COMPLEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂȚII

Curs
 Echipamentul specific de măsură utilizat pentru determinarea
experimentală a deformațiilor specifice este reprezentat de tensometrul
electric alcătuit dintr-un traductor de deformaţii şi un sistem
amplificator

Principiul de funcţionare: traductorii se fixează solidar pe piesa de

studiat, iar prin urmărirea deformaţiilor elementului îşi modifică una din
proprietăţile electrice

Senzorul de deformaţii
l0

Elementul testat

Traductori rezistivi

Inductanţa
Proprietate electrică Traductori inductivi

Traductori capacitivi
2
TRADUCTORI ELECTRO-REZISTIVI (MĂRCI TENSOMETRICE)
ALCĂTUIREA UNEI MĂRCI TENSOMETRICE

Traductorul rezistiv (marca tensometrică) este în principiu alcătuit din:

 rezistenţa electrică: fir subţire realizat din diverse aliaje

metalice: constantan (cupru+nichel); nichel+crom,
platină+tungsten, nichel+fier
 Foiţă suport: realizată din hârtie sau alt material cu rigiditate
mică, pentru a nu denatura mişcarea, şi rezistent la acţiunea
adezivilor utilizaţi
 Fire de legătură

Fir metalic

Suport
l0

Fire (elemente) de
legătură
3
Relaţia de transformare a mărimii electrice în deformaţie specifică
Dacă se consideră că firul metalic se alungeşte împreună cu piesa
l0 studiată, va rezulta o variaţie a rezistenţei electrice ca urmare a măririi
lungimii firului şi a micşorării ariei secţiunii transversale.
R – rezistenţa electrică
ρL L – lungimea totală a firului
(1) R= A – aria secţiunii transversale a firului
A
[William Thomson, Primul
ρ – rezistivitatea materialului (măsoară capacitatea
Baron Kelvin (Lord Kelvin), materialului de a se opune trecerii curentului electric)
1856]
Se consideră că: A = π ⋅r2 r – raza secţiunii transversale circulare a firului

dL
ε= Deformaţia specifică a piesei de studiat pe direcţia
L longitudinală a rezistenţei electrice
Se exprimă logaritmic expresia (1):
ρL
ln R = ln ln R = ln ρ + ln L − (ln π + 2 ln r )
A
dR dρ dL dr
Relaţia diferenţială: = + −2
R ρ L r

4
Deformaţia specifică transversală a firului metalic:

ε tv = − µε long = − µε µ – coeficientul lui Poisson

dr dL
ε tv = = −µ
r L
dR dρ dL
= + (1 + 2 µ ) (2)
R ρ L

S-a observat că efectul variaţiei de volum este o variaţie proporţională a rezistivităţii electrice a
firului metalic :
dρ dV
= αR αR – constantă de proporţionalitate
ρ V
V = L⋅ A
dρ dL ⋅ A + L ⋅ d A  d L dA 
= αR = αR + 
ρ L⋅ A  L A
dA dr dL
= 2 = −2 µ
A r L

5
 dρ dL
(
= α R 1 − 2µ ) (3)
ρ L
dR dL dL
(2) (3) = α R (1 − 2 µ ) + (1 + 2 µ )
R L L
dR R
k= = (1 + 2 µ ) + α R (1 − 2 µ )
ε
k se numeşte constanta mărcii tensometrice rezistive
k se determină experimental şi este indicată de producătorul mărcilor
tensometrice

În cazul unei mărci tensometrice cu fir din constantan (aliaj Cu+Ni):

α R = 1.13
 ⇒ k ≅ 2 .0
µ = 0 .3 

dR R
Deformaţia specifică: ε=
k
6
Sistemul de amplificare

Variaţia de rezistenţă la o marcă tensometrică este foarte mică şi dificil de măsurat

direct circuit electric special Punte Wheatstone

Puntea Wheatstone serveşte la amplificarea mărimii măsurate pentru

rezistenţa electrică, în acelaşi timp putându-se realiza şi corecţii ale
măsurătorilor ca urmare a influenţei temperaturii.

I=I1+I4 A
R1, R2, R3, R4 – rezistenţe electrice

R4 R1 Galvanometru
(detector de nul)
I4 I1
+
VG Schemă tipică pentru puntea
D B Wheatstone
I3 I2
Sursă de
R3 R2
alimentare
7
I=I2+I3 C
 Principiul de determinare al rezistenţei prin metoda punţii Wheatstone constă
în echilibrarea schemei, adică atingerea situaţiei când curentul în diagonala
galvanometrului este nul: IG =0 I=I1+I4 A
Prima lege a lui Kirchhoff (sarcina electrică totală
ce intră într-un nod de rețea trebuie să fie egală cu R4 R1
sarcina electrică ce iese din acel nod) I4 I1
(nodul B) : I1 + IG = I 2 ; (nodul D) : I 4 = IG + I3 + RG, IG
D VG B
A II-a lege a lui Kirchhoff (Suma
algebrică a tensiunilor de-a lungul I3 I2
oricărui ochi de circuit este nulă) R3 R2
(circuitul ABD) : R1I1 − R G IG − R 4 I 4 = 0;
(circuitul BCD) : R 2 I 2 + R G IG − R 3I3 = 0; C
I=I2+I3
Pentru IG =0 → Rezultă că tensiunile la bornele rezistentelor R1 si R4 respectiv
R2 şi R3 sunt egale doua câte două: Condiția de echilibru a punții Wheatstone
R4
Se permite determinarea uneia din rezistente R1 = R2
când se cunosc celelalte.
R3

OBS:
Pentru a obţine echilibrul trebuie ca una sau mai multe dintre rezistentele
R1, R2, R3 sa fie variabile.
8
Exemple de amplasare pentru mărcile tensometrice:
 Amplasare în sfert de punte:
- Cea mai simplă amplasare a unei mărci tensometrice
- Din cele 4 rezistenţe ale punţii Wheatstone, doar una este activă
- În acest caz nu se poate face o compensare automată a influenţei
temperaturii; pentru aceasta se realizează un montaj special.
Circuit în sfert de punte Circuit în sfert de punte cu
R1 compensare de temperatură
A
R1
R4 A

+ R4
D VG B
+
D VG B
R3 R2

C R3
R1 – rezistenţa activă care măsoară R2
deformaţia C
R2 – rezistenţa variabilă R1 – rezistenţa activă care măsoară deformaţia
R3, R4 – rezistenţe componente ale R2 – rezistenţă compensatoare pentru
circuitului înlăturarea efectului temperaturii asupra
măsurătorii
R4 – rezistenţă componentă a circuitului
R3 –rezistenţa variabilă 9
 Amplasare în jumătate de punte:
- montaj executat cu două mărci tensometrice active
- a doua marcă tensometrică se amplasează de partea opusă primei mărci
tensometrice active, în aşa fel încât să fie supusă unei deformaţii inverse faţă
de prima marcă (de exemplu: la grinda supusă la încovoiere, o marcă
tensometrică se amplasează la partea superioară grinzii, fiind întinsă, iar
cealaltă la partea inferioară, fiind comprimată)
-valoarea deformaţiei specifice se măsoară mult mai uşor, mărimea electrică
măsurată fiind dublă, ambele mărci tensometrice îţi modifică rezistenţa cu
aceeaşi cantitate
- în acest caz, efectul temperaturii se reduce automat astfel realizându-se o
auto-calibrare a punţii la influenţa temperaturii

A
R1 R1, R2– rezistenţe active
R4
R4 – rezistenţă componentă a circuitului
+ R3 –rezistenţa variabilă
D VG B

R3
R2
C
10
Auto-calibrarea sub influenţa temperaturii:

MT1

MT2

ε sup + ε ∆t

ε inf + ε ∆t

ε inreg = (ε sup + ε ∆t ) − (ε inf + ε ∆t )

ε inreg = 2ε
ε sup = −ε inf = ε

11
 Amplasare în punte întreagă:
- montaj executat cu toate elementele active (patru mărci tensometrice
active)
- rezultă o precizie la măsurare mult mai mare
- la fel ca în cazul jumătăţii de punte se realizează o auto-corecţie a
măsurătorii ca urmare a influenţei temperaturii
A
R4 R1
R1, R2 , R3 , R4– rezistenţe active

+
D VG B

R3 R2 MT1
B
MT4

MT1+MT4

MT2
MT2+MT3 MT3

12
 Montaje pentru determinarea deformaţiilor specifice unghiulare:
- mărcile tensometrice individuale nu au posibilitatea de a măsura deformaţii
specifice unghiulare
- se realizează montaje speciale din trei mărci tensometrice aşezate sub diverse
unghiuri pentru o determinare indirectă a deformaţiilor specifice unghiulare
 Rozete dreptunghiulare: două mărci tensometrice sunt aşezate pe două direcţii
perpendiculare, iar cea de a treia orientată sub un
unghi, de obicei de 45˚, faţă de primele două

 Rozete delta: Cele trei mărci tensometrice sunt orientate astfel încât
să rezulte între ele unghiuri egale de 120˚
120˚ 120˚  Rozete suprapuse:
Cele trei mărci tensometrice sunt
orientate în mod similar cu unul
din cele două situaţii de mai sus,
aşezarea lor făcându-se prin
suprapunere
13
EXEMPLE DE MĂRCI TENSOMETRICE

Mărci tensometrice
standard

Mărci tensometrice
bidirectionale

Mărci tensometrice
tridirectionale
(rozete)

14
Calcularea stării de tensiuni în jurul unui punct în urma determinărilor prin
tensometrie electro-rezistivă
- în spaţiu: considerând o direcţie oarecare ν(l,m,n), raportată la un sistem de axe
cartezian (x,y,z) deformaţia specifică liniară orientată pe direcţia ν
εν = ε x l 2 + ε y m 2 + ε z n 2 + γ xy lm + γ yz mn + γ zx nl
y
ν(l,m) - în planul xOy dacă se consideră o marcă tensometrică
orientată după o direcţie oarecare ce face cu axa Ox un
unghi θ, rezultă:
θ
εν = ε x l 2 + ε y m 2 + γ xy lm
x l = cos θ m = sin θ

εν = ε x cos 2 θ + ε y sin 2 θ + γ xy cos θ sin θ

1 + cos 2θ 1 − cos 2θ sin 2θ
cos 2 θ = sin 2 θ = sin θ cos θ =
2 2 2

εx +εy εx −εy γ xy
εν = + cos 2θ + sin 2θ
2 2 2
15
 Rozeta dreptunghiulară:
ε2 - în raport cu deformaţiile specifice principale, ε1 şi ε2, şi
45˚ unghiul θ:
45˚ ε1 + ε 2 ε1 − ε 2
MT B εA = cos 2θ
+
2 2
ε +ε ε −ε
MT C
θ ε B = 1 2 + 1 2 cos 2 θ + 45
2 2
( )
MT A
ε1 + ε 2 ε1 − ε 2
ε1 εC =
2
+
2
(
cos 2 θ + 90 )

cos(2θ + 90°) = cos(2θ ) cos(90°) − sin (2θ )sin (90°) = − sin 2θ

cos(2θ + 180°) = cos(2θ ) cos(180°) − sin (2θ )sin (180°) = − cos 2θ
ε1 + ε 2 ε1 − ε 2
εA = cos 2θ
+ ε A + ε C = ε1 + ε 2
2 2
ε +ε ε −ε ε1 − ε 2
ε B = 1 2 − 1 2 sin 2θ εA −εB = (cos 2θ + sin 2θ )
2 2 2
ε −ε
ε1 + ε 2 ε1 − ε 2 ε B − ε C = 1 2 (cos 2θ − sin 2θ )
εC = − cos 2θ 2
2 2

ε A − 2ε B + ε C 1 ε A − 2ε B + ε C
tg 2θ = θ = arctg
ε A − εC 2 ε A − εC
16
 y
εx +εy εx −εy γ xy
45˚ εA = + cos 0° + sin 0°
MT C 2 2 2
MT B
εx +εy εx −εy γ xy
εB = + cos 90° + sin 90°
2 2 2
45˚
εx +εy εx −εy γ xy
εC = + cos180° + sin 180°
2 2 2
x
MT A

εA = εx εx = εA

εB =
εx +εy
+
γ xy ε y = εC
2 2
γ xy = 2ε B − ε A − ε C
εC = ε y

- considerând materialul omogen şi izotrop Putem lua în considerare Legea lui Hooke
1 E E
εx = (σ x − µσ y ) σx = (ε x + µε y ) σx = (ε A + µε C )
E 1− µ 2 1− µ 2
1 E E
εy = (σ y − µσ x ) σy = (ε y + µε x ) σy = (ε C + µε A )
E 1− µ 2 1− µ 2
τ xy
γ xy = τ xy = Gγ xy τ xy = G (2ε B − ε A − ε C )
G 17