COMPLEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂȚII Curs 7

PLĂCI PLANE ÎN COORDONATE CARTEZIENE.

ECUAŢII GENERALE
 Ipoteze generale

Modul de rezemare al plăcilor poate fi:

- continuu, pe tot conturul sau pe o parte a acestuia;
- pe toată suprafaţa, pe un mediu elastic;
- discret, pe stâlpi, piloţi, coloane etc.

1. materialul constitutiv este continuu, omogen şi izotrop;

2. se admite o comportare elastică a materialului  este valabilă legea lui Hooke;
3. este valabilă ipoteza micilor deformații: deplasările sunt mici în raport cu grosimea (raportul dintre deplasarea maximă
normală pe planul median şi grosime este mai mică decât 1/5)  echilibrul se poate scrie pe forma nedeformată
4. la deformarea plăcii, nu se produc deformaţii liniare şi de lunecare în planul median: (εx)│z=0=0, (εy)│z=0=0, (γxy)│z=0=0,
adică un element diferenţial din planul median al plăcii nedeformate se regăseşte ca formă şi dimensiuni pe suprafaţa
mediană a plăcii deformate.
5. ipoteza lui Kirchhoff (ipoteza normalelor drepte): o dreaptă normală pe planul median al plăcii nedeformate, rămâne
dreaptă şi normală la suprafaţa mediană după deformare (generalizare a ipotezei lui Bernoulli, admisă la încovoierea
barelor)  Consecinţele admiterii ipotezei segmentului normal sunt că deformaţiile specifice longitudinale în direcţia
grosimii, εz, şi deformațiile specifice unghiulare din planele transversale γxz, γyz se pot neglija şi prin urmare εz=0, γxz=γzx= 0,
γyz=γzy=0.
2
 Aspectul geometric (Relațiile deformație specifică – curbură)

Relațiile între deformații

specifice și deplasări

w=w(x,y)

Ip. 4
Valori în planul median

Curbura unei curbe plane este definita ca variația unghiului tangentei la curbă (pantei) raportată la
distanța corespunzătoare de-a lungul curbei.
Curburi din încovoiere

centrele de curbură sunt în sensul negativ al axei z.

3
 Curburi de torsiune

Deformaţiile specifice se pot scrie:

Aspectul fizic
μ
Legea lui Hooke generalizată μ μ

G
μ μ
μ

μ μ
μ μ μ

4
 μ
μ
μ
μ

Distribuţiile tensiunilor normale şi tangenţiale pe

grosimea plăcii
Relații de echivalență între tensiuni și eforturi
Eforturi secționale
a) Eforturi de membrană

b) Eforturi de placă încovoiată

Momente încovoietoare

Momente de torsiune

Forțe tăietoare 5
 μ

μ μ

6
Aspectul static (ecuațiile de echilibru)
T

T Din ecuațiile de echilibru

T
T

T
T

Ecuația diferențială de echilibru pentru

încovoierea plăcilor subțiri

T Ecuația fundamentală a plăcilor plane subțiri

dreptunghiulare
(Ecuația Sophie Germain – Lagrange)
T

7
 PLĂCI ORTOTROPE
ORTOTROPIE FIZICĂ ŞI GEOMETRICĂ

8
Plăcile ortotrope → caz particular al plăcilor anizotrope
► întâlnite în practică la:
 planşee şi radiere cu nervuri sau pe reţele de grinzi
 pereţi cu rigidizări
 tabliere de poduri
 construcţii pentru corpul navelor şi avioanelor
 elemente structurale în construcţii de maşini etc
► clasificare:
1. Plăci cu ortotropie de material: plăci de beton armat cu armătură pe două direcţii
şi procente de armare mult diferite, plăci din lemn (placaj, de tip mulistrat), plăci din
materiale compozite
-
2. Plăci cu ortotropie geometrică sau de structură: plăci cutate sau ondulate, plăci
celulare tip fagure, plăci multistrat, plăci cu elemente de rigidizare echidistante,
reţele de grinzi etc
- structuri cu elemente discrete sau cu discontinuităţi ordonate, materialul constitutiv fiind
izotrop sau ortotrop.
- pentru calcul, ortotropia geometrică se asimilează cu cea de material, realizând netezirea
structurii prin distribuirea elementelor discrete pe suprafaţa acesteia, obţinându-se un
mediu continuu echivalent.
- proprietăţile elastice ale plăcilor ortotrope nu variază pe grosime, fiind definite de patru
constante elastice independente.
- cele două plane de simetrie elastică (de ortotropie) sunt ortogonale şi definesc direcţii
principale elastice.
- ipotezele admise în studiul plăcilor izotrope se menţin. 9
plăci de beton armat cu armătură pe două
direcţii şi procente de armare mult diferite

plăci de beton armat întărite cu rigidizări

distribuite echidistant

Planșee cu nervuri din beton armat

Plăci ondulate

10
 2w 2w 2w
Ipoteza lui Kirchhoff  x   z 2 ;  y   z 2 ;  xy  2 z
x y xy

Considerând axele de coordonate x şi y din planul plăcii dirijate după direcţiile principale elastice şi
întrucât s-a admis  z  0, ecuaţiile fizice sunt
 x μxy  y μyx  xy  xy
x   y, y    x ,  xy  
Ex Ey Ey Ex Gxy G
Ex și Ey = modulele de elasticitate la întindere (compresiune) pe direcţiile principale elastice x şi y;
Gxy=G = modulul de elasticitate transversal corespunzător lunecării în planul xy;
μxy și μyx = coeficienţi de tip Poisson, primul indice indicând contracţia, iar al doilea direcţia de lungire provocată de acţiune

Teorema de reciprocitate a lucrului mecanic (Betti) Exμxy  Eyμyx

Tensiunile se pot exprima în raport cu deformaţiile  x  Ex'  x  E " y

 y  E y'  y  E " x
 xy  G xy
μEx , Ey'  μEy , E"  
Ex'    yx Ey , μ  1/ (1 μxyμyx )
μμxy Ex μμ
 ' 2w "  w
2
 x   z  Ex 2  E 
 x y 2 
 " 2w '  w
2
 y  z  E  Ey 2 
 x y 
2

2w
 xy  2Gz 11
xy
 h/2 h/2  ' 2w "  w 2
2
 2w 2w 
M x    x zdz     Ex 2  E 2 
z dz    Dx 2  D1 2 
h / 2 h / 2
  x y   x y 
h /2 
"  w '  w 2  2w 2w 
2 2
h /2
M y    y zdz     E  E y 2 z dz    D1 2  Dy 2 
 h /2  h /2
 x 2
y   x y 
h/2 h/2 2w 2 2w
Mxyt    xy zdz   2G z dz  2Dxy
h / 2 h / 2 xy xy
Ex' h3 E y' h3 E " h3 Gh3
Dx  ; Dy  ; D1  ; Dxy 
12 12 12 12

D1  μxy Dx  μ yx Dy

Plăci ortotrope de grosime constantă,  ecuaţia diferenţială a suprafeţei mediane deformate

4w 4w 4w

Dx 4  2 H 2 2  Dy 4  p( x, y) H  2Dxy  D1
x x y y
  2w 2w 
Vx    Dx 2  H 2 
T
x  x y 
  2w 2w 
V y    Dy 2  H 2 
T
y  y x 

12
În particular, cazul plăcilor izotrope se obţine pentru:
E" E
E E 
' '
 , 2G 1 μ   E
x y
μ 1 μ 2

 Condiţiile de rezemare sunt similare cu cele de la plăcile izotrope

 Pe o margine liberă neîncărcată forţa tăietoare generalizată este nulă şi are
expresia

M ns 3 w 3 w
Tn 
V  Dn 3  (2 H  D1 ) 0
s n ns 2

n este direcţia normală la contur, iar s direcţia paralelă cu conturul

13