αi = min{ai1,ai2}, i =1,2,3 (←minimul pe fiecare linie „i” din din matricea jocului):

α1 = min{a11,a12} = min{2,5} = 2 = a11,


α2 = min{a21,a22} = min{9,6} = 6 = a22,
α3 = min{a31,a32} = min{12,8} = 8 = a32.

Valoarea inferioară a jocului este:

α = max{α1, α2, α3} = max{2,6,8} = 8 = α3 = a32.

? = βj = max{a1j,a2j,a3j}, j = 1,2 (←maximul pe fiecare coloană „j” din matricea jocului):

P2 Y1 Y2 αi
P1
X1 2=a11 5=a12 α1=2
X2 9=a21 6=a22 α2=6
X3 12=a31 8=a32 α3=8
βj β1=12 β2=8 β=8\α=8

β1 = max{a11,a21,a31} = max{2,9,12} = 12 = a31,


β2 = max{a12,a22,a32} = max{5,6,8} = 8 = a32.

Valoarea superioară a jocului este:

β = min{β1, β2} = min{12,8} = 8 = β2 = a32.

5
P2 Y1 Y2 αi
P1
X1 2=a11 5=a12 2
X2 9=a21 6=a22 6
X3 12=a31 8=a32 8
βj 12 8 β=8\α=8

[α = 8 = α2 (= a32)] = [β = 8 = β2 (= a32)] ⇒ [jocul dat are punct şa], iar punctul şa al


jocului dat este a32 = 8 (a32 este punct șa, întrucât apare la atât la α, cât și la β).

dată de linia3 pe care se află punctul șa a32 = 8



[punctul șa a32 = 8] ⇒ [X3 strategia optimă a lui P1 și Y2 strategia optimă a lui P2]


dată de coloana2 pe care se află punctul șa a32 = 8

Valoarea jocului dat, notată cu v este: v = α = β = 8.

Aplicația3:

Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈ ∈ℝ; (f + g)’ =


= f’ + g’, unde f = f(x), g = g(x).

a) Derivatele parţiale de ordinul I ale lui f sunt:

fx’ = (-x2 + 2y3 + 4xy +10)x’ = -(x2)x’ + (2y3)x’ + (4xy)x’ + (10)x’ = -(2x) + 0 + 4y(x)x’ + 0 =
= -2x + 4y(1) = -2x + 4y;

fy’ = (-x2 + 2y3 + 4xy +10)y’= -(x2)y’ + (2y3)y’ + (4xy)y’ + (10)y’=-0 + 2(y3)y’ + 4x(y)y’ + 0=
= 2(3y2) + 4x(1) = 6y2 + 4x.

Derivatele parţiale de ordinul II ale lui f sunt:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 = fxx” = (-2x + 4y)x’ = -(2x)x’ + (4y)x’ = -2(x)x’ + 0 = -2(1) = -2,

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 = fyy” = (6y2 + 4x)y’ = (6y2)y’ + (4x)y’ = 6(y2)y’ + 0 = 6(2y) = 12y,

6
fxy” = (-2x + 4y)y’ = -(2x)y’ + (4y)y’ = -0 + 4(y)y’ = 4(1) = 4,

fyx” = (6y2 + 4x)x’ = (6y2)x’ + (4x)x’ = 0 + 4(x)x’ = 4(1) = 4,

cu fxy” = fyx” = 4.

b) Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt prin definiție soluţiile sub forma
punctelor de coordonate (x,y) ale lui sistemului (S), unde:

fx’ = 0 -2x + 4y = 0|:(-2) x - 2y = 0 ⇔ x = 2y x = 2y


(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
fy’ = 0 6y2 + 4x = 0|:2 3y2+2x=0 3y2+2(2y)=0⇔3y2+4y=0

x = 2y x = 2y x = 2y
⇔ ⇔ ⇒ ⇔
y(3y + 4) = 0 y = 0 sau 3y + 4 = 0 y = 0 sau 3y = -4

x = 2y
⇔ ⇒ discuţia de mai jos:
𝟒𝟒
y = 0 sau y = -𝟑𝟑

Cazul (I): y = 0, x = 2y = 2(0) = 0 ⇒ (x,y) = (0,0)A;


𝟒𝟒 𝟒𝟒 𝟖𝟖 𝟖𝟖 𝟒𝟒
Cazul (II): y = -𝟑𝟑, x = 2y = 2(-𝟑𝟑) = -𝟑𝟑 ⇒ (x,y) = (-𝟑𝟑, -𝟑𝟑)B.

A, B = (puncte staţionare (sau critice) ale lui f).

Punctele de extrem ale lui f:

? = (natura lui A): A(0 = x, 0 = y)

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (A) = fxx”(A) = -2


𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (A) = fyy”(A) = 12y = 12(0) = 0 ⇒ E(A) = (-2) x 0 – (4)2 = 0 – 16 =
fxy”(A) = 4.

= – 16 < 0 ⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).


𝟖𝟖 𝟒𝟒
? = (natura lui B): B(-𝟑𝟑 = x, -𝟑𝟑 = y)
𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = -2
𝟒𝟒
𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (B) = fyy”(B) = 12y = 12(-𝟑𝟑) = -16 ⇒ E(B) = (-2)(-16) – (4)2 = 32 – 16 =
fxy”(B) = 4.

7
= 16 > 0 ⇒ B = (punct de extrem al lui f): 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = -2 < 0 ⇒ B = (punct de MAX. al lui
f).

Am ţinut seama de rezultatul teoretic de mai jos, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

E(M) = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (M) – [𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱


"
(M)]2 = fxx”(M)fyy”(M) – [fxy”(M)]2.

Concluzii:

E(M) < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);

E(M) > 0 ⇒ M = (punct de extrem al lui f):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [E(M) = 0 imposibil]

Altfel, raționând:

? = (natura lui A):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) "


𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐀𝐀) −𝟐𝟐 𝟒𝟒
Hf(A) = � � =� �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐀𝐀) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) 𝟒𝟒 𝟎𝟎

−𝟐𝟐 𝟒𝟒
∆2 = |Hf(A)| = � � = (-2)(0) – (4)(4) = 0 – 16 = -16 < 0 ⇒ A = (nu este punct de extrem al
𝟒𝟒 𝟎𝟎
lui f) = (punct ŞA al lui f).

? = (natura lui B):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) "


𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐁𝐁) −𝟐𝟐 𝟒𝟒
Hf(B) = � � =� �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐁𝐁) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) 𝟒𝟒 −𝟏𝟏𝟏𝟏

−𝟐𝟐 𝟒𝟒
∆2 = |Hf(B)| = � � = (-2)(-16) – (4)(4) = 32 – 16 = 16 > 0 ⇒ B = (este punct de extrem al
𝟒𝟒 −𝟏𝟏𝟏𝟏
lui f): ∆1 = -2 < 0 ⇒ B = (punct de MAX. al lui f).

Am ținut seama de:

Rezultat teoretic, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

8
𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌) "
𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐌𝐌)
Hf(M) = � � = (matricea Hessiană a lui f, calculată în M), iar cu:
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐌𝐌) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌)

∆1 = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌), respectiv cu: ∆2 = |Hf(M)|

minorii principali ai lui Hf(M).

Concluzii:

∆2 < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);


∆2 > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):

∆1 > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:


∆1 < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [∆2 = 0 imposibil]

Aplicația4:

𝟏𝟏 𝟏𝟏
Conform ipotezei: A şi B sunt incompatibile, P(A) = 𝟒𝟒, P(B) = 𝟏𝟏𝟏𝟏.

� ), ? = P(A ∩ B) și ? = P(A - B).


? = P(A ∪ B), ? = P(𝐀𝐀

𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟑𝟑+𝟏𝟏 𝟒𝟒 𝟏𝟏
A, B sunt incompatibile ⇒ P(A ∪ B) = P(A) + P(B) = 𝟒𝟒 + 𝟏𝟏𝟏𝟏 = 𝟏𝟏𝟏𝟏
= 𝟏𝟏𝟏𝟏 = 𝟑𝟑.

� ) = 1 – P(A) = 1 - 𝟏𝟏 = 𝟒𝟒−𝟏𝟏 = 𝟑𝟑.


P(𝐀𝐀 𝟒𝟒 𝟒𝟒 𝟒𝟒

A, B sunt incompatibile ⇒ A ∩ B = ∅ ⇒ P(A ∩ B) = P(∅) = 0.

𝟏𝟏 𝟏𝟏
P(A - B) = P(A) - P(A ∩ B) = 𝟒𝟒 – 0 = 𝟒𝟒.

De reținut:

A, B sunt incompatibile ⇒ P(A ∪ B) = P(A) + P(B);

� ) = 1 – P(A);
P(𝐀𝐀

A, B sunt incompatibile ⇒ A ∩ B = ∅;

9
P(∅) = 0;

P(A - B) = P(A) - P(A ∩ B).

Aplicația5:

a)

X↓ Y→ -1 2 pi
0 c d a
1 0,4 e 0,5
qj b 0,2 1

Întotdeauna ultima căsuţă a tabelului este ocupată de 1.


Conform teoriei se ştie că: numerele de pe coloana pi sunt pozitive şi de sumă egală cu
1. Astfel, avem:
1) a ≥ 0; 0,5 ≥ 0 relaţie evident adevărată;
2) a + 0,5 = 1 ⇒ a = 1 – 0,5 = 0,5 ≥ 0.
Prin urmare, tabelul de mai sus devine:

X↓ Y→ -1 2 pi
0 c d a = 0,5
1 0,4 e 0,5
qj b 0,2 1
sau încă:
X↓ Y→ -1 2 pi
0 c d 0,5
1 0,4 e 0,5
qj b 0,2 1

Conform teoriei se ştie că: numerele de pe linia qj sunt pozitive şi de sumă egală cu 1.
Astfel, avem:
1) b ≥ 0; 0,2 ≥ 0 relaţie evident adevărată;
2) b + 0,2 = 1 ⇒ b = 1 – 0,2 = 0,8 ≥ 0, a.î. tabelul de mai sus devine:

X↓ Y→ -1 2 pi
0 c d 0,5
1 0,4 e 0,5
qj b = 0,8 0,2 1

10
X↓ Y→ -1 2 pi
0 c d 0,5
1 0,4 e 0,5
qj b = 0,8 0,2 1

Interiorul tabelului de mai sus este reprezentat de numerele scrise cu roşu şi conform
teoriei acestea trebuie să aibă următoarele proprietăți:
(1) c ≥ 0; d ≥ 0; 0,4 ≥ 0; e ≥ 0;
(2) c + d + 0,4 + e = 1;
(3) (L1) c + d = 0,5;
(L2) 0,4 + e = 0,5 ⇒ e = 0,5 - 0,4 = 0,1 ≥ 0, a.î. tabelul de mai sus devine:

X↓ Y→ -1 2 pi
0 c d 0,5
1 0,4 e = 0,1 0,5
qj 0,8 0,2 1

(C1) c + 0,4 = 0,8 ⇒ c = 0,8 - 0,4 = 0,4 ≥ 0, a.î. tabelul de mai sus devine:

X↓ Y→ -1 2 pi
0 c = 0,4 d 0,5
1 0,4 0,1 0,5
qj 0,8 0,2 1

(C2) d + 0,1 = 0,2 ⇒ d = 0,2 - 0,1 = 0,1 ≥ 0, a.î. tabelul de mai sus devine:
X↓ Y→ -1 2 pi
0 0,4 d = 0,1 0,5
1 0,4 0,1 0,5
qj 0,8 0,2 1

Deci:

X↓ Y→ -1 2 pi
0 0,4 0,1 0,5
1 0,4 0,1 0,5
qj 0,8 0,2 1

Acum, tabelul fiind completat, verificăm relația (2) din interiorul acestui tabel, precum
și relația corespunzătoare lui (L1), scrise de noi mai sus, la pagina anterioară, și anume:

(2) 0,4 + 0,1 + 0,4 + 0,1 = 1 ⇒ 0,5 + 0,5 = 1 ⇒ 1 = 1, evident adevărat.

11
(L1) 0,4 + 0,1 = 0,5 ⇒ 0,5 = 0,5, evident adevărat.

Repartițiile marginale cerute la a), sunt repartițiile variabilelor aleatoare marginale X


și Y, adică:

𝟎𝟎 𝟏𝟏 ↑ −𝟏𝟏 𝟐𝟐 ↑
X: � � , și Y: � � .
𝟎𝟎, 𝟓𝟓 𝟎𝟎, 𝟓𝟓 → += 𝟏𝟏 𝟎𝟎, 𝟖𝟖 𝟎𝟎, 𝟐𝟐 → += 𝟏𝟏

Coloanele marginale (adică prima şi ultima coloană) ale tabelului de mai sus au condus
la repartiţia lui X, iar liniile marginale (adică prima şi ultima linie) ale tabelului de mai sus au
condus la repartiţia lui Y.

X↓ Y→ -1 2 pi
0 0,4 0,1 0,5
1 0,4 0,1 0,5
qj 0,8 0,2 1

?
X, Y = “i.” = (independente):

?
0,4 = 0,5 x 0,8 = 0,4 ⇒ 0,4 = 0,4,
?
0,1 = 0,5 x 0,2 = 0,1 ⇒ 0,1 = 0,1,
?
0,4 = 0,5 x 0,8 = 0,4 ⇒ 0,4 = 0,4,
?
0,1 = 0,5 x 0,2 = 0,1 ⇒ 0,1 = 0,1,

de unde deducem că X, Y = „independente”.

b) ? = M(X), ? = M(Y), ? = M(XY).

De la a), avem că:

↓media lui X
𝟎𝟎 𝟏𝟏
X:( ) ⇒ M(X) = (0) x 0,5 + 1 x 0,5 = 0 + 0,5 = 0,5 ⇒ M(X) = 0,5.
𝟎𝟎, 𝟓𝟓 𝟎𝟎, 𝟓𝟓

De la a), avem că:

12
↓media lui Y
−𝟏𝟏 𝟐𝟐
Y: � � ⇒ M(Y) = (-1) x 0,8 + 2 x 0,2 = -0,8 + 0,4 = -0,4 ⇒ M(Y) = -0,4.
𝟎𝟎, 𝟖𝟖 𝟎𝟎, 𝟐𝟐

↓media lui XY
? = M(XY).

Varianta1:

De la a), știm că:


↓conform teoriei
X, Y = „independente” = „i” ⇒ M(XY) = M(X)M(Y), astfel încât:

M(XY) = M(X)M(Y) = (0,5)(-0,4) = -0,2 ⇒ M(XY) = -0,2.

De reținut:

X şi Y fiind independente ⇒ M(XY) = M(X)M(Y).

Varianta2:

? = XY, (adică ce repartiție are XY).

X↓ Y→ -1 2 pi
0 0,4 0,1 0,5
1 0,4 0,1 0,5
qj 0,8 0,2 1

(0)(-1) (0)(2) (1)(-1) (1)(2)


XY:
0,4 0,1 0,4 0,1
↑ ↑
probabilitățile de pe probabilitățile de pe
linia1 din interiorul linia2 din interiorul
tabelului de mai sus, tabelului de mai sus,
adică cele scrise cu roșu adică cele scrise cu roșu

13
0 0 -1 2
XY:
0,4 0,1 0,4 0,1

-1 0 2
XY:
0,4 0,4 + 0,1 0,1

-1 0 2 „↑”
XY:
0,4 0,5 0,1 → + = 1

M(XY) = (-1) x 0,4 + (0) x 0,5 + 2 x 0,1 = -0,4 + 0 + 0,2 = -0,2 ⇒ M(XY) = -0,2.

c) ? = cov(X,Y).

Mod de calcul pentru cov(X,Y):

X, Y = „dependente” ⇒ cov(X,Y) ≝ M(XY) – M(X)M(Y);


X, Y = „independente” = „i” ⇒ cov(X,Y) = 0.

Varianta1:

De la a), știm că: X, Y = „independente” = „i” ⇒ cov(X,Y) = 0.

Varianta2: -aplicăm definiția covarianței, și anume:

cov(X,Y) ≝ M(XY) – M(X)M(Y) = (-0,2) – (0,5)(-0,4) = -0,2 + 0,2 = 0 ⇒ cov(X,Y) = 0.

Aplicația6:

x1 x2 x3 x4
xi 30 45 60 80
ni 3 4 2 1
n1 n2 n3 n4

n1 + n2 + n3 + n4 = 3 + 4 + 2 + 1 = 7 + 3 = 10 = n (volumul selecției)

14
𝐩𝐩=𝟒𝟒
∑𝐢𝐢=𝟏𝟏 𝐱𝐱𝐢𝐢 𝐧𝐧𝐢𝐢 𝟑𝟑𝟑𝟑∙𝟑𝟑+𝟒𝟒𝟒𝟒∙𝟒𝟒+𝟔𝟔𝟔𝟔∙𝟐𝟐+𝟖𝟖𝟖𝟖∙𝟏𝟏 𝟗𝟗𝟗𝟗+𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏+𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏+𝟖𝟖𝟖𝟖 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐+𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒
𝐱𝐱�=(media de selecţie)≝ = = = = = 47.
𝐧𝐧 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏

𝐩𝐩=𝟒𝟒
∑𝐢𝐢=𝟏𝟏 (𝐱𝐱𝐢𝐢 −𝐱𝐱�)𝟐𝟐 𝐧𝐧𝐢𝐢 (𝟑𝟑𝟑𝟑−𝟒𝟒𝟒𝟒)𝟐𝟐 𝟑𝟑+(𝟒𝟒𝟒𝟒−𝟒𝟒𝟒𝟒)𝟐𝟐 𝟒𝟒+(𝟔𝟔𝟔𝟔−𝟒𝟒𝟒𝟒)𝟐𝟐 𝟐𝟐+(𝟖𝟖𝟖𝟖−𝟒𝟒𝟒𝟒)𝟐𝟐 𝟏𝟏
s2 = (dispersia de selectie) ≝ = =
𝐧𝐧 𝟏𝟏𝟏𝟏
(−𝟏𝟏𝟏𝟏)𝟐𝟐 𝟑𝟑+(−𝟐𝟐)𝟐𝟐 𝟒𝟒+(𝟏𝟏𝟏𝟏)𝟐𝟐 𝟐𝟐+(𝟑𝟑𝟑𝟑)𝟐𝟐 𝟏𝟏 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐∙𝟑𝟑+𝟒𝟒∙𝟒𝟒+𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏𝟏∙𝟐𝟐+𝟏𝟏.𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎∙𝟏𝟏 𝟖𝟖𝟖𝟖𝟖𝟖+𝟏𝟏𝟏𝟏+𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑+𝟏𝟏.𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟖𝟖𝟖𝟖𝟖𝟖+𝟏𝟏.𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒𝟒
= 𝟏𝟏𝟏𝟏
= 𝟏𝟏𝟏𝟏
= 𝟏𝟏𝟏𝟏
= 𝟏𝟏𝟏𝟏
=
𝟐𝟐.𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑
= 𝟏𝟏𝟏𝟏
= 231.

Notă: Se acordă 1 punct din oficiu.

Observații:

1. Rezolvări echivalente și corecte primesc punctajul echivalent.

2. Pentru abordări parțiale sau calcule parțial corecte se acordă o parte din punctaj.

3. Punctajul maxim îl obține soluția corectă, completă și justificată.

Prof. matem. Virginia Atanasiu.

15

S-ar putea să vă placă și