VIBRAŢII MECANICE

Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Tematică abordată: VIBRAŢII LINIARE CU UN GRAD DE LIBERTATE: Vibrații liniare libere neamortizate cu
un grad de libertate, Vibrații liniare libere amortizate, Vibrații liniare forțate neamortizate,
Vibrații liniare forțate amortizate (forţă perturbatoare armonică, forţă perturbatoare oarecare,
forţă perturbatoare datorată unei mase neechilibrate în rotaţie, forţă perturbatoare care se
transmite indirect a).prin resort, b). prin amortizor), Transmisibilitatea
ITALIC NUMAI la Master.

Formule
Full 13
Subscript 10
Sub-Sub 7
Simbol 14
Sub-Simbol 10

Formule Pe figuri
Full 16
Subscript 12
Sub-Sub 10
Simbol 18
Sub-Simbol 14

1
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

VIBRAȚII LINIARE CU UN GRAD DE LIBERTATE

VIBRAŢII LINIARE LIBERE NEAMORTIZATE CU UN GRAD DE LIBERTATE

Un sistem mecanic are un grad de libertate dacă se poate determina configuraţia sa geometrică cu ajutorul
unui singur parametru scalar (distanţă sau unghi).
Se obţine o singură ecuaţie diferenţială a mişcării.
Cel mai simplu sistem mecanic care poate avea o astfel de mişcare este format dintr-un punct
material de masă m sau corp rigid ghidat astfel încât să execute numai o mişcare de translaţie rectilinie şi
dintr-un arc cu caracteristică elastică liniară fixat la unul din capete.
Odată montat corpul de masă m la capătul arcului, acesta va suferi o deformaţie statică x st sub
acţiunea greutăţii corpului de masă m . Forţa elastică din arc va fi:
Fest  kxst .
Deci, la echilibru static greutatea G  mg
echilibrează forţa din arc.
G  Fest , sau mg  kxst
Se scoate corpul din poziţia de repaus cu x şi se
scrie ecuaţia fundamentală a dinamicii (în cazul punctului
material) sau teorema mişcării centrului de maselor în cazul
rigidului care efectuează mişcare de translaţie.
Vom considera de acum înainte că se studiază
vibraţiile unui corp de dimensiuni mici care efectuează
mişcare de translaţie.
Asupra acestuia acţionează greutatea proprie G şi forţa din
arc Fe , unde:
Fe  k x  x st  ,
adică forţa din arc corespunde deformaţiei totale arcului
xst  x . Deci:
mx  G  Fe ,
sau înlocuind:
mx  mg  kx  kxst .
Dar mg  kxst , deci:
mx  kx sau mx  kx  0
Rezultă că, dacă greutatea unui corp (sau punct material) este echilibrată de o forţă din arc corespunzătoare
unei deformaţii statice, atunci forţa de greutate nu intervine în ecuaţia diferenţială a mişcării. Mişcarea
oscilatorie are loc în jurul poziţiei de echilibru static, deci deformaţia arcului va fi considerată x .

2
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

Deci, modelul: este echivalent cu

Modelul unui sistem mecanic discret, pe care se studiază vibraţiile liniare libere neamortizate, este cel
ilustrat în continuare. Se consideră că deformaţia 𝑥 se măsoară din poziţia de echilibru static al sistemului.

x
x

Fe  kx
m m

x
t
mx  kx  0
x   2 x  0 T
xt   C1 cost  C2 sint  a cost   
C2
a  C12  C22 , tg 
C1
k 2 
 ; T ; f 
m  2
Constantele de integrare se determină din condiţiile iniţiale:
 x  x0
t0
 x  v0
Expresia vitezei x se obţine prin derivarea soluţiei generale:
x  C1 sint  C2 cost .
Rezultă pentru constantele de integrare valorile:
v0
C1  x0 ; C2 

Rezultă:

v02 v0
a x02  şi   arctg
 2  x0

3
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Legea de mişcare va fi:
v0
x  x0 cost  sin t

sau


v02 v 
x x02  cos t  arctg 0  .
 2
  x0 
Pentru condiţiile iniţiale în care x0  0 şi v0  0 rezultă:
x  x0 cost
Când x0  0 şi v0  0 rezultă:
v0
x sin  t

Deoarece deformaţia statică este:
mg
x st 
k
atunci pulsaţia proprie se mai scrie:
k g
 
m x st
Pulsaţia proprie depinde exclusiv de caracteristicile mecanice ale sistemului: masa m a corpului şi
constanta k a arcului. Vibraţiile liniare cu un grad de libertate sunt în acest caz izocrone.

Consideraţii energetice asupra vibraţiilor liniare libere neamortizate cu un grad

delibertate
Forţele care acţionează asupra sistemului sunt forţa de greutate şi forţa elastică.
Fiind forţe conservative ele vor conduce la conservarea energiei mecanice a sistemului, aşa după cum se
cunoaşte din mecanică.
Deci:
E V  C
unde E este energia cinetică, V este energia potenţială, iar C este o constantă.
Rezultă că în timp ce sistemul execută vibraţii libere neamortizate are loc un proces de transformare
continuă a energiei cinetice în energie potenţială şi invers.

Exemple de vibraţii liniare, libere, neamortizate, cu un grad

de libertate

Pendulul matematic
Se va studia cazul micilor oscilaţii. Fie un punct material greu, de
masă m , legat de punctul fix O cu un fir inextensibil de lungime l , care
se mişcă pe un cerc situat într-un plan care trece prin O .

4
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Proiectând ecuaţia fundamentală a dinamicii pe tangenta la cerc (în triedrul lui Frenet) şi ţinând
seama de faptul că tensiunea în fir nu se proiectează pe tangentă, iar sensul pozitiv este sensul mişcării,
rezultă:

 : ma  G sin
sau ţinând seama că: a  R  l şi G  mg
rezultă
g
ml  mg sin sau   sin  0 .
l
În cazul micilor oscilaţii din dezvoltarea în serie a funcţie 𝑠𝑖𝑛𝜃, cu  în radiani
3 5
sin      ....  ....
3! 5!
putem păstra numai primul termen, deci sin   .
Exemplu:   10 o  0,087266 radiani sin10 o  0,087156
Atunci, ecuaţia diferenţială a mişcării va fi:
g
    0
l
Această ecuaţie diferenţială se integrează similar cu ecuaţia diferenţială studiată anterior
k
x  x  0.
m
Se obţin pentru pulsaţia, perioada şi frecvenţa mişcării respectiv expresiile:
g l 1 g
 ; T  2 ; f 
l g 2 l

Pendulul fizic
Se va studia cazul micilor oscilaţii. Prin pendul fizic se înţelege un corp rigid care se poate roti în
jurul unei axe orizontale şi este acţionat numai de greutatea proprie.
Pentru pendulul fizic din figură se aplică teorema momentului cinetic în raport cu punctul fix O , care,
proiectată pe axa de rotaţie, conduce la relaţia: J o   Mg sin în care:
J O este momentul de inerţie în raport cu axa de rotaţie;
 este distanţa de la axa de rotaţie la centrul maselor;
M este masa corpului.
În cazul micilor oscilaţii se poate aproxima sin   (ca în cazul
pendulului matematic) şi se obţine ecuaţia diferenţială a mişcării:
Mg
    0.
Jo
Această ecuaţie diferenţială este similară cu ecuaţia diferenţială obţinută în

5
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
cazul pendulului matematic. Procedând analog se obţine pentru pulsaţia, perioada şi frecvenţa mişcării
respectiv relaţiile:
Mg Jo 1 Mg
 ; T  2 ; f  .
Jo Mg 2 Jo
Prezintă interes determinarea lungimii, l , a firului unui pendul matematic care să oscileze la fel ca pendulul
fizic studiat.
Egalând cele două perioade rezultă:
Jo
l .
Ml
Acest pendul matematic se numeşte pendulul matematic sincron cu pendulul fizic studiat.
Se poate arăta, aplicând teorema lui Steiner, că l   . Distanţa l măsurată pe axa Ox (care trece prin
centrul maselor, C ) determină un punct O  . Acest punct se numeşte centru de oscilaţie. Punctul O se
numeşte centru de suspensie.
Se poate demonstra că dacă se suspendă un pendul fizic în O  (centrul de oscilaţie) se obţine ca
nou centru de oscilaţie centrul de suspensie iniţial O . Deci lungimea pendulului matematic sincron va fi
egală cu lungimea pendulului matematic sincron care se determină atunci când pendulul fizic este
suspendat în O  .
Pendulul fizic suspendat în centrul de suspensie O şi pendulul fizic suspendat în centrul de oscilaţie O  se
numesc pendule reversibile. Se poate arăta că perioadele oscilaţiilor celor două pendule sunt egale.

Vibraţii torsionale
În acest caz elementul elastic este un arbore solicitat la torsiune.
Modelul fizic este alcătuit în acest caz dintr-un disc subţire aflat la capătul
unui arbore elastic de masă neglijabilă şi constantă elastică k . Discul are
momentul de inerţie J faţă de axa care trece prin centru şi este
perpendiculară pe planul discului. Arborele este încastrat la celălalt capăt.
Discul este scos din poziţia de echilibru cu unghiul  . Aplicând
teorema momentului cinetic faţă de punctul O , şi proiectând-o pe axa de
rotaţie se obţine:
J   M t ,
unde M t este momentul care se opune rotaţiei din partea arborelui.
Dar se cunoaşte relaţia:
GI p
Mt    k
l
Deci:
k
J  k sau     0 .
J
Această ecuaţie diferenţială este similară cu cea prezentată în acest capitol:

6
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
k
x  x0
m
şi se rezolvă analog.
Se obţine pentru pulsaţie, perioadă şi frecvenţă expresiile:
k J 1 k
 ; T  2 ; f  .
J k 2 J
Legea de mişcare va fi:
   cost   
unde
2
 0   0
  02    ; tg 
  0
în care  0 şi 0 sunt condiţiile iniţiale ale mişcării

  
t  0   0 .
   0
Mişcarea deci are caracter armonic.

Vibraţiile unei bare de masă neglijabilă în cazul micilor deformaţii

Deoarece cazul vibraţiilor torsionale a fost tratat anterior, se vor prezenta cazurile vibraţiilor
longitudinale şi ale vibraţiilor de încovoiere.
a) Cazul vibraţiilor longitudinale
Se consideră o bară de secţiune constantă încastrată la un capăt, la capătul liber fiind prevăzută cu
un corp de masă m . Se cunosc caracteristicile mecanice şi geometrice ale barei.
Într-un capitol anterior a fost prezentat modul în care se determină
constanta elastică pentru solicitări axiale. Dacă corpul de masă m este scos din
poziţia de repaus, se aplică teorema mişcării centrului maselor şi se obţine:
k
mx  kx sau x  x  0.
m
Această ecuaţie diferenţială a fost integrată într-un capitol anterior. Pulsaţia,
perioada şi frecvenţa mişcării vor avea expresiile:
k EA ml 1 EA
  ; T  2 ; f  .
m ml EA 2 ml
Mişcarea are caracter armonic.
b)Cazul vibraţiilor de încovoiere
Se consideră o bară elastică de masă neglijabilă, de secţiune constantă, rezemată la capete. Pe bară
se află plasat un corp de masă m şi dimensiuni mici în raport cu cele ale barei. Sunt cunoscute
caracteristicile mecanice şi geometrice ale barei.
Modul în care a fost determinată constanta elastică
pentru solicitări de încovoiere a fost prezentată într-un capitol
7
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
anterior. Dacă corpul de masă m este scos din poziţia de repaus, se aplică teorema mişcării centrului
maselor şi se obţine o ecuaţie diferenţială care a mai fost studiată:
k
mx  kx  0 sau x  x0
m
Valorile constantelor elastice depind de modul de rezemare al barei şi de poziţia corpului de masă
m . Pentru câteva cazuri simple au fost prezentate într-un capitol anterior. Mişcarea are caracter armonic.

VIBRAŢII LINIARE LIBERE AMORTIZATE CU UN GRAD DE LIBERTATE

În cazul vibraţiilor neamortizate, teoretic mişcarea nu încetează niciodată deoarece energia
sistemului se conservă. Totuşi, în realitate un corp, care execută vibraţii pe care le considerăm libere, se va
opri după un timp, chiar dacă nu am intervenit asupra sistemului, datorită interacţiunii dintre sistemul
oscilant şi mediul înconjurător. Aceste interacțiuni conțin întotdeauna unele interacțiuni datorate frecării,
interacțiuni materializate prin forțe de rezistență. Deoarece aceste forțe conduc la amorțizarea mișcării
aceste forțe se mai numesc și forțe de amortizare.
Forţele de rezistenţă Fr  Fa pot fi:

a) forţa de frecare uscată, când Fr este constant;

b) forţa de rezistenţă vâscoasă, când Fr  cv  cx , unde c este coeficientul de amortizare vâscoasă. O
astfel de amortizare se numește amortízare proporțională. Această forţă poate să apară într-un amortizor
vâscos.

Fr  cv  cx
sau

Fr  c vA  vB .

Acest tip de forţă de rezistenţă apare în cazul mişcărilor într-un mediu cu viscozitate mică sau în aer cu
viteză sub 1m / s .

c) forţa de rezistenţă care variază cu viteza după o lege oarecare Fr  cv ; n  1 Acest ultim caz
n

conduce la neliniaritatea ecuaţiilor diferenţiale ale mişcării.

VIBRAȚIILE LINIARE LIBERE CU AMORTIZARE VÂSCOASĂ (PROPORŢIONALĂ)

Modelul mecanic al unui sistem care execută o astfel de mişcare este alcătuit dintr-un corp de masă
m care poate efectua numai mişcare de translaţie, sau punct material, legat cu un arc de constantă elastică
liniară k şi cu un amortizor vâscos de coeficient de amortizare c . Forţa de amortizare (frecare) Fa  Fr
este proporţională cu viteza şi de sens opus acesteia.

8
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
x x
c Fr  cx

m m
Fe  kx
k

Atât arcul cât şi amortizorul au celelalte capete fixe.

Aplicând teorema mişcării centrului maselor, sau scriind ecuaţia fundamentală a dinamicii, se obţine:
  c k
mx   Fe  Fr sau x  x  x  0 .
m m
Se fac notaţiile:
c k
 2 ;  2 .
m m
Înlocuind se obţine:
x  2x   2 x  0
Ecuaţia caracteristică este:

r 2  2r   2  0 cu rădăcinile r1,2     2   2

Aspectul mişcării va fi funcţie de tipul rădăcinilor ecuaţiei caracteristice.
Se va face deci o discuţie funcţie de tipul rădăcinilor.
Se observă că, pentru    , discriminantul se anulează.
Valoarea coeficientului de amortizare pentru care    poartă numele de coeficient de amortizare critic,
se notează c0 şi se determină înlocuind pe  şi  cu expresiile lor:

c0 k
  c0  2 km  2m
2m m
 c
Se introduce și mărimea factorul de amortizare   
 ccr
În funcție de caracteristicile de amortizare elastice și inerțiale se întâlnesc următoarele cazuri:
a) c  c0  2 km  2m amortizarea este subcritică. Conduce la    deci  2   2  0 .
Rădăcinile sunt complex conjugate. Corespunde cazului frecărilor mici.
b) c  c0  2 km  2m amortizarea supracritică. Conduce la    deci  2   2  0 .
Rădăcinile sunt reale şi distincte. Corespunde cazului frecărilor mari.
c) c  c0  2 km  2m amortizarea este critică. Conduce la    deci  2   2  0 .
Rădăcinile sunt reale şi confundate. Corespunde cazului frecărilor mari.
Aceste cazuri vor fi analizate pe rând.

9
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

a) Amortizarea subcritică c  c0  2 km  2m . Deci      2  2  0.

Dacă se notează  2   2    2 atunci rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt complexe conjugate și se
scriu:
r1,2    i .
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale va fi:
xe t
C1 cos  t  C2 sin  t  sau x  ae  t cos t    .
Constantele de integrare se obţin din condiţiile iniţiale care, în cazul general, sunt:
 x  x0
t  0
 x  v0
Derivând şi rezolvând sistemul se obţine:
v0  x0
C1  x0 ; C2 

şi
2
 v  x0  v0  x0
a C12  C22  x02   0  ; tg  .
   x0
Înlocuind, se obţine pentru legea de mişcare expresia:
2
 v  x0  t  v  x0 
x x02   0  e cos t  arctg 0  .
     x 0 
 t
După cum se poate observa, amplitudinea mişcării este o funcţie de timp, ae , care variază lent
faţă de funcţia cos t    . Deci avem de-a face cu o vibraţie modulată în amplitudine. Amplitudinea
mişcării scade în timp, deci este o mişcare vibratorie amortizată.

10
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Diagrama mişcării este reprezentată printr-o sinusoidă care şerpuieşte între două exponenţiale
 ae t . Punctele de tangenţă ale sinusoidei cu exponenţialele sunt punctele în care funcţia cos t   
ar fi atins extremele  1 .
Mişcarea nu mai este periodică.
Ea păstrează totuşi caracterul oscilatoriu. Mişcarea se numeşte în acest caz pseudoperiodică.
Mărimea  poartă numele de pseudopulsaţie.
2 2
k  c   c 
     2
   1      1  
2 2
m  2m   c0 
în care s-a notat:
c 
 
c0 
Mărimea adimensională  poartă numele de factor de amortizare.
Pseudoperioada mişcării este
2 2
T  
 2  2
Faţă de vibraţia neamortizată, în cazul vibrţiilor amortizate pseudopulsaţia scade     ,
 
pseudoperioada creşte T  T , iar amplitudinea scade în timp.
Pentru a putea surprinde mai bine amortizarea mişcării, se face raportul a două elongaţii la un interval de
timp egal cu o pseudoperioadă.
2
x t  aet cost    1
  t  T   T  e   ct.

x t  T ae 

cos  t  T   e   
Deci elongaţia scade în progresie geometrică la intervale de timp egale cu o pseudoperioadă.
Logaritmul natural al raportului elongaţiilor, calculat mai sus, poartă numele de decrement logaritmic.
2
x t  2 2 c
  ln  ln e    

x t  T    
2 2 m 
.

 permite determinarea experimentală a amortizării 

De asemenea:
 2
c
2
2 2   c0 2 2
     .
  
2 2
 2 2
1  2 1
1 2  c  1
1     2
  c0 
Se poate observa că, dacă coeficientul de amortizare tinde către c0   1 , atunci decrementul
logaritmic creşte mult.

11
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
b) Amortizarea supracritică c  c0  2 km  2m . Deci      2  2  0 .
Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale şi distincte, dar negative amândouă.

r1,2     2   2

r1     2   2  1  0 , r2     2   2  2  0

deoarece    2   2 , unde: 1  r1 şi 2  r2
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale în acest caz va fi:
1t
x  C1e  C2 e  2 t

Mişcarea nu mai are caracter armonic, este aperiodică şi tinde asimptotic către poziţia de repaus pentru
 t  t
valori foarte mari ale timpului (datorită funcţiilor e 1 şi e 2 ).
Constantele de integrare se determină din condiţiile iniţiale:
 x  x0
t  0
 x  v0
Se derivează, se rezolvă sistemul şi se găsesc expresiile:
2 x0  v0 1 x0  v0
C1  ; C2  .
2  1 1  2
Forma curbelor de răspuns este dependentă de condiţiile iniţiale.

c) Amortizarea critică c  c0  2 km  2m . Deci      2  2 .

Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale confundate.
r1  r2   .
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale a mişcării va fi:
xe  t
C1  C2t  .
Trecând la limită pentru t   se obţine:
12
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
C1  C2 t C2
lim x t   lim  lim  0.
t  t  e t t   e t
Deci mişcarea este amortizată şi aperiodică, având caracter asimptotic.
Diagramele mişcării sunt asemănătoare cu cele din cazul c  c0 .
Constantele de integrare se determină din condiţiile iniţiale: C
 x  x0 x
t  0 . t
 x  v0
Se derivează, se rezolvă sistemul şi se obţin expresiile:
C1  x0 ; C2  v0   x0 .

Consideraţii energetice asupra

vibraţiilor liniare libere amortizate ale sistemelor cu un grad de libertate
Pentru modelul fizic considerat dacă se izolează corpul de masă 𝑚 şi se aplică teorema energiei
cinetice şi a lucrului mecanic sub formă diferenţială dE  dL , se obţine:

1 
d  mx 2   kxdx  cxdx sau mxdx  kxdx  cxdx
2 
Dacă se prelucrează membrul stâng şi se împarte relaţia cu dt , se obţine:
d 1 2 1 2
 mx  kx   cx
2
dt  2 2 
Expresia din paranteză reprezintă chiar energia mecanică a sistemului:
W  E V
Deci:
dW
 cx 2  0
dt
Deoarece derivata este negativă, rezultă că energia mecanică a sistemului nu se mai conservă, ca în cazul
vibraţiilor neamortizate, ci scade în timp.
În cazul amortizării subcritice c  c0  se va studia pierderea de energie pe parcursul unei pseudo-
perioade.
A fost determinată în paragraful precedent legea de mişcare:
 t
x  ae cost   
13
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
din care rezultă expresia vitezei:
x  ae t  cos t      sin t   
sau
x  bet cost   
unde:

b  a  2   2 ; tg 

Înlocuind în expresia energiei mecanice se obţine:

W (t )  E (t )  V (t )  mb 2 e  2 t cos2  t     ka2 e  2 t cos2  t   

1 1
2 2
2
La momentul t  t  T  t  , deci după o pseudoperioadă, energia mecanică a sistemului va fi:

 2   2 
 2  t    2  t  
1
W (t  T )  mb 2 e
2
  
 1
 
cos2  t  T   ka2 e
2
  

cos2  t  T     

 4

e W (t )
Calculând energia mecanică relativă pierdută pe parcursul unei pseudoperioade, se obţine:

W W (t )  W t  T    4

  2
  1 e  1 e
W W (t )
Deci energia mecanică a sistemului descreşte în progresie geometrică.
Pierderea de energie mecanică se datorează amortizorului.

VIBRAŢII LINIARE, FORŢATE, NEAMORTIZATE, CU UN GRAD DE LIBERTATE

Forţe exterioare – forţe perturbatoare, forţe de excitaţie
 periodice
 neperiodice
Cauzele acestor forţe:
 Dezechilibre la rotori
 Defecte rulmenţi (bilelor, căilor de rulare)
 Neuniformităţi şi asimetrii ale:
o câmpurilor electrice, magnetice
o curgerilor de fluide

VIBRAŢII LINIARE, FORŢATE, NEAMORTIZATE, ÎNTREŢINUTE DE O EXCITAŢIE ARMONICĂ Fp  F0 cost

Corpul rigid de masă m este acţionat de forţa perturbatoare:

Fp  Fo cost

14
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

x x

Fp Fp
m m
k Fe  kx

Din teorema mişcării centrului se obţine:

k F
mx  kx  Fo cost sau x  x  o cost
m m
Se notează:
k F
  2 şi o  q
m m
Atunci, ecuaţia diferenţială a mişcării devine:
x   2 x  q cost
Este o ecuaţie diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi neomogenă.
Soluţia generală va fi:
x(t )  xo (t )  x p (t )
unde xo (t ) este soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene;
x p (t ) este o soluţie particulară.
Ecuaţia diferenţială omogenă este:
x   2 x  0
cu soluţia, aşa cum s-a arătat în cazul vibraţiilor libere neamortizate:
xo (t )  C1 cost  C2 cost , cu    .
Soluţia particulară va fi de forma termenului liber, adică:
x p (t )  C3 cost  C4 sin t .
Se calculează x p (t ) şi se înlocuiesc x(t ) şi x(t ) cu x p (t ) respectiv x p (t ) şi se obţine:
 2  2 C3 cost   2  2 C4 sin t  q cost .
Prin identificare, în ipoteza    , se obţin:
q
C3  ; C4  0 .
  2
2

Soluţia particulară va fi de forma:

q
x p (t )  cost
 2  2
15
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene se va scrie:
q
x(t )  C1 cost  C2 sin t  cost
 2  2
Constantele de integrare C1 şi C2 se determină din condiţiile iniţiale.
Pentru cazul în care sistemul porneşte din repaus sub acţiunea forţei perturbatoare, adică:
x  0 q
t  0 se obţin C1   ; C2  0 .
 x  0  2  2
Înlocuind, se obţine soluţia generală:

x (t ) 
q
cost  cost 
  2
2

Analizând această relaţie se vede că mişcarea rezultantă este o vibraţie nearmonică şi este rezultatul
compunerii a două vibraţii de pulsaţii diferite: una proprie, de pulsaţie  şi una forţată de pulsaţie  .
Amplitudinea mişcării rezultante se poate scrie:
Fo m q

A 2  
q
 m k  Fo 2 1
 x st Ao
  2 2 
2 k 
2
1  2 1    1  
    
în care, s-au făcut notaţiile:
Fo
x st  -deformaţia statică sub acţiunea valorii maxime a forţei perturbatoare;
k
1
Ao  2
-factor de amplificare.

1  
 
A
Relaţia A  x st Ao mai poate fi scrisă  Ao .
x st
Deci factorul de amplificare arată de câte ori este mai mare deformaţia dinamică a sistemului sub acţiunea
forţei perturbatoare faţă de deformaţia statică produsă de valoarea maximă a forţei perturbatoare.
Variaţia modului factorului de amplificare în funcţie de raportul   este arătat în figura de mai jos.

 Din figură se poate observa că la valori

foarte mari ale pulsaţiei forţei perturbatoare în
raport cu pulsaţia proprie a sistemului, influenţa
forţei perturbatoare este practic nesemnificativă
 Ao  0.
 Dacă însă pulsaţia forţei perturbatoare este egală cu pulsaţia proprie a sistemului, atunci  Ao   ,
deci amplitudinea mişcării rezultante tinde la infinit. Acest fenomen poartă numele de rezonanţă.
16
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

Se vor studia trei cazuri;

a) pulsaţia forţei perturbatoare  diferă mult de pulsaţia proprie  ;
b) pulsaţia forţei perturbatoare  diferă foarte puţin de pulsaţia proprie ;
c) pulsaţia forţei perturbatoare  este egală cu pulsaţia proprie  .

Cazul a). pulsaţia forţei perturbatoare  diferă mult de pulsaţia proprie 

Diagrama mişcării în acest caz arată ca în figură:
Reprezentarea s-a făcut pentru    . Pentru    se obţine o diagramă similară.

Cazul b). pulsaţia forţei perturbatoare  diferă foarte puţin de pulsaţia proprie 
În acest caz apare problema compunerii a două vibraţii paralele de pulsaţii apropiate şi conform
celor stabilite într-un capitol anterior, apare fenomenul de bătăi. Întradevăr, se poate scrie:
  
x (t ) 
q
cost  cost   q
 2 sin t sin t   t sin t
2   2
 2  2 2 2 2
unde, s-a notat:
2q  
 t   sin t.
2   2 2

17
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

Se vede că funcţia  t  variază foarte încet în raport cu funcţia sin t , datorită diferenţei   
2
care este foarte mică.
Mişcarea rezultantă va fi o vibraţie modulată în amplitudine, fenomen cunoscut sub numele de “bătăi”.

2q
 Amplitudinea bătăilor va fi
 2  2
2 4 2
 Perioada bătăilor va fi Tb    , deoarece    .
  
2

Cazul c). pulsaţia forţei perturbatoare  este egală cu pulsaţia proprie 

În acest caz în expresia legii de mişcare

x (t ) 
q
cos t  cos t 
  2
2

apare o nedeterminare care se elimină prin trecere la limită şi aplicarea regulii lui l’Hospital.
cost  cost  t sin t qt
x(t )  q lim  q lim  sin t
   
2 2    2 2
Expresia
qt
x (t )  sin t   t sin t
2
este tot o vibraţie modulată în amplitudine,
deoarece poate fi scrisă sub forma:
x(t )  t sint ,
unde  t  variază foarte lent în raport cu
funcţia sin t .

18
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
qt qt
Curba x  sin  t este tangentă dreptelor de ecuaţii x   în punctele în care
2 2
sint  1 şi taie axa Ox în punctele în care sint  0 .
Se observă că lim x(t )   , deci teoretic amplitudinea mişcării creşte nelimitat.
t 
Acest fenomen, cunoscut sub numele de rezonanţă, este periculos pentru maşini şi instalaţii, deoarece
deformaţiile mari şi foarte mari pot conduce la depăşirea eforturilor unitare admisibile.
În concluzie, funcţionarea timp îndelungat la rezonanţă poate conduce la distrugerea maşinilor şi
instalaţiilor şi la scoaterea lor din uz.

VIBRAŢII LINIARE NEAMORTIZATE ÎNTREŢINUTE DE O FORŢĂ PERIODICĂ NEARMONICĂ

Dacă forţa perturbatoare nu este armonică, dar este periodică şi îndeplineşte condiţiile lui Dirichlet,
atunci poate fi dezvoltată în serie Fourier:
Fp  a0  a1 cost  b1 sin t  a2 cos2t  b2 sin 2t    a j cos jt  b j sin jt  
sau
Fp  F0  F1 cost  1   F2 cos2t   2     F j cos jt   j    
bj
F jk  a 2j  b 2j ; tg j  , j  1, 
aj
Deoarece seria Fourier este o serie absolut convergentă, din această serie se poate reţine un număr finit de
termeni, obținând astfel o aproximare foarte bună a funcției de variație a forței. Termenii în cosinus din
ultima formă a seriei Fourier se numesc armonice. Revenind la ecuaţia diferenţială a mişcării:
mx  kx  Fp
aceasta se mai poate scrie:
mx  kx  F0  F1 cost  1   F2 cos2t   2     F j cos jt   j   
sau

x 
k
m
F F F
x  0  1 cost  1   2 cos2t   2    
m m m
Fj
m
cos jt   j    
Se notează:
k Fj
  2 şi  qj
m m
Atunci, ecuaţia diferenţială a mişcării devine:
x   2 x  q0  q1 cost  1   q2 cos2t   2     q j cos jt   j   
Ecuaţia diferenţială fiind liniară, se poate aplica principiul superpoziţiei, astfel că fiecărui termen în cosinus
din membrul drept (fiecărei armonice) îi va corespunde o soluţie particulară în soluţia generală.
Deci, armonicei de gradul j îi va corespunde soluţia particulară, aşa cum s-a dedus în paragraful anterior.

xj 
qj

cos jt   j  sau xj 
Fj

cos jt   j 
 2   j 
2
m[ 2   j 2 ]
19
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale a mişcării va fi în acest caz:

F0 F1
x(t )  C1 cost  C2 sin t   cost  1  
m 2 m( 2   2 )


F2
cos2t   2    
Fj
 
cos jt   j  
m[ 2  22 ] m[ 2   j2 ]
sau

x  C cost     
Fj

cos jt   j 
m[ 2   j 2 ]
j 0
Studiind soluţia generală, se vede că fenomenul de rezonanţă( x   ) poate să apară pentru oricare din
armonica j a dezvoltării Fourier a forței perturbatoare, adică pentru cazul în care se verifică una din
relațiile următoare:
   ,   2 ,   3 , …...... ,   j , ....
Prima armonică    se numeşte armonică fundamentală. Ea este şi cea mai mică dintre toate
armonicile.

VIBRAŢII FORŢATE ÎNTREŢINUTE DE O FORŢĂ PERTURBATOARE ARMONICĂ ÎNTR-UN SISTEM CU

AMORTIZARE VÂSCOASĂ
Forţe exterioare – forţe perturbatoare, forţe de excitaţie
 periodice
 neperiodice
Cauzele acestor forţe:
 Dezechilibre la rotori
 Defecte rulmenţi (bilelor, căilor de rulare)
 Neuniformităţi şi asimetrii ale:
o câmpurilor electrice, magnetice
o curgerilor de fluide
Modelul mecanic al unui astfel de sistem este
 Forţa perturbatoare Fp  F0 cost .

x x
c Fa  cx
Fp Fp
m m
Fe  kx
k

20
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Dacă se scrie teorema mişcării centrului maselor pentru corpul de masă m se obţine:
mx  kx  cx  F0 cost
Dacă se notează:
k c F0
 2 ,  2 , q
m m m
atunci se obţine ecuaţia diferenţială liniară neomogenă cu coeficienţi constanţi:
x  2x   2 x  q cost .
Soluţia generală a ecuației anterioare este o compunere a soluţiei ecuaţiei omogene, xo (t )  x1 (t )
, cu soluţia particulară a ecuației x p (t )  x2 (t ) :

x(t )  xo (t )  x p (t )  x1 (t )  x1 (t ) .
Soluţia ecuaţiei omogene:
x  2x   2 x  0 .
va corespunde unei vibraţii amortizate pseudoperiodice sau aperiodice, după cum c  ccr respectiv
c  ccr , conform celor tratate anterior la studiul vibrațiilor libere amortizate
În cele ce urmează se consideră cazul amortizării subcritice c  ccr .
Soluţia ecuaţiei omogene va fi:
xo (t )  x1 (t )  a1e  t cos t  1  unde  2  2   2 .
Soluţia particulară se încearcă de forma termenului liber:
x p (t )  x2 (t )  C1 cost  C2 sin t .
și aceasta trebuie să verifice singură ecuația diferențială, adică
x p  2x p   2 x p  q cost .
Derivând x p (t ) se obține

x p (t )  x 2 (t )  C1 sin t  C2 cost

x p (t )  x2 (t )  2C1 cost  2C2 sin t  2 x p (t )
Înlocuind soluţia particulară și derivatele anterioare în ecuaţia diferenţială se obţine:
 2
   
 2 C1  2C2 cost   2  2 C2  2C1 sin t  q cost ,  t
Aplicând metoda identificării se obţine sistemul algebric:

 
  2   2 C1  2C2  q


 2C1   2   2 C2  0 
din care se obţine:

C1 

q  2  2  şi C2 
2q
 2    2 2
 4 2  2  2  2 2  4 22
Soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale a mişcării se va scrie:
21
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
x p (t )  x2 (t )  C1 cost  C2 sin t  a cost   
unde:
q C2 2
a  C12  C22  şi tg   2
2  2 2  4 22 C1   2

Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale neomogene va fi:

x(t )  xo (t )  x p (t )  x1 (t )  x2 (t )  a1e t cost  1   a cost   

Această relaţie arată că

mişcarea rezultantă este o compunere
de două vibraţii paralele de pulsaţii
diferite, vibraţia proprie xo (t )  x1 (t ) ,
şi vibraţia întreţinută x p (t )  x2 (t ) .
Rezutatul este o vibraţie nearmonică.
Pentru    diagrama mişcării este
prezentată în figura alăturată:

O altă formă de prezentare a legii de

mişcare (răspunsul)
xomog  x1
x part  x2
xt   e t Aomog cost  1   Ap cost   

𝑥𝑝𝑎𝑟𝑡
x part  x2
𝑥𝑜𝑚𝑜𝑔 e t
t

xomog  x1 Tp

Răspuns tranzitoriu Răspuns staţionar

22
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Se pot face observațiile
t
 Datorită factorului e soluţia omogenă devine după un timp limitat foarte mică şi se poate neglija.
 Se consideră pentru starea staţionară numai soluţia particulară.
x part t   x2 t   Ap cost     a cost   

Constantele de integrare din expresia soluţiei generale se determină din condiţiile iniţiale. Din
analiza ecuaţiei de mişcare şi a diagramelor se poate observa că în prima parte a mişcării există şi vibraţia
proprie şi vibraţia întreţinută. Această etapă a mişcării se numeşte regim tranzitoriu. Deformaţiile în această
etapă pot fi mai mari decât cele corespunzătoare vibraţiei proprii sau vibraţiei întreţinute.
După un timp însă vibraţia proprie se amortizează şi rămâne numai vibraţia întreţinută. Această
etapă a mişcării se numeşte regim permanent sau staţionar.
Se studiază în general regimul permanent, ţinând seama că regimul tranzitoriu este de scurtă durată
comparativ cu regimul staţionar, mai ales în cazul amortizărilor mari.
Soluţia generală se poate scrie deci sub forma:
x  a cost   
Dacă se introduc rapoartele adimensionale:
a c 
Ao  - factorul de amplificare   - factorul de amortizare - pulsaţia relativă
ao ccr 
unde ao este deformaţia statică produsă de forţa perturbatoare când   0 .
Fo
F q
ao  o  m  2
k k 
m
şi se fac înlocuirile, se obţine pentru factorul de amplificare expresia:
a q 2 1
Ao    
ao
 2   2 2  4 2 2 q
 2 
1 
2
  4 
2 2

 2  2 2
 
Raportul   2 se poate scrie și sub forma:
2

c2
2 2
 2 4m 2 c2  c   c 
 2  2 2        2
 2
k 4k m  2 km   ccr 
m2
unde se cunoaşte că ccr  2 km .
Înlocuind, rezultă pentru factorul de amplificare relaţia:

23
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
a 1
Ao   .
ao 2 2
  2 
2
1      4  
      
Dacă se reprezintă grafic factorul de amplificare Ao  a ao funcţie de pulsaţia relativă   pentru
diferite valori ale factorului de amortizare   c ccr , se obţine o familie de curbe ca în figură.

Se poate observa că în lipsa

amortizării,   c ccr  0 se
regăseşte un rezultat stabilit la
vibraţiile forţate neamortizate.
Cu cât amortizarea creşte, cu atât
curbele de răspuns sunt mai
aplatisate.
Când pulsaţia forţei perturbatoare 
tinde către pulsaţia proprie  ,
factorul de amplificare, deci şi
amplitudinea mişcării, cresc.
La rezonanţă,    , se obţine:
a 1
Ao  
ao 2
În cazul în care nu există amortizare
a
  0 , atunci Ao    . Curba corespunzătoare prezintă o asimptotă verticală pentru    1 .
ao
Rezonanţa este un fenomen nedorit în construcţia de maşini şi de aceea trebuie evitat. În general se evită
domeniul din vecinătatea maximelor curbelor.
Maximele curbelor care reprezintă variaţia factorului de amplificare nu corespund raportului
   1 , ci la valori mai mici care se obţin din condiţia:

      
2
2     2 2  1
dAo       
0 care conduce la ecuaţia 0
   2 2
d  2 
2
  1      4  
      
cu soluţiile:
 
   0 şi    1  2
2
  1   2

24
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Prima soluţie conduce la Ao  1 , iar cea de-a doua soluţie conduce la valoarea maximă a factorului de
amplificare:
1
Ao max 
2 1   2

Dacă se reprezintă grafic şi unghiul de


2
fază   arctg  se obţine
2

1  
 
tot o familie de curbe ca în figura
alăturată:
Reprezentările au fost făcute pentru
mai multe valori ale factorului de
amortizare

Se pot puncta următoarele:

   0 rezultă   arctg0 , adică  poate fi 0 sau  .
Se observă că pentru
 Dacă    1 ,     , atunci   0 , deci vibraţia este în fază cu forţa perturbatoare, iar dacă
   1     , atunci    , deci vibraţia este în opoziţie de fază cu forţa perturbatoare.
 Se constată de asemenea că, pentru    1     , deci la rezonanţă, indiferent de amortizare

  0 rezultă   arctg   . Acest fenomen poartă denumirea de rezonanţă de fază.
2
 Pentru    1     pe măsură ce creşte amortizarea creşte şi defazajul dintre vibraţia
sistemului şi forţa perturbatoare.
 La valori mari ale raportului   ,    1 ,     , pe măsură ce creşte amortizarea, defazajul
dintre vibraţia sistemului şi forţa perturbatoare scade.
 La valori foarte mari ale raportului  ,     , indiferent de amortizare defazajul creşte şi
mişcarea sistemului tinde să fie în opoziţie cu forţa perturbatoare.

25
 VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

O prezentare similara, sintetică este următoarea

Ap a

xst xst
   rad 
 creste
 creste  0
 0

  0.2
  0.5
  1
1  1
2   0.5
 3
  0.1

1 2  1 2 
 


F0 2

Ap  a  k ,     arctg 2
2   2 2  
      1  
4 2    1   
  
        
    
o A p  a amplitudinea răspunsului staţionar
o    defazajul dintre forţa perturbatoare şi răspunsul staţionar
 Ap  k c F
A0    ,     x st 
 x st  m ccr k
Rezonanţa de amplitudine
 Ap  1
A0 max    
 x st  max 2 1   2

26
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
 1
 pulsaţia de rezonanţă  1  2 2 , pentru  
 2
 pulsaţia de rezonanţă scade când amortizarea creşte.

 se recomandă  0,7;1,3
0
Rezonanţa de fază
 
Pentru pulsaţia  1 rezultă     indifferent de factorul de amortizare 
 2

27
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

VIBRAŢII LINIARE FORŢATE ÎNTREŢINUTE DE O

FORŢĂ PERTURBATOARE DATORATĂ UNEI MASE NEECHILIBRATE ÎN ROTAŢIE
ÎNTR-UN SISTEM CU AMORTIZARE VÂSCOASĂ
Se consideră o maşină de masă M legată de elementul fix (fundaţie) printr-un sistem elastic de
constantă elastică echivalentă k şi printr-un amortizor vâscos, al cărui coeficient de amortizare este c .
Presupunem că această maşină poate executa numai vibraţii longitudinale (poate executa numai mişcare de
translaţie). Pe maşină este articulat un disc de masă m care execută o mişcare de rotaţie cu viteza
unghiulară  =constant. Discul este neechilibrat, centrul de masă aflându-se la distanţa e (excentricitatea)
faţă de axa de rotaţie.
Modelul mecanic este prezentat în figură:

Discul are mişcare plan-paralelă şi are două grade de libertate: x şi  .

Centrul maselor are mişcare în plan. Poziţia sa la un moment dat va fi:
 xc  x  OC cos  x  e cos

 y c  OC sin  e sin
Acceleraţia centrului maselor discului pe cele două direcţii va fi:
 2
a cx  x  e cos
 2
a cy  e sin

Aplicând teorema mişcării centrului maselor pentru disc şi proiectând-o pe axele sistemului de referinţă din
figură se obţine:

 
Ox : m x  e 2 cos  V


 2
m  e sin  H
Oy :  
Interesează numai reacţiunea pe direcţia mişcării maşinii, adică în cazul de față pe verticală. Deci:

28
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
V  me 2 cos  mx .
Deoarece    ,   t rezultă

V  me2 cost  mx .

Aplicând teorema mişcării centrului maselor pentru maşină şi proiectând-o pe direcţia mişcării, se obţine:
M x  V  Fe  Fr
sau
M x  me 2 cost  mx  kx  cx .
Separând termenii, se obţine:
M  mx  cx  kx  me2 cost .
Notând F0  me
2
amplitudinea forţei perturbatoare şi împărţind cu M  m se obţine ecuația
diferențială sub forma canonică:
c k Fo
x  x  x cost
M m M m M m
o ecuaţie diferenţială analoagă cu cea determinată în paragraful vibraţiilor forţate amortizate întreţinute de
o forţă armonică, adică rezultă:
Fo me  2
q  .
m M m
Înlocuind în expresia amplitudinii vibraţiei întreţinute se obţine:
2
q me   
 
2 M m 
a 
  2 2 2 2    2 
2 2
 c    c    2
1      4    1      4   
      cr    
c       cr    
c
sau
me me
2 2
a M m  M m 
 2  2 2  4 cc  2 2
2 2
 k  2
c  2 k
   2   4  
 cr  M m   2 k  M  m   M m
me  2

k  M  m   c 
2 2 2 2

Dacă maşina nu ar fi legată de elementul fix, adică dacă se consideră k  0 şi c  0 , atunci amplitudinea
mişcării ar fi:

29
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
me
ao  .
M m
Din expresia amplitudinii a rezultă că:
2

 
a  ao    ao A
  2 2 2 2
 c  
1      4   
      cr    
c
unde s-a notat cu A factorul de amplificare:
2

 
A  
2
   2  2
 c    2
1      4   
      ccr    
Dacă se reprezintă grafic factorul de amplificare funcţie de raportul   pentru diferite valori ale
factorului de amortizare   c ccr , se obţine o familie de curbe.
Se poate observa că factorul de amplificare
creşte cu raportul   şi atinge valori mari în
 
vecinătatea rezonanţei   1 . Factorul de
 
amplificare scade apoi, tinzând asimptotic către 1
atunci când   tinde către infinit.
Din expresia amplitudinii, a , se poate
observa că aceasta poate lua valori mici dacă masa
maşinii M este mare.
Un exemplu de sistem excitat de o forţă
datorată unei mase neechilibrate în rotaţie este o
maşină unealtă pe care este montat un
electromotor al cărui rotor este neechilibrat.

30
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

TRANSMISIBILITATEA
Se consideră sistemul oscilant din figură:
Acesta este alcătuit dintr-o mașină de masa 𝑚, legată prin
intermediul unui arc de constanta elastica 𝑘 si a unui amortizor cu
coeficientul de amortizare 𝑐, la o fundație (platformă).
Asupra mașinii acționeaza forța de perturbare 𝐹𝑝 = 𝐹0 𝑐𝑜𝑠𝛺𝑡
Forța 𝐹𝑇 , care este transmisă fundației, este egala cu suma dintre
forțele din arc și din amortizor:
𝐹𝑇 = 𝑘𝑥 + 𝑐𝑥̇
Presupunem că mașina execută doar o mișcare de translatie iar fundația sa este rigidă.
Se definește coeficientul de transmisibilitate ca fiind raportul dintre amplitudinea fortei transmise și
amplitudinea fortei perturbatoare:
𝐹𝑇𝑚𝑎𝑥
𝐶𝑇 = , 𝐹𝑝𝑚𝑎𝑥 = 𝐹0
𝐹𝑝𝑚𝑎𝑥
Legea de mișcare în cazul vibrațiilor forțate și amortizate, pentru regimul permanent al mișcării
(studiat în capitolele precedente) este:
𝑥 = 𝑎𝑐𝑜𝑠(𝛺𝑡 − 𝜑)
de unde rezultă
𝑥̇ = −𝑎𝛺𝑠𝑖𝑛(𝛺𝑡 − 𝜑)
Înlocuind în expresia forței transmise obținem:
𝑭𝑻 = 𝑘𝑎𝑐𝑜𝑠(𝛺𝑡 − 𝜑)– 𝑐𝑎𝛺𝑠𝑖𝑛(𝛺𝑡 − 𝜑) = 𝑘𝑎𝑐𝑜𝑠(𝛺𝑡 − 𝜑) + (−𝑐𝑎𝛺)𝑠𝑖𝑛(𝛺𝑡 − 𝜑) =
= 𝑭𝑻𝒎𝒂𝒙 𝒄𝒐𝒔(𝜴𝒕 − 𝝋)
unde
𝑭𝑻𝒎𝒂𝒙 = √(𝑘𝑎)2 + (−𝑐𝑎𝛺)2 = √𝑘 2 𝑎2 + 𝑐 2 𝑎2 𝛺2 ) = 𝑎√𝑘 2 + 𝑐 2 𝛺2
Coeficientul de trasmisibilitate devine:
𝑎√𝑘 2 + 𝑐 2 𝛺2
𝐶𝑇 =
𝐹𝑜
unde 𝑎 este amplitudinea mșcării și a fost determinată în capitolul “Vibratii fortate si amortizate”
Ținând seama de notatiile folosite in capitolul ”Vibratii fortate si amortizate”, se poate scrie:
𝐹0 𝑐 𝑐
𝑞= , 𝛼= , 𝜁= , 𝑐𝑐𝑟 = 2√𝑘𝑚
𝑚 2𝑚 𝑐𝑐𝑟
Expresia coeficientului de transmisibilitate devine:
𝑞 𝑘2 𝑐2 2
√ + 2𝛺
√(𝜔 2 − 𝛺2 )2 + 4𝛼 𝛺
2 2
𝑚 2 𝑚
𝐶𝑇 = √𝑘 + 𝑐 𝛺 =
2 2 2 =
𝐹0 √(𝜔 2 −𝛺 2 )2 + 4𝛼 2 𝛺 2
. 𝑚
𝑚

31
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
𝜔 4 + 4𝛼 2 𝛺2
=√
(𝜔 2 − 𝛺2 )2 + 4𝛼 2 𝛺2
sau

𝛼 2 𝛺2 𝑐 2 Ω 2 Ω 2
1+4 2∙ 2 1 + 4 ( ) ( ) 2
1 + 4𝜁 ( )
𝜔 𝜔 𝑐𝑐𝑟 𝜔 𝜔
𝐶𝑇 = √ = √ = √
𝛺2 2 𝛼 2 𝛺2 Ω2 2
𝑐 2 Ω 2
Ω2 2
Ω 2
(1 − 2 ) + 4 2 ∙ 2 (1 − 2 ) + 4 ( ) ( ) 2
(1 − 2 ) + 4𝜁 ( )
𝜔 𝜔 𝜔 𝜔 𝑐𝑐𝑟 𝜔 𝜔 𝜔
Asa cum rezulta din expresia coeficientului de transmisibilitate, acesta nu depinde de amplitudinea 𝐹0 a
Ω
fortei perturbatoare. Variatia coeficientului de transmibilitate in functie de raportul ,pentru diferite valori
𝜔
ale factorului de amortizare 𝜁, este prezenta in figura de mai jos:
Ω Ω
Se observă că toate curbele trec prin punctele de coordonate ( = 0 , 𝑐𝑇 = 1) și ( = √2 , 𝑐𝑇 = 1).
𝜔 𝜔
𝑐 𝑐
Alegerea factorului de amortizare 𝜁 = = , adică alegerea arcului și a amortizorului, se face în
𝐶𝑐𝑟 2√𝑘𝑚
funcție de condițiile de lucru ale mașinii.
Ω
Astfel, pentru a realiza o transmisibilitate mică, trebuie ca > √2 , iar factorul de amortizare 𝜁 să fie cât
𝜔
mai mic. Realizarea acestui deziderat depinde și de modul de trecere (durata, numărul de treceri) prin
regimul tranzitoriu, când 𝐶𝑇 > 1 .
Transmisibilitatea mișcării, care se defineste ca fiind raportul dintre amplitudinea mișcării transmise și
amplitudinea mișcării impuse are aceeași expresie cu aceea a coeficientului de transmisibilitate.

32
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

IZOLAREA ANTIVIBRATORIE
Problema izolării antivibrații este o problema de transmisibiltate a vibrațiilor.
Se disting doua situații:

a) masina produce forte perturbatoare 𝐹𝑝 = 𝐹0 𝑐𝑜𝑠𝛺𝑡 și se cere ca

transmiterea lor la fundație să fie atenuată. Aceasta este o problema de
izolare activa.
Acest caz se întâlnește atunci cand vrem ca vibrațiile mașinii să nu se
transmită la mediului înconjurător.

b) mașina este așezată pe o pardoseală (teren) care vibrează și se cere

ca vibrațiile transmise mașinii să fie cât mai reduse.
Aceasta este o problema de izolare pasiva.
Acest caz se întâlnește atunci când vrem ca funcționarea mașinii (precizia de
lucru) să nu fie influențată de vibrațiile din mediul inconjurător.

Pentru realizarea unei bune izolări antivibratorii, trebuie ca între mașina și fundație să se înterpună
o pătură elastică. Din figură rezultă că transmisibilitatea este mică dacă amortizarea este mică sau nu exista.
Amortizarea trebuie totuși să existe pentru a limita amplitudinea și transmisibilitatea la trecerea pe la
rezonanță.
Se definește gradul de izolare al unei suspensii elastice.
𝐼𝑆 = (1 − 𝐶𝑇 ) 100%

PENTRU LICENŢĂ PÎNĂ AICI

33
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________

VIBRAŢII FORŢATE

Forţe exterioare – forţe perturbatoare, forţe de excitaţie

 periodice
 neperiodice
Cauzele acestor forţe:
 Dezechilibre la rotori
 Defecte rulmenţi (bilelor, căilor de rulare)
 Neuniformităţi şi asimetrii ale:
o câmpurilor electrice, magnetice
o curgerilor de fluide

Vibraţii forţate cu excitaţie armonică

 Forţa perturbatoare Fp  F0 cos t .

y y
c Fa  cy
Fp Fp
m m
Fe  ky
k

my  cy  ky  F0 cos t y  2y  02 y  q cos t

Soluţia ec.dif.
yt   yomogt   ypart t 

34
VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Legea de mişcare (răspunsul)
yt   e t A omog cost    Ap cost  

y
ypart
 t
e
t

yomog
Tp
Răspuns tranzitoriu Răspuns staţionar

 Datorită factorului e t soluţia omogenă devine după un

timp limitat foarte mică şi se poate neglija.
 Se consideră pentru starea staţionară numai soluţia
particulară.
yt   Ap cost  
F0 
2
k 0
Ap  ,   arctg 2
     
2 2 2
 
2  1   
4    1   
 0    0    0 

o A p amplitudinea răspunsului staţionar

o  defazajul dintre forţa perturbatoare şi răspunsul

staţionar
35
 VIBRAŢII MECANICE
Partea a 2 a
__________________________________________________________________
Ap
y st  rad
 creste
 creste 0
0

  0.2
  0.5
  1
1  1
2   0.5
3
  0.1

1 2  1 2 
0 0

A  k c F
   p  , 0   y st 
 y st  m c cr k
Rezonanţa de amplitudine
 Ap  1
max    
 y st max 2 1  2
 1
 pulsaţia de rezonanţă  1  22 , pentru  
0 2
 pulsaţia de rezonanţă scade când amortizarea creşte.

 se recomandă  0,7;1,3
0
Rezonanţa de fază
 
Pentru pulsaţia  1 rezultă   indifferent de 
0 2

36