Suport Curs, Unitatea de Invatare 2

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2
Extremele locale ale funcţiilor de 2 variabile reale

(adică maximele şi minimele locale ale funcţiilor, care depind de 2 variabile
reale).
Cuprins:
2.1 Obiectivele unităţii de învăţare 2

2.2 Rezultate teoretice vizând existenţa punctelor de extrem
local pentru o funcţie de 2 variabile reale
2.3 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor
Teste de autoevaluare.
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.
Bibliografia unităţii de învăţare 2.
Lucrarea de verificare nr. 2
2.1 Obiective
Unitatea de învăţare 2, bazată pe noţiunile introduse în cadrul unităţii de învăţare 1,

urmăreşte cercetarea existenţei maximelor şi minimelor funcţiilor de 2 variabile reale, elemente ale
analizei matematice deosebit de importante pentru modelarea economică a fenomenelor din practica
contabilității de gestiune. Tematica abordată în acest sens, se înscrie pe linia de întrepătrundere
dintre demersul de fundamentare matematică şi cel de modelare a fenomenelor economice.
După studiul acestei unităţi de învăţare, studentul va avea cunoştinţe despre:
- punctele de extrem local ale funcţiilor de mai multe variabile reale, care aduc cu ele acel
suflu teoretic, care nu a încetat să alimenteze modelele matematice din economie;
- tipul de probleme teoretice şi practice, care fac obiectul cursului de „Extremele locale ale
funcţiilor de 2 variabile reale” şi al lucrărilor de verificare ale studenţilor din învăţământul
economic din anul I, ID, de la Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune din Academia
de Studii Economice Bucureşti.
Revenind la conţinutul unităţii de învăţare 2, vom sublinia comunicarea între unităţile de
învăţare 1 şi 2, prin împrumutul de noţiuni şi tehnici de rezolvare, la care se adaugă noile concepte
asociate cu rezultatele teoretice specifice lor, iar în final ilustrarea practică a celor prezentate, cu
sublinierea utilităţii aplicaţiilor pentru beneficiul instruirii viitorului economist. Exerciţiile sunt
tratate în amănunţime, pentru a pune accentul pe latura practică a problematicii abordate în această
unitate de învăţare.
Matematici Aplicate În Economie. 73
2.2 Rezultate teoretice vizând existenţa punctelor de extrem local pentru o

funcţie de 2 variabile reale
Puncte de extrem pentru f = f(x,y):
(adică punctele de maxim şi minim ale funcţiilor, care depind de două

variabile reale, deci punctele care maximizează și respectiv minimizează funcțiile
de două variabile reale):
Pentru a determina punctele de extrem ale f = f(x,y), urmăm paşii de mai

jos:
Pasul1:
Se determină derivatele parţiale de ordinul I ale lui f, adică:
fx’ şi fy’.
Pasul2:
Se determină derivatele parţiale de ordinul II ale lui f, adică:
= fxx”,
= fyy”,
fxy”,
fyx”,
cu fxy” = fyx” (cu menţiunea egalităţii ultimelor două derivate parţiale de ordinul
II ale lui f).
Pasul3:
74 Virginia Atanasiu
Se determină punctele staţionare (sau critice) ale lui f, ceea ce înseamnă

conform definiției toate soluţiile de forma punctelor de coordonate (x,y) ale lui
sistemului (S), unde:
fx’ = 0,
(S)
fy’ = 0.
Pasul4:
Se stabileşte natura punctelor staţionare (sau critice) ale lui f, obţinute la

pasul3, ţinând seama de următorul rezultat teoretic, prezentat mai jos; natura
punctelor staționare (sau critice) ale lui f, în sensul următor: sunt sau nu sunt
puncte de extrem ale lui f.
Rezultat teoretic, conform căruia:
„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:
E(M) = (M) (M) – [ (M)]2 = fxx”(M)fyy”(M) – [fxy”(M)]2.
Concluzii:
E(M) < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);
E(M) > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):
(M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:
(M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”.
[E(M) = 0 imposibil]
2.3 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

Aplicaţia1: Fie funcţia: f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = x3 + y4 – 27x – 4y - 6.

Să se determine derivatele parţiale de ordinul I şi II ale lui f, punctele
staționare ale lui f, precum şi punctele de extrem ale acestei funcţii.
Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈

∈ ℝ; (f + g)’ = f’ + g’, unde f = f(x), g = g(x).
D.p. de ordinul I ale lui f:
fx’ = (x3 + y4 – 27x – 4y - 6)x’ = (x3)x’ + (y4)x’ - (27x)x’ - (4y)x’ - (6)x’ =

= 3x2 + 0 - 27(x)x’ – 0 – 0 = 3x2 - 27(1) = 3x2 – 27,
fy’ = (x3 + y4 – 27x – 4y - 6)y’ =(x3)y’ + (y4)y’ - (27x)y’ - (4y)y’ - (6)y’ = 0 +

+ 4y3 – 0 - 4(y)y’ – 0 = 4y3 - 4(y)y’ = 4y3 - 4(1) = 4y3 - 4, ∀ (x,y).
D.p. de ordinul II ale lui f:
f "x = fxx” = (fx’)x’ = (3x2 – 27)x’ =(3x2)x’ – (27)x’ = 3(x2)x’ – 0 = 3(2x) = 6x,
2
f "y = fyy” = (fy’)y’ = (4y3 - 4)y’ = (4y3)y’ – (4)y’ = 4(y3)y’ – 0 = 4(3y2) = 12y2,
2
fxy” = (fx’)y’ = (3x2 – 27)y’ = (3x2)y’ – (27)y’ = 0 - 0 = 0,
fyx” = (fy’)x’ = (4y3 - 4)x’ =(4y3)x’ – (4)x’ = 0 - 0 = 0, ∀ (x,y) cu menţiunea
egalităţii ultimelor două derivate parțiale de ordinul II ale lui f: fxy” = fyx”.
Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt prin definiție soluţiile de forma
punctelor de coordonate (x,y) care verifică sistemul (S), unde:
fx’ = 0,
(S):
fy’ = 0.
f ' =0
(S)  x' ⇒ ? = x, ? = y ⇒ ? = (x,y) = (punct staţionar al lui f).
 f y = 0
În cazul nostru (S) devine:
↓ x2 = b ⇒ x1,2 = ±
fx’ = 3x2 – 27 = 0|:3 ⇔ x2 – 9 = 0 ⇔ x2 = 9 ⇔x1,2 = ± 9 = ±3,
fy’ = 4y3 - 4 = 0|:4 ⇔ y3 - 1 = 0 ⇔ y3 = 1 = 13 ⇔ y = 1,
↑x3 = a = b3 ⇒ x = b
sau:
x = x1 = 3; x = x2 = -3
y = 1.
Discuţie:
(I) x = 3, y = 1 ⇒ (x,y) = (3,1)A1;

(II) x = -3, y = 1 ⇒ (x,y) = (-3,1)A2.
Deci: A1,2 sunt puncte staţionare ale lui f.
? = (natura lui A1):
A1(3 = x,1 = y):
f "x = 6x = 6(3) = 18,

2
f "y = 12y2 = 12(12) = 12, ⇒ E(A1) = 18 x 12 – 02 = 216 > 0 ⇒

2
f "xy = 0.
⇒ A1 = (este punct de extrem al lui f), şi anume: f "x = 18 > 0 ⇒ A1 = (este punct de
2
minim al lui f).
? = (natura lui A2).
A2(-3 = x, 1 = y):
f "x = 6x = 6(-3) = -18,

2
f "y = 12y2 = 12(12) = 12, ⇒ E(A2) = (-18) x 12 – 02 = -216 < 0 ⇒

2
"
f xy = 0.
⇒ A2 ≠ (punct de extrem al lui f) [A2 = (punct ŞA al lui f)].
1 1 1 1
Observaţie: x3 = -1 = (-1)3 ⇒ x = -1; x3 = - = (- )3 ⇒ x = - ; x3 = - =
8 2 2 64
1 1 1 1 1
= (- )3 ⇒ x = - ; x3 = - = (- )3 ⇒ x = - ; x3 = 8 = (2)3 ⇒ x = 2; x3 = -64 =
4 4 125 5 5
=(-4)3 ⇒ x = -4; x3 = 125 = (5)3 ⇒ x = 5, ş.a.m.d..
Am ținut seama de rezultatul teoretic de mai jos, ce afirmă că.
„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:
E(M) = (M) (M) – [ M)]2 = fxx”(M)fyy”(M) – [fxy”(M)]2.
Concluzii:
E(M) < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);
E(M) > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):
(M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:
(M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”.
[E(M) = 0 imposibil]
Aplicaţia2: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = 2x3 - 150x + 9y2 - 36y + 4, cu x,

y ∈ ℝ. Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f, punctele
staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de extrem local ale acesteia.

Derivatele parţiale de ordinul I ale lui f sunt:
fx’ = (2x3 - 150x + 9y2 - 36y + 4)x’ = (2x3)x’ – (150x)x’ + (9y2)x’ – (36y)x’ +
+ (4)x’ = 2(x3)x’ – 150(x)x’ + 0 – 0 + 0 = 2(3x2) -150(1) = 6x2 –150;
fy’ = (2x3 - 150x + 9y2 - 36y + 4)y’ = (2x3)y’ – (150x)y’ + (9y2)y’ – (36y)y’ +
+ (4)y’ = 0 – 0 + 9(y2)y’ -36(y) y’ + 0 = 9(2y) -36(1) = 18y - 36.
Derivatele parţiale de ordinul II ale lui f sunt:
= fxx” = (6x2 –150)x’ = (6x2)x’ – (150)x’ = 6(x2)x’ – 0 = 6(2x) = 12x,

= fyy” = (18y - 36)y’ = (18y)y’ – (36)y’ = 18(y)y’ – 0 = 18(1) = 18,
fxy” = (6x2 –150)y’ = (6x2)y’ – (150)y’ = 0 – 0 = 0,
fyx” = (18y - 36)x’ = (18y)x’ – (36)x’ = 0 - 0 = 0,
cu fxy” = fyx” = 0.
Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt soluţiile sub forma punctelor de
coordonate (x,y) ale lui sistemului (S), unde:
fx’ = 0 6x2 – 150 = 0|:6 x2 – 25 = 0 x2 = 25

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’
fy = 0 18y – 36 = 0|:18 y–2=0 y=2
x1,2 =± = ±5 x = x1 = 5 sau x = x2 = -5
⇔ ⇔ ⇒
y=2 y=2
⇒ discuţia de mai jos:
Cazul (I): x = 5, y = 2 ⇒ (x,y) = (5,2)A;
Cazul (II): x = -5, y = 2 ⇒ (x,y) = (-5,2)B.
A, B = (puncte staţionare (sau critice) ale lui f).
Punctele de extrem ale lui f:
? = (natura lui A): A(5 = x, 2 = y):
(A) = fxx”(A) = 12x = 12 x 5 = 60,

(A) = fyy”(A) = 18, ⇒ E(A) = 60 x 18 – 02 = 1.080 > 0 ⇒
fxy”(A) = 0.
⇒ A = (punct de extrem al lui f): (A) = fxx”(A) = 60 >0 ⇒ A = (punct de MIN. al

lui f).
? = (natura lui B): B(-5 = x, 2 = y):
(B) = fxx”(B) = 12x = 12 x (-5) = -60,

(B) = fyy”(B) = 18, ⇒ E(B) = (-60) x 18 – 02 =
fxy”(B) = 0.
= -1.080 < 0 ⇒ B = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).
Aplicaţia3: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = 2x3 - 96x + 15y2 - 90y - 9, ∀ x,



fx’ = (2x3 - 96x + 15y2 - 90y - 9)x’ = (2x3)x’ – (96x)x’ + (15y2)x’ – (90y)x’ -
- (9)x’ = (2x3)x’ – (96x)x’ + (15y2)x’ – (90y)x’ - (9)x’ = 2(x3)x’ – 96(x)x’ + 0 – 0 - 0 =
= 2(3x2) - 96(1) = 6x2 – 96;
fy’ = (2x3 - 96x + 15y2 - 90y - 9)y’ = (2x3)y’ – (96x)y’ + (15y2)y’ – (90y)y’ -
- (9)y’ = 0 – 0 + 15(y2)y’ - 90(y) y’ - 0 = 15(2y) - 90(1) = 30y - 90.
= fxx” = (6x2 – 96)x’ = (6x2)x’ – (96)x’ = 6(x2)x’ – 0 = 6(2x) = 12x,

= fyy” = (30y - 90)y’ = (30y)y’ – (90)y’ = 30(y)y’ – 0 = 30(1) = 30,
fxy” = (6x2 – 96)y’ = (6x2)x’ – (96)y’ = 0 – 0 = 0,
fyx” = (30y - 90)x’ = (30y)x’ – (90)x’ = 0 - 0 = 0,
fx’ = 0 6x2 – 96 = 0|:6 x2 - 16 = 0 x2 = 16

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’
fy = 0 30y - 90 = 0|:30 y-3=0 y=3
x1,2 = ± = ±4 x = x1 = -4 sau x = x2 = 4
⇔ ⇔ ⇒ discuţia de mai jos:
y=3 y=3
Cazul (I): x = -4, y = 3 ⇒ (x,y) = (-4,3)A;
Cazul (II): x = 4, y = 3 ⇒ (x,y) = (4,3)B.
? = (natura lui A): A(-4 = x, 3 = y):

(A) = fxx”(A) = 12x = 12 x (-4) = -48,

(A) = fyy”(A) = 30, ⇒ E(A) =(-48) x 30 – 02 = -1.440 <
fxy”(A) = 0.
< 0 ⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).
? = (natura lui B): B(4 = x, 3 = y):
(B) = fxx”(B) = 12x = 12 x 4 = 48,

(B) = fyy”(B) = 30, ⇒ E(B) = 48 x 30 – 02 = 1.440 > 0 ⇒
fxy”(B) = 0.
⇒ B = (punct de extrem al lui f): (B) = fxx”(B) = 48 > 0 ⇒ B = (punct de MIN. al

lui f).
Aplicaţia4: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = x2 - y3 + y2 - 4x - 12y + 2020, cu

x, y ∈ ℝ. Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f, punctele

fx’ = (x2 - y3 + y2 - 4x - 12y + 2020)x’ = (x2)x’ – (y3)x’ + ( y2)x’ – (4x)x’ –

- (12y)x’ + (2020)x’ = 2x – 0 + 0 – 4(1) – 0 + 0 = 2x – 4;
fy’ = (x2 - y3 + y2 - 4x - 12y + 2020)y’ = (x2)y’ – (y3)y’ + ( y2)y’ – (4x)y’ –
- (12y)y’ + (2020)y’ = 0 – (3y2) + (y2)y’ – 0 – 12(y)y’ + 0 = -3y2 + (2y) – 12(1) =
= -3y2 + (15/2)2y - 12 = -3y2 + 15y - 12.
= fxx” = (2x – 4)x’ = (2x)x’ – (4)x’ = 2(x)x’ – 0 = 2(1) = 2,

= fyy” = (-3y2 + 15y - 12)y’=(-3y2)y’ + (15y)y’ - (12)y’= -3(y2) y’ + 15(y)y’ –
- 0 = -3(2y) + 15(1) = -6y + 15,
fxy” = (2x – 4)y’ = (2x)y’ – (4)y’ = 0 – 0 = 0,
fyx” = (-3y2 + 15y - 12)x’ = (-3y2)x’ + (15y)x’ - (12)x’= 0 + 0 – 0 = 0,
fx’ = 0 2x – 4 = 0|:2 x-2=0 x=2
(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
fy’ = 0 -3y2 + 15y - 12 = 0|:(-3) y2 – 5y + 4 = 0 y1,2 =
x=2 x=2
⇔ ⇔ ⇒
y1,2 = = y = y1 = = = 4 sau y = y2 = = =1
Cazul (I): x = 2, y = 4 ⇒ (x,y) = (2,4)A;
Cazul (II): x = 2, y = 1 ⇒ (x,y) = (2,1)B.
? = (natura lui A): A(2 = x, 4 = y):
(A) = fxx”(A) = 2,
(A) = fyy”(A) = -6y + 15 =-6 x 4 + 15=-24 + 15=-9, ⇒ E(A) = 2(-9) – 02 =
fxy”(A) = 0.
= -18 < 0 ⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);
? = (natura lui B): B(2 = x, 1 = y):
(B) = fxx”(B) = 2,
(B) = fyy”(B) = -6y + 15 = -6 x 1 + 15 = -6 + 15 = 9, ⇒ E(B) =2 x 9 – 02 =
fxy”(B) = 0.
= 18 > 0 ⇒ B = (punct de extrem al lui f): (B) = fxx”(B) = 2 >0 ⇒ B = (punct de

MIN. al lui f).
Aplicaţia5: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = y3 – x2 - y2 + 6x + 6y + 2020, cu x,


fx’ = (y3 – x2 - y2 + 6x + 6y + 2020)x’ = (y3)x’ – (x2)x’ - ( y2)x’ + (6x)x’ +

+ (6y)x’ + (2020)x’ = 0 – 2x - 0 + 6(x)x’ + 0 + 0 = -2x + 6(1) = -2x + 6;
fy’ = (y3 – x2 - y2 + 6x + 6y + 2020)y’ = (y3)y’ – (x2)y’ - ( y2)y’ + (6x)y’ +
+ (6y)y’ + (2020)y’ = 3y2 – 0 - (y2)y’ + 0 + 6(y)y’ + 0 = 3y2 - (2y) + 6(1) = 3y2 –
- (9/2)2y + 6 = 3y2 - 9y + 6.
= fxx” = (-2x + 6)x’ = -(2x)x’ + (6)x’ = -2(x)x’ + 0 = -2(1) = -2,

= fyy” = (3y2 - 9y + 6)y’ = (3y2)y’ - (9y)y’ + (6)y’ = 3(y2)y’ – 9(y) y’ + 0 =
= 3(2y) – 9(1) = 6y - 9,
fxy” = (-2x + 6)y’ = -(2x)y’ + (6)y’ = -0 + 0 = 0,
fyx” = (3y2 - 9y + 6)x’ = (3y2)x’ - (9y)x’ + (6)x’ = 0 – 0 + 0 = 0,
fx’ = 0 -2x + 6 = 0|:(-2) x-3=0 x=3

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
fy’ = 0 3y2 - 9y + 6 = 0|:3 y2 – 3y + 2 = 0 y1,2 =
x=3 x=3
⇔ ⇔ ⇒
y1,2 = = y = y1 = = = 2 sau y = y2 = = =1
Cazul (I): x = 3, y = 2 ⇒ (x,y) = (3,2)A;
Cazul (II): x = 3, y = 1 ⇒ (x,y) = (3,1)B.

? = (natura lui A): A(3 = x, 2 = y):
(A) = fxx”(A) = -2,

(A) = fyy”(A) = 6y - 9 = 6 x 2 - 9 =12 - 9=3,⇒ E(A) =(-2)3 – 02 = -6 < 0 ⇒
fxy”(A) = 0.
⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);
? = (natura lui B): B(3 = x, 1 = y):
(B) = fxx”(B) = -2,

(B) = fyy”(B) = 6y - 9 =6 x 1 - 9 = 6 - 9= -3, ⇒ E(B)=(-2) x (-3) – 02= 6 > 0
(B) = 0.
⇒ B = (punct de extrem al lui f): (B) = fxx”(B) = -2 < 0 ⇒ B = (punct de MAX. al

lui f).
Aplicaţia6: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = y3 – x2 - y2 + 6x + 6y + 2020, cu x,


fx’ = (y3 – x2 - y2 + 6x + 6y + 2020)x’ = (y3)x’ – (x2)x’ - ( y2)x’ + (6x)x’ +

+ (6y)x’ + (2020)x’ = 0 – 2x - 0 + 6(x)x’ + 0 + 0 = -2x + 6(1) = -2x + 6;
fy’ = (y3 – x2 - y2 + 6x + 6y + 2020)y’ = (y3)y’ – (x2)y’ - ( y2)y’ + (6x)y’ +
+ (6y)y’ + (2020)y’ = 3y2 – 0 - (y2)y’ + 0 + 6(y)y’ + 0 = 3y2 - (2y) + 6(1) = 3y2 –
- (9/2)2y + 6 = 3y2 - 9y + 6.
= fxx” = (-2x + 6)x’ = -(2x)x’ + (6)x’ = -2(x)x’ + 0 = -2(1) = -2,

= fyy” = (3y2 - 9y + 6)y’ = (3y2)y’ - (9y)y’ + (6)y’ = 3(y2)y’ – 9(y) y’ + 0 =
= 3(2y) – 9(1) = 6y - 9,
fxy” = (-2x + 6)y’ = -(2x)y’ + (6)y’ = -0 + 0 = 0,
fyx” = (3y2 - 9y + 6)x’ = (3y2)x’ - (9y)x’ + (6)x’ = 0 – 0 + 0 = 0,
fx’ = 0 -2x + 6 = 0|:(-2) x-3=0 x=3

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
fy’ = 0 3y2 - 9y + 6 = 0|:3 y2 – 3y + 2 = 0 y1,2 =
x=3 x=3
⇔ ⇔ ⇒
y1,2 = = y = y1 = = = 2 sau y = y2 = = =1
Cazul (I): x = 3, y = 2 ⇒ (x,y) = (3,2)A;
Cazul (II): x = 3, y = 1 ⇒ (x,y) = (3,1)B.
? = (natura lui A): A(3 = x, 2 = y):
(A) = fxx”(A) = -2,

(A) = fyy”(A) = 6y - 9 = 6 x 2 - 9 =12 - 9= 3,⇒ E(A) =(-2)3 – 02 = -6 < 0 ⇒
fxy”(A) = 0.
⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);
? = (natura lui B): B(3 = x, 1 = y):
(B) = fxx”(B) = -2,

(B) = fyy”(B) = 6y - 9 =6 x 1 - 9 = 6 - 9= -3, ⇒ E(B)=(-2) x (-3) – 02= 6 > 0
(B) = 0.

lui f).
Aplicaţia7: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = - x3 – 2y2 + 4xy - 3x + 1, cu x, y ∈

∈ ℝ. Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f, punctele

fx’ = (- x3 – 2y2 + 4xy - 3x + 1)x’ = -( x3)x’ - (2y2)x’ + (4xy)x’ - (3x)x’ + (1)x’=

= - (x3)x’ – 0 + 4y(x)x’ – 3(x)x’ + 0 = - (3x2)+ 4y(1) – 3(1) = -x2 + 4y – 3;
fy’ = (- x3 – 2y2 + 4xy - 3x + 1)y’ = -( x3)y’ - (2y2)y’ + (4xy)y’ - (3x)y’ + (1)y’=

= -0 – 2(y2)y’ + 4x(y)y’ – 0 + 0 = -2(2y) + 4x(1) = -4y + 4x.
= fxx” = (-x2 + 4y – 3)x’ = -(x2)x’ + (4y)x’ – (3)x’ = -(2x) + 0 - 0 = -2x,
= fyy” = (-4y + 4x)y’ = -(4y)y’ + (4x)y’ = -4(y)y’ + 0 = -4(1) = -4,
fxy” = (-x2 + 4y – 3)y’ = -(x2)y’ + (4y)y’ – (3)y’ = -0 + 4(y)y’ – 0 = 4(1) = 4,
fyx” = (-4y + 4x)x’ = -(4y)x’ + (4x)x’ = -0 + 4(x)x’ = 4(1) = 4,
Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt prin definiție soluţiile sub
forma punctelor de coordonate (x,y) ale lui sistemului (S), unde:
fx’ = 0 -x2 + 4y – 3= 0|(-1) x2 - 4y + 3 = 0 x2 - 4y + 3 = 0

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’
fy = 0 -4y + 4x = 0|:(-4) y–x=0 y=x
x2 - 4x + 3 = 0 x1,2 = x1,2 = =
⇔ ⇔ ⇔ ⇔
y=x y=x y=x
x = x1 = = = 3 sau x = x2 = = =1
⇔ ⇒
y=x
Cazul (I): x = 3, y = x = 3 ⇒ (x,y) = (3,3)A;
Cazul (II): x = 1, y = x = 1 ⇒ (x,y) = (1,1)B.
(Ecuația de gradul II în x, și anume: x2 - 4x + 3, adică: 1x2 + (-4x) + 3 = 0 s-a
rezolvat după formula: x1,2 = = = = =

= , scrisă pentru ecuația de gradul II în x din teorie, și anume pentru:
ax2+bx+c=0, de unde a rezultat că: x = x1 = = = 3 sau x = x2 = = = 1,
valorile pentru x de la pagina precedentă)
? = (natura lui A): A(3 = x, 3 = y)
(A) = fxx”(A) = -2x = -2(3) = -6

(A) = fyy”(A) = -4 ⇒ E(A) = (-6) x (-4) - 42 =
fxy”(A) = 4.
= 24 - 16 = 8 > 0 ⇒ A = (este punct de extrem al lui f): (A) = fxx”(A) = -6 < 0 ⇒

⇒ A= (punct de MAX. al lui f).
? = (natura lui B): B(1 = x, 1= y)
(B) = fxx”(B) = -2x = -2(1) = -2

(B) = fyy”(B) = -4 ⇒ E(B) = (-2) x (-4) - 42 =
fxy”(B) = 4.
= 8 – 16 = -8 < 0 ⇒ B = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).
Aplicaţia8: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = x3 - x2 + y2 + 12x - 4y + 2022, cu

x, y ∈ ℝ. Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f, punctele

fx’ = (x3 - x2 + y2 + 12x - 4y + 2022)x’ = (x3)x’ – ( x2)x’ + (y2)x’ + (12x)x’ –

- (4y)x’ + (2022)x’ = (3x2) - (x2)x’ + 0 + 12(x)x’ – 0 + 0 = 3x2 - (2x) + 12(1) =
= 3x2 – 2x + 12 = 3x2 – 15x + 12;
fy’ = (x3 - x2 + y2 + 12x - 4y + 2022)y’ = (x3)y’ – ( x2)y’ + (y2)y’ + (12x)y’ –
- (4y)y’ + (2022)y’ = 0 – 0 + (2y) + 0 - 4(y)y’ + 0 = 2y - 4(1) = 2y - 4.
= fxx” = (3x2 – 15x + 12)x’ = (3x2)x’ – (15x)x’ + (12)x’ = 3(x2)x’ – 15(x)x’ +

+ 0 = 3(2x) – 15(1) = 6x - 15,
= fyy” = (2y - 4)y’ = (2y)y’ – (4)y’ = 2(y)y’ – 0 = 2(1) = 2,
fxy” = (3x2 – 15x + 12)y’ = 0,
fyx” = (2y - 4)x’ = 0,
fx’ = 0 3x2 – 15x + 12 = 0|:3 x2 – 5x + 4 = 0 x1,2 =
(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’
fy = 0 2y – 4 = 0|:2 y–2=0 y=2
x1,2 = = x = x1 = = = 4 sau x = x2 = = =1
⇔ ⇔ ⇒
y=2 y=2
Cazul (I): x = 4, y = 2 ⇒ (x,y) = (4,2)A;
Cazul (II): x = 1, y = 2 ⇒ (x,y) = (1,2)B.

A(4 = x, 2 = y):
(A) = fxx”(A) = 6x - 15 = 6 x 4 – 15 = 24 – 15 = 9,
(A) = fyy”(A) = 2, ⇒ E(A) = 9 x 2 – 02 =
fxy”(A) = 0.
= 18 > 0 ⇒ A = (punct de extrem al lui f): (A) = fxx”(A) = 9 > 0 ⇒ A = (punct de

MIN. al lui f).
B(1 = x, 2 = y):
(B) = fxx”(B) = 6x - 15 = 6 x 1 – 15 = 6 – 15 = -9,

(B) = fyy”(B) = 2, ⇒ E(B)=(-9) x 2 – 02 =
fxy”(B) = 0.
= -18 < 0 ⇒ B = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).
Teste de autoevaluare.
Testul de autoevaluare nr. 1:
Aplicaţia1: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = x3 - 3x - 9y2 + 6y + 10, cu x, y ∈

∈ ℝ. Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f, punctele
Aplicaţia1: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = 3x2 + y3 - 6xy - 5, cu x, y ∈ ℝ.

Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f, punctele staţionare
(sau critice) ale funcţiei f şi punctele de extrem local ale acesteia.
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.
Rezolvarea pentru testul de autoevaluare nr. 1 este următoarea:

fx’ = (x3 - 3x - 9y2 + 6y + 10)x’ = (x3)x’ – (3x)x’ - (9y2)x’ + (6y)x’ + (10)x’=

= (3x2) – 3(x)x’ - 0 + 0 + 0 = 3x2 – 3(1) = 3x2 – 3;
fy’ = (x3 - 3x - 9y2 + 6y + 10)y’ = (x3)y’ – (3x)y’ - (9y2)y’ + (6y)y’ + (10)y’=
= 0 – 0 - 9(y2)y’ + 6(y)y’ + 0 = -9(2y) + 6(1) = -18y + 6.
= fxx” = (3x2 - 3)x’ = (3x2)x’ - (3)x’ = 3(x2)x’ - 0 = 3(2x) = 6x,
= fyy” = (-18y + 6)y’ = -(18y)y’ + (6)y’ = -18(y)y’ + 0 = -18(1) = -18,
fxy” = (3x2 - 3)y’ = 0,
fyx” = (-18y + 6)x’ = 0,
fx’ = 0 3x2 - 3 = 0|:(3) x2 – 1 = 0 x2 = 1

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’
fy = 0 -18y + 6 = 0|:(-6) 3y – 1 = 0 3y = 1
x1,2 = ± x1,2 = ±1 x = x1 = 1 sau x = x2 = -1

⇔ ⇔ ⇔ ⇒ discuţia de mai jos:
y= y= y=
Cazul (I): x = 1, y = 1\3 ⇒ (x,y) = (1, )A;
Cazul (II): x = -1, y = 1\3 ⇒ (x,y) = (-1, )B.
(Ecuația de gradul II în x, și anume: x2 – 1 = 0, adică: x2 + (0x) + (-1) = 0 se mai
putea rezolva după formula: x1,2 = = = = ==

, scrisă pentru ecuația de gradul II în x din teorie, și anume pentru:
ax2+bx+c=0, de unde rezultă că: x = x1 = = = 1 sau x = x2 = = = -1,

obținându-se aceleași valori pentru x cu cele de mai sus; x2 – 1 = 0 se mai poate
rezolva și astfel: (x + 1)(x – 1) = 0, conform formulei: a2 – b2 = (a + b)(a - b); din
(x + 1)(x – 1) = 0, rezultă: x + 1 = 0, sau x - 1 = 0, de unde deducem: x = -1, sau
x = 1, adică aceleași valori pentru x cu cele de mai sus)
? = (natura lui A): A(1 = x, = y):
(A) = fxx”(A) = 6x = 6(1) = 6

(A) = fyy”(A) = -18 ⇒ E(A)=(6)(-18)–(0)2 = – 108 - 0=–108<0 ⇒
fxy”(A) = 0.
⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).
? = (natura lui B): B(-1 = x, = y):
(B) = fxx”(B) = 6x = 6(-1) = -6

(B) = fyy”(B) = -18 ⇒ E(B)=(-6)(-18)–(0)2 = 108 – 0=108>0 ⇒
fxy”(B) = 0.

lui f).
Rezolvarea pentru testul de autoevaluare nr. 2 este următoarea.
fx’ = (3x2 + y3 - 6xy - 5)x’ = (3x2)x’ + (y3)x’ - (6xy)x’ - (5)x’=3(x2)x’ + 0 - 6y(x)x’-

- 0 = 3(2x) - 6y(1) = 6x - 6y;
fy’ = (3x2 + y3 - 6xy - 5)y’ = (3x2)y’ + (y3)y’ - (6xy)y’ - (5)y’= 0 - (3y2) - 6x(y)y’ - -
0 = 3y2 - 6x(1) = 3y2 - 6x.
= fxx” = (6x - 6y)x’ = (6x)x’ - (6y)x’ = 6(x)x’ - 0 = 6(1) = 6,

= fyy” = (3y2 - 6x)y’ = (3y2)y’ - (6x)y’ = 3(y2)y’ - 0 = 3(2y) = 6y,
fxy” = (6x - 6y)y’ = (6x)y’ - (6y)y’ = 0 - 6(y)y’ = -6(1) = -6,
fyx” = (3y2 - 6x)x’ = (3y2)x’ - (6x)x’ = 0 - 6(x)x’ = -6(1) = -6,
cu fxy” = fyx” = -6.
fx’ = 0 6x - 6y = 0|:(6) x–y=0 x=y

(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
’ 2
fy = 0 3y - 6x = 0|:(3) y2 – 2x = 0 2
y - 2(y) = 0
x=y x=y x=y

⇔ ⇔ ⇔ ⇒
2
y – 2y = 0 y(y - 2) = 0 ⇔ y = 0 sau y – 2 = 0 y = 0 sau y = 2
Cazul (I): y = 0, x = y = 0 = 0 ⇒ (x,y) = (0,0)A;
Cazul (II): y = 2, x = y = 2 = 2 ⇒ (x,y) = (2,2)B.
(Ecuația de gradul II în y, și anume: y2 – 2y = 0, adică: y2 + (-2y) = 0 se mai putea
rezolva după formula: y1,2 = = = = =

= , scrisă pentru ecuația de gradul II în y din teorie, și anume pentru:
ay2+by+c=0, de unde rezultă că: y = y1 = = = 2 sau y = y2 = = = 0,
obținându-se aceleași valori pentru y ca la pagina 3)
? = (natura lui A): A(0 = x, 0 = y):
(A) = fxx”(A) = 6
(A) = fyy”(A) = 6y= 6(0) = 0 ⇒ E(A) = (6)(0) – (-6)2 = 0 – 36 = – 36 < 0 ⇒
fxy”(A) = -6.
⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).
? = (natura lui B): B(2 = x, 2 = y):
(B) = fxx”(B) = 6
(B) = fyy”(B) = 6y = 6(2) = 12 ⇒ E(B)=(6)(12) – (-6)2 = 72 – 36=36> 0 ⇒
fxy”(B) = -6.
⇒ B = (punct de extrem al lui f): (B) = fxx”(B) = 6 > 0 ⇒ B = (punct de MIN. al

lui f).
Bibliografia unităţii de învăţare 2:
1. Atanasiu V., „Matematici aplicate în economie. Teorie, cazuri şi soluţii”, Editura Printech,
Bucureşti, 2005,
2. Atanasiu V., „Matematici aplicate în economie. Culegere de probleme: cazuri şi soluţii”,
Editura Printech, Bucureşti, 2005.
3. Dedu S., Şerban F., „Matematici aplicate în economie. Culegere de probleme”, Tipogrup
Press, Bucureşti, 2007.
4. Purcaru I., „Matematici generale şi elemente de optimizare”, Editura Economică, Bucureşti,
1997.
Lucrarea de verificare nr. 2:
(sinteză a cunoştinţelor dobândite de student în urma studiului său individual, bazat

pe noţiunile teoretice introduse şi aplicaţiile pezentate de noi, în cadrul unităţii de
învăţare 2)
Aplicaţia1: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = -x2 + y3 + xy - y + 7, cu x, y ∈ ℝ.

a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f.
b) Determinaţi punctele staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de
extrem local ale acesteia.
Răspuns: a) fx’ = -2x + y, fy’ = 3y2 + x - 1. = fxx” = -2, = fyy” = 6y, fxy” = 1, fyx” =
= 1, cu fxy” = fyx” = 1. b) A( , ) și B(- ,- ) sunt puncte staţionare (sau critice) ale lui
f, iar A = (punct ŞA al lui f), respectiv B = (punct de MAX. al lui f).
Aplicaţia2: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = y4 - 2x3 + 6x2 + 18x – 4y + 9, cu x,

y ∈ ℝ.
Răspuns: a) fx’ = -6x2 + 12x + 18; fy’ = 4y3 - 4. = fxx” = -12x + 12, = fyy” =
= 12y2, fxy” = 0, fyx” = 0, cu fxy” = fyx” = 0. b) A(3,1) și B(-1,1) sunt puncte staţionare
(sau critice) ale lui f, iar A = (punct ŞA al lui f), respectiv B = (punct de MIN. al lui
f).
Aplicaţia3: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = –x2 + y3 + 4xy + 5y + 10, cu x,

y ∈ ℝ.
a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f, precum și
matricea hessiană asociată funcției f.
Răspuns: a) fx’ = -2x + 4y, fy’ = 3y2 + 4x + 5. = fxx” = -2, = fyy” = 6y, fxy” = 4,
fyx” = 4, cu fxy” = fyx” = 4. b) A (-2,-1) și B( , ) sunt puncte staţionare (sau
critice) ale lui f, iar A = (punct ŞA al lui f), respectiv B = (punct de MAX. al lui f).
Aplicaţia4: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = –x2 + y3 + 4xy + 5y + 10, cu x, y ∈

∈ ℝ.
Răspuns: a) fx’ = -2x + 4y; fy’ = 3y2 + 4x + 5. = fxx” = -2, = fyy” = 6y, fxy” = 4,
fyx” = 4, cu fxy” = fyx” = 4. b) A(-2,-1) și B( , ) sunt puncte staţionare (sau critice)
ale lui f, iar A = (punct ŞA al lui f), respectiv B = (punct de MAX. al lui f).
Precizări importante:
1. Media teză (MT) = (Nota Sub. 1. + Nota Sub. 2. + Nota Sub. 3. + Nota Sub. 4.):4;
MT ∈ [1,10]
2. Punctajul aferent fiecărei etape din rezolvarea subiectelor lucrării scrise se acordă numai
dacă rezolvarea este corectă, completă şi justificată.
3. Citiţi cu grijă textul problemelor, atenţie la calcule şi mult SUCCES!. 😊😊
4. Citiţi şi reţineţi precizările de mai sus pentru o autoevaluare corectă!

Suport Curs, Unitatea de Invatare 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs, Unitatea de Invatare 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2

Extremele locale ale funcţiilor de 2 variabile reale

2.1 Obiectivele unităţii de învăţare 2

Unitatea de învăţare 2, bazată pe noţiunile introduse în cadrul unităţii de învăţare 1,

2.2 Rezultate teoretice vizând existenţa punctelor de extrem local pentru o

Puncte de extrem pentru f = f(x,y):

(adică punctele de maxim şi minim ale funcţiilor, care depind de două

Pentru a determina punctele de extrem ale f = f(x,y), urmăm paşii de mai

Se determină derivatele parţiale de ordinul I ale lui f, adică:

Se determină derivatele parţiale de ordinul II ale lui f, adică:

Se determină punctele staţionare (sau critice) ale lui f, ceea ce înseamnă

Se stabileşte natura punctelor staţionare (sau critice) ale lui f, obţinute la

Rezultat teoretic, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

E(M) = (M) (M) – [ (M)]2 = fxx”(M)fyy”(M) – [fxy”(M)]2.

E(M) > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):

(M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

(M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”.

2.3 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

Aplicaţia1: Fie funcţia: f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = x3 + y4 – 27x – 4y - 6.

Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈

D.p. de ordinul I ale lui f:

fx’ = (x3 + y4 – 27x – 4y - 6)x’ = (x3)x’ + (y4)x’ - (27x)x’ - (4y)x’ - (6)x’ =

fy’ = (x3 + y4 – 27x – 4y - 6)y’ =(x3)y’ + (y4)y’ - (27x)y’ - (4y)y’ - (6)y’ = 0 +

D.p. de ordinul II ale lui f:

fxy” = (fx’)y’ = (3x2 – 27)y’ = (3x2)y’ – (27)y’ = 0 - 0 = 0,

fyx” = (fy’)x’ = (4y3 - 4)x’ =(4y3)x’ – (4)x’ = 0 - 0 = 0, ∀ (x,y) cu menţiunea

(I) x = 3, y = 1 ⇒ (x,y) = (3,1)A1;

Deci: A1,2 sunt puncte staţionare ale lui f.

? = (natura lui A1):

A1(3 = x,1 = y):

f "x = 6x = 6(3) = 18,

f "y = 12y2 = 12(12) = 12, ⇒ E(A1) = 18 x 12 – 02 = 216 > 0 ⇒

minim al lui f).

? = (natura lui A2).

f "x = 6x = 6(-3) = -18,

f "y = 12y2 = 12(12) = 12, ⇒ E(A2) = (-18) x 12 – 02 = -216 < 0 ⇒

⇒ A2 ≠ (punct de extrem al lui f) [A2 = (punct ŞA al lui f)].

=(-4)3 ⇒ x = -4; x3 = 125 = (5)3 ⇒ x = 5, ş.a.m.d..

Am ținut seama de rezultatul teoretic de mai jos, ce afirmă că.

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

E(M) = (M) (M) – [ M)]2 = fxx”(M)fyy”(M) – [fxy”(M)]2.

E(M) > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):

(M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

(M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”.

Aplicaţia2: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = 2x3 - 150x + 9y2 - 36y + 4, cu x,

Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈

Derivatele parţiale de ordinul I ale lui f sunt:

Derivatele parţiale de ordinul II ale lui f sunt:

= fxx” = (6x2 –150)x’ = (6x2)x’ – (150)x’ = 6(x2)x’ – 0 = 6(2x) = 12x,

fx’ = 0 6x2 – 150 = 0|:6 x2 – 25 = 0 x2 = 25

⇒ discuţia de mai jos:

Cazul (I): x = 5, y = 2 ⇒ (x,y) = (5,2)A;

Cazul (II): x = -5, y = 2 ⇒ (x,y) = (-5,2)B.

A, B = (puncte staţionare (sau critice) ale lui f).

Punctele de extrem ale lui f:

? = (natura lui A): A(5 = x, 2 = y):

(A) = fxx”(A) = 12x = 12 x 5 = 60,

⇒ A = (punct de extrem al lui f): (A) = fxx”(A) = 60 >0 ⇒ A = (punct de MIN. al

? = (natura lui B): B(-5 = x, 2 = y):

(B) = fxx”(B) = 12x = 12 x (-5) = -60,

Aplicaţia3: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = 2x3 - 96x + 15y2 - 90y - 9, ∀ x,

y ∈ ℝ. Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f, punctele

Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈