Funcția de gradul 2

O funcție f : R ↦ R , f(x) = ax2 + bx + c , a , b , c ∈ R , a ≠ 0 se numește

funcția de gradul II.

Exemple de funcții de gradul II :

1) f : R ↦ R , f(x) = 2x2 – 3x + 5 , a = 2 , b = -3 , c = 5
2) f : R ↦ R , f(x) = x2 – 6 , a = 1 , b = 0 , c = -6
3) f : R ↦ R , f(x) = 3x2 , a=3, b=0,c=0
4) f : R ↦ R , f(x) = -2x2 + 3 x , a = -2 , b = 3 , c = 0
1. Forma canonică a funcției de gradul II.

Fie f : R ↦ R , f(x) = ax2 + bx + c , a , b , c ∈ R , a ≠ 0.

Forma canonică a funcției de gradul II este:

𝑏 2 −∆
f(x) = a(𝑥 + ) + 4𝑎 , unde ∆ = b2 – 4ac.
2𝑎

Practic forma canonică se poate determina , fără să reținem formula de

mai sus , în următoarele etape:
𝑏 𝑐
a) Dacă a ≠1 , dăm factor comun forțat pe a ⇒f(x) = a (𝑥 2 + 𝑥 + )
𝑎 𝑎
𝑏
b) Alcătuim un pătrat perfect cu termenii x2 și 𝑥 , folosind formula
𝑎
𝑏
(m + n)2 = m2 + 2mn + n2 , unde m = x și n = 𝑥.
2𝑎

Exemple:

1. f : R ↦ R , f(x) = x2 – 6x + 13 = x2 - 2∙x∙3 + 9 + 4 = (x – 3)2 + 4.

2. f : R ↦ R , f(x) = 2x2 + 20x + 18 = 2( x2 + 10x + 9) = 2 ( x2 + 2∙x∙ 5 + 25 – 16 )
= 2 [(𝑥 + 5)2 − 16] = 2 (x + 5)2 – 32.
5 5 25
3. f : R ↦ R , f(x) = 3x2 – 15x + 5 = 3 ( x2 – 5x + ) = 3 (𝑥 2 − 2 ∙ 𝑥 ∙ + +
3 2 4
5 25 5 2 55 5 2 55
− ) = 3 [(𝑥 − 2) − 12] = 3 (𝑥 − 2) − .
3 4 4
2. Punctele de maxim sau de minim ale funcției de gradul II.
Fie f : R ↦ R , f(x) = ax2 + bx + c , a , b , c ∈ R , a ≠ 0.

1
 −∆
a) Dacă a > 0 , funcția f are minimul sau valoarea minimă egală cu ,
4𝑎
𝑏
atins în punctul de minim x = − .
2𝑎
−∆
b) Dacă a < 0 , funcția f are maximul sau valoarea maximă egală cu ,
4𝑎
𝑏
atins în punctul de maxim x = − .
2𝑎
𝑏 −∆
Punctul V (− , ) se numește punctul de extrem al funcției f .
2𝑎 4𝑎
Se numește imaginea funcției f și se notează cu Im f , mulțimea
Im f = {𝑓(𝑥)|𝑥 ∈ 𝑅}, adică mulțimea tuturor valorilor funcției f.
În cazul funcției de gradul II avem:
−∆
(−∞ , 4𝑎 ] , 𝑑𝑎𝑐ă 𝑎 < 0
Im f = { −∆
[ , +∞) , 𝑑𝑎𝑐ă 𝑎 > 0
4𝑎

Imf Imf

a>0 a<0

Exemple :

1) f : R ↦ R , f(x) = 2x2 – 8x + 6 . Deoarece a = 2 > 0 , f are minim.

𝑏 −8 8
Punctul de minim este xV = − =- = =2,
2𝑎 2∙2 4
−∆ −16 16
Valoarea minimă este yV = = =− = −2.
4𝑎 4∙2 8

∆ = b2 – 4ac = (-8)2 – 4 ∙ 2 ∙ 6 = 64 – 48 = 16 .
f are minimul -2 , atins în punctul de minim x = 2.
Im f = [−2 , ∞).
2) f : R ↦ R , f(x) = - x2 + 8x – 15 . Deoarece a = -1 < 0 , f are maxim.
𝑏 8 8
Punctul de maxim este xV = − =− = =4
2𝑎 2∙(−1) 2
−∆ 4 4
Valoarea maximă este yV = = − = =1
4𝑎 4∙(−1) 4

2
 ∆ = b2 – 4ac = 82 - 4 ∙ (-1) ∙ (-15) = 64 – 60 = 4.
f are valoarea maximă 1 , atinsă în punctul de maxim x = 4.
Im f = (−∞ , 1] .
𝐛
3. Simetria graficului funcției de gradul II față de dreapta x = − .
𝟐𝐚
În general o funcție f admite axa de simetrie a graficului ei , dreapta
verticală x = m ⇔ f(x) = f( 2m – x) , ∀ x ∈ R.
În cazul funcției de gradul II , avem f(x) = ax2 + bx + c , iar f(2m – x) =
a(2m – x)2 + b(2m – x) + c = 4am2 – 4amx + ax2 + 2bm – bx + c = ax2 +
(-4am – b)x + c + 2bm + 4am2. Identificând cele două expresii ,
obținem b = - 4am – b și 2bm + 4am2 = 0 ⇒2b + 4am = 0 și 2m(b +
𝑏
2am ) = 0 ⇒ b + 2am = 0 ⇒ m = − .
2𝑎
𝑏
În concluzie , dreapta x = − este axă de simetrie pentru graficul
2𝑎
funcției de gradul II.
4. Intersecția graficului funcției de gradul II cu axele de coordonate.
Fie f : R ↦ R , f(x) = ax2 + bx + c , a , b , c ∈ R , a ≠ 0.
Gf = {(𝑥 , 𝑓(𝑥))|𝑥 ∈ 𝑅} este graficul funcției f.
a) Gf ∩ Ox : Rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ ax2 + bx + c = 0 .

Cazul 1. Dacă ∆ > 0 , ecuația f(x) = 0 are două rădăcini reale distincte
x1 , x2 ⇒ Gf taie axa Ox în două puncte distincte A(x1 , 0) și B(x2 , 0) ⇒
Gf ∩ Ox = {A , B} (Gf taie axa Ox în două puncte distincte ).

x1 x2

A B

Cazul 2. Dacă ∆ = 0 , ecuația f(x) = 0 are două rădăcini reale egale

𝑏
x1 = x2 = − ⇒ Gf intersectează axa Ox într-un singur punct A(x1 , 0)⇒
2𝑎

Gf ∩ Ox = {A} . Mai mult Gf este tangent la axa Ox în acest caz.

3
 A
x1=x2

Cazul 3. Dacă ∆ < 0 , ecuația f(x) = 0 nu are rădăcini reale ⇒ Gf nu

taie axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = ∅ .

Gf ∩ Oy: Calculăm f(0) = a∙ 02 + b∙ 0 + c = c ⇒ Gf taie axa Oy în punctul

C(0 , c) ⇒ Gf ∩ Oy = {C} .

Exemple :
1) f : R ↦ R , f(x) = x2 – 7x + 12 .
Gf ∩ Ox: Rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ x2 – 7x + 12 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-7)2 – 4 ∙ 1∙ 12 = 49 – 48 = 1 .
6
−𝑏 ±√∆ 7 ±1
𝑥1 = = 3
x1,2 = = = { 2
8 ⇒ A(3 , 0) și B(4 , 0) sunt punctele de
2𝑎 2
𝑥2 = = 4
2

intersecție ale graficului cu axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = {A , B} .

Gf ∩ Oy: Calculez f(0) = 02 - 7∙ 0 + 12 = 12 ⇒ C(0 , 12) este punctul de
intersecție al graficului cu axa Oy ⇒ Gf ∩ Oy = {C}.
2) f : R ↦ R , f(x) = x2 + 12x + 36.
Gf ∩ Ox: Rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ x2 + 12x + 36 = 0
∆ = b2 – 4ac = 122 - 4∙ 1∙ 36 = 144 – 144 = 0.
−𝑏 ±√∆ −12±0
x1,2 = = = −6 ⇒ A(-6 , 0) este punctul de intersecție al
2𝑎 2

graficului lui f cu axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = {A}.

Gf ∩ Oy: Calculez f(0) = 02 + 12∙ 0 + 36 = 36 ⇒ C(0 , 36) este punctul de
intersecție al graficului lui f cu axa Oy ⇒ Gf ∩ Oy = {C}. (9D Hyp 10.05).
3) f : R ↦ R , f(x) = 3x2 – 2x + 7 .
Gf ∩ Ox: Rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ 3x2 – 2x + 7 = 0

4
 ∆ = b2 – 4ac = (-2)2 – 4 ∙ 3 ∙ 7 = 4 – 84 = - 80 < 0 ⇒ ecuația nu are soluții
reale ⇒ Gf nu taie axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = ∅ .
Gf ∩ Oy: Calculez f(0) = 3∙02 - 2∙ 0 + 7 = 7 ⇒ C(0 , 7) este punctul de
intersecție dintre graficul lui f și axa Oy ⇒ Gf ∩ Oy = {C}.
5. Proprietăți ale graficului funcției de gradul II.
Propietatea 1. Orice trei puncte distincte de pe graficul funcției de
gradul II sunt necoliniare.
Proprietatea 2. Convexitatea și concavitatea graficului funcției de
gradul II.
𝑓(𝑥)+𝑓(𝑦) 𝑥+𝑦
Cazul 1. Dacă a > 0 , are loc relația ≥ 𝑓( ) ,∀ x , y ∈ R,
2 2

adică graficul funcției f este convex ( ).

𝑓(𝑥)+𝑓(𝑦) 𝑥+𝑦
Cazul 2. Dacă a < 0 , are loc relația ≤ 𝑓( ) ,∀ x , y ∈ R,
2 2

adică graficul funcției f este concav ( ).

6. Reprezentarea grafică a funcției de gradul II.

Fie f : R ↦ R , f(x) = ax2 + bx + c , a , b , c ∈ R , a ≠ 0.
Gf = {(𝑥 , 𝑓(𝑥))|𝑥 ∈ 𝑅} este graficul funcției f.
Reprezentarea grafică a funcției de gradul II se face în următoarele etape :
Etapa 1. Determinăm punctele de intersecție ale graficului funcției f cu axele
de coordonate,
Etapa 2. Determinăm punctul de extrem al graficului funcției f , care este
𝑏 −∆
V(− , ).
2𝑎 4𝑎
Etapa 3. Trasăm într-un sistem de axe de coordonate axa de simetrie a
𝑏
graficului funcției f , adică dreapta verticală de ecuație x = − .
2𝑎
Etapa 4. Se face tabelul de valori corespunzător , care trebuie să conțină
punctele de intersecție cu axele de coordonate , punctul de extrem V și
eventual alte puncte ale graficului pe care le calculăm pentru a obține o formă
cât mai exactă a graficului funcției f.
Etapa 5. Se reprezintă grafic punctele din tabelul de valori în sistemul de axe
de coordonate considerat și se unesc printr-o curbă , în spațiul delimitat de
axele de coordonate.

5
 Graficul funcției de gradul II se numește parabolă . Aspectul general
al unei parabole este :
- pentru a > 0 , are forma
V
V
- pentru a < 0 , are forma

unde punctul de extrem V se numește vârful parabolei.

Poziția parabolei față de axa Ox este determinată de semnul lui a și semnul lui
∆.

𝑎>0
Cazul 1. {
∆>0
x1 x2

Gf taie axa Ox în două puncte distincte , de abscise x1 și x2 , care sunt rădăcinile

ecuației f(x) = 0 .
𝑎>0
Cazul 2. {
∆= 0
x1=x2

Gf taie axa Ox într-un singur punct , fiind tangent la axa Ox și complet situat
deasupra axei Ox.
𝑎>0
Cazul 3. {
∆<0

Gf nu taie axa Ox , fiind complet situat deasupra axei Ox.

𝑎<0
Cazul 4. {
∆>0
x1 x2

Gf taie axa Ox în două puncte distincte , de abscise x1 și x2 , care sunt rădăcinile

ecuației f(x) = 0.
6
 𝑎<0
Cazul 5. { x1=x2
∆= 0

Gf taie axa Ox într-un singur punct , fiind tangent la axa Ox și complet situat sub
axa Ox.
𝑎<0
Cazul 6. {
∆<0

Gf nu taie axa Ox , fiind complet situat sub axa Ox.

Exemple de reprezentări grafice:

1) f : R ↦ R , f(x) = x2 – 4x + 3.
Etapa 1 . Intersecția cu axele de coordonate.
Gf ∩ Ox : Rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ x2 – 4x + 3 = 0.
∆ = b2 – 4ac = (-4)2 – 4 ∙ 1∙ 3 = 16 – 12 = 4
2
−𝑏 ±√∆ 4 ±2
𝑥1 = = 1
2
x1,2 = = = { 6
2𝑎 2
𝑥2 = = 3
2

⇒ A(1 , 0) și B(3 , 0) sunt punctele de intersecție 3 C D

cu axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = {A , B} . A B
Gf ∩ Oy: Calculez f(0) = 02 -4∙ 0 + 3 = 3 1 2 3 4
⇒ C(0 , 3) este punctul de intersecție cu axa Oy -1
⇒ Gf ∩ Oy = {C}. V
𝑏 −∆
Etapa 2. Determinăm punctul V(− , )
2𝑎 4𝑎
𝑏 −4 4
xV = − = − = =2
2𝑎 2∙1 2
−∆ −4 4
yV = = = − = −1 ⇒ V(2 , -1)
4𝑎 4∙1 4
Etapa 3. Axa de simetrie a graficului este x = 2.
Etapa 4. Tabelul de valori: x -∞ 0 1 2 3 4 +∞
f(x) 3 0 -1 0 3

7
Am calculat în plus și f(4) = 42 - 4∙ 4 + 3 = 16 – 16 + 3 = 3
⇒ D(4 , 3) este al cinci-lea punct al graficului , luat pentru a realiza un desen
mai exact. (9D Hyp. 17.05)
2) f : R ↦ R , f(x) = - x2 + 6x – 9 .
Etapa 1 . Intersecția cu axele de coordonate.

Gf ∩ Ox : Rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ - x2 + 6x - 9 = 0.

∆ = b2 – 4ac = 62 – 4 ∙ ( -1) ∙ (-9) = 36 – 36 = 0 1 2 3 4 5 6

6
−𝑏 ±√∆ −6 ±0
𝑥1 = = 3
2
x1,2 = = = { 6
2𝑎 2∙(−1)
𝑥2 = = 3
2

⇒ A(3 , 0) este punctul de intersecție cu axa Ox -4

⇒ Gf ∩ Ox = {A} .
Gf ∩ Oy: Calculez f(0) = - 02 + 6∙ 0 - 9 = - 9
⇒ C(0 , - 9) este punctul de intersecție cu axa Oy
⇒ Gf ∩ Oy = {C}. -9
𝑏 −∆
Etapa 2. Determinăm punctul V(− , )
2𝑎 4𝑎
𝑏 6 6
xV = − = − = =3
2𝑎 2∙(−1) 2
−∆ 0 0
yV = = = − = 0 ⇒ V(3 , 0) = A(3 , 0)
4𝑎 4∙1 4
Etapa 3. Axa de simetrie a graficului este x = 3.
Etapa 4. Tabelul de valori: x -∞ 0 1 2 3 4 5 6 +∞
f(x) -9 -4 -1 0 -1 -4 -9
Am calculat în plus și punctele:
f(1) = - 12 + 6 ∙ 1 – 9 = - 4 ⇒ B(1 , -4)
f(2) = - 22 + 6 ∙ 2 – 9 = - 1 ⇒ D(2 , -1)
f(4) = - 42 + 6 ∙ 4 – 9 = - 1 ⇒ E(4 , -1)
f(5) = - 52 + 6 ∙ 5 – 9 = - 4 ⇒ F(5 , -4)
f(6) = - 62 + 6 ∙ 6 – 9 = - 9 ⇒ G(6 , -9)

3) f : R ↦ R , f(x) = x2 + 2x + 3 .
Etapa 1 . Intersecția cu axele de coordonate.

8
Gf ∩ Ox : Rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ x2 + 2x + 3 = 0.

∆ = b2 – 4ac = 22 – 4 ∙ 1 ∙ 3 = 4 – 12 = - 8 < 0
⇒ ecuația nu are soluții reale ⇒ graficul 11
nu intersectează axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = ∅ .
Gf ∩ Oy: Calculez f(0) = 02 + 2 ∙ 0 + 3 = 3
⇒ C(0 , 3) este punctul de intersecție cu
axa Oy ⇒ Gf ∩ Oy = {C}. 6
𝑏 −∆
Etapa 2. Determinăm punctul V(− , )
2𝑎 4𝑎
𝑏 2 2
xV = − = − =− = −1 2
2𝑎 2∙1 2
−∆ −8 8
yV = = − = = 2 ⇒ V(-1 , 2).
4𝑎 4∙1 4
Etapa 3. Axa de simetrie a graficului este x = -1. -4 -3 -2 -1 1 2
Etapa 4. Tabelul de valori: x - ∞ -4 -3 -2 -1 0 1 2 +∞
f(x) 11 6 3 2 3 6 11
Am calculat în plus și punctele:
f(-4) = (-4)2 + 2 ∙ (-4) + 3 = 11 ⇒ A(-4 , 11)
f(-3) = (- 3)2 + 2 ∙ (-3) + 3 = 6 ⇒ B(-3 , 6)
f(-2) = (- 2)2 + 2 ∙ (-2) + 3 = 3 ⇒ D(-2 , 3)
f(1) = 12 + 2 ∙ 1 + 3 = 6 ⇒ E(1 , 6)
2
f(2) = 2 + 2 ∙ 2 + 3 = 11 ⇒ F(2 , 11)
(9F Hyp.17.05)
7. Relațiile lui Viete.
Sunt relații între rădăcinile ecuației de gradul II și coeficienții acestei
ecuații.
Fie ecuația ax2 + bx + c = 0 , cu a ≠ 0 și cu rădăcinile reale x1 , x2 .
𝑏
𝑥1 + 𝑥2 = −
𝑎
Au loc relațiile { 𝑐 numite relațiile lui Viete.
𝑥1 𝑥2 =
𝑎
Sistemul de relații ale lui Viete este echivalent cu ecuația dată , adică
dacă încercăm să rezolvăm sistemul ajungem la ecuația dată scrisă într-una din
rădăcini. Numai dacă se dă o legătură suplimentară între rădăcini , aceasta se
asociază sistemului Viete și se poate rezolva noul sistem independent de
ecuație.

9
Exemple:
𝑏 −8
𝑥1 + 𝑥2 = − = − = 8
1) x – 8x + 12 = 0 ⇒ {
2 𝑎
𝑐 12
1
𝑥1 𝑥2 = = = 12
𝑎 1
𝑏 −7 7
𝑥1 + 𝑥2 = − = − =
2) 3x – 7x + 4 = 0 ⇒ {
2 𝑎
𝑐
3
4
3
𝑥1 𝑥2 = =
𝑎 3
𝑏 6 6
𝑥1 + 𝑥2 = − = − = = 3
3) -2x2 + 6x – 4 = 0 ⇒ { 𝑎
𝑐
−2
−4 4
2
𝑥1 𝑥2 = = = =2
𝑎 −2 2
UTILIZAREA RELAȚIILOR LUI VIETE (9C Hyp. 11.05)
7.1 Determinarea numerelor care au suma și produsul cunoscute.
Notăm cu S = x1 + x2 și cu P = x1x2 .
𝑏 𝑐
Ecuația ax2 + bx + c = 0 , prin împărțire cu a devine x2 + x + = 0 , de
𝑎 𝑎
unde folosind relațiile lui Viete obținem
x2 + Sx + P = 0
a) Rezolvarea rapidă a ecuațiilor care încep cu x2 și au coeficienții
numere întregi .
Scoatem din ecuație suma S și produsul P al rădăcinilor ( S
este coeficientul lui x cu semn schimbat , iar P este termenul liber)
și ne întrebăm ce numere întregi au produsul P și suma S. Aceste
numere sunt rădăcinile ecuației date.
Exemple:
1) x2 – 5x + 6 = 0 ⇒ S = 5 și P = 6 . Ce numere au produsul 6 și
suma 5 ? Cum 6 = 1 ∙ 6 = 2 ∙ 3 , iar 1 + 6 = 7 și 2 + 3 = 5 ,
rădăcinile sunt x1 = 2 și x2 = 3.
2) x2 – 7x + 12 = 0 ⇒ S = 7 și P = 12 . Ce numere au produsul 12 și
suma 7 ? Cum 12 = 1 ∙ 12 = 2 ∙ 6 = 3 ∙ 4 , iar 1 + 12 = 13 , 2 + 6 =
8 și 3 + 4 = 7 , rădăcinile sunt x1 = 3 și x2 = 4.
3) x2 – 6x + 8 = 0 ⇒ S = 6 și P = 8 . Ce numere au produsul 8 și
suma 6 ? Cum 8 = 1 ∙ 8 = 2 ∙ 4, iar 1 + 8 = 9 și 2 + 4 = 6 ,
rădăcinile sunt x1 = 2 și x2 = 4.

10
7.2 Determinarea numerelor cu suma și produsul cunoscute.
Dacă știm suma S și produsul P a două numere , asociem ecuația de
gradul II : x2 – Sx + P = 0 și o rezolvăm. Rădăcinile ecuației sunt
numerele căutate.
Exemple:
𝑎+𝑏 =8
1) { . Asociem ecuația de gradul II x2 – S x + P = 0 , unde S
𝑎𝑏 = 15
= a + b = 8 și P = ab = 15 ⇒ x2 – 8 x + 15 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-8)2 – 4 ∙ 1 ∙ 15 = 64 – 60 = 4
6
−𝑏 ±√∆ 8 ±2
𝑥1 = = 3
2
x1,2 = = ={ 10 . Am obținut numerele
2𝑎 2
𝑥2 = = 5
2
𝑎=3 𝑎=5
{ sau {
𝑏=5 𝑏=3
𝑎+𝑏 =5
2) { . Asociem ecuația de gradul II x2 – S x + P = 0 , unde S
𝑎𝑏 = −14
= a + b = 5 și P = ab = - 14 ⇒ x2 – 5 x - 14 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-5)2 – 4 ∙ 1 ∙ (-14) = 25 + 56 = 81
−4
−𝑏 ±√∆ 5 ±9
𝑥1 = = −2
2
x1,2 = = ={ 14 . Am obținut numerele
2𝑎 2
𝑥2 = =7
2
𝑎 = −2 𝑎=7
{ sau {
𝑏=7 𝑏 = −2
7.3 Calculul expresiilor simetrice în rădăcinile x1 și x2 ale unei ecuații de
gradul II date. Exprimăm expresiile simetrice în rădăcinile ecuației
date în raport cu suma și produsul rădăcinilor și utilizăm relațiile lui
Viete.
Exemplu. Fie ecuația x2 – 3x – 10 = 0 , cu rădăcinile x1 și x2 . Calculați
valoarea expresiilor următoare:
a) E = 2(x1 + x2) – 3x1x2 + 4 .
𝑏 −3
𝑥1 + 𝑥2 = − = − =3
𝑎 1
Folosim relațiile lui Viete: { 𝑐 −10
𝑥1 𝑥2 = = = −10
𝑎 1
E = 2 ∙ 3 – 3 ∙ (-10) + 4 = 6 + 30 + 4 = 40

11
 b) E = 𝑥12 + 𝑥22 = 𝑥12 + 2𝑥1 𝑥2 + 𝑥22 − 2𝑥1 𝑥2 = (𝑥1 + 𝑥2 )2 − 2𝑥1 𝑥2
= S2 – 2 P = 32 – 2 ∙ (-10) = 9 + 20 = 29.
1 1 𝑥1 +𝑥2 3 3
c) E = + = = = − .
𝑥1 𝑥2 𝑥1 𝑥2 −10 10
𝑥1 𝑥2 𝑥12 +𝑥22 𝑆 2 −2𝑃 29 29
d) E = + = = = = − .
𝑥2 𝑥1 𝑥1 𝑥2 𝑃 −10 10
e) E = 𝑥14 + 𝑥2 = 𝑥14 +
4 2 2 4 2 2
2𝑥1 𝑥2 + 𝑥2 − 2𝑥1 𝑥2 = (𝑥12 + 𝑥22 )2 − 2𝑥12 𝑥22
= (𝑆 2 2 2
− 2𝑃) − 2𝑝 = 29 − 2 ∙ 2 (−10)2 =841 – 200 = 641.
𝑥22 −5𝑥2 −14 𝑥12 −2𝑥1 −8
f) E = +
𝑥12 −5𝑥1 −14 𝑥22 −2𝑥2 −8

x1 este rădăcină a ecuației date ⇒𝑥12 − 3𝑥1 − 10 = 0

x2 este rădăcină a ecuației date ⇒𝑥22 − 3𝑥2 − 10 = 0
𝑥22 −3𝑥2 −10−2𝑥2 −4 𝑥12 −3𝑥1 −10+𝑥1 +2 −2𝑥2 −4 𝑥1 +2
E= + = + =
𝑥12 −3𝑥1 −10−2𝑥1 −4 𝑥22 −3𝑥2 −10 + 𝑥2 +2 −2𝑥1 −4 𝑥2 +2
𝑥2 +2 𝑥1 +2 (𝑥2 +2)(𝑥2 +2)+(𝑥1 +2)(𝑥1 +2) 𝑥22 +4𝑥2 +4+𝑥12 +4𝑥1 +4
= + = (𝑥1 +2)(𝑥2 +2)
= =
𝑥1 +2 𝑥2 +2 𝑥1 𝑥2 +2𝑥1 +2𝑥2 +4
𝑥12 +𝑥22 +4(𝑥1 +𝑥2 )+8 𝑆 2 −2𝑃+4𝑃+8 29+4(−10)+8 −3
= = = = .
𝑥1 𝑥2 +2(𝑥1 +𝑥2 )+4 𝑃+2𝑆+4 −10+6+4
7.4 Determinarea parametrului și a rădăcinilor unei ecuații de gradul II ,
atunci când se dă o relație suplimentară între rădăcini.
Se exprimă relația suplimentară în funcție de suma și produsul
rădăcinilor și se folosesc relațiile lui Viete.
Exemplu. Determinați m ∈ R din ecuațiile următoare:
a) x2 + (m2 – 5)x – 3 = 0 , dacă x1 + x2 = 4.
𝑏 𝑚2 −5
Din prima relație a lui Viete , avem x1 + x2 = − = − =
𝑎 1

−𝑚2 + 5 ⇒ - m2 + 5 = 4 ⇒ - m2 = - 1 ⇒ m2 = 1 ⇒ m = ±1.
3
b) mx2 + (m + 1)x – 2 = 0 , știind că x1 + x2 - x1x2 = - .
2
𝑏 𝑚+1
𝑥1 + 𝑥2 = − = −
−2 ⇒
𝑎 𝑚
Din relațiile lui Viete obținem { 𝑐
𝑥1 𝑥2 = =
𝑎 𝑚
𝑚+1 2 3
Relația dată devine − + = − ⇒ -4(m + 1) + 8 = -3m ⇒
𝑚 𝑚 2

-4m -4 + 8 = - 3m ⇒ - m = - 4 ⇒ m = 4.
c) x2 + (m + 3)x + m + 6 = 0 , știind că x1 = x2 .
𝑏 𝑚+3
𝑥1 + 𝑥2 = − = − = −(𝑚 + 3)
𝑎 1
Din relațiile lui Viete obținem { 𝑐 𝑚+6
𝑥1 𝑥2 = = =𝑚+6
𝑎 1

12
 deci adăugând relația suplimentară , obținem sistemul
𝑥1 + 𝑥2 = −(𝑚 + 3) 2𝑥1 = −(𝑚 + 3)
𝑚+3 (𝑚+3)2
{ 𝑥1 𝑥2 = 𝑚 + 6 ⇒{ 𝑥12 = 𝑚 + 6 ⇒ x1 = − 2 ⇒𝑥12 = 4 ⇒
𝑥1 = 𝑥2 𝑥1 = 𝑥2
(𝑚+3)2
Înlocuim în ecuația 2 ⇒ = 𝑚 + 6 ⇒m2 + 6m + 9 = 4m + 24 ⇒
4
m + 2m – 15 = 0 . ∆ = b – 4ac = 22 – 4 ∙ 1 ∙ (-15) = 4 + 60 = 64.
2 2

−10
−𝑏 ±√∆ −2 ± 8
𝑚1 = = −5
m1,2 = = ={ 2
6 ⇒ m ∈ {−5 , 3} .
2𝑎 2
𝑚2 = =3
2
7.5 Determinarea unei relații care să nu depindă de parametru între
rădăcinile unei ecuații de gradul II cu parametru.
Se scriu relațiile lui Viete și se elimină parametrul din aceste relații
Exemple: Determinați o relație independentă de parametrul m între
rădăcinile următoarelor ecuații:
a) x2 – (2m + 3)x + m + 4 = 0
𝑏 2𝑚+3
𝑥1 + 𝑥2 = − = = 2𝑚 + 3
𝑎 1
Din relațiile lui Viete obținem { 𝑐 𝑚+4
𝑥1 𝑥2 = = =𝑚+4
𝑎 1
Pentru ca să eliminăm parametrul m , înmulțim cu 2 a doua relație a lui Viete și
o scădem din prima relație a lui Viete
𝑥 + 𝑥2 = 2𝑚 + 3
{ 1 scad
2𝑥1 𝑥2 = 2𝑚 + 8
x1 + x2 - 2x1x2 = -5
b) mx2 – (2m – 1)x + 3m + 2 = 0
𝑏 2𝑚−1 1
𝑥1 + 𝑥2 = − = 𝑥1 + 𝑥2 = 2 −
Din relațiile lui Viete obținem { 𝑎
𝑐
𝑚
3𝑚+2 ⇒{ 𝑚
2
𝑥1 𝑥2 = = 𝑥1 𝑥2 = 3+
𝑎 𝑚 𝑚
Pentru ca să eliminăm parametrul m , înmulțim cu 2 prima relație a lui Viete și
o adunăm la a doua relație a lui Viete :
2
2(𝑥1 + 𝑥2 ) = 4 −
𝑚
{ 2 adun
𝑥1 𝑥2 = 3 +
𝑚
2(x1 + x2 ) + x1x2 = 7

13
 7.6 Rezolvarea sistemelor simetrice ( cu suma S și produsul P)
Un sistem de ecuații se numește sistem simetric dacă atunci când
schimbăm necunoscutele x și y între ele ( x ↦y și y↦x ) ecuațiile sistemului
rămân neschimbate.
Notăm cu S = x + y , cu P = xy și exprimăm relațiile din sistem în funcție de S
și P.
Exemple :
𝑥 2 + 𝑦 2 = 29 𝑥 2 + 2𝑥𝑦 + 𝑦 2 − 2𝑥𝑦 = 29 (𝑥 + 𝑦)2 − 2𝑥𝑦 = 29
1) { ⇒{ ⇒{
𝑥+𝑦 =3 𝑥+𝑦 =3 𝑥+𝑦 =3
2 9 − 2𝑃 = 29 −2𝑃 = 20 𝑃 = −10
⇒ {𝑆 − 2𝑃 = 29 ⇒ { ⇒{ ⇒{ .
𝑆=3 𝑆=3 𝑆=3 𝑆=3
Asociem ecuația de gradul II : x2 – Sx + P = 0 ⇒ x2 – 3x – 10 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-3)2 – 4 ∙ 1 ∙ (-10) = 9 + 40 = 49.
−4
−𝑏 ±√∆ 3 ±7
𝑥1 = = −2
2
x1,2 = = ={ 10
2𝑎 2
𝑥2 = = 5
2
𝑥 = −2 𝑥=5
Soluțiile sistemului sunt { ș𝑖 { .
𝑦=5 𝑦 = −2
𝑥 2 𝑦 + 𝑥𝑦 2 = 6 𝑥𝑦(𝑥 + 𝑦) = 6 𝑃𝑆 = 6
𝟐) { ⇒ { ⇒{
𝑥 + 𝑦 + 𝑥𝑦 = 5 𝑥 + 𝑦 + 𝑥𝑦 = 5 𝑆+𝑃 =5
Asociem ecuația de gradul II : t2 – (S + P)t + SP = 0 ⇒ t2 – 5t + 6 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-5)2 – 4 ∙ 1 ∙ 6 = 25 – 24 = 1
4
−𝑏 ±√∆ 5±1
𝑡= =2
2
t1,2 = = ={ 6 .
2𝑎 2
𝑡2 = = 3
2
𝑆= 2 𝑆=3
Am obținut soluțiile { 𝑠𝑎𝑢 { .
𝑃=3 𝑃= 2
𝑆= 2
Cazul 1. { . Asociez ecuația de gradul II : t2 – St + P = 0 ⇒
𝑃=3
t2 – 2t + 3 = 0 . ∆ = b2 – 4ac = (-2)2 – 4 ∙ 1 ∙ 3 = 4 – 12 = - 8 < 0 ⇒
ecuația nu are rădăcini reale
𝑆=3
Cazul 2. { . Asociez ecuația de gradul II : t2 – St + P = 0 ⇒
𝑃= 2
t2 – 3t + 2 = 0 . ∆ = b2 – 4ac = (-3)2 – 4 ∙ 1 ∙ 2 = 9 – 8 = 1 ⇒

14
 2
−𝑏 ±√∆ 3±1 𝑡1 = = 1
2
t1,2 = = ={ 4 .
2𝑎 2
𝑡2 = = 2
2
𝑥= 1 𝑥=2
Soluțiile sistemului sunt { ș𝑖 { .
𝑦=2 𝑦= 1
7.7 Determinarea ecuației de gradu Ii ale cărei rădăcini sunt cnoscute
Exemple:
1) x1 = 7 . x2 = -3 ⇒ S = x1 + x2 = 7 – 3 = 4 și P = x1x2 = 7 ∙ (-3) = - 21.
Ecuația căutată este x2 – Sx + P = 0 ⇒ x2 – 4x – 21 = 0.
2 1 2 1 4−3 1 2 1
2) x1 = . x2 = - ⇒ S = x1 + x2 = - = = și P = x1x2 = ∙ (− ) =
3 2 3 2 6 6 3 2
2 1 1 1
=− = − . Ecuația căutată este x – Sx + P = 0 ⇒ x2 – x – = 0 |∙ 6 ⇒
2
6 3 6 3
2
6x – x – 2 = 0 .
3) x1 = 1 + √3 , x2 = 1 - √3 ⇒ S = x1 + x2 = 1 + √3 + 1 - √3 = 2 și P = x1x2 =
2
(1 + √3)( 1 - √3) = 1 - √3 = 1 – 3 = - 2.
Ecuația căutată este x2 – Sx + P = 0 ⇒ x2 – 2x – 2 = 0.
7.8 Descompunerea trinomului de gradul II în produs de factori de
gradul I.
Dacă ax2 + bx + c = 0 are ∆ ≥ 0 , atunci trinomul de gradul II ax2 + bx + c se
descompune în factori de gradul I după formula
ax2 + bx + c = a (x – x1)(x – x2) , unde x1 și x2 sunt rădăcinile ecuației date.
Exemple : Să se descompună în produs de factori de gradul I trinoamele
1) x2 – 9x + 14 .
Asociem ecuația x2 – 9x + 14 = 0 , ∆ = b2 – 4ac = (-9)2 – 4 ∙ 1 ∙ 14 = 81 – 56 = 25.
4
−𝑏 ±√∆ 9±5
𝑥1 = = 2
2
x1,2 = = ={ 14 . Avem descompunerea
2𝑎 2
𝑥2 = = 7
2
2
x – 9x + 14 = ( x – 2 ) (x – 7).
2) x2 – 2x – 48 .
Asociem ecuația x2 – 2x - 48 = 0 ,
∆ = b2 – 4ac = (-2)2 – 4 ∙ 1 ∙ (- 48) = 4 + 192 = 196.
−12
−𝑏 ±√∆ 2 ± 14
𝑥1 = = −6
2
x1,2 = = ={ 16 . Avem descompunerea
2𝑎 2
𝑥2 = = 8
2
2
x – 2x - 48 = ( x + 6 ) (x – 8).
15
 3) 3x2 – 7x + 4 = 0 .
Asociem ecuația 3x2 – 7x + 4 = 0 ,
∆ = b2 – 4ac = (-7)2 – 4 ∙ 3 ∙ 4 = 49 - 48 = 1 .
6
−𝑏 ±√∆ 7±1
𝑥1 = = 1
6
x1,2 = = ={ 8 4 . Avem descompunerea
2𝑎 6
𝑥2 = =
6 3
2 4
3x – 7x + 4 = 3( x - 1 ) (x – ) = ( x – 1 )(3x – 4).
3
2
4) 6x – 5x + 1 = 0 .
Asociem ecuația 6x2 – 5x + 1 = 0 ,
∆ = b2 – 4ac = (-5)2 – 4 ∙ 6 ∙ 1 = 25 - 24 = 1 .
4 1
−𝑏 ±√∆ 5±1
𝑥1 = =
12 3
x1,2 = = ={ 6 1 . Avem descompunerea
2𝑎 12
𝑥2 = =
12 2
1 1
6x2 – 5x + 1 = 6( x - ) (x – ) = ( 3x – 1 )(2x – 1).
3 2
8. Semnul soluțiilor ecuației de gradul II.
Fie ecuația ax2 + bx + c = 0 , cu a ≠ 0 și cu ∆ ≥ 0 . Dacă x1 , x2 sunt rădăcinile
ecuației , S = x1 + x2 , P = x1x2 , atunci semnul rădăcinilor se poate stabili , în
funcție de semnele lui S și P , conform următorului tabel:
Semnul lui P Semnul lui S Semnul rădăcinilor
P>0 S>0 x1 > 0 , x 2 > 0
S<0 x1 < 0 , x 2 < 0
S>0 x1 < 0 , x2 > 0 , |𝑥1 | < x2
P<0 S<0 x1 < 0 , x2 > 0 , |𝑥1 | > x2
S = 0 x1 < 0 , x 2 > 0 , x 1 = - x2
S>0 x1 = 0 , x 2 > 0
P=0 S<0 x1 = 0 , x 2 < 0
S = 0 x1 = 0 , x 2 = 0

Exemple: Fără să rezolvați ecuațiile următoare , stabiliți semnul

rădăcinilor lor.
1) 3x2 – 11x + 2 = 0 ⇒
𝑏 −11 11 𝑐 2 𝑆 >0
S=− = − = >0 , P= = > 0 ⇒{ ⇒ x1 >0 , x2 >0.
𝑎 3 3 𝑎 3 𝑃 >0
16
 2) 2x2 + 5x – 1 = 0 ⇒
𝑏 5 𝑐 −1 𝑆 <0
S=− = − <0 , P= = < 0 ⇒{ ⇒ x1 >0 , x2 <0, x1 < |𝑥2 |.
𝑎 2 𝑎 2 𝑃 <0
2
3) x -7(1 - √3 )x + 3 = 0
𝑏 −7(1−√3) 𝑐 3 𝑆 <0
S=− = − = 7(1 − √3) < 0 , P = = = 3 > 0 ⇒{ ⇒
𝑎 1 𝑎 1 𝑃 >0
x1 <0 , x2 <0 .

9. Monotonia funcției de gradul II

Fie f : R ↦ R , f(x) = ax2 + bx + c , a ≠ 0 . Studiul monotoniei funcției f
înseamnă determinarea intervalelor pe care funcția f este strict crescătoare și a
intervalelor pe care funcția f este strict descrescătoare.
Dacă a > 0 , funcția f este :
𝑏
- strict descrescătoare pe (−∞ , − ]
2𝑎
𝑏
- strict crescătoare pe [− , +∞)
2𝑎
𝑏
comportament inspirat de forma parabolei în acest caz. −
2𝑎

Dacă a < 0 , funcția f este :

𝑏
- strict crescătoare pe (−∞ , − ]
2𝑎
𝑏
- strict descrescătoare pe [− , +∞)
2𝑎
𝑏
comportament inspirat de forma parabolei în acest caz. −
2𝑎
Monotonia funcției de gradul II se poate prezenta sintetic printr-un tabel de
variație al funcției :
𝑏
x −
2𝑎
2 −∆
f(x)= ax + bx + c
4𝑎

a>0 ( minim )

𝑏
x −
2𝑎
2 −∆
f(x)= ax + bx + c
4𝑎

a<0 ( maxim )

17
 𝑏 𝑏
- Intervalele (−∞ , − ] și [− , +∞) se numesc intervalele de monotonie
2𝑎 2𝑎
ale funcției de gradul II .
Exemple: Stabiliți monotonia următoarelor funcții :
1) f : R ↦ R , f(x) = x2 – 6x + 5 . a = 1 > 0
𝑏 −6 6
xV = − = − = =3
2𝑎 2 2
−∆ −16 16
yV = = = − = −4 ⇒ V(3 , -4)
4𝑎 4∙1 4

∆ = b2 – 4ac = (-6)2 – 4 ∙ 1 ∙ 5 = 36 – 20 = 16
𝑏
x -∞ − =3 ∞
2𝑎
−∆
f(x) = -4
4𝑎
(minim)
f este strict descrescătoare pe (−∞ , 3]
f este strict crescătoare pe [3 , ∞).
2) f : R ↦ R , f(x) = -2x2 + 10x – 8 . a = - 2 < 0
𝑏 10 10 5
xV = − = − = =
2𝑎 2(−2) 4 2
−∆ −36 36 9 5 9
yV = = = = ⇒ V( , )
4𝑎 4∙(−2) 8 2 2 2

∆ = b2 – 4ac = (10)2 – 4 ∙ (-2) ∙ (-8) = 100 - 64 = 36

5
x -∞ ∞ .
2
9
f(x)
2
(maxim)
5
f este strict crescătoare pe (−∞ , ]
2
5
f este strict descrescătoare pe [ , ∞).
2
10. Semnul funcției de gradul II.
Fie f : R ↦ R , f(x) = ax2 + bx + c , a ≠ 0 .
A determina semnul lui f înseamnă să găsim intervalele pe care funcția f
este pozitivă și intervalele pe care funcția f este negativă.
Semnul lui ∆ decide poziția parabolei față de axa Ox , deci determină și
semnul funcției f.
Cazul 1. ∆ > 0 ⇒ ecuația f(x) = 0 are două rădăcini reale distincte x1 și x2 ⇒
Gf taie axa Ox în două puncte distincte A(x1 , 0) și B(x2 , 0) .

18
 x1 x2 x1 x2
+++++++++ 0 ----------- 0+++++++ ---------0 ++++++++++++++0 -------

a>0 a<0
Tabelele de semne corespunzătoare sunt :

x -∞ x1 x2 ∞ x -∞ x1 x2 ∞
f(x) ++++++++0 ---------- 0 ++++++++ f(x) ----------- 0 ++++++ 0 -----------

În general putem să prezentăm semnul lui f în funcție de semnul lui a prin

tabelul

x -∞ x1 x2 ∞
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

Cazul 2. ∆ = 0 ⇒ ecuația f(x) = 0 are două rădăcini reale egale x1 = x2 ⇒ Gf taie

axa Ox într-un singur punct A(x1 , 0), fiind tangent la axa Ox în acest punct.

x1 x1
+++++++++++0+++++++++++++++ -------------------0---------------------------
a>0 a<0

Tabelele de semn corespunzătoare sunt :

x -∞ x1 = x2 ∞ x -∞ x1= x2 ∞
f(x) ++++++++++ 0 ++++++++ f(x) -----------0---------
În general avem :
x -∞ x1 =x2 ∞

19
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
Cazul 3. ∆ < 0 ⇒ ecuația f(x) = 0 nu are rădăcini reale ⇒ Gf nu taie axa Ox

--------------------------

+++++++++++++++++++++++++++
a>0 a<0
Tabelele de semne corespunzătoare sunt :
x -∞ ∞ x -∞ ∞
f(x) +++++++++++++++++++++++++ f(x) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
În general avem :
x -∞ ∞
f(x) semnul lui a
Exemple : Studiați semnul următoarelor funcții de gradul II :
1) f : R ↦ R , f(x) = x2 – 3x – 4 . a = 1 > 0
∆ = b2 – 4ac = (-3)2 – 4 ∙ 1 ∙ (-4) = 9 + 16 = 25 > 0
−2
−𝑏 ±√∆ 3±5
𝑥1 = = −1
2
x1,2 = = ={ 8
2𝑎 2
𝑥2 = = 4
2
x -∞ -1 4 ∞
f(x) +++++++++++ 0 - - - - - - - - - - - - - 0 ++++++++++++++
f(x) ≥ 0 ⇒ x ∈ ( - ∞ , −1] ∪ [4 , ∞)
f(x) < 0 ⇒ x ∈ (-1 , 4)
2) f : R ↦ R , f(x) = -2x2 + 7x – 5 . a = -2 < 0
∆ = b2 – 4ac = 72 – 4 ∙ (-2) ∙ (-5) = 49 - 40 = 9 > 0
−4
−𝑏 ±√∆ −7 ± 3
𝑥1 = =1
−4
x1,2 = = ={ −10 5
2𝑎 2(−2)
𝑥2 = =
−4 2
5
x -∞ 1 ∞
2
f(x) - - - - - - - - 0 ++++++ 0 - - - - - - - - -
5
f(x) ≥ 0 ⇒ x ∈ [1 , ]
2

20
 5
f(x) < 0 ⇒ x ∈ ( -∞ , 1) ∪ ( , ∞ )
2

3) f : R ↦ R , f(x) = 4x2 - 12x + 9 . a = 4 > 0

∆ = b2 – 4ac = (-12)2 – 4 ∙ 4 ∙ 9 = 144 - 144 = 0
12 3
−𝑏 ±√∆ 12 ± 0
𝑥1 = =
8 2
x1,2 = = ={ 12 3
2𝑎 8
𝑥2 = =
8 2
3
x -∞ ∞
2
f(x) +++++++++++++ 0 +++++++++++++
f(x) ≥ 0 ⇒ x ∈ R
3
f(x) > 0 ⇒ x ∈ R - { }
2
3
f(x) ≤ 0 ⇒ x ∈ { }
2

f(x) < 0 ⇒ x ∈ ∅
4) f : R ↦ R , f(x) = - 3x2 + 18x – 27 . a = -3 < 0
∆ = b2 – 4ac = 182 – 4 ∙ (-3) ∙ (-27) = 324 - 324 = 0
−18
−𝑏 ±√∆ −18 ± 0
𝑥1 = =3
−6
x1,2 = = ={ −18
2𝑎 2(−3)
𝑥2 = =3
−6
x -∞ 3 ∞
f(x) - - - - - - - - - - - - 0 - - - - - - - - - - - - -
f(x) ≤ 0 ⇒ x ∈ R
f(x) < 0 ⇒ x ∈ R - { 3}
f(x) ≥ 0 ⇒ x ∈ { 3}
f(x) > 0 ⇒ x ∈ ∅
5) f : R ↦ R , f(x) = 2x2 + 5x + 8 . a = 2 > 0
∆ = b2 – 4ac = 52 – 4 ∙ 2 ∙ 8 = 25 - 64 = - 39 < 0
⇒ ecuația f(x) = 0 nu are rădăcini reale ⇒ Gf nu taie axa Ox .
x -∞ ∞
f(x) +++++++++++++++++++++++++++
f(x) ≥ 0 ⇒ x ∈ R
f(x) > 0 ⇒ x ∈ R

21
f(x) < 0 ⇒ x ∈ ∅
f(x) ≤ 0 ⇒ x ∈ ∅.
6) f : R ↦ R , f(x) = - 5x2 + 7x - 12 . a = -5 < 0
∆ = b2 – 4ac = 72 – 4 ∙ (-5) ∙ (-12) = 49 - 240 = - 191 < 0
⇒ ecuația f(x) = 0 nu are rădăcini reale ⇒ Gf nu taie axa Ox .
x -∞ ∞
f(x) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
f(x) ≤ 0 ⇒ x ∈ R
f(x) < 0 ⇒ x ∈ R
f(x) ≥ 0 ⇒ x ∈ ∅
f(x) > 0 ⇒ x ∈ ∅

11. Exerciții de sinteză ( funcția de gradul II )

Pentru următoarele funcții de gradul II să se determine :
a) Intersecția cu axele de coordonate
b) Vârful parabolei și natura extremului
c) Intervalele de monotonie și semnul funcției
1) f : R ↦ R , f(x) = x2 – 6x + 8 . a = 1 > 0
a) Intersecția cu axele de coordonate :
Gf ∩ Ox : rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ x2 – 6x + 8 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-6)2 – 4 ∙ 1 ∙ 8 = 36 - 32 = 4 > 0
4
−𝑏 ±√∆ 6±2
𝑥1 = = 2
x1,2 = = ={ 2
8 ⇒ A(2 , 0) și B(4 , 0 ) sunt punctele de
2𝑎 2
𝑥2 = = 4
2

intersecție cu axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = {𝐴, 𝐵} .

Gf ∩ Oy : calculez f(0) = 02 – 6 ∙ 0 + 8 = 8 ⇒ C(0 , 8) este punctul de
intersecție cu axa Oy ⇒ Gf ∩ Oy = {𝐶}. ( 9A Hyp.10.05).
b) Vârful parabolei și natura extremului :
𝑏 −∆
Determinăm punctul V(− , )
2𝑎 4𝑎
𝑏 −6 6
xV = − = − = =3
2𝑎 2∙1 2

22
 −∆ 4 4
yV = = − = − = −1 ⇒ V(3 , -1)
4𝑎 4∙1 4

a = 1 > 0 ⇒ forma parabolei este deci f are minimul -1 , atins în x = 3 .

c) Intervalele de monotonie :
x -∞ 3 ∞
f(x) -1
(minim)
f este strict descrescătoare pe (−∞ , 3] și f este strict crescătoare pe [3 , ∞).
⇒ Im f = [−1 , ∞) . ( 9B SC 11.05)
Semnul funcției f :
x -∞ 2 4 ∞
f(x) ++++++++++++ 0 - - - - - - - - - 0 +++++++++++++
f(x) ≥ 0 ⇒ x ∈ (−∞ , 2] ∪ [4 , ∞)
f(x) < 0 ⇒ x ∈ (2 , 4).
2) f : R ↦ R , f(x) = -2x2 – 6x + 20 . a = -2 < 0 .
a) Intersecția cu axele de coordonate :
Gf ∩ Ox : rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ -2x2 – 6x + 20 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-6)2 – 4 ∙ (-2) ∙ 20 = 36 + 160 = 196 = 142 > 0
−8
−𝑏 ±√∆ 6 ± 14
𝑥1 = = 2
x1,2 = = ={ −4
20 ⇒ A(2 , 0) și B(-5 , 0 ) sunt punctele de
2𝑎 2(−2)
𝑥2 = = −5
−4

intersecție cu axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = {𝐴 , 𝐵} .
Gf ∩ Oy : calculez f(0) = -2 ∙ 02 – 6 ∙ 0 + 20 = 20 ⇒ C(0 , 20) este punctul de
intersecție cu axa Oy ⇒ Gf ∩ Oy = {𝐶}. (9C. A.V. 14.05)
b) Vârful parabolei și natura extremului :
𝑏 −∆
Determinăm punctul V(− , )
2𝑎 4𝑎
𝑏 −6 6 3
xV = − = − = − =−
2𝑎 2∙(−2) 4 2
−∆ 196 196 49 3 49
yV = = − = = ⇒ V(− , )
4𝑎 4∙(−2) 8 2 2 2
49 3
a = -2 < 0 ⇒ forma parabolei este deci f are maximul , atins în x = − .
2 2
c) Intervalele de monotonie :
3
x -∞ − ∞
2

23
 49
f(x)
2
3 3
f este strict crescătoare pe (−∞ , − ] și f este strict descrescătoare pe [− , ∞).
2 2
49
⇒ Im f = (−∞ , ] .
2
Semnul funcției f :
x -∞ -5 2 ∞
f(x) - - - - - - - - - - - - - 0 +++++++++0 - - - - - - - - - - - -
f(x) ≤ 0 ⇒ x ∈ (−∞ , −5] ∪ [2 , ∞)
f(x) > 0 ⇒ x ∈ (-5 , 2).
3) f : R ↦ R , f(x) = 2x2 – 4x - 5 . a = 2 > 0 .
a) Intersecția cu axele de coordonate :
Gf ∩ Ox : rezolv ecuația f(x) = 0 ⇒ 2x2 – 4x - 6 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-4)2 – 4 ∙ 2 ∙ (-6) = 16 + 48 = 64 = 82 > 0
−4
−𝑏 ±√∆ 4±8
𝑥1 = = −1
x1,2 = = ={ 4
12 ⇒ A(-1 , 0) și B(3 , 0 ) sunt punctele de
2𝑎 2∙2
𝑥2 = = 3
4

intersecție cu axa Ox ⇒ Gf ∩ Ox = {𝐴 , 𝐵} .
Gf ∩ Oy : calculez f(0) = 2 ∙ 02 – 4 ∙ 0 - 6 = 20 ⇒ C(0 , -6) este punctul de
intersecție cu axa Oy ⇒ Gf ∩ Oy = {𝐶}.
b) Vârful parabolei și natura extremului :
𝑏 −∆
Determinăm punctul V(− , )
2𝑎 4𝑎
𝑏 −4 4
xV = − = − = =1
2𝑎 2∙2 4
−∆ 64 64
yV = = − = − = −8 ⇒ V(1,- 8).
4𝑎 4∙2 8

a = 2 > 0 ⇒ forma parabolei este deci f are minimul - 8 , atins în x = 1 .

c) Intervalele de monotonie :
x -∞ 1 ∞
f(x) -8

f este strict crescătoare pe (−∞ , 1] și f este strict descrescătoare pe [1 , ∞).

⇒ Im f = [−8, ∞) .

24
 Semnul funcției f :
x -∞ -1 3 ∞
f(x) ++++++++++++++0- - - - - - - - -0 +++++++++++++
f(x) ≥ 0 ⇒ x ∈ (−∞ , −1] ∪ [3 , ∞)
f(x) < 0 ⇒ x ∈ (-1 , 3)
f(x) > 0 ⇒ x ∈ (−∞, −1) ∪ (3, ∞)
f(x) ≤ 0 ⇒ x ∈ [−1,3]
d) Relațiile lui Viete și calculul unei expresii în x1 și x2 .
𝑏 −4
𝑥1 + 𝑥2 = − = − =2
𝑎 2
Relațiile lui Viete sunt : { 𝑐 −6 .
𝑥1 𝑥2 = = = −3
𝑎 2
𝑥1 𝑥2
Calculați valoarea expresiei E = + , utilizând relațiile lui Viete.
𝑥2 𝑥1
𝑥1 𝑥2 𝑥12 +𝑥22 𝑥12 +2𝑥1 𝑥2 +𝑥22 −2𝑥1 𝑥2 (𝑥1 +𝑥2 )2 −2𝑥1 𝑥2 22 −2(−3)
E= + = = = = =
𝑥2 𝑥1 𝑥1 𝑥2 𝑥1 𝑥2 𝑥1 𝑥2 −3
4+6 10
= = − .
−3 3
e) Reprezentarea grafică a funcției f :
Tabelul de valori :
x -∞ -2 -1 0 1 2 3 4 ∞
f(x) 10 0 -6 -8 -6 0 10

f(-2) = 2∙ (-2)2 - 4∙ (-2) – 6 = 8 + 8 – 6 = 10

f(2) = 2 ∙ 22 – 4 ∙ 2 – 6 = 8 – 8 – 6 = - 6
f(4) = 2 ∙ 42 – 4 ∙ 4 – 6 = 32 – 16 – 6 = 10

10

25
 -2 -1 1 2 3 4

-6

-8
𝒚 = 𝒎𝒙 + 𝒏
12. Sisteme de ecuații de forma { , a ≠ 0.
𝒚 = 𝒂𝒙𝟐 + 𝒃𝒙 + 𝒄
Rezolvarea sistemului se face eliminând necunoscuta y , adică egalând cele
două expresii în x din membrul drept al fiecărei ecuații
a x2 + bx + c = mx + n ⇒ a x2 + (b – m)x + c – n = 0
Cazul 1 . Dacă ∆ > 0 , atunci ecuația de mai sus are două rădăcini reale
distincte x1 și x2 . Calculăm y1 = m x1 + n și y2 = m x2 + n ( este mai simplu să
calculăm y folosind ecuația 1 , deoarece dacă foloseam ecuația 2 efectuam mai
𝑥 = 𝑥1 𝑥 = 𝑥2
multe calcule ) ⇒ sistemul de ecuații are două soluții {𝑦 = 𝑦 și {𝑦 = 𝑦 .
1 2
Interpretare geometrică :
y = mx +n reprezintă ecuația unei drepte
y = ax2 + bx + c reprezintă ecuația unei parabole
Sistemul dat are ca soluții coordonatele punctelor de intersecție dintre
cele două figuri geometrice. O dreaptă poate să taie o parabolă în cel mult
două puncte.
În cazul 1 ( ∆ > 0 ) dreapta taie parabola în două puncte distincte A(x1,y1)
și B(x2 , y2), unde (x1,y1) și (x2 , y2) sunt soluțiile sistemului dat.

y=ax2+bx+c y = mx +n

B A

A B

y = mx +n

y=ax2+bx+c
26
 a>0 a<0

Cazul 2. Dacă ∆ = 0 , atunci ecuația a x2 + (b – m)x + c – n = 0 are o rădăcină

reală dublă x1 = x2 . Calculăm y1 = m x1 + n ⇒ sistemul de ecuații are o sigură
𝑥 = 𝑥1
soluție {𝑦 = 𝑦 .
1

Interpretarea geometrică : În acest caz (∆ = 0 ) , dreapta intersectează

parabola într-un singur punct A(x1,y1) , fiind tangentă la parabolă în acest punct.

y=ax2+bx+c y = mx +n

y = mx +n y=ax2+bx+c

a>0 a<0
Cazul 3. Dacă ∆ < 0 , atunci ecuația a x2 + (b – m)x + c – n = 0 nu are rădăcini
reale ⇒ sistemul de ecuații nu are soluții.
Interpretarea geometrică : În acest caz (∆ < 0) dreapta nu intersectează
parabola , fiind exterioară parabolei

y=ax2+bx+c y = mx +n y = mx +n

y=ax2+bx+c

27
Aplicații : Rezolvați următoarele sisteme de ecuații :

𝑦 = 𝑥 2 − 5𝑥 + 6
1) {
𝑦 = −6𝑥 + 12
Egalăm cele două expresii în x din membrul drept al fiecărei ecuații:
x2 – 5x + 6 = - 6x + 12 ⇒ x2 -5x + 6 + 6x – 12 = 0 ⇒
⇒ x2 + x – 6 = 0
∆ = b2 – 4ac = 12 – 4 ∙ 1 ∙ (-6) = 1 + 24 = 25 > 0
−6
−𝑏 ±√∆ −1 ± 5 𝑥1 = = −3
2
x1,2 = = = { 4
2𝑎 2∙1
𝑥2 = =2
2
𝑥 = −3
x1 = -3 ⇒ y1 = -6 ∙ (-3) + 12 = 18 + 12 = 30 ⇒ {
𝑦 = 30
𝑥=2
x2 = 2 ⇒ y2 = -6 ∙ 2 + 12 = - 12 + 12 = 0 ⇒ {
𝑦=0
sunt soluțiile sistemului de ecuații dat.
𝑦 = 𝑥 2 − 5𝑥 + 6
2) {
𝑦 = 3𝑥 − 10

x2 – 5x + 6 = 3x – 10 ⇒ x2 – 5x + 6 – 3x + 10 = 0 ⇒
⇒ x2 – 8x + 16 = 0
∆ = b2 – 4ac = (-8)2 – 4 ∙ 1 ∙ 16 = 64 - 64 = 0
8
−𝑏 ±√∆ 8±0
𝑥1 = =4
2
x1,2 = = = { 8
2𝑎 2∙1
𝑥2 = =4
2
Calculăm y1 = 3 ∙ 4 – 10 =12 – 10 = 2
𝑥=4
⇒{ este soluția sistemului de ecuații.
𝑦=2
𝑦 = −2𝑥 2 − 𝑥 + 6
3) {
𝑦 =𝑥+7
-2 x2 – x + 6 = x + 7 ⇒-2 x2 – x + 6 –x – 7 = 0 ⇒
⇒ -2 x2 – 2x – 1 = 0 ∣ (-1) ⇒ 2x2 + 2x + 1 = 0
∆ = b2 – 4ac = 22 – 4 ∙ 2 ∙ 1 = 4 – 8 = - 4 < 0 ⇒
ecuația de gradul 2 nu are soluții reale ⇒
sistemul de ecuații nu are soluții.

28
 𝑦 = −3𝑥 2 + 4𝑥 + 7
4) { , unde m ∈ R.
𝑦 = −8𝑥 + 𝑚
a) Determinați m ∈ R așa încât sistemul de ecuații să aibă două soluții.
b) Determinați m ∈ R așa încât sistemul de ecuații să aibă o soluție.
c) Determinați m ∈ R așa încât sistemul de ecuații să nu aibă soluții.

Soluție. -3x2 + 4x + 7 = -8x + m ⇒ -3x2 + 4x + 7 + 8x –m = 0

-3x2 + 12x + 7 – m = 0

∆ = b2 – 4ac = 122 – 4 ∙ (-3) ∙ (7 – m) = 144 + 12(7 – m) = 144 + 84 – 12m =

= 228 – 12m.

a) Sistemul are două soluții distincte dacă ecuația de gradul doi în x are
două soluții distincte, adică dacă ∆ > 0 ⇒ 228 – 12m > 0 ⇒ 12m <
228 ⇒ m < 228 : 12 = 19 ⇒ m ∈ (−∞, 19) .
b) Sistemul are o unică soluție dacă ecuația de gradul doi în x are o
singură soluție, adică două rădăcini reale egale ⇒ ∆ = 0 ⇒ 228 – 12m
= 0 ⇒ 12m = 228 ⇒ m = 19.
c) Sistemul nu are soluție dacă ecuația de gradul doi în x nu are soluții
reale , adică dacă ∆ < 0 ⇒ 228 -12m < 0 ⇒ 12m > 228 ⇒ m > 19 ⇒
m ∈ ( 19 , ∞ ) .
𝒚 = 𝒂𝒙𝟐 + 𝒃𝒙 + 𝒄
13. Sisteme de ecuații de forma { , unde a ≠ 0 ,
𝒚 = 𝒎𝒙𝟐 + 𝒏𝒙 + 𝒑
m ≠0 , a ,b , c , m , n , p ∈ R.
Rezolvarea sistemului se face prin eliminarea necunoscutei y ,
adică egalând expresiile în x care apar în membrul drept al fiecărei
ecuații:
ax2 + bx + c = mx2 + nx + p ⇒ (a – m)x2 + (b – n)x + c – p = 0.
Cazul 1. Dacă a = m , atunci ecuația în x devine (b – n)x + c – p = 0.
1.1. Dacă b = n și c ≠p se obține o egalitate imposibilă c – p = 0 ,
cu c – p ≠ 0 ⇒ sistemul nu are soluții.

29
 1.2. Dacă b = n și c = p , ecuația în x devine 0 = 0 , care are ca
soluție orice număr real ⇒ sistemul de ecuații are o
𝑥=𝑡
infinitate de soluții , anume {𝑦 = 𝑎𝑡 2 + 𝑏𝑡 + 𝑐 , unde t ∈ R.
𝑝−𝑐
1.3. Dacă b ≠ n , ecuația în x are soluția unică x1 = .
𝑏−𝑛
Calculăm y1 = a𝑥12 + bx1 + c . Sistemul de ecuații are o unică
𝑥 = 𝑥1
soluție {𝑦 = 𝑦 . (9A A.V. 17.05)
1

Cazul 2. Dacă a ≠ m , calculăm ∆ și vom fi într-una din situațiile:

2.1. Dacă ∆ > 0 , ecuația de gradul doi în x are două soluții reale
distincte x1 și x2 . Calculăm y1 = a𝑥12 + bx1 + c și y2 = a𝑥22 + bx2 + c . Sistemul
𝑥 = 𝑥1 𝑥 = 𝑥2
de ecuații are două soluții distincte {𝑦 = 𝑦 și {𝑦 = 𝑦 .
1 2

2.2. Dacă ∆ = 0 , ecuația de gradul doi în x are două soluții reale

egale x1 = x2 . Calculăm y1 = a𝑥12 + bx1 + c . Sistemul de ecuații are o
𝑥 = 𝑥1
singură soluție {𝑦 = 𝑦 .
1

2.3. Dacă ∆ < 0 , ecuația de gradul doi în x nu are soluții reale ⇒

sistemul de ecuații nu are soluții.
Interpretarea geometrică :

30