METODA DIFERENȚELOR FINITE

APROXIMAREA DERIVATELOR UNEI FUNCŢII DE O SINGURĂ VARIABILĂ

𝑦 𝑓 𝑥 ‐ funcție continuă dependentă de o singură variabilă, definită pe intervalul (a,b)
𝑥 ‐ un punct în intervalul 𝑎, 𝑏

Δ𝑦 𝑓 𝑥 Δ𝑥 𝑓 𝑥 ‐ creșterea funcției
Δ𝑥 ‐ creșterea variabilei

Derivata funcţiei în raport cu x

Δ𝑦 𝑓 𝑥 Δ𝑥 𝑓 𝑥 𝑑𝑦 tangenta unghiului dintre tangenta geometrică

𝑦′ 𝑓′ 𝑥 lim lim
→ Δ𝑥 → Δ𝑥 𝑑𝑥 la curba 𝑓 𝑥 în punctul 𝑥 şi axa absciselor

y y
y=f(x) y=f(x) dy
y

x
f(x) f(x+ x)

x x x x+  x x
1
Derivatele de ordin superior se calculează din derivatele precedente
y f(x)
𝑓 𝑥 lim lim
→ →

lim
→

x
Dacă Δ𝑥 - se consideră creştere finită a variabilei x
   
derivatele funcţiei în punctul 𝑥 𝑥𝑛

Δ𝑦 𝑓 𝑥 Δ𝑥 𝑓 𝑥
Δ𝑥 Δ𝑥
- derivata funcţiei este aproximată prin diferenţe finite progresive
Δ𝑦 𝑓 𝑥 𝑓 𝑥 Δ𝑥
Δ𝑥 Δ𝑥
- derivata funcţiei este aproximată prin diferenţe finite regresive
Δ𝑦 𝑓 𝑥 Δ𝑥 𝑓 𝑥 Δ𝑥
Δ𝑥 2Δ𝑥
- derivata funcţiei este aproximată prin diferenţe finite centrale
(la exprimarea derivatei de ordinul întâi într-un punct xn se folosesc valori ale funcţiei în puncte
plasate simetric faţă de cel considerat)

derivata a doua a funcţiei în punctul 𝑥 𝑥𝑛

Δ 𝑦 𝑓 𝑥 Δ𝑥 2𝑓 𝑥 𝑓 𝑥 Δ𝑥
Δ𝑥 Δ𝑥
2
Variantă alternativă: Dezvoltare in serii Taylor

Δ𝑥 Δ𝑥 Δ𝑥
𝑓 𝑥 Δ𝑥 𝑓 𝑥 𝑓′ 𝑥 𝑓′′ 𝑥 𝑓′′′ 𝑥 ...
1! 2! 3!
Δ𝑥 Δ𝑥 Δ𝑥
𝑓 𝑥 Δ𝑥 𝑓 𝑥 𝑓′ 𝑥 𝑓′′ 𝑥 𝑓′′′ 𝑥 ...
1! 2! 3!

𝑓 𝑥 Δ𝑥 𝑓 𝑥 Δ𝑥 Δ𝑥
(-) 𝑓 𝑥
2Δ𝑥 3!
𝑓′′′ 𝑥 ...

𝑓 𝑥 Δ𝑥 2𝑓 𝑥 𝑓 𝑥 Δ𝑥 Δ𝑥
(+) 𝑓 𝑥
Δ𝑥 12
𝑓 𝑥 ..

termenii până la ordinul doi inclusiv termenii mai mari de ordinul doi

aceleaşi formule de aproximare a

primelor două derivate prin
diferenţe finite centrale

3
Derivatele de ordin superior:
 2 y   2 y  f ( x  2x)  2 f ( x  x)  f ( x) f ( x)  2 f ( x  x)  f ( x  2x)
 2    2  
 3 y 
 3  
  2 y 
 2   x  n 1  x  n 1 x 2
x 2
  
 x n  x  x  n 2x 2x
f  2 f n 1  2 f n 1  f n  2
 n2
2x 3

 2 y   2 y   2 y  f n  2  2 f n 1  f n f n 1  2 f n  f n 1 f n  2 f n 1  f n  2
 2   2 2    2   2 
 4 y  2  2 y 
 4   2  2   x  n 1  x  n  x  n 1 x 2
x 2
 x 2
  
 x  n x  x  n x 2 x 2
f  4 f n 1  6 f n  4 f n 1  f n  2
 n 2
x 4
operatorii diferenţelor finite centrale care aproximează derivatele funcţiei f(x)

( 
 = -1 1 x


(
= 1 -2 1 x


(
= -1 2 -2 1 x


(
= 1 -4 6 -4 1 x

4
 APROXIMAREA DERIVATELOR UNEI FUNCŢII DE DOUĂ VARIABILE

 Derivatele mixte se vor aproxima în diferenţe finite folosind regula de obţinere a derivatelor de ordin
superior, aplicând succesiv operatorii pentru derivatele funcţiilor de o singură variabilă

 Domeniul pe care este definită funcţia f(x,y) se acoperă cu o reţea echidistantă cu paşii diferiţi Δx ,
respectiv Δy , pe cele două direcţii ortogonale
x  y
 2 f    f    f  fo  1  ft  f r f p  f n 
       s      
 xy i x  y i x  2y  2y  2x 2x 
 ft  f r  f p  f n

 4xy

  4 f  2  2 f   2  f s  2 fi  fo 
      
  x 2 y 2   x 2  y 2  x 2  y 2 
 i  i  
 1  ft  2 f s  f r f j  2 fi  fl f p  2 fo  f n 
 
2  2
 2 2
 2
 
 y  x x x 
f t  f r  f p  f n  2( f s  f j  f l  f o )  4 f i

     x 2 y 2

5
 Operatorii de derivare:

1 -2 1
1 -1 
 2    4

 1  1
  2 2 -2 4 -2
 x y i
2
 x y 4 x y  x y2
i

-1 1
  1 -2 1
 

6
 UTILIZAREA METODEI DIFERENŢELOR FINITE LA REZOLVAREA
PROBLEMEI PLĂCILOR PLANE DREPTUNGHIULARE

Comportarea plăcilor plane subțiri dreptunghiulare este caracterizată complet de

Ecuația fundamentală a plăcilor plane subțiri dreptunghiulare, Ecuația Sophie Germain – Lagrange:

𝑝 𝑥, 𝑦 𝐷
𝐸ℎ
∇ ∇ 𝑤 𝑥, 𝑦 12 1 𝜇
𝐷 Rigiditate cilindrică la încovoiere

În forma extinsă:
𝜕 𝑤 𝜕 𝑤 𝜕 𝑤 𝑝 𝑥, 𝑦
2
𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝐷

Ecuație diferențială de ordinul 4

7
ETAPE:
 (1) Se acoperă domeniul analizat (placa plană dreptunghiulară) cu o rețea ortogonală
echidistantă pe cele două direcții 𝑥 și, respectiv, 𝑦
 (2) Se exprimă ecuația fundamentală a plăcilor plane subțiri dreptunghiulare în fiecare
punct interior din rețeaua care acoperă domeniul
 Exprimarea ecuației diferențiale de ordinul 4 în diferențe finite, în puncte situate în
vecinătatea conturului, antrenează valori suplimentare ale funcției de deplasare, 𝑤, în
puncte situate pe contur și în imediata vecinătate a acestuia
 (3) Se va obține un sistem de ecuații algebrice de forma:

A∗ 𝑊 ∗ 𝐹∗
𝑊 ∗ - vectorul necunoscutelor - va conține valorile necunoscute ale funcției de deplasare, 𝑤, din interiorul
domeniului, precum și necunoscute suplimentare corespunzătoare valorilor funcției 𝑤 pe contur şi în exteriorul
domeniului
𝐹 ∗ - vectorul termenilor liberi – va conține valorile aferente încărcării uniform distribuite pe suprafața aferentă
fiecărui punct rezultat din discretizarea domeniului
 (4) Necunoscutele suplimentare se elimină prin condițiile de margine (condițiile de
rezemare ale plăcii), precum și din relația dintre deformata plăcii în punctele interioare și
punctele extra-contur în raport cu condițiile de rezemare
 (5) Rezultă un sistem de ecuaţii liniare: 𝑨 𝑾 𝑩
B  vectorul termenilor liberi rezultaţi din condiţiile de margine şi eliminarea necunoscutelor suplimentare,
W  vectorul necunoscutelor asociate numai punctelor interioare din reţeaua care acoperă domeniul,
A  matricea coeficienţilor necunoscutelor rezultate din exprimarea în diferenţe finite a ecuației fundamentale şi a
condițiilor de contur
 Valorile funcției deplasării, pe direcție normală la planul median al plăcii, din punctele
interioare aparținând rețelei care acoperă domeniul se obțin prin rezolvarea sistemului de
ecuații algebrice:
𝑾 𝑨 𝟏𝑩

 Valorile discrete ale funcţiei deplasărilor se folosesc apoi la calculul eforturilor în placa
dreptunghiulară
𝑥
 
𝑙
 
𝑦
 

 


𝑙
𝑝 𝑥, 𝑦 

𝑝 𝑥, 𝑦      
contur
extracontur

Condiții de margine:
 Reazem încastrat: 𝑤 𝑤 și 𝑤 0  Simplă rezemare: 𝑤 𝑤 și 𝑤 0
𝑖 𝑐 𝑖 𝑐 𝑤
𝑒
𝑤 𝑤 𝑒
𝑤 9
Ecuația fundamentală a plăcilor plane subțiri dreptunghiulare
𝑝 𝜕 𝑤 𝜕 𝑤 𝜕 𝑤 𝑝
∇ ∇ 𝑤 2
𝐷 𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝐷

În diferențe finite:
𝑤 4𝑤 6𝑤 4𝑤 𝑤 𝑤 𝑤 𝑤 𝑤 2 𝑤 𝑤 𝑤 𝑤 4𝑤 𝑤 4𝑤 6𝑤 4𝑤 𝑤 𝑝
2
Δ𝑥 Δ𝑥 Δ𝑦 Δ𝑦 𝐷

x  y
4


2 2
2
2
-4 (1+  ) 2
2



  1
2 2
𝑤  1 -4(1+ )
2 2 4
2 (3+ 4 + 3 ) -4(1+ )
2
1 x
 i  4


-4  (1+  )
2 2
2
2
2
2

 
 
4

   
 Δ𝑥
𝛼
Δ𝑦
 1
    
2 8 2
1
- Pentru pas de divizare egal pe ambele directii:  2  2w  1 8 20 8 1 
i
a4
Δ𝑥 Δ𝑦 𝑎 i

2 8 2

1 10
  După determinarea valorilor discrete ale funcţiei de deplasare, acestea se folosesc apoi la
calculul eforturilor în placa dreptunghiulară

 Pentru cazul în care funcția deplasărilor, 𝑤 𝑥, 𝑦 , este reprezentată de o funcție continuă, eforturile de încovoiere
se determină conform următoarelor relații:
𝜕 𝑤 𝜕 𝑤
𝑀 𝐷 𝜇
𝜕𝑥 𝜕𝑦
𝜕 𝑤 𝜕 𝑤
𝑀 𝐷 𝜇
𝜕𝑦 𝜕𝑥
𝜕 𝑤
𝑀 𝐷 1 𝜇
𝜕𝑥𝜕𝑦
 În diferențe finite, expresiile derivatelor funcției deplasărilor, 𝑤 𝑥, 𝑦 , se determină prin derivare numerică,
corespunzător fiecărui punct discret considerat pe placă, pe baza valorilor discrete ale funcției de deplasare :

𝜕 𝑤 𝜕 𝑤
𝑀 𝐷 𝜇
𝜕𝑥 𝜕𝑦
𝜕 𝑤
𝑀 𝐷 1 𝜇
𝜕𝑥𝜕𝑦
𝜕 𝑤 𝜕 𝑤
𝑀 𝐷 𝜇
𝜕𝑦 𝜕𝑥

11
Unde:
𝜕 𝑤 𝑤 2𝑤 𝑤
𝜕𝑥 ∆𝑥 


𝜕 𝑤 1 
1 2 1
𝜕𝑥 𝑖 ∆𝑥 


𝜕 𝑤 𝑤 2𝑤 𝑤 
𝜕𝑦 ∆𝑦 

    
1

𝜕 𝑤 1
2
𝜕𝑥 𝑖 ∆𝑦 𝜕 𝑤 𝑤 𝑤 𝑤 𝑤
𝜕𝑥𝜕𝑦 4∆𝑥∆𝑦
1

𝜕 𝑤 1 1 1
𝑖
𝜕𝑥𝜕𝑦 4∆𝑥∆𝑦
1 1
12