Varianta F

1p Oficiu
[2p] Aplicaţia1: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = 3x2 + y3 - 12xy + 21y + 7, cu x, y ∈ ℝ.
a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f.
b) Determinaţi punctele staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de extrem local
ale acesteia.

[1,5p] Aplicaţia2: Se consideră un joc bimatriceal cu matricea câștigurilor A ca mai jos:

în care perechile de numere au semnificația (câștigul lui P1, câștigul lui P2). i) Determinați
strategiile optime (care conduc la punctele de echilibru Nash) în jocul dat. ii) Scrieți matricele
de câștig pentru cei doi jucători.

↓A
P2 B1 B2 B3
P1
A1 (19,10) (13,13) (11,10)
A2 (21,9) (16,14) (11,11)
A3 (7,7) (15,16) (19,17)

[2,5p] Aplicaţia3: Se cunoaște matricea unui joc matriceal cu sumă nulă/antagonist:

P2 B1 B2 B3
P1
A1 4 2 2
A2 a -1 1
A3 b 5 -1

Pentru a = 3 și b = 2, determinați un punct șa, strategiile optime și valoarea jocului dat.

[3p] Aplicația4: O SA (societate pe acțiuni) are 4 acționari, ce posedă respectiv: 10, 20,
30 și 40% (→ +100%) din acțiuni. Toate deciziile privind activitatea societății se iau cu
majoritate simplă (absolută) [adică se iau cu cel puțin (≥) 51% din acțiunile posedate]. Se
consideră situația din această aplicație ca un joc simplu de 4 persoane, cooperativ/corporatist.
a) Să se determine toate coalițiile câștigătoare. b) Să se determine valoarea Shapley a
celui de-al treilea jucător.

1
 Rezolvări:

Aplicaţia1:

Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈

∈ℝ; (f + g)’ = f’ + g’, unde f = f(x), g = g(x).

a) Derivatele parţiale de ordinul I ale lui f sunt:

fx’ = (3x2 + y3 - 12xy + 21y + 7)x’ = (3x2)x’ + (y3)x’ – (12xy)x’ + (21y)x’ + (7)x’=
= 3(x2)x’ + 0 – 12y(x)x’ + 0 + 0 = 3(2x) - 12y(1) = 6x – 12y;

fy’ = (3x2 + y3 - 12xy + 21y + 7)y’ = (3x2)y’ + (y3)y’ – (12xy)y’ + (21y)y’ + (7)y’=
= 0 + (3y2) – 12x(y)y’ + 21(y)y’ + 0 =3y2 - 12x(1) + 21(1) = 3y2 – 12x + 21.

Derivatele parţiale de ordinul II ale lui f sunt:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 = fxx” = (6x – 12y)x’ = (6x)x’ – (12y)x’ = 6(x)x’ - 0 = 6(1) = 6,

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 = fyy” = (3y2 – 12x + 21)y’ = (3y2)y’ – (12x)y’ + (21)y’ = 3(y2)y’ – 0 + 0 =

= 3(2y) = 6y,

fxy” = (6x – 12y)y’ = (6x)y’ – (12y)y’ = 0 – 12(y)y’ = -12(1) = -12,

fyx” = (3y2 – 12x + 21)x’ = (3y2)x’ – (12x)x’ + (21)x’ = 0 – 12(x)x’ + 0 =

= -12(1) = -12,

cu fxy” = fyx” = -12.

b) Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt prin definiție soluţiile
sub forma punctelor de coordonate (x,y) ale lui sistemului (S), unde:

fx’ = 0 6x – 12y = 0|:6 x – 2y = 0 x = 2y

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’ 2 2 2
fy = 0 3y – 12x + 21 = 0|:3 y – 4x + 7= 0 y - 4(2y) + 7 = 0

2
 x = 2y x = 2y
⇔ ⇔ ⇒
𝟖𝟖±√𝟔𝟔𝟔𝟔−𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟖𝟖±√𝟑𝟑𝟑𝟑 𝟖𝟖±𝟔𝟔
y2 – 8y + 7 = 0 y1,2 = = =
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐

x = 2y
⇒ ⇒ discuţia de mai jos:
𝟖𝟖+𝟔𝟔 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟖𝟖−𝟔𝟔 𝟐𝟐
y = y1 = = = 7 sau y = y2 = = =1
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐

Cazul (I): y = 7, x = 2y = 2(7) = 14 ⇒ (x,y) = (14,7)A;

Cazul (II): y = 1, x = 2y = 2(1) = 2 ⇒ (x,y) = (2,1)B.

A, B = (puncte staţionare (sau critice) ale lui f).

? = (natura lui A): A(14 = x, 7 = y)

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (A) = fxx”(A) = 6

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (A) = fyy”(A) = 6y = 6(7) = 42 ⇒ E(A) = (6) x 42 – (-12)2 = 252 – 144 =
fxy”(A) = -12.

= 108 > 0 ⇒ A = (punct de extrem al lui f): 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (A) = fxx”(A) = 6 > 0 ⇒ A = (punct
de MIN. al lui f).

? = (natura lui B): B(2 = x, 1 = y)

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = 6

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (B) = fyy”(B) =6y = 6(1) = 6 ⇒ E(B) = (6) x 6 – (-12)2 = 36 – 144 =
fxy”(B) = -12.

= -108 < 0 ⇒ B = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

Am ţinut seama de rezultatul teoretic de mai jos, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

3
 E(M) = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (M) – [𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱
"
(M)]2 = fxx”(M) fyy”(M) – [fxy”(M)]2.

Concluzii:

E(M) < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);

E(M) > 0 ⇒ M = (punct de extrem al lui f):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [E(M) = 0

imposibil]

Altfel, raționând:

? = (natura lui A):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐀𝐀) 𝟔𝟔 −𝟏𝟏𝟏𝟏
Hf(A) = � � = � �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐀𝐀) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) −𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟒𝟒𝟒𝟒

𝟔𝟔 −𝟏𝟏𝟏𝟏
∆2 = |Hf(A)| = � � = (6)(42) – (-12)(-12) = 252 – 144 = 108 >
−𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟒𝟒𝟒𝟒
> 0 ⇒ A = (este punct de extrem al lui f): ∆1 = 6 >0 ⇒ A = (punct de
MIN. al lui f).

? = (natura lui B):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐁𝐁) 𝟔𝟔 −𝟏𝟏𝟏𝟏
Hf(B) = � � =� �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐁𝐁) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) −𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟔𝟔

𝟔𝟔 −𝟏𝟏𝟏𝟏
∆2 = |Hf(B)| = � � = (6)(6) – (-12)(-12) = 36 – 144 = -108 < 0⇒
−𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟔𝟔

⇒ B = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

4
 Am ținut seama de:

Rezultat teoretic, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐌𝐌)
Hf(M) = � " � = (matricea Hessiană a lui f,
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐌𝐌) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌)
calculată în M), iar cu:

∆1 = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌), respectiv cu: ∆2 = |Hf(M)|

minorii principali ai lui Hf(M).

Concluzii:

∆2 < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui

f);
∆2 > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):

∆1 > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

∆1 < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [∆2 = 0 imposibil]

Aplicaţia2:

Rezolvare:
i)
↓A
P2 B1 B2 B3
P1
A1 (19,10) (13,13) (11,10)
A2 (21,9) (16,14) (11,11)
A3 (7,7) (15,16) (19,17)

5
 Calculul echilibrelor NASH:
-determinăm maximele câștigurilor lui P2 de pe liniile primului agent, pe
care le evidențiem prin sublinierea acestora în cadrul perechilor;
-determinăm maximele câștigurilor lui P1 de pe coloanele celui de-al doilea
agent, pe care le evidențiem prin sublinierea acestora în cadrul perechilor;
-perechile din tabel cu ambele componente ale acestora subliniate sunt
echilibre NASH.

↓A
P2 B1 B2 B3 maximul
P1 câștigurilor lui
P2 de pe liniile
lui P1
A1 (19,10) (13,13) (11,10) max{10,13,10}=13
A2 (21,9) (16,14) (11,11) max{9,14,11}=14
A3 (7,7) (15,16) (19,17) max{7,16,17}=17
maximul max{19,21,7}=21 max{13,16,15}=16 max{11,11,19}=19
câștigurilor lui P1
de pe coloanele
lui P2

Se obţine aşadar, după procedura de marcare, tabelul de mai sus.

Punctele de echilibru Nash (echilibrul Nash) corespund
(corespunde) căsuțelor/perechilor din acest tabel, care conțin ambele
valori (sau ambele componente) ale lor subliniate:

(A2,B2) și (A3,B3), cu câștigurile (16,14), și respectiv (19,17).

Cum singurele perechi de câştiguri cu două sublinieri sunt „(16,14) şi

(19,17)”, rezultă că (A2,B2) şi (A3,B3) sunt punctele de echilibru ale jocului (în
strategii pure).
(Deci, în aplicaţia analizată, această situaţie apare doar în cazul perechilor de
strategii (A2,B2) şi (A3,B3), care vor reprezenta soluţia Nash a jocului).

6
 Prin urmare, soluția jocului este formată din perechile de strategii (A2,B2) şi
(A3,B3), cu câștigurile (16,14), și respectiv (19,17).

Analizând câştigurile corespunzătoare, se poate spune că (A3,B3) este

preferabil lui (A2,B2), pentru ambii jucători, şi deci poate constitui soluţia
jocului, deoarece câștigul 19 al lui P1 prin perechea (A3,B3) este mai mare (>)
decât câștigul 16 al lui P1 prin perechea (A2,B2), și respectiv câștigul 17 al lui P2
prin perechea (A3,B3) este mai mare (>) decât câștigul 14 al lui P2 prin perechea
(A4,B2).

ii)

Pentru jocul bimatriceal dat în aplicația2, adică cel de mai jos:

↓A

P2 B1 B2 B3
P1
A1 (19,10) (13,13) (11,10)
A2 (21,9) (16,14) (11,11)
A3 (7,7) (15,16) (19,17)

Matricea de câștig a jucătorului 1 (P1) este următoarea:

𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏

H1 = �𝟐𝟐𝟐𝟐 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏�.
𝟕𝟕 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏

Matricea de câștig a jucătorului 2 (P2) este următoarea:

7
↓A

P2 B1 B2 B3
P1
A1 (19,10) (13,13) (11,10)
A2 (21,9) (16,14) (11,11)
A3 (7,7) (15,16) (19,17)

𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏

H2 = � 𝟗𝟗 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏�.
𝟕𝟕 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏

Aplicaţia3:

Rezolvare:

a = 3 și b = 2 ⇒

P2 B1 B2 B3 αi
P1
A1 4=a11 2=a12 2=a13 α1=2
A2 3=a21 -1=a22 1=a23 α2=-1
A3 2=a31 5=a32 -1=a33 α3=-1
βj β1=4 β2=5 β3=2 β=2\α=2

? = αi = min{ai1,ai2,ai3}, i =1,2,3 (←minimul pe fiecare linie „i” din din matricea

jocului):

α1 = min{a11,a12,a13} = min{4,2,2} = 2 = a12 = a13,

α2 = min{a21,a22,a23} = min{3,-1,1} = -1 = a22,

α3 = min{a31,a32,a33} = min{2,5,-1} = -1 = a33.

Valoarea inferioară (valoarea maximin/valoarea maxmin) a jocului este:

8
 α = max{α1, α2, α3} = max{2,-1,-1} = 2 = α1 = a12 = a13.
? = βj = max{a1j,a2j,a3j}, j = 1,2,3 (←maximul pe fiecare coloană „j” din
matricea jocului):

β1 = max{a11,a21,a31} = max{4,3,2} = 4 = a11,

β2 = max{a12,a22,a32} = max{2,-1,5} = 5 = a32,

β3 = max{a13,a23,a33} = max{2,1,-1} = 2 = a13.

Valoarea superioară (valoarea minimax/valoareaminmax) a jocului este:

β = min{β1, β2, β3} = min{4,5,2} = 2 = β3 = a13.

P2 B1 B2 B3 αi
P1
A1 4=a11 2=a12 2=a13 2=a12=a13
A2 3=a21 -1=a22 1=a23 -1
A3 2=a31 5=a32 -1=a33 -1
βj 4 5 2=a13 β=2\α=2

α = 2 = α1 (= a12 = a13)] = [β = 2 = β3 (= a13)] ⇒ [jocul dat are punct şa], iar

punctul şa al jocului dat este a13 = 2 (a12 nu este puncte șa, întrucât nu apare la β;
a12 apare numai la α; pentru a fi punct șa, a12 trebuia să apară atât la α, cât și la
β).

dată de linia1 pe care se află punctul șa a13 = 2

↓
[punctul șa a13 = 2] ⇒ [A1 strategia optimă a lui P1 și B3 strategia optimă a lui P2]
↑
↑
dată de coloana3 pe care se află punctul șa a13 = 2

9
 Valoarea jocului dat, notată cu v este: v = α = β = 2 și reprezintă valoarea
maximă a câștigului (minim) al lui P1, și în același timp valoarea minimă a
pierderii (maxime) a lui P2, dacă se utilizează strategiile optime (optimale) A1 de
către P1 și B3 de către P2.
([v = 2 > 0] ⇒ [câștigă P1, adică maximizantul])

Aplicația4:

Rezolvare:

a) Jucătorii sunt acționarii pe care-i notăm cu A, B, C și D, sau pentru simplificarea

scrierii, îi codificăm cu 1, 2, 3 și 4.

n = (numărul tuturor jucătorilor) = 4. N = (mulțimea tuturor jucătorilor) = {1,2,…,n} =

= {1,2,3,4}.

T = (o coaliție a jocului) este conform definiției orice T, a.î.: T ⊑ N, adică orice

submulțime a lui N, inclusiv N.

T = „c” = (câștigătoare) înseamnă că T deține ≥ 51% din acțiuni (voturi).

T = „n” = (necâștigătoare) înseamnă că T deține < 51% din acțiuni (voturi).

Mai întâi, determinăm (?) toate coalițiile T ale jocului considerat. Deci ? = T:
T = ∅ T = {1}, T = {1,2}, T = {1,2,3}, T = {1,2,3,4} = N.

T = {2}, T = {1,3}, T = {1,2,4},

T = {3}, T = {1,4}, T = {1,3,4},

T = {4}, T = {2,3}, T = {2,3,4},

T = {2,4},

T = {3,4},

(n = 4 jucători ⇒jocul are 2n = 24 = 16 coaliții)

10
 Acum, determinăm (?) toate coalițiile T ale jocului considerat, ce sunt „c”=
= (câștigătoare).

Deci ? = T = „c”:
↓procentul acțiunilor deținute de acționarul 1
T = {1} deține 10% din acțiuni; 10% < 51% evident ⇒ T = {1} = „n”;

T = {2} deține 20% din acțiuni; 20% < 51% evident ⇒ T = {2} = „n”;

T = {3} deține 30% din acțiuni; 30% < 51% evident ⇒ T = {3} = „n”;

T = {4} deține 40% din acțiuni; 40% < 51% evident ⇒ T = {4} = „n”;

T = {1,2} deține (10 + 20)% = 30% < 51% evident ⇒ T = {1,2} = „n”;

T = {1,3} deține (10 + 30)% = 40% < 51% evident ⇒ T = {1,3} = „n”;

T = {1,4} deține (10 + 40)% = 50% < 51% evident ⇒ T = {1,4} = „n”;

T = {2,3} deține (20 + 30)% = 50% < 51% evident ⇒ T = {2,3} = „n”;

T = {2,4} deține (20 + 40)% = 60% ≥ 51% evident ⇒ T = {2,4} = „c”;

T = {3,4} deține (30 + 40)% = 70% ≥ 51% evident ⇒ T = {3,4} = „c”;

T = {1,2,3} deține (10 + 20 + 30)% = 60% ≥ 51% evident ⇒ T = {1,2,3} = „c”;

T = {1,2,4} deține (10 + 20 + 40)% = 70% ≥ 51% evident ⇒ T = {1,2,4} = „c”;

T = {1,3,4} deține (10 + 30 + 40)% = 80% ≥ 51% evident ⇒ T = {1,3,4} = „c”;

T = {2,3,4} deține (20 + 30 + 40)% = 90% ≥ 51% evident ⇒ T = {2,3,4} = „c”;

T = {1,2,3,4} = N deține (10 + 20 + 30 + 40)% = 100% ≥ 51% evident ⇒ T = {1,2,3,4} =

= N =„c”.

Deci coalițiile T = „c” ale jocului considerat sunt:

T = {2,4} = „c”; T = {3,4} = „c”; T = {1,2,3} =„c”;

11
 T = {1,2,4} =„c”; T = {1,3,4} = „c”; T = {2,3,4} =„c”; T= {1,2,3,4} = N =„c”.

b) ? = 𝛗𝛗𝟑𝟑

𝛗𝛗𝐢𝐢 = (valoarea Shapley pentru jucătorul i) = (valoarea sau importanța jucătorului i în

jocul dat) = (probabilitatea ca jucătorul i să participe la o coaliție câștigătoare), ∀ i = 1,2,3,4.

(𝐭𝐭−𝟏𝟏)!(𝐧𝐧−𝐭𝐭)!
𝛗𝛗𝐢𝐢 = ∑𝐓𝐓=(𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜ț𝐢𝐢𝐢𝐢), 𝐧𝐧!
, ∀ i = 1,2,3,4, unde:
𝐓𝐓=„c",
𝐢𝐢∈𝐓𝐓
𝐓𝐓\{𝐢𝐢}=„𝐧𝐧"

t = (numărul jucătorilor din T), „c” = (câștigătoare), „n” = (necâștigătoare).

Pentru i = 3, 𝛗𝛗𝟑𝟑 = (valoarea Shapley pentru jucătorul 3) = (valoarea sau importanța

(𝐭𝐭−𝟏𝟏)!(𝐧𝐧−𝐭𝐭)!
jucătorului 3 în jocul dat) = ∑𝐓𝐓=(𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜ț𝐢𝐢𝐢𝐢), 𝐧𝐧!
.
𝐓𝐓=„c",
𝟑𝟑∈𝐓𝐓
𝐓𝐓\{𝟑𝟑}=„𝐧𝐧"

? = T = (coaliție), a.î. T = „c” și 3 ∈ T:

T = {3,4} =„c”; T = {1,2,3} = „c”; T = {1,3,4} =„c”; T = {2,3,4} =„c”; T =

= {1,2,3,4} = N = „c”.

? = T = (coaliție), a.î. T = „c”, 3 ∈ T și T\{3} = „n”:

-dacă T = {3,4}, atunci T\{3} = {4} = „n”, de unde rezultă că: T = {3,4}
convine;

-dacă T = {1,2,3}, atunci T\{3} = {1,2} = „n”, de unde rezultă că: T = {1,2,3}
convine;

-dacă T = {1,3,4}, atunci T\{3} = {1,4} = „n”, de unde rezultă că: T = {1,3,4}
convine;

12
 -dacă T ={2,3,4}, atunci T\{3} = {2,4} = „c”, de unde rezultă că: T = {2,3,4}
nu convine;

-dacă T = {1,2,3,4} = N, atunci T\{3} = {1,2,4} = „c”, de unde rezultă că: T=

= {1,2,3,4} = N nu convine.

Prin urmare, T = (coaliție), a.î. T = „c”, 3 ∈ T și T\{3} = „n” sunt

următoarele:

T ={3,4}, T = {1,2,3}, T = {1,3,4}.

(𝐭𝐭−𝟏𝟏)!(𝐧𝐧−𝐭𝐭)!
?= pentru fiecare T de mai sus, și anume pentru: T = {3,4}, T =
𝐧𝐧!
= {1,2,3} și T = {1,3,4}.

(𝐭𝐭−𝟏𝟏)!(𝐧𝐧−𝐭𝐭)! (𝟐𝟐−𝟏𝟏)!(𝟒𝟒−𝟐𝟐)!
-pentru T = {3,4}rezultă că t = 2 (n = 4) și astfel: = =
𝐧𝐧! 𝟒𝟒!
(𝟏𝟏)!(𝟐𝟐)! (𝟏𝟏)∙(𝟏𝟏∙𝟐𝟐) 𝟏𝟏
= = (𝟏𝟏∙𝟐𝟐∙𝟑𝟑∙𝟒𝟒) = ;
𝟒𝟒! 𝟏𝟏𝟏𝟏

(𝐭𝐭−𝟏𝟏)!(𝐧𝐧−𝐭𝐭)! (𝟑𝟑−𝟏𝟏)!(𝟒𝟒−𝟑𝟑)!
-pentru T = {1,2,3} rezultă că t = 3 (n = 4) și astfel: = =
𝐧𝐧! 𝟒𝟒!
(𝟐𝟐)!(𝟏𝟏)! (𝟏𝟏∙𝟐𝟐)∙(𝟏𝟏) 𝟏𝟏
= = (𝟏𝟏∙𝟐𝟐∙𝟑𝟑∙𝟒𝟒) = ;
𝟒𝟒! 𝟏𝟏𝟏𝟏

(𝐭𝐭−𝟏𝟏)!(𝐧𝐧−𝐭𝐭)! (𝟑𝟑−𝟏𝟏)!(𝟒𝟒−𝟑𝟑)!
-pentru T = {1,3,4} rezultă că t = 3 (n = 4) și astfel: = =
𝐧𝐧! 𝟒𝟒!
(𝟐𝟐)!(𝟏𝟏)! (𝟏𝟏∙𝟐𝟐)∙(𝟏𝟏) 𝟏𝟏
= = (𝟏𝟏∙𝟐𝟐∙𝟑𝟑∙𝟒𝟒) = .
𝟒𝟒! 𝟏𝟏𝟏𝟏

Deci:

(𝐭𝐭−𝟏𝟏)!(𝐧𝐧−𝐭𝐭)! 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟏𝟏 𝟑𝟑 𝟏𝟏
𝛗𝛗𝟑𝟑 = ∑𝐓𝐓=(𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜ț𝐢𝐢𝐢𝐢), = + + = = .
𝐧𝐧! 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟒𝟒
𝐓𝐓=„c",
𝟑𝟑∈𝐓𝐓
𝐓𝐓\{𝟑𝟑}=„𝐧𝐧"

Prof. matem. Virginia Atanasiu.

13