Sunteți pe pagina 1din 39

LECȚII DE SINTEZĂ

pentru examenul de licență


anul universitar 2020/2021

Compartimentul ”CONSTRUCȚII METALICE”

5 februarie 2021
Clasificare probleme

1. Calculul elementelor portante.


2. Calculul îmbinărilor.
Calculul elementelor portante
1. Calculul grinzilor încovoiate.
• grinzi încovoiate în domeniul elastic
• grinzi încovoiate în domeniul elasto-plastic

2. Calculul barelor comprimate axial (centric).


• stâlpi comprimați axial
• bare ale fermelor, comprimate axial

3. Calculul stâlpilor comprimați excentric.


Calculul grinzilor încovoiate
Schema generală de calcul

2
ql
M max = M max =
Fl
M max =
Fl
8 4 3
Qmax =
ql
Qmax =
F Qmax = F
2 2
Grinzi încovoiate în domeniul elastic
Relații generale de calcul
γ n M max
σ= ≤ R yγ c → tensiuni normale
Wx , n

γ nQmax S x0 → tensiuni tangențiale


τ= ≤ Rsγ c
t min I x

f
3
f 5 q l
= n
≤ 
l 384 E ⋅ I x  l  → săgeata relativă admisibilă
f
2
f 1 Fnl
= ≤ 
l 48 E ⋅ I x  l 
Grinzi încovoiate în domeniul elastic
Secțiune transversală
a) nesimetrică b) simetrică
bf 2 y

tf
y
tw
tf 2

y2
x x

h
hw
x x
h
hw

tw
y1

tf
tf 1

bf 1 y bf y

Ix Ix 2I x
Wx ,1 = ; Wx , 2 = Wx =
y2 y1 h
IMPORTANT!!! Să se reflecteze independent caracteristicele geometrice ale secțiunilor
transversale (centru de greutate, momente statice, momente de inerție, teorema Steiner)
Grinzi încovoiate în domeniul elastic
Dimensionarea și verificarea secțiunii grinzii
1. Se determină eforturile de calcul: M max ; M max ; Qmax
n

γ n M max
2. Se determină modulul de rezistență necesar: Wx , nec ≥
Ryγ c
Wx ,nec
3. Se determină înălțimea optimă a grinzii: hopt = k ; k = 1,1
tw
t w ≅ 7 + 3h în [mm]

în [m]
l l
h= 
8 12
5 l  R y M max
n
4. Se determină înălțimea minimă: hmin ≥ l  E M
24  f  max

5. Se alege înălțimea inimii hw conform sortimentului pentru tablă


Dimensionarea și verificarea secțiunii grinzii
1,2γ nQmax
6. Se verifică grosimea inimii din pct. 3: t w ≥
hw Rsγ c
Wx ,nec hwt w
7. Se determină aria unei tălpi: A f = −
hw 6
8. Se proiectează dimensiunile tălpilor conform sortimentului:
t f = 10  30 mm; t f ≤ 3t w ; b f ≥ 180 mm; b f = h3  h5
9. Se determină caracteristicele geometrice ale secțiunii proiectate.

10. Se determină modulul de rezistență Wx , real

γ n M max
11. Se verifică tensiunile normale: σ= ≤ Ryγ c
Wx ,real
Grinzi încovoiate în domeniul elastic
Verificarea secțiunii grinzii
1. Se determină eforturile de calcul: M max ; Qmax
2. Se determină caracteristicele geometrice ale secțiunii transversale:
YC ; S x0 ; I x
3. Se determină modulul de rezistență Wx , min
γ n M max
4. Se verifică tensiunile normale: σ= ≤ Ryγ c
Wx ,min
γ nQmax S x0
5. Se verifică tensiunile tangențiale: τ= ≤ Rsγ c
tw I x

6. Se verifică săgeata relativă: f f


≤ 
l l 
Grinzi încovoiate în domeniul elastic
Determinarea încărcării limită din condiţia de rezistenţă
1. În funcție de încărcarea grinzii (vezi slide-ul 4) se alcătuiește expresia
analitică a momentului încovoietor maxim M max
2. Se determină caracteristicele geometrice ale secțiunii transversale:
YC ; I x
Ix
3. Se determină modulul de rezistență minim Wx , min =
ymax
4. Din relația tensiunilor normale se determină valoarea numerică
momentului de încovoiere maxim care poate fi preluat de secțiune:
R yγ cWx ,min
M max ≤
γn
5. Se substituie valoarea numerică a momentului în expresia analitică a
momentului încovoietor maxim M max (vezi alin. 1)
6. Se determină valoarea încărcării limită.
Grinzi încovoiate în domeniul elastic
Determinarea încărcării limită din condiţia de rigiditate
1. În funcție de încărcarea grinzii (vezi slide-ul 5) se stabileşte expresia
analitică a săgeţii absolute f max
2. Se determină caracteristicele geometrice ale secțiunii transversale:
YC ; I x
3. Din relația săgeţii se determină valoarea numerică a încărcării
normate limită.

4. Se multiplică cu coeficientul de siguranţă a încărcării şi se stabileşte


valoarea de calcul a încărcării limită.
Grinzi încovoiate în domeniul elasto-plastic
Relații generale de calcul
γ n M max
σ= ≤ R yγ c → tensiuni normale
c xWx ,n

γ nQmax S x0
τ= ≤ Rsγ c → tensiuni tangențiale
t min I x

f
3
f 5 qn l
= ≤ 
l 384 E ⋅ I x  l 
→ săgeata relativă admisibilă
f
2
f 1 Fnl
= ≤ 
l 48 E ⋅ I x  l 
Grinzi încovoiate în domeniul elasto-plastic
Secțiune transversală
z
y y y
R R R
d d d x
b−d

h
h
x x x x

h
2
t
t
t

y y
b b b

Af b ⋅t Af 2b ⋅ t
= =
Aw (h − 2t − 2 R )d Aw (h − 2t − 2 R )d
Grinzi încovoiate în domeniul elastic
Dimensionarea și verificarea secțiunii grinzii
1. Se determină eforturile de calcul: M max ; Qmax

2. Se adoptă valoarea preliminară a coeficientului c x : c0 = 1,051,10


γ n M max
3. Se determină modulul de rezistență necesar: Wx , nec ≥
c0 R yγ c
4. Se alege secțiunea necesară conform sortimentului.
Af
5. Se determină raportul dintre aria tălpii și aria inimii:
Aw
 Af 
6. Se precizează valoarea coeficientului [tab. 66 СНиП] c x = f  
 Aw 
γ n M max
7. Se verifică tensiunile normale maxime: σ = ≤ Ryγ c
c x ⋅ Wx ,real
Grinzi încovoiate în domeniul elasto-plastic
Verificarea secțiunii grinzii
1. Se determină eforturile de calcul: M max ; Qmax
2. Conform sortimentului se stabilesc dimensiunile și caracteristicele
geometrice ale secțiunii.
3. Se determină raportul dintre aria tălpii și aria inimii: A f Aw

4. Se determină valoarea coeficientului [tab. 66 СНиП] c x = f A f Aw( )


γ n M max
5. Se verifică tensiunile normale maxime: σ= ≤ Ryγ c
c xWx
γ nQmax S x0
6. Se verifică tensiunile tangențiale: τ = ≤ Rsγ c
d ⋅ Ix
7. Se verifică săgeata relativă:
f  f 
≤ 
l l 
Grinzi încovoiate în domeniul elasto-plastic
Determinarea încărcării limită
1. În funcție de încărcarea grinzii (vezi slide-ul 4) se alcătuiește expresia
analitică a momentului încovoietor maxim M max
2. Conform sortimentului se stabilesc dimensiunile și caracteristicele
geometrice ale secțiunii.
3. Se determină raportul dintre aria tălpii și aria inimii: A f Aw
4. Se determină valoarea coeficientului [tab. 66 СНиП] c x = f A f Aw( )
5. Din relația tensiunilor normale se determină valoarea numerică
momentului de încovoiere maxim care poate fi preluat de secțiune:
R yγ c c xWx ,min
M max ≤
γn
5. Se substituie valoarea numerică a momentului în expresia analitică a
momentului încovoietor maxim M max (vezi pct. 1)
6. Se determină valoarea încărcării limită.
Calculul barelor comprimate axial
I. Stâlpi comprimați axial
Schema generală de calcul
F F F

lef
lef

lef
l

l
µ = 1,0 µ = 0,7 µ = 0,5
Stâlpi comprimați axial
Secțiune transversală
a) cu inimă plină b) cu două ramuri
y y y
tf

tw
x x x x
x x
h
hw

h
y y
b b
tf

bf y

b f ≈ h; t w = 10 20 mm; ix = β1h;


t f = 16 30 mm; t f ≤ 3t w i y = β 2b
IMPORTANT!!! Să se reflecteze independent caracteristicele geometrice ale secțiunilor
transversale (centru de greutate, momente statice, momente de inerție, teorema Steiner)
Calculul barelor comprimate axial
II. Bare comprimate axial ale fermelor
Schema generală de calcul
F F F

h
d d d d d d d d

y2 Secțiune transversală
y y
x
c.g.
tg α1 = 0,75 α 2 = 0,25 α1 = 0,7 α 2 = 0,3 α1 = 0,65 α 2 = 0,35
x x
Calculul barelor comprimate axial
Relații generale de calcul
γ n N max
σ= ≤ Ryγ c → stabilitate generală
ϕ min ⋅ A

lef
λmax = ≤ [λ ] → coeficient de zveltețe
imin
Bare comprimate axial
Dimensionarea și verificarea secțiunii barelor
1. Se determină efortul de calcul: N max

2. Se determină lungimile de calcul: lef , x = µ x l ; lef , y = µ y l

3. Se acceptă o valoare preliminară a coeficientului de flambaj:


ϕ 0 = 0,7  0,9 γ n N max
4. Se determină aria necesară a secțiunii: Anec =
ϕ0 Ryγ c
5. În funcție de tip și parametri se alcătuiește secțiunea transversală.

6. Se determină caracteristicele geometrice ale secțiunii:


Areal ; I x ; I y
7. Se determină razele de inerție: ix = I x A; i y = I y A
Dimensionarea și verificarea secțiunii barelor
lef , x lef , y
8. Se determină coeficienții de zveltețe: λ x = ; λy =
ix iy

10. Se precizează valoarea coeficientului de flambaj [tab. 72 СНиП]:

ϕ min = f (R y ; λmax )
λmax = max{λx ; λ y }

11. Se verifică stabilitatea generală a barei:

γ n N max
σ= ≤ Ryγ c
ϕ min Areal
Bare comprimate axial
Verificarea secțiunii barelor
1. Se determină efortul de calcul: N max
2. Se determină lungimile de calcul: lef , x = µ x l ; lef , y = µ y l
3. Se determină caracteristicele geometrice ale secțiunii: A; Ix; I y
4. Se determină razele de inerție: ix = I x A; i y = I y A
5. Se determină coeficienții de zveltețe: λ x = lef , x ix ; λ y = lef , y i y
6. Se verifică coeficientul de zveltețe maxim [tab. 19 СНиП]: λmax ≤ [λ ]
7. Se determină valoarea coeficientului de flambaj [tab. 72 СНиП]:
ϕ min = f (R y ; λmax ) λmax = max{λx ; λ y }
γ N
8. Se verifică stabilitatea generală a barei: σ = n max ≤ R y γ c
ϕ min Areal
Bare comprimate axial
Determinarea încărcării limită (numai pentru stâlpi)
1. Se determină lungimile de calcul: lef , x = µ x l ; lef , y = µ y l
2. Se determină caracteristicele geometrice ale secțiunii: A; Ix; I y
3. Se determină razele de inerție: ix = I x A; i y = I y A
5. Se determină coeficienții de zveltețe: λx = lef , x ix ; λ y = lef , y i y
6. Se determină valoarea coeficientului de flambaj [tab. 72 СНиП]:
ϕ min = f (R y ; λmax ) λmax = max{λx ; λ y }
7. Se determină încărcarea limită:

R yϕ min A γ c
Nu ≤
γn
Calculul stâlpilor comprimați excentric
Schema generală de calcul
F F F F
M M M M

l
l
l

µ = 1,0 µ = 0,7 µ = 0,5 µ = 2,0


Calculul stâlpilor comprimați excentric
Secțiune transversală
tf hw tf

x
y y

bf

tw
x
e
h

IMPORTANT!!! Să se reflecteze independent caracteristicele geometrice ale secțiunilor


transversale (centru de greutate, momente statice, momente de inerție, teorema Steiner)

Relații generale de calcul


γ nN
σ= ≤ Ryγ c → stabilitate generală la comprimare
ϕe A excentrică
Stâlpi comprimați excentric
Verificarea secțiunii stâlpilor comprimați excentric
1. Se precizează eforturile de calcul N și M

2. Se determină lungimea de calcul lef , x = µ x l

3. Se determină caracteristicele geometrice ale secțiunii: A; I x ; Wx


Ix
4. Se determină raza de inerţie: ix =
A
M
5. Se determină excentricitatea forței axiale: ex =
N
lef , x
6. Se determină coeficientul de zveltețe în planul momentului: λ x =
ix
E
7. Se determină coeficientul de zveltețe redus: λ = λx
Ry
Verificarea secțiunii stâlpilor comprimați excentric
8. Se determină raza sâmburelui central: Wx
ρx =
A e
9. Se determină excentricitatea relativă: mx = x
ρx
10. Se determină raportul dintre aria tălpii și inimii: A f Aw

11. Se stabilește coeficientul formei [tab. 19 СНиП]:η = f ( Af


Aw ; λ ; mx )
12. Se calculează excentricitatea redusă: mef = η ⋅ mx
13. Se determină coeficientul de reducere la comprimare excentrică
[tab. 74 СНиП]:
ϕ e = f (λ ; mef )
14. Se verifică tensiunile: γ nN
σ= ≤ Ryγ c
ϕe A
Calculul îmbinărilor
1. Calculul îmbinărilor sudate.
• îmbinări cap-la-cap
• îmbinări cu cordoane în relief (de colț)

2. Calculul îmbinărilor bulonate.


• îmbinări cu șuruburi normale
Calculul îmbinărilor sudate
I. Îmbinări cap-la-cap
Schema generală de calcul
M t ⋅ lw3 t ⋅ lw2

t
M
N lw N Iw = ; Ww =
b

lw
12 6
Q Q
t lw ⋅ t 2

t
Sw =
8
M M
t2
t1

N N

t
t lw t
lw ⋅ t 3
Iw =
Q Q

lw = b − 2t 12
lw ⋅ t 2 t ⋅ lw2
t = min{t1 ; t 2 } Ww = ; Sw =
6 8
Îmbinări cap-la-cap
Relații generale de calcul
γ nN
σw = ≤ Rwy γ c → întindere
t ⋅ lw
γ nM → încovoiere
σw = ≤ Rwy γ c
Ww
γ nQ ⋅ S w
τw = ≤ Rwsγ c → forfecare
t ⋅ Iw

γ n N sin α 
σw = ≤ Rwy γ c 
t ⋅ lw 
γ n N cos α  → întindere îmbinare cu cordon
τw = ≤ Rwy γ c  oblic (în raport cu orizontala)
t ⋅ lw 
Îmbinări cap-la-cap
Algoritmul general de calcul
1. Se precizează starea de tensiune (întindere, încovoiere, forfecare sau
combinată).

2. Se precizează rezistențele îmbinării [tab. 3 СНиП].

3. Se determină grosimea cordonului t și lungimea de calcul lw


4. În funcție de poziția și starea de tensiune se determină
caracteristicele geometrice ale secțiunii cordonului de sudură:
I w ; Ww ; S w
5. Se verifică tensiunile în îmbinare în funcţie de starea de solicitare
(conform alin. 1).
Calculul îmbinărilor sudate
II. Îmbinări cu cordoane în relief
Schema generală de calcul

lw3 M
N
lw2

Q Lungimea cordonului de sudură


lw = ∑ lwi = lw1 + lw 2 + lw3 − 10 mm
lw1

i
f

β
kf

βzk f

k f → grosimea cordonului de sudură


1 → secțiune de calcul pe metalul
kf

depus (al electrodului);


kf 2 → secțiune de calcul pe metalul de
βzk f bază (pe hotarul liniei de topire).
Îmbinări cu cordoane în relief
Relații generale de calcul
γ nN 
τ N
= ≤ Rwf γ wf γ c 
β f k f lw
wf

 → întindere
γ nN 
τ wzN = ≤ Rwz γ wz γ c 
β z k f lw 

γ nM 
τ M
wf = ≤ Rwf γ wf γ c 
Wwf

 → încovoiere
γ nM 
τ wz
M
= ≤ Rwz γ wz γ c 
Wwz 
Relații generale de calcul
γ nQ  Awf = nw β f k f lw
τ Q
wf = ≤ Rwf γ wf γ c 
Awf
 Awz = nw β z k f lw
 → forfecare
γ nQ  βfk l 2

Wwf = nw
f w
τ wz
Q
= ≤ Rwz γ wz γ c 
6
Awz 
β z k f lw2
Wwz = nw
6
lw = l − 10 mm

σ rez
wf = (τ N
wf +τ ) + (τ )
M 2
wf
Q 2
wf ≤ Rwf γ wf γ c 

 → solicitare complexă
σ rez
wz = (τ N
wz +τ ) + (τ )
M 2
wz
Q 2
wz ≤ Rwz γ wz γ c 


Îmbinări cu cordoane în relief
Algoritmul general de calcul
1. Se precizează starea de tensiune (întindere, încovoiere, forfecare sau
combinată).

2. Se stabilesc coeficienții β f și β z [tab. 34 СНиП].

3. Se precizează rezistențele Rwf [tab. 3, 56 СНиП] și Rwz [tab. 3 СНиП].


4. Se determină secțiunea de calcul (se face comparația produsurilor
β f Rwf și β z Rwz ). Valoarea minimă va fi hotărâtoare.
5. Se stabilesc parametrii geometrici ai secțiunii cordonului de sudură:
• lungimea de calcul l w
• grosimea k f [tab. 38 СНиП]
( )
5. În funcție de β ⋅ Rw min (vezi alin. 4) și starea de tensiune (vezi alin.
1) se verifică capacitatea portantă a îmbinării.
Calculul îmbinărilor bulonate
Îmbinări cu șuruburi normale
Schema generală de calcul
Clasa de rezistență
N N

N/2
N1 . N 2
[ ]
t1 t2 t3

N N1 ×10 = σ r kgf mm 2

= σ [kgf mm ]
N/2
N1 × N 2 c
2

σc
N 2 ×10 = [%]
σp
Îmbinări cu șuruburi normale
Relații generale de calcul

N bs = Rbs ⋅ γ b ⋅ A ⋅ ns → forfecare

N bp = Rbp ⋅ γ b ⋅ d ⋅ ∑ t → strivire

N bt = Rbt Abn → întindere

Numărul necesar de șuruburi

N
n≥
γ c N b ,min
Îmbinări cu șuruburi normale
Algoritmul general de calcul
1. Se determină rezistența minimă la rupere Rbun (după clasa de
rezistență sau [tab. 61 СНиП]) și Run.

2. Se determină rezistențele de calcul a îmbinării bulonate:


• la forfecare Rbs [tab. 5 СНиП] sau [tab. 58 СНиП].
• la strivire Rbp [tab. 5 СНиП] sau [tab. 59 СНиП].
• la întindere Rbt [tab. 5 СНиП] sau [tab. 58 СНиП].

3. Se precizează parametrii geometrici ai îmbinării și șuruburilor:


d ; A = πd 4 ; Abn ; ∑ t ; ns
2

4. Se determină capacitatea portantă minimă a unui șurub N b ,min


5. Se determină numărul necesar de șuruburi.

S-ar putea să vă placă și