COMPLEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂȚII Curs 6+7

STAREA PLANA DE TENSIUNE IN COORDONATE

CARTEZIENE.
METODA DIFERENTELOR FINITE
APROXIMAREA DERIVATELOR UNEI FUNCŢII DE O SINGURĂ VARIABILĂ

y = f ( x ) - funcție continuă dependentă de o singură variabilă, definită pe intervalul (a,b)

x - un punct în intervalul (a,b)
∆y = f ( x + ∆x) − f ( x) - creșterea funcției
∆x - creșterea variabilei

Derivata funcţiei în raport cu x

∆y f ( x + ∆x) − f ( x) dy tangenta unghiului dintre tangenta geometrică

y ' = f ' ( x) = lim = lim =
∆x→0 ∆x ∆x→0 ∆x dx la curba f(x) în punctul x şi axa absciselor

y y
y=f(x) y=f(x) dy
∆y
θ
∆x
f(x) f(x+∆ x)

x x x x+ ∆ x x

2
Derivatele de ordin superior se calculează din derivatele precedente
y f(x)
f ( x + ∆x) − f ( x) f ( x) − f ( x − ∆x)
2 −
d y ∆  ∆y  ∆x ∆x
f ' ' ( x) = 2 = lim   = lim
dx ∆x→0 ∆x  ∆x  ∆x→0 ∆x

Dacă
∆x - se consideră creştere finită a variabilei x
x

∆ ∆ ∆ ∆
derivatele funcţiei în punctul x = xn
 ∆y  f ( x + ∆x) − f ( x)
  = - derivata funcţiei este aproximată prin diferenţe finite progresive
 ∆x  n ∆x

 ∆y  f ( x) − f ( x − ∆x)
  = - derivata funcţiei este aproximată prin diferenţe finite regresive
 ∆x  n ∆x

 ∆y  f ( x + ∆x) − f ( x − ∆x)
  = - derivata funcţiei este aproximată prin diferenţe finite centrale
 ∆x  n 2∆x
(la exprimarea derivatei de ordinul întâi într-un punct x se folosesc valori ale funcţiei
n
în puncte plasate simetric faţă de cel considerat)

derivata a doua a funcţiei în punctul x = xn

 ∆2 y  f ( x + ∆x) − 2 f ( x) + f ( x − ∆x)
 2  =
 ∆x  n ∆x 2 3
Variantă alternativă: Dezvoltare in serii Taylor

∆x ∆x 2 ∆x 3
f ( x + ∆x) = f ( x) + f ' ( x) + f ' ' ( x) + f ' ' ' ( x) + ...
1! 2! 3!
∆x ∆x 2 ∆x 3
f ( x − ∆x) = f ( x) − f ' ( x) + f ' ' ( x) − f ' ' ' ( x) + ...
1! 2! 3!

(-) f ( x + ∆x) − f ( x − ∆x) ∆x 3

f ' ( x) = − f ' ' ' ( x) − ...
2∆x 3!
f ( x + ∆x) − 2 f ( x) + f ( x − ∆x) ∆x 4 IV
(+) f ' ' ( x) = − f ( x) − ..
∆x 2 12
termenii până la ordinul doi inclusiv termenii mai mari de ordinul doi

aceleaşi formule de aproximare a

primelor două derivate prin
diferenţe finite centrale

4
Derivatele de ordin superior:
 ∆2 y   ∆2 y  f ( x + 2∆x) − 2 f ( x + ∆x) + f ( x) f ( x) − 2 f ( x − ∆x) + f ( x − 2∆x)
 2  −  2  −
 ∆3 y 
 3  =
∆  ∆2 y 
 2   ∆x  n +1  ∆x  n −1 ∆ x 2
∆x 2
= = =
 ∆x  n ∆x  ∆x  n 2∆x 2∆x
f − 2 f n +1 + 2 f n −1 − f n − 2
= n+2
2∆x 3

 ∆2 y   ∆2 y   ∆2 y  f n + 2 − 2 f n +1 + f n f − 2 f n + f n −1 f n − 2 f n −1 + f n − 2
 2  − 2 2  +  2  − 2 n +1 +
 ∆4 y  ∆2  ∆2 y   ∆x  n +1  ∆x n  ∆x  n −1 ∆x 2
∆x 2
∆x 2
 4  = 2  2  = = =
 ∆x  n ∆x  ∆x  n ∆x 2 ∆x 2
f − 4 f n +1 + 6 f n − 4 f n −1 + f n − 2
= n+2
∆x 4
operatorii diferenţelor finite centrale care aproximează derivatele funcţiei f(x)

( ∆∆ = -1 1 x
∆

( ∆∆ = 1 -2 1 x
∆

( ∆∆ = -1 2 -2 1 x
∆

( ∆∆ = 1 -4 6 -4 1 x
∆ 5
 APROXIMAREA DERIVATELOR UNEI FUNCŢII DE DOUĂ VARIABILE
 Derivatele mixte se vor aproxima în diferenţe finite folosind regula de obţinere a
derivatelor de ordin superior, aplicând succesiv operatorii pentru derivatele funcţiilor de o
singură variabilă
 Domeniul pe care este definită funcţia f(x) se acoperă cu o reţea echidistantă cu paşii
diferiţi Δx , respectiv Δy , pe cele două direcţii ortogonale
∆x ≠ ∆y
 ∂2 f  ∂  ∂f  ∂  f − fo  1  ft − f r f p − f n 
  =   =  s  =  −  =
 ∂x∂y i ∂ x ∂
 iy ∂x  2 ∆y  2 ∆y  2 ∆x 2 ∆x 
∆ ft − f r − f p + f n
=
∆ 4∆x∆y
∆  ∂4 f  ∂2  ∂2 f  ∂ 2  f s − 2 fi + fo 
    =  =
 ∂x 2 ∂y 2  = ∂x 2  ∂y 2  ∂x 2  ∆ y 2 
∆  i  i  
∆ 1  ft − 2 f s + f r f j − 2 fi + fl f p − 2 fo + f n 
=  − 2 +  =
∆y 2  ∆x 2 ∆x 2 ∆x 2 
∆
f t + f r + f p + f n − 2( f s + f j + f l + f o ) + 4 f i
∆ =
∆x 2 ∆y 2
∆ ∆ ∆ ∆ ∆

6
Operatorii de derivare:

1 -2 1
1 -1 ∆
 2  ∆  ∂4
 1
 ∂ = 1  2 2 = -2 4 -2
 x y i x y2
2
 x yi 4 x y ∆
∆
-1 1
∆ ∆ 1 -2 1
∆ ∆

7
 UTILIZAREA METODEI DIFERENŢELOR FINITE ÎN PROBLEMA PLANĂ A
TEORIEI ELASTICITĂŢII

Metoda directă de rezolvare în tensiuni → găsirea unei funcţii biarmonice F(x,y) care
trebuie să satisfacă condiţiile pe contur.
Interpretarea statică a funcţiei tensiunilor pe contur → corespondenţa dintre valorile şi
derivatele funcţiei pe contur în raport cu normala, cu valorile momentului încovoietor şi
forţei axiale calculate pe o bară de forma conturului supusă la încărcările exterioare

ETAPE:
 (1) Se acoperă domeniul analizat cu o reţea ortogonală echidistantă pe cele două direcţii x
şi, respectiv, y
 (2) Se trasează diagramele de moment încovoietor şi forţă axială pentru bara contur aflată
în echilibru sub acţiunea forţelor exterioare
 (3) Se exprimă condiţia de biarmonicitate în fiecare punct interior din reţeaua care acoperă
domeniul
 Exprimarea condiţiei de biarmonicitate în diferenţe finite, în puncte situate în vecinătatea
conturului, antrenează valori suplimentare ale funcţiei tensiunilor în puncte situate pe
contur şi în imediata vecinătate a acestuia
 (4) Se va obţine un sistem de ecuaţii algebrice de forma: A*F * = 0
F* - vectorul necunoscutelor - va conţine valorile necunoscute ale funcţiei Airy din interiorul domeniului,
precum şi necunoscute suplimentare corespunzătoare valorilor funcţiei tensiunilor pe contur şi în exteriorul
domeniului

 (5) Necunoscutele suplimentare se elimină prin condiţiile de margine care decurg

8 din
interpretarea statică a funcţiei de tensiune pe contur
 (6) Rezultă sistemul de ecuaţii liniare: A F = B
B − vectorul termenilor liberi rezultaţi din condiţiile de margine şi eliminarea necunoscutelor suplimentare,
F − vectorul necunoscutelor asociate numai punctelor interioare din reţeaua care acoperă domeniul,
A − matricea coeficienţilor necunoscutelor rezultate din exprimarea în diferenţe finite a condiţiilor de biarmonicitate
şi a derivatei funcţiei tensiunilor în raport cu normala la contur

 Valorile funcţiei tensiunilor din punctele interioare apartinând reţelei care acoperă
domeniul se obţin prin rezolvarea sistemului de ecuaţii algebrice: F = A -1B
 Valorile discrete ale funcţiei tensiunilor se folosesc apoi la calculul tensiunilor

9
Discretizarea domeniului
∆ ∆

1 1 ∆ ∆

∆ ∆

∆ ∆

∆
bara
∆
contur

2 ∆ ∆ ∆ ∆ ∆ ∆
contur
extracontur
bara contur

∆
−
∆
−

10
Condiția de biarmonicitate: (∇ 2∇ 2 F ) i = 0  ∂4 f   ∂4 f   ∂4 f 
 4  + 2 2 2  +  4  =0
 ∂x   ∂x ∂y   ∂y 
In diferențe finite:  i  i  i

Fk − 4 F j + 6 Fi − 4 Fl + Fm Ft + Fp + Fr + Fn − 2( Fs + F j + Fl + Fo ) + 4 Fi Fv − 4 Fs + 6 Fi − 4 Fo + Fu
+2 + =0
∆x 4 ∆x 2 ∆y 2 ∆y 4
4
α
∆
2 2
2α
2
-4α (1+ α ) 2α
2

∆
 1
2 2
= 1 -4(1+α )
2 2 4
2 (3+ 4α + 3α ) -4(1+α )
2
1 x
 i ∆ 4
∆
2 2
2α
2
-4 α (1+ α ) 2α
2

∆
∆x α
4
α=
∆y ∆ ∆ ∆ ∆

2 -8 2

 2 2
= 1 -8 20 -8 1 x 1
 i ∆4
i

2 -8 2

∆x = ∆y = ∆
1
11
Interpretarea statică a funcţiei de tensiune pe contur
bara contur
Fc = M c
∆
 ∂F 
∆   = Nc sau Fe = Fi + 2∆N c
 ∂n c

Determinarea stării de tensiune în jurul unui punct:

1

(σ x)i =  ∂ F  = Fs − 2Fi + Fo =

2
1
-2 x
 ∂ y i
2
∆y 2
i ∆y 2

1
(σ y)i = ∂ F  = Fj − 2Fi + Fl
2
= 1 -2 1 x
 ∂ x i
2
∆x2 i ∆x 2

-1 1

(τxy)i = −  ∂ F  = − Ft + Fn − Fp− Fr = 1

2

i x
∂ x∂ yi 4 ∆x ∆y 4 ∆x ∆y

1 -1 12
OBSERVAȚII:
 bara contur este un sistem static nedeterminat de trei ori. Totuşi, diagramele de eforturi M şi N se pot stabili pe orice
sistem static determinat→ nu se alterează rezultatele, deoarece necunoscutele eforturi din secţiunile în care se elimină
legăturile interioare şi care nu se iau în consideraţie în cazul sistemului static determinat ales, ar modifica rezultatele
obţinute cu funcţii cel mult liniare. Tensiunile fiind derivatele de ordinul doi ale funcţiei Airy, aceste eforturi
suplimentare nu intervin în rezultatele finale.
 convergenţa către soluţia exactă depinde de pasul ales pentru reţeaua care acoperă domeniul. - pas mic  precizia
mare  o creștere substanţială a numărului de necunoscute.
 în cazul domeniilor simetrice geometric → o reducere a numărului de necunoscute în funcţie de simetria şi/sau
antisimetria încărcărilor. (Este necesar ca alegerea sistemului static determinat să conducă la diagrame de eforturi M şi
N simetrice sau antisimetrice  funcţia tensiunilor F(x,y) va fi de asemenea simetrică sau antisimetrică

−
−

− −

− −

− 0 −
− −

13
 METODA DIFERENTELOR FINITE
PARTICULARIZARE PENTRU COORDONATE POLARE

Operatorul de derivare de ordinul doi în coordonate carteziene va avea următoarea structură în coordonate polare

2 ∂2 ∂2 ∂2 1 ∂ 1 ∂2
∇ = 2+ 2 = 2+ +
∂x ∂y ∂r r ∂r r 2 ∂θ 2

 Condiția de biarmonicitate a funcției tensiunilor ∇ 2∇ 2 F = 0

 ∂2 1 ∂ 1 ∂2  ∂ 2 F 1 ∂F 1 ∂ 2 F 
 2+  
 ∂r r ∂r
+ 2
r ∂θ 2  ∂r 2 + r ∂r + r 2 ∂θ 2  = 0
  

U
b+1
a+1 Se consideră: ∇ 2U = 0
b
a ∆𝜃𝜃
b-1
Unde:
a-1
𝑢𝑢𝑎𝑎−1 − 2𝑢𝑢𝑎𝑎 + 𝑢𝑢𝑎𝑎+1 1 𝑢𝑢𝑎𝑎+1 − 𝑢𝑢𝑎𝑎−1 1 𝑢𝑢𝑐𝑐 − 2𝑢𝑢𝑎𝑎 + 𝑢𝑢𝑏𝑏
c c+1 𝛻𝛻 2 𝑈𝑈� = + + 2 =0
c-1 ∆𝜌𝜌 𝑎𝑎 ∆𝜌𝜌2 𝜌𝜌0 ∆𝜌𝜌 𝜌𝜌0 ∆𝜃𝜃 2

𝜌𝜌0
 Valorile ∆𝜃𝜃 și ∆𝜌𝜌 se pot stabili în funcție de
numărul de diviziuni ale unghiului domeniului (n)
și respectiv de numărul de diviziuni în lungul razei c
d b ∆θ
a domeniului (m).
o
2π ρ e a
∆θ = ∆ρ = ∆ρ
n m h
f g
Problema apare în aplicarea metodei în centru domeniului la 𝜌𝜌 = 0 deoarece
în acest punct nu se pot calcula
1 ∂U
=?
r ∂r

Astfel la 𝜌𝜌 = 0 se vor folosi metoda diferențelor finite în coordonate

carteziene si anume:
∂ 2U ∂ 2U 2
2
+ 2
= ∇ U
∂x ∂y
2
u1 + u2 + u3 + u4 − 4u0
∇ 2U =
∆ρ 2
3 0 1
Dacă problema are un domeniu simetric 2(u1 + u2 ) − 4u0
atunci u1 = u3 și respectiv u 2 = u 4 ∇ 2U =
4 ∆ρ 2