Integrale Generalizate Teorie Si Aplicatii Rezolvate

Integrale generalizate:
Integrala Riemann presupune ambele limite de integrare:

a şi b finite.
Generalizarea integralei Riemann se impune dacă cel puţin una

dintre cele 2 limite a şi b este infinită, ceea ce conduce la considerarea
integralelor de tipul următor: , unde a ℝ, sau:
, unde a ℝ, sau:
.
Aplicaţia1: Fie funcţia:
f(x) = , cu k ℝ.
1) Să se determine k ℝ, a.î. .
Rezolvare:
1= = = =k =k =
|
2
↓
f=0
=k =k = = = =
= =+ =1 k = 24.
Prin urmare:
f(x) = .
2) ? = .
Rezolvare:
= = 24 = 24 = 24 =
f=0
↑
↑
| |[ )|
2 3 4
= 24 = (-8) = (-8) = (-8) = (-8) =- +

+ = .
3) ? = .
Rezolvare:
= = 24 = 24 =
3
| |
2
↓
f=0
= 24 = 24 = (-8) =(-8) = (-8) = (-8)(0 - )
=
=+ .
4) ? = .
Rezolvare:
2
|
↓
f=0
= = = 24 = 24 = 24
=
= 24 = (-12) = (-12) = (-12) = (-12) =
= (-12) = +12 = 3.
5) ? = .
Rezolvare:
= = = 24 = 24 = 24
=
= (-24) = (-24) = (-24) = (-24) = 24 = 12.
6) ? = , x ℝ.
Rezolvare:
, x ℝ ← ? = f(t) pe (- , x], x ℝ. Funcţia f a fost

definită cu ajutorul punctului 2, iar x a fost ales arbitrar în ℝ, variind de
la „- ” la „ ”.
x ℝ = (- ,+ )
2
|
→f = 0
Se va efectua următoarea discuţie după poziţia lui x, în raport cu

punctul 2.
Menţiune: când spunem la stânga unui punct sau a unei valori,

scriem „ ” decât acel punct sau decât acea valoare, iar când spunem la
dreapta unui punct sau a unei valori, scriem „>” decât acel punct sau
decât acea valoare.
Cazul (I): x 2
| | =
x 2
= = 0;
Cazul (II): x > 2
| | =
↓ 2 < x
f=0
= = 0 + 24 = 24 = 24 = (-8) =
= (-8) = (-8) = (-8) = -8 + 1.
Deci:
= .
fZ(x, y) = .
1) ? = f(x) , x ℝ.
Rezolvare:
f(x) = = = .
0 1
| |
↓ ↓
fZ = 0 fZ = 0
Pentru x [0, 1] au loc cele de mai jos:
= = 3x = 3x = 3x[
+ ] = 3x[x ] = 3x[x + (13 - 03)] = 3x[x (12 –

02) +
+ ] = 3x[x + ]= + x.
Deci:
f(x) = .
2) ? = .
Rezolvare:
= = = = +
+ = + = + (13 - 03) = (14 – 04) + =
= + = = .
3) ? = .
Rezolvare:
= = = =
= + = + = + (14 – 04) = (15 –

05) +
+ = + = =
f(x) = , cu k ℝ.
Rezolvare:
1= = = = - =2 -2
= 2x -2 = 2(k – 0) – x2 = 2k – (k2 – 02) = 2k – k2 = 1

2k – k2 = 1 k2 – 2k + 1 = 0 (k – 1)2 = 0 k1, 2 = 1 = k (> 0).
f=0 f=0
↑ 0 k ↑
| |
Prin urmare:
f(x) = .
2) ? = .
Rezolvare:
= = = - =2 -
-2 = 2x -2 = 2( - ) – x2 =2 - [( )2 – ( )2]
=2 -( - )= - = - = = , şir de egalităţi
unde am ţinut seama de cele de mai jos:
| | | |
0 1
↓ ↓
f=0 f=0
3) ? = .
Rezolvare:
= = .
↑ f=0
| | |
0 1
↓ ↓
f=0 f=0
Prin urmare:
= = - =2 -2 = 2x -
-2 =2(1 - ) – x2 =2 - [12 – ( )2] = - (1 - )= -

=
= = .
4) ? = .
Rezolvare:
= = = = -
=2 -2 =2 -2 = x2 - x3 ==2 -2
| |
0 1
↓ ↓
f=0 f=0
= x2 - x3 = (12 – 02) - (13 – 03) = 1 - = = .

5) ? = .
Rezolvare:
= = = = =
-
- =2 -2 ==2 -2 = x3 - x4 =
= (13 – 03) - (14 – 04) = - = = .
| |
0 1
↓ ↓
f=0 f=0
6) ? = , x ℝ.
Rezolvare:
?= , x ℝ ← ? = f(t) pe (- , x], x ℝ. Funcţia f a fost

definită cu ajutorul punctelor 0 şi 1, iar x a fost ales arbitrar în ℝ,
variind de la „- ” la „ ”.
f=0 f=0
↑ 0 1 ↑
| |
x ℝ = (- ,+ )

punctele 0 şi 1.

Cazul (I): x 0
f=0 f=0
↑ 0 1 ↑
| | | == =
0;
x
Cazul (II): 0 < x 1
f=0 f=0
↑ 0 1 ↑
| | | =
= + =0+ - =2 -2 = 2t -2
= 2(x – 0) – t2 = 2x – (x2 – 02) = 2x – x2;
Cazul (III): x > 1
f=0 f=0
↑ 0 1 ↑
| | | FX(x) =
= + + = 0 + 1 + 0 = 1, unde am ţinut seama că la

1) k a fost determinat a.î. 1 = , ceea ce înseamnă că: 1 =
=
= = .
= .
Deci:
= .
f(x) = , cu k ℝ.
Rezolvare:
1= = = =k =k =
|
1
↓
f=0
=k =k = = = =
= =+ =1 k = 4.
Prin urmare:
f(x) = .
2) ? = .
Rezolvare:
= =4 =4 =4 =
f=0
↑
↑
| |[ )|
1 3/2 2
=4 = (-1) = (-1) = (-1) = (-1) =- +
+ = .
3) ? = .
Rezolvare:
= =4 =4 =
3/2
| |
1
↓
f=0
=4 =4 = (-1) =(-1) = (-1) = (-1)(0 - )
=
=+ .
4) ? = .
Rezolvare:
= = = 4 = 4 = 4
=
=4 = (- ) = (- ) = (- ) = (- ) = (- )
=
=+ .
1
|
↓
f=0
5) ? = .
Rezolvare:
= = = 4 = 4 = 4
= = (-4) = (-2) = (-2) = (-2) = 2.

1
|
↓
f=0
6) ? = , x ℝ.
Rezolvare:
?= , x ℝ.← ? = f(t) pe (- , x], x ℝ. Funcţia f a fost

definită cu ajutorul punctului 1, iar x a fost ales arbitrar în ℝ, variind de
la „- ” la „ ”.
x ℝ = (- ,+ )
1
|
→f = 0

punctul 1.

Cazul (I): x 1
| | =
x 1
= = 0;
Cazul (II): x > 1
| | =
↓ 1 < x
f=0
= =0+4 =4 =4 = (-1) =
= (-1) = (-1) = (-1) =- + 1.
Deci:
= .
fZ(x, y) = .
1) ? = fX(x) = , x ℝ.
Rezolvare:
fX(x) = = = , unde:
- pentru x 0, obţinem: = x2 = x2
=
= x2 = x2e-x = x2e-x(1) = x2e-x, unde am ţinut
seama de cele de mai jos:
= = y(-e-y) - = - -
=
= -( - 0) + = = -e-y = -(e - e0) = -(0 – 1) = 1;
= = (L’Hospital) = = = = = 0,
şi astfel:
fX(x) = .
2) fY(y) = , y ℝ.
Rezolvare:
fY(y) = = = , unde:
- pentru y 0, obţinem: = y = y
=
= ye-y = ye-y 2 = ye-y, conform celor de mai jos:
= = x2(-e-x) - = -(x e )
2 -x
-
- = -(0 – 0) - 2 =2 = (ca mai sus) = 2 x 1

= 2, unde am ţinut sema de următoarele:
= = (L’Hospital) = = =2 = (ca mai
sus) =
= 2(0) = 0, şi astfel:
fY(y) = .
3) Să se arate că: fZ(x, y) = fX(x)fY(y), (x, y) ℝ2 .
fZ(x, y) = ,
fX(x) = ,
fY(y) = ,
de unde deducem că:
fZ(x, y) = fX(x)fY(y), (x, y) ℝ2.
f(x) = , cu k ℝ.
Rezolvare:
1= = = = - =4 -2
=
= 4x -2 = 4(k – 1) – x2 = 4k - 4 – (k2 – 12) = 4k – k2 – 4 +
1= = – k2 + 4k – 3 = 1 – k2 + 4k – 3 = 1|(-1) k2 – 4k + 3 = -1 k2 –
- 4k + 3 + 1 = 0 k2 – 4k + 4 = 0 (k – 2)2 = 0 k1, 2 = 2 = k (> 1).
f=0 f=0
↑ 1 k ↑
| |
Prin urmare:
f(x) = .
2) ? = .
Rezolvare:
= = - =4 -2 = 4x -
-2 = 4(2 - ) – x2 =4 - [(2)2 – ( )2] = 4 - (4 - )=2-
- =2- = = , şir de egalităţi unde am ţinut seama de cele

de mai jos:
| | |
1 2
↓ ↓
f=0 f=0
3) ? = .
Rezolvare:
= = , deoarece:
↑ f=0
| | |
1 2
↓ ↓
f=0 f=0
Prin urmare:
= - =4 -2 = 4x -2 =
= 4(2 - ) – x2 =4 - [22 – ( )2] = 2 - (4 - )=2- = =

.
4) ? = .
Rezolvare:
= = = = -
=4 -2 ==4 -2 = 2x2 - x3 = 2(22 – 12) -
(23 –
- 13) = 2(4 - 1) – (8 – 1) = 2 x 3 - x7=6- = = .
| |
0 1
↓ ↓
f=0 f=0
5) ? = .
Rezolvare:
= = = = -
=4 -2 ==4 -2 = x3 - x4 = (23 –
13) –
- (24 – 14) = (8 – 1) - (16 – 1) = x7- x 15 = = .
| |
1 2
↓ ↓
f=0 f=0
6) ? = , x ℝ.
Rezolvare:
?= , x ℝ ← ? = f(t) pe (- , x], x ℝ. Funcţia f a fost

definită cu ajutorul punctelor 1 şi 2, iar x a fost ales arbitrar în ℝ,
variind de la „- ” la „ ”.
f=0 f=0
↑ 1 2 ↑
| |
x ℝ = (- ,+ )

punctele 1 şi 2.

Cazul (I): x 1
f=0 f=0
↑ 1 2 ↑
| | | = = 0;
Cazul (II): 0 < x 1
f=0 f=0
↑ 1 2 ↑
| | | =
= + =0+ - =4 -2 = 4t -2
= 4(x – 1) – t2 = 4x - 4 – (x2 – 12) = 4x - 4 – x2 + 1 = – x2 + 4x - 3;
Cazul (III): x > 1
f=0 f=0
↑ 1 2 ↑
| | | =
x
= + + = 0 + 1 + 0 = 1, unde am ţinut seama că
de la 1) avem : 1 = = = .
Deci:
= .
Aplicaţia7: Fie funcţia f: ℝ → ℝ, f(x) = , unde

ℝ. Se cer:
1) ? = ℝ a. î.: = 1.
Rezolvare:
1= = = = + =6
+ =6 + (13 – 03) = 3(12 – 02) + =3+ =1 9+

=
=3 = 3 – 9 = -6.
Prin urmare:
f: ℝ → ℝ, f(x) = .
2) ? = .
Rezolvare:
= = - =6 -6 =
=6 -6 = 3(( )2 - ( )2)- 2[( )3 - ( )3] = 3( - ) – 2(
-
- )=3 -2 = = = .
3) ? = .
Rezolvare:
= = = - =6 -6
=
= 3((1)2 - ( )2)- 2[(1)3 - ( )3] = 3(1 - ) – 2(1 - )=3 -2 =
= - = = .
f(x) = xe , x ℝ.
?= .
Rezolvare:
.
f(x) = , unde k ℝ.
Rezolvare:
Deci:
fX(x) = f(x)|k = 0 = .
2) ? = oricare ar fi x ℝ.
Rezolvare:
Fie x ℝ arbitrar, dar fixat. Funcţia fX fiind definită cu ajutorul
punctelor „-3”, „0” şi „1”, pentru a putea calcula integrala de mai sus, se
face următoarea discuţie după poziţia lui x în raport cu punctele „-3”, „0”
şi „1”.
Cazul (I): x  -3  (-, x]  (-, -3]  fX(t) = 0  t (-, x].
]   |
x -3 0 1
Cazul (II): -3  x  0  (-, x] = (-, -3][-3, x] 
 fX(t) = .
 ]  |
-3 x 0 1
Cazul (III): 0  x  1  (-,x] = (-, -3][-3, 0]∪[0, x]
 fX(t) = .
  | |
-3 0 <x 1
Cazul (IV): x  1  (-,x] = (-, -3)[-3, 0](0, 1]∪(1, x] 
 fX(t) =
  | |
-3 0 1 x
Deci:
= ,
, adică:
= ,
deoarece:
= 1 (întrucât de la 1) avem: , adică
, deci: ).
= .
3) ? = .
Rezolvare:
=
= + [ ]= [02 – (-2)2] + =- (-4) +
= + = + = = .
-3 -2 0 1
| | |
4) ? = .
Rezolvare:
= =
+ [ ]= [02 – (-3)2] + = + = + =
= .
-3 0 1
| | |
5) ? = .
Rezolvare:
= + =- + =- +
+ =- [03 – (-3)3] + [13 – 03] = + (-27) + =- + =

== .
6) ? = .
Rezolvare:
= + =- + =
=- + =- [04 – (-3)4] + [14 – 04] = + (81) + =
+ = + = = = .
Rezolvare:
Deci:
fX(x) = f(x)|k = 0 = .
Rezolvare:

şi „2”.
Cazul (I): x  -1  (-, x]  (-, -1]  fX(t) = 0  t (-, x].
]   |
x -1 0 2
Cazul (II): -1  x  0  (-,x] = (-, -1][-1, x] 

 fX(t) = .
 ]  |
-1 x 0 2
Cazul (III): 0  x  2  (-,x] = (-, -1][-1, 0]∪[0, x]
 fX(t) = .
  | |
-1 0 <x 2
Cazul (IV): x  2  (-,x] = (-, -1)[-1, 0](0, 2]∪(2, x] 
 fX(t) = .
  | |
-1 0 2 x
Deci:
= ,
, adică:
= ,
deoarece:
= 1 (întrucât de la 1) , adică
, deci: ).
= .
3) ? = .
Rezolvare:
= - + [ ]= [02 – (- )2] + = +
= + = = .
-1 - 0 2
| | |
4) ? = .
Rezolvare:
= = + =- +
=- + (22 – 02) = + (4) = + = = .
-1 - 0 2
| | |
5) ? = .
Rezolvare:
= + =- + =- +
+ = - [03 – (-1)3] + [23 – 03] = + (-1) + =- + =
= , unde: f(x) = .
6) ? = .
Rezolvare:
= + =- + =-
+
+ ( ) = - [03 – (-1)3] + (23 – 03) = - + =- + =
== .
Rezolvare:
În concluzie:
fX(x) = f(x)|k = = .
Rezolvare:

şi „3”.
Cazul (I): x  -1  (-, x]  (-, -1]  fX(t) = 0  t (-, x].
]   |
x -1 0 3
Cazul (II): -1  x  0  (-, x] = (-, -1)[-1, x] 

 fX(t) = .
 ]  |
-1 x 0 3
Cazul (III): 0  x  3  (-, x] = (-, -1)[-1, 0]∪(0, x]
 fX(t) = .
  | |
-1 0 <x 3
Cazul (IV): x  3  (-,x] = (-, -1)[-1, 0](0, 3]∪(3, x] 
 fX(t) = .
  | |
-1 0 3 x
Deci:
= ,
, adică:
= ,
deoarece:
= 1 (întrucât de la 1) avem , adică
, deci: ).
= .
3) ? = .
Rezolvare:
=
= (-1) + [ ] = (-1) [02 – (- )2] + 4=- (- )+ =
++ = = .
-1 - 0 2 3
| | |
4) ? = .
Rezolvare:
= = (-1) + [ ] = (-1) [02 – (-1)2] + 4=
+ = = .
-1 0 2 3
| | |
5) ? = .
Rezolvare:
= + =- + =- +
+ = - [03 – (-1)3] + [33 – 03] = + (-1) + =- + =
== .
6) ? = .
Rezolvare:
= + =- + =
=- + =- [04 – (-1)4] + [34 – 04] = + (1) + =
+ == = = .
Rezolvare:
Deci:
fX(x) = f(x)|k = 0 = .
Rezolvare:

şi „1”.
Cazul (I): x  -2  (-, x]  (-, -2]  fX(t) = 0  t (-, x].
]   |
x -2 0 1
Cazul (II): -3  x  0  (-, x] = (-, -2)[-2, x] 
 fX(t) = .
 ]  |
-2 x 0 1
Cazul (III): 0  x  1  (-,x] = (-, -2)[-2, 0]∪[0, x]
 fX(t) = .
  | |
-2 0 <x 1
Cazul (IV): x  1  (-,x] = (-, -2)[-2, 0](0, 1]∪(1, x] 

 fX(t) = .
  | |
-2 0 1 x
Deci:
= ,
, adică:
= ,
deoarece:
= 1 (întrucât de la 1) avem că: , adică
, deci: ).
= .
3) ? = .
Rezolvare:
= + [ ]= [02 – (-1)2] + =- (-1) +
= + = = = .
-2 -1 0 1
| | |
4) ? = .
Rezolvare:
= = + [ ]= [02 – (-1)2] + =
+ = + = = .
-2 -1 0 1
| | |
5) ? = .
Rezolvare:
= + = + = -
+ = - [03 – (-2)3] + [13 – 03] = + (-8) + =- + =
==- , unde: f(x) = .
6) ? = .
Rezolvare:
= + = + =
=- + =- [04 – (-2)4] + [14 – 04] = =1+ =
= .

Integrale Generalizate Teorie Si Aplicatii Rezolvate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Integrale Generalizate Teorie Si Aplicatii Rezolvate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Integrale generalizate:

Integrala Riemann presupune ambele limite de integrare:

Generalizarea integralei Riemann se impune dacă cel puţin una

Aplicaţia1: Fie funcţia:

= 24 = (-8) = (-8) = (-8) = (-8) =- +

, x ℝ ← ? = f(t) pe (- , x], x ℝ. Funcţia f a fost

Se va efectua următoarea discuţie după poziţia lui x, în raport cu

Menţiune: când spunem la stânga unui punct sau a unei valori,

Cazul (II): x > 2

= (-8) = (-8) = (-8) = -8 + 1.

Aplicaţia2: Fie funcţia:

Pentru x [0, 1] au loc cele de mai jos:

+ ] = 3x[x ] = 3x[x + (13 - 03)] = 3x[x (12 –

+ = + = + (13 - 03) = (14 – 04) + =

= + = + = + (14 – 04) = (15 –

= 2x -2 = 2(k – 0) – x2 = 2k – (k2 – 02) = 2k – k2 = 1

-2 =2(1 - ) – x2 =2 - [12 – ( )2] = - (1 - )= -

= x2 - x3 = (12 – 02) - (13 – 03) = 1 - = = .

= (13 – 03) - (14 – 04) = - = = .

?= , x ℝ ← ? = f(t) pe (- , x], x ℝ. Funcţia f a fost

Se va efectua următoarea discuţie după poziţia lui x, în raport cu

Menţiune: când spunem la stânga unui punct sau a unei valori,

Cazul (II): 0 < x 1

= 2(x – 0) – t2 = 2x – (x2 – 02) = 2x – x2;

Cazul (III): x > 1

= + + = 0 + 1 + 0 = 1, unde am ţinut seama că la

Aplicaţia4: Fie funcţia:

=4 = (-1) = (-1) = (-1) = (-1) =- +

= = (-4) = (-2) = (-2) = (-2) = 2.

?= , x ℝ.← ? = f(t) pe (- , x], x ℝ. Funcţia f a fost

Se va efectua următoarea discuţie după poziţia lui x, în raport cu

Menţiune: când spunem la stânga unui punct sau a unei valori,

Cazul (II): x > 1

= (-1) = (-1) = (-1) =- + 1.

Aplicaţia5: Fie funcţia:

= ye-y = ye-y 2 = ye-y, conform celor de mai jos:

- = -(0 – 0) - 2 =2 = (ca mai sus) = 2 x 1

3) Să se arate că: fZ(x, y) = fX(x)fY(y), (x, y) ℝ2 .

de unde deducem că:

fZ(x, y) = fX(x)fY(y), (x, y) ℝ2.

Aplicaţia6: Fie funcţia:

-2 = 4(2 - ) – x2 =4 - [(2)2 – ( )2] = 4 - (4 - )=2-

- =2- = = , şir de egalităţi unde am ţinut seama de cele

= 4(2 - ) – x2 =4 - [22 – ( )2] = 2 - (4 - )=2- = =

=4 -2 ==4 -2 = 2x2 - x3 = 2(22 – 12) -

- 13) = 2(4 - 1) – (8 – 1) = 2 x 3 - x7=6- = = .

- (24 – 14) = (8 – 1) - (16 – 1) = x7- x 15 = = .

?= , x ℝ ← ? = f(t) pe (- , x], x ℝ. Funcţia f a fost

Se va efectua următoarea discuţie după poziţia lui x, în raport cu

Menţiune: când spunem la stânga unui punct sau a unei valori,

Cazul (II): 0 < x 1

= 4(x – 1) – t2 = 4x - 4 – (x2 – 12) = 4x - 4 – x2 + 1 = – x2 + 4x - 3;

Cazul (III): x > 1

= + + = 0 + 1 + 0 = 1, unde am ţinut seama că

Aplicaţia7: Fie funcţia f: ℝ → ℝ, f(x) = , unde

+ =6 + (13 – 03) = 3(12 – 02) + =3+ =1 9+

=6 -6 = 3(( )2 - ( )2)- 2[( )3 - ( )3] = 3( - ) – 2(

Aplicaţia8: Fie funcţia:

f(x) = xe , x ℝ.

Aplicaţia8: Fie funcţia:

Cazul (II): -3  x  0  (-, x] = (-, -3][-3, x] 

Cazul (III): 0  x  1  (-,x] = (-, -3][-3, 0]∪[0, x]

Cazul (IV): x  1  (-,x] = (-, -3)[-3, 0](0, 1]∪(1, x] 