CURS 6.

Calculul la forţa tăietoare (VEd)

Ruperea grinzilor simplu rezemate la acţiunea momentului încovoietor (de exemplu:

grinzi cu deschideri mari etc.)

M M
As

Ruperea grinzilor simplu rezemate la acţiunea momentului încovoietor cu forţă

tăietoare (de exemplu: grinzi cu deschideri mici şi forţe concentrate mari etc.)

De ce se înclină fisurile în zona reazemului?

Aşa după cum se cunoaşte, momentul încovoietor dă naştere eforturilor
unitare normale (), iar forţa tăietoare eforturilor unitare tangenţiale ().
Acţiunea combinată a momentului încovoietor şi a forţei tăietoare conduce la
apariţia eforturilor unitare principale.
Pentru a înţelege de ce se înclină o fisură se vor studia traiectoriile eforturilor
unitare principale de întindere (1) şi compresiune (2) la o grindă simplu rezemată
solicitată de o încărcare uniform distribuită.
Exemplul din figură se referă la o grindă realizată dintr-un material omogen şi
izotrop.

1
 Variaţia efortului principal pe înălţimea secţiunii transversale şi în lungul grinzii
se determină cu relaţia:
 y 1
 1, 2  x   x   y 2  4 2
2 2
în general y = 0
 1
 1, 2    2  4 2
2 2
Direcţia eforturilor unitare principale este dată de tangenta unghiului pe care-l
formează cu axa elementului
2
tg 2 


2

1





1
2

Variaţia eforturilor unitare  şi  pe înălţimea secţiunii şi în lungul grinzii

y 
h

b
z 

2
 M y x  Vz x s y x, z 
x  z  xy 
I y x  I y x bx, z 
relaţia lui Navier relaţia lui Jurawski
Atunci când eforturile unitare principale 1 ating valoarea rezistenţei la
întindere a betonului (fctm) în grindă se formează fisuri perpendiculare pe 1 a căror
direcţie urmăreşte traiectoriile eforturilor unitare principale de compresiune: în zona
centrală a grinzii fisurile sunt normale pe axa grinzii, iar înspre reaseme se înclină
aproximativ la 45o.
Apariţia fisurilor evident schimbă repartiţia eforturilor unitare din grindă.
Eforturile unitare principale de întindere trebuie preluate de armătură:
– în fisuri normale de armătură longitudinală;
– în fisuri înclinate de armături verticale (etrieri) sau înclinate.
Variaţia efortului unitar normal () pentru o grindă fisurată s-a prezentat la stadiile de
lucru ale betonului armat.
Efortul unitar tangenţial pentru o secţiune de beton armat în stadiul II. se poate
determina cu relaţia lui Jurawski dacă se va considera o secţiune ideală.
O secţiune neomogenă, alcătuită din beton şi din armătură, poate fi echivalată
cu o secţiune omogenă (ideală) considerând că o secţiune de beton (A c) şi o
secţiune de armătură (As) preiau acelaşi efort total
 c Ac   s As
În domeniul elastic se poate considera valabilă relaţia lui Hook
 c   c Ec ;  s   s Es
şi că cele două materiale conlucrează la preluarea eforturilor  s   c .
Aria secţiunii de beton are valoarea
 E E
Ac  s As  s s As  s As  nAs
c  c Ec Ec
Caracteristicile secţiunii ideale de beton sunt:
Aci  Ac  nAs
Sci  Sc  nSs
I ci  I c  nI s
Pentru o secţiune oarecare
VS
 y  ci
by I ci
by
y

Sci – momentul static al suprafeţei ideale care lunecă în raport cu axa neutră
Ici – momentul de inerţie al secţiunii ideale în raport cu axa neutră
by – lăţimea secţiunii în fibra unde se calculează efortul 
V – forţa tăietoare în secţiunea transversală unde se verifică efortul 

3
Variaţia efortului unitar tangenţial  pe înălţimea secţiunii

a. Secţiuni drepunghiulare

V – constant
b – constant
Ici – constant
bx3
I ci  I c  nI s 2  nI s1   nAs 2 x  d 2   nAs1 d  x 
2 2

Simplu Dublu
momentul static in
armat armat punctul superior este zero
As2 salt pt. ca se adauga
x

o armatura in plus
 are o variatie
y

0 0 parabolica
d

+
0 are o valoare maxima
0 As1
 0 in dreptul axei neutre
d1

Momentul static al armăturii întinse anulează momentul static al secţiuniii

betonului comprimat.
Efortul unitar tangenţial este pozitiv şi este întindere.

b. Secţiuni T

Simplu armat Dublu armat

As2
+
+
As1 0 As1 0

Variaţia lui 0 (max) în lungul grinzilor

a. Grindă cu înălţime constantă

- h = constant
- b = constant
- grindă simplu armată

4
 axa neutra

+
V
-
dx
M
M
+
M+dM

Să detaşăm o lungime elementară „dx”

Cb Cb+dCb

dLn M+dM
z

Ta Ta+dTa

dx
Elementul de volum  deasupra axei neutre nu poate fi în echilibru numai
dacă la nivelul axei neutre se consideră o lunecare elementară dLn care împreună cu
Cb echilibrează Cb  dCb
Cb  dCb  Cb  dLn  dLn  dCb
dC 1
dLn  dCb   0bdx, 0  b
dx b
M
Cb z  M  Cb 
z
dCb 1 dM

dx z dx
dM dCb V
V  
dx dx z
V
0 
bz

Dacă b – constant 0 este o funcţie afină cu V

z – constant (variaţia lui 0 este ca şi a lui V)

5
b. Grindă cu înălţime variabilă

vuta

dx

-
M
+ M M+dM
+
Pentru a acomoda mai bine solicitarea cu înălţimea (rigiditatea) elementului se
vor practica vute.

dLn

Cb Cb+dCb

dx

Să detaşăm o lungime elementară dx

Neglijând unghiul de înclinare a lui dLn rezultă

dLn  dCb   0bdx

dCb 1 M
0  M  Cb z  Cb 
dx b z
Variabile în funcţie de x sunt M şi z

dM dz
z M
dCb
 dx 2 dx
dx z
dh
tg  0
dx
dz dh z
  0  tg  tg
dx dx h0
z este o fracţiune din h0  z = h0

dM
V
dx

6
deci rezultă
z
Vz  Mtg
dCb h0

dx z2
se înlocuieşte în expresia lui 0
M
V tg
h0
0 
bz

În relaţia de mai sus – este atunci când M şi h0 cresc în acelaşi sens,în caz
contrar semnul va fi +

- +
d

d
M M
M M

Să vedem, pentru o secţiune dreptunghiulară simplu armată, mărimea şi

direcţia eforturilor unitare principale în trei puncte caracteristice pe înălţimea secţiunii
transversale, obţinută analitic cu relaţiile de mai sus:

     

 b  b

 =
0°
=9

1
1

 =
2 b
-
   =0  =-
1 0
1 2 0

 
2
+ -
 =0
1 1
+

 =
2 2

3 As1 1 a

 /n  
imediat sub centrul de
a 0


0

a
 1
greutate al armaturilor

   c  0 compresiune
 0

 1   c 
1
  c 2  0
2
2
 1
1   c    c 2   c
2 2
tg 2  0 1  90o  2  0

7
  0

   0  0 întindere
1
1  4 02  1   0
2
efortul principal de întindere = efortul unitar tangenţial
 2   0   1   2
tg 2  
1  45o ;  2  135o

   s  0 întindere
  0 (imediat sub centrul de greutate al armaturii)
 1
 1  s   s2   s
2 2
s 1
2    s2  0
2 2
tg 2  0 1  0;  2  90o

Făcând o analiză a stării de eforturi într-un număr mai mare de puncte pe

înălţimea secţiunii se pot stabili traiectoriile eforturilor unitare principale care diferă de
cele corespunzătoare unui material elastic şi omogen

Ruperea în secţiuni înclinate faţă de axa elementului sub acţiunea combinată

a momentului încovoietor şi a forţei tăietoare se poate produce în mai multe moduri:.

 ruperea la forţă tăietoare la grinzile fără armături transversale

M
As
V

 ruperea la forţă tăietoare la grinzile cu armături transversale

8
 a. prin curgerea armăturilor

M
V
Etrieri

b. prin strivirea betonului din inima grinzilor cu secţiune T (inimă subţire)

Etrieri

M
V

c. prin smulgerea armăturii longitudinale

M
V
l. eff <lbd,min

MODELE DE CALCUL

a. modelul dintelui de piaptăn

b. modelul arcului cu tiran
c. modelul grinzii cu zăbrele

a. Modelul dintelui de piaptăn

Modelul se poate utiliza la grinzile fără armătură transversală

Vc Vc
a) b) Fc Fc+Fc
x x
x ct<f ctm
MEd c
x

As1
w Sr Fs Fs+Fs
Sr

9
 După apariţia fisurilor înclinate forţa tăietoare, în principiu se poate prelua în
zona comprimată (nefisurată) de pe înălţimea secţiunii.
Rezultanta eforturilor unitare de forfecare din betonul comprimat reprezintă
forţa tăietoare preluată de beton (Vc). totuşi şi în zona întinsă fisurată apar efecte
care contribuie la preluarea forţei tăietoare. ponderea acestora evident este mai
redusă.

Dezvoltarea fisurii în beton se poate întâmpla prin:

a. matricea de ciment;
b. agregat;
c. combinarea primelor două

a) b) c)

matricea de
ciment matrix
(partea fina)
agregat
agregat agregat

După cum se observă suprafeţele interioare ale fisurii nu sunt perfect plane,
indiferent de modul de formare ale fisurii în masa betonului. De aceea, până când
fisura nu se deschide prea tare, betonul poate preda efort în lungul fisurii, efectul
numindu-se efectul granulozităţii (în engleză: aggregate interlock).

La o deschidere w a fisurii apare şi o deplasare  dintre cele două forţe.

În următoarea diagramă se prezintă corelaţia între eforturile unitare  -  şi

deschiderea respectiv deplasarea fisurii pe baza rezultatelor experimentale efectuate
de către Walraven

10
 Componenta verticală a efectului granulosităţii (Vg) participă la preluarea forţei
tăietoare

Fc Det.A Efectul
granulozitatii
Det.A Vc
Ag
Ag
Vg Ag
Det.B Efectul
de dorn
Det.B Vd Fs
Vd
Vd

Armătura longitudinală întinsă din fisură poate prelua forţă tăietoare prin
efectul de dorn (în engleză: dowel action) până când intervine cedarea elementului.

Cedarea prin efectul de dorn se poate realiza în două moduri:

- prin ruperea stratului de acoperire cu beton  ct  f ctm  fără deplasarea
armăturii longitudinale
- prin curgerea armăturii longitudinale, concomitent cu deplasarea sa
transversală, fără ruperea betonului din stratul de acoperire  ct  f ctm  .

11
 ta
a) l i na b)
nc
rai linia de fisurare
ct<f ctm fisu (varianta II)
Fs

Aa
Vd
Vd zona de beton care se rupe
(varianta II)

c) ta
l i na
inc
ct<f ctm ura
fis
Vd

Aa
Fs

Vd

La o grindă fără armătură transversală forţa tăietoare capabilă se obţine cu

relaţia
VRd  Vc  Vg  Vd

După EUROCODE forţa tăietoare capabilă a elementului fără armătură

transversală specifică se noteză cu VRd,c şi se determină cu relaţia:

efectul greutatea specifică a betonului efectul înălţimii zonei comprimate


VRd ,c  cRd ,c1k 100l f ck 3  k1 cp bwd
1

efectul înălţimii secţiunii efectul forţei axiale de compresiune

0,18
cRd , c  coeficient care pentru  c  1,5 are valoarea cRd , c  0,12
c
1  1,0 pentru beton greu
200
k 1  2,0 coeficient care ţine cont de influenţa înălţimii elementului d[mm]
d
Asl
l   0,02 coeficientul de armare longitudinală, în Asl se consideră
bw d
armăturile care sunt ancorate cu cel puţin o lungime lbd+d

12
 V Ed V Ed V Ed
lbd lbd A sl
I I I
45 45 45

d
I I lbd I
A sl A sl

k=0,15
N
 cp  p forţa axială de compresiune dacă există
Ac

b. Modelul arcului cu tirant

Acest model se poate utiliza atât în cazul unor grinzi fără armătură
transversală precum şi în cazul existenţei acestora.

Aici un rol important are rezistenţa la compresiune a betonului şi ancorarea

tirantului (armătura longitudinală).

Grinzi simplu rezemate

Grinzi continue (combinaţia celor două modele de mai sus)

13
 Să considerăm o porţiune din grindă cuprinsă între două fisuri consicutive şi
să scriem ecuaţia de echilibru

V V+V
M
solicitari
X
M+M
Fc Fc+Fc
X
X

raspunsul
elementului

z+z
Fs Fs+Fs

Scriind echilibru solicitărilor neglijăm încărcarea exterioară

x x
M  M  M   V  V  V   0
2 2
se obţine creşterea de moment în funcţie de forţa tăietoare
1
M  Vx  Vx  Vx
2

Pe de altă parte exprimând momentele de pe cele două forţe în funcţie de

forţele interioare
M  Fs z
M  M  Fs  Fs z  z 
se obţine creşterea de moment din momentul forţei interioare
M  Fs z  Fs z  Fs z  Fs z  Fs z
Egalând cele două expresii ale creşterii momentului se obţine forţa tăietoare:
M Fs z
V  z  Fs
x x x
Din relaţia de mai sus putem deduce că forţa tăietoare se compune din două
 F   z 
părţi pe care putem denumi „efectul de grindă”  s z  şi efectul de „arc”  Fs .
 x   x 
Dacă braţul de pârghie dintre forţele interioare se consideră constant, z  0 ,
atunci,
F
V sz
x
iar efortul unitar tangenţial se obţine cu relaţia
V F
0   s
bz bx
şi grinda se va dimensiona în consecinţă

14
 Dacă Fs = 0, atunci
z
V Fs
x
şi efortul unitar tangenţial este egal cu zero (nu este nevoie de armătură
transversală). În această situaţie grinda se comportă ca şi un arc cu tirant. tirantul
este armătura longitudinală, iar arcul zona comprimată a betonului.
Efectul de arc ţine cont de variaţia braţului de pârghie, efect care este
considerabil în cazul grinzilor înalte.

c. Modelul grinzii cu zăbrele

Bazele acestui model au fost puse de W. Ritter şi de F. Mörsh şi dezvoltate

mai târziu de alţii (Leonhardt, Mallée etc.)

Elementul de beton armat se comportă ca şi o grindă cu zăbrele la care

momentul încovoietor se preia de către tălpi (betonul comprimat la partea superioară
şi armătura întinsă la partea inferioară), iar forţa tăietoare de către diagonalele
comprimate (din beton) şi montanţii întinşi (etrieri).

Etrieri 1/2Asw
z

sw

P
a) Modelul MORSCH
z
.

=45° z

b) Modelul LEONHARDT
P P
.

Modelul extins ulterior, fiind cunoscut în literatura de specialitate sub

denumirea de procedeul modelului de bare (în engleză: struct-and tie model).
Datorită eficienţei sale, procedeul este prezentat printre metodele de analiză posibile
ale structurilor.

Principiul modelului constă în înlocuirea zonei în care ipoteza secţiunilor plane

a lui Bernoulli nu este respectată cu un sistem de bare. O bară a sistemului
reprezintă un câmp de eforturi unitare de compresiune sau întindere. Barele
comprimate sunt reprezentate de beton, iar cele întinse sunt reprezentate de betonul
nefisurat sau de armătura întinsă (după fisurarea betonului).

15
 O structură de rezistenţă poate fi împărţită, din punct de vedere al valabilităţii
ipotezei secţiunilor plane, în două tipuri de zone, şi anume:
 zone de tip „B” (din engleza beam) – se admite valabilitatea ipotezei
secţiunilor plane a lui Bernulli;
 zone de tip „D” (discontinuity, disturbance) – se caracterizează printr-o
distribuţie neliniară a deformaţiilor.

În cazul elementelor structurale există următoarele tipuri de zone cu

discontinuităţi:
 discontinuităţi geometrice, datorate modificărilor secţionale;
 discontinuităţi statice, cauzate de reazeme sau de modul de aplicare al
încărcărilor.
În exemplul prezentat zona B se consideră zona de mijloc dintre cele două
forţe concentrate, unde domină efectul de grindă, iar zone de tip D în zona forţei
concentrate şi în zona reazemelor.
Câmpurile de compresiune şi întindere se pot reprezenta într-un mod
idealizat, cu bare.
În mod practic se poate considera că barele comprimate de beton sunt
paralele şi uniform distribuite în lungul zonei B. La fel şi barele întinse (în cazul
prezentat etrieri).

În figură s-au utilizat următoarele notaţii:

θ – unghiul dintre diagonalele comprimate de beton şi armătură longitudinală întinsă
Fsd – forţa de întindere de calcul din armătura longitudinală
Fcd – forţa de compresiune de calcul din talpa comprimată de beton
Fcdw – forţa de compresiune de calcul din diagonala de beton comprimată
z  0,9 d – braţul de pârghie

16
 Detaşăm din grinda cu zăbrele o porţiune cuprinsă între două diagonale
întinse şi notăm:
VEd – forţa tăietoare de calcul
ac – distanţa dintre diagonalele comprimate
c – distanţa dintre diagonalele întinse
 - unghiul dintre armătura transversală şi axa armăturii longitudinale întinse
Fsdw – forţa de întindere din diagonala reprezentată de armătura transversală (A sw).

Pentru determinarea forţei tăietoare maxime (VRd, max) pe care poate suporta
diagonala comprimată se face secţiunea A – A, iar pentru forţa tăietoare maximă
preluată de diagonala întinsă (VRd,s) reprezentată de armătura transversală aşezat cu
un unghi  faţă de axa barei secţiunii B – B.

VRd , m ax  Fcdw  sin 

Fcdw   cd  bw  ac
ac  c  sin   z ctg  ctg sin 
VRd , max   cdbw zctg  ctg sin 2 
 cd   c f cd
 c - coefficient de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţa tăietoare
ctg  ctg
VRd , m ax  bw z c f cd
1  ctg 2

17
VRd ,s  Fsdw sin 

f yd z ctg  ctg sin 

Asw
VRd , s 
sw

18