CAPITOLUL 3 ORIGINEA NOXELOR DIN GAZELE DE EVACUARE

ALE M.A.S. DE AUTOVEHICULE

3.1 ORIGINEA HC DIN GAZELE DE EVACUARE ALE M.A.S.

HC

U
[%]
2

SC
1 SFP

SFMG + SFP

EE
0,3 0,6 0,9 pca [bar]

pca – presiunea din colectorul de admisie

R
La deschiderea clapetei de accelerație, presiunea din colectorul de admisie
crește, iar natura fenomenelor de apariție a concentrațiilor de HC diferă.
D
Câmpul diagramei este împărțit în 2 zone:
1. în care se înregistrează concentrații ridicate de HC, iar curba scade rapid cu
AN

creșterea p din admisie;

2. în care concentrația de HC e mai redusă, se modifică lent cu creșterea
presiunii din colectorul de admisie.

Concluzie: Geneza HC se explică prin desfășurarea a cel puțin 2 fenomene distincte.

AN

A) Stingerea flăcării la perete (SFP)

Într-o cameră de ardere în care sunt montate două plăci paralele ce pot culisa
modificând astfel distanța dintre ele, se realizează un experiment prin care se
introduce un amestec de aer – combustibil. Reducând distanța de la valoare mare la
TI

cea mică se constată că flacăra se stinge la un moment dat, înainte de a intra plăcile
în contact și a obtura traseul. Frontul de flacără nu se mai poate propaga. Momentul
în care se stinge flacăra se notează cu scr. Gazele fierbinți din flacără (temperaturi de
IS

1500-25000C), apropiindu-se de pereții plăcilor paralele (temperaturi de 400 – 9000C)

se răcesc. La o apropiere prea mare flacăra se stinge. Între gazele care ard și perete
are loc un transfer convectiv de căldură, astfel încât în zona vecină peretelui
R

temperatura scade mult iar vitezele reacțiilor chimice devin atât de reduse încât
aprinderea și arderea nu mai sunt posibile.
C

1
 U
SC
EE
R
D
AN

ct ct
δ cr =0 ,5
; δ cr = 0,9 .
T
AN

p
La T = 286 C şi λ = 0,9 ⇒ δcr ≈ 1,4 mm.
O

Dacă amestecul este preîncălzit, distanța poate să fie mai mică. Arderea cu
performanțe mari se obține la amestecuri puțin îmbogățite.
TI

𝐵
- Viteza reacției : Wca = A∙ 𝑒 − 𝑇 , unde A și B sunt constante
La 4000C reacțiile adverse sunt inițiate cu dificultate.
IS

Hidrocarburile formate când flacăra cuprinde amestecul inițial în întregime se

datoresc întreruperii propagării flăcării în apropierea pereților. Mișcarea turbionară a
R

gazelor din cilindru generează un strat limită la suprafața pereților, în care

temperatura variază relativ puțin din cauza transferului de căldură în apropierea
pereților. Când flacăra ajunge în dreptul stratului limită, din cauza temperaturilor
C

reduse, reacția chimică încetează. În stratul limită rămân hidrocarburi nearse.

2
 δ = 0,05 ... 0,4 mm din fotoînregistrări;
m
 20   300 
n

δ = a    [mm]
 p  T 
λ a m n
0,85 0,068 0,66 0,71
1,00 0,079 0,52 0,56

U
1,35 0,144 0,55 0,89

SC
Ex.: λ = 1; p = 10 bar; T = 1000K;
δ = 0,21 mm.
1 – gaze arse; 2 – strat limită;
3 – peretele cilindrului; 4 – lichidul de răcire

EE
La sarcini și turații ridicate, temperatura poate fi până la 25000C. Între 2500 și
400 temperatura scade brusc și astfel nu se mai produc reacțiile.
Stratul limită depinde puternic de p, T precum și de a, m și n ce depind de dozaj.
Frontul de flacără are până la 1 mm. Acest fenomen se petrece indiferent de
presiunea din admisie.

R
Zonele în care nu arde combustibilul și unde flacăra nu se poate propaga se
numesc crevase.
D
AN
AN
TI

B) Stingerea flăcării în masa gazelor (SFMG) 10.03/2020

IS
R
C

S-au realizat experimental înregistrări fotografice (deasupra camerei pistonului

s-a pus o fereastră de cuarț) dintr-o cameră de ardere în formă de L (antrenare
ușoară, cămașă simplă cu o degajare pentru deschiderea supapei, bujia așezată
lateral), la diferite sarcini (∆pca):
3
 U
SC
EE
R
La ∆pca mari, stingerea flăcării se produce şi în alte zone ale camerei de
ardere decât cea a supapei de evacuare.
D
Scăderea presiunii și îmbogățirea amestecului conduc la scăderea din ce în ce
mai accentuată a flăcării în masa de gaze; la creșterea căderii de presiune, arderea
AN

nu se mai produce din cauza lipsei de oxigen și a lipsei de omogenitate.

AN
TI
IS
R
C

a) funcţionare normală; b) primul ciclu după 4 cicluri fără aprindere (baleiere completă a
camerei de ardere); c) ciclul următor

4
 La funcționare normală a motorului în cilindrul acestuia rămân gaze arse
reziduale de la un ciclu la următorul; acestea sunt formate din: N2, CO2, H2O și alte
gaze (NOX, CO, HC) în cantități mult mai mici.
Primele trei gaze sunt inerte, ele nu mai pot participa la ardere, ci doar
consumă energie pentru a se încălzi și, eventual, pentru a disocia (a-și rupe
moleculele). În consecință ele constituie o frână în calea propagării frontului de
flacără. Distribuirea lor în cilindrul motorului este neuniformă astfel încât, ele pot
forma aglomerări („norișori”) care vor genera acele zone în care propagarea flăcării

U
nu poate acea loc. Aceste volume nu sunt ocupate numai de gaze arse reziduale, ci
și de cantități mai mari sau mai mici de amestec proaspăt, care însă nu va putea să
ardă. În consecință, zonele netraversate de frontul de flacără sunt surse de HC

SC
nearse.
10.03.2016

EE
R
D
AN
AN
TI

Debitul de gaze prin supapa de evacuare (stânga) și concentrația de HC din poarta supapei
din evacuare (dreapta)
IS
R
C

5
 U
SC
EE
R
Diagrama de funcționare şi ciclul termodinamic motor reprezentat în diagrama p-V Legenda:
1 - cilindrul 2 - chiulasa 3 - pistonul 4 - biela 5 - arborele cotit 6 - supapa de admisie 7 -
D
supapa de evacuare
AN
AN
TI
IS
R
C

6
 U
SC
Schema originii emisiilor de HC, CO și NO la m.a.s.

După deschiderea supapei de evacuare are loc eliminarea gazelor provenite

EE
cu precădere din zona centrală a cilindrului, acolo unde a avut loc fenomenul SFMG.
Cantitatea de HC nearsă provenită astfel este relativ modestă raportată la cantitatea
totală de gaze din cilindrii motorului. De aceea, pe cea mai mare parte a duratei
procesului de evacuare concentrația de HC din poarta supapei de evacuare e relativ

R
redusă. În cursa de evacuare a pistonului de la PME la PMI, acesta execută o
operațiune de raclare a gazelor din stratul vecin cilindrului, strat în care concentrația
de [HC] e ridicată datorită fenomenului SFP. Începe astfel să se dezvolte un „nor”
D
toroidal deasupra capului pistonului format din gaze provenite din stratul limită, bogat
în [HC]. La apropierea pistonului de PMI, gazele din acest nor toroidal vor părăsi
AN
camera de ardere conducând la creșterea substanțială a [HC] în poarta supapei.
La sarcini mari (a se vedea prima figură din capitol) SFMG nu mai apare
deoarece la deschiderea mai mare a admisiei, jetul este mai mare și va împinge
gazele arse afară.

C) Evoluţia HC în conducta de evacuare

AN

postardere la t ≥ 675OC

În galeria de evacuare e prezent O2, la amestecuri sărace datorită excesului

de aer și la amestecurile îmbogățite datorită distribuției neuniforme a aerului în
cilindrii motorului. Poate influența și cantitativ prin scăderea concentrației de HC.
TI

D) Modificarea structurii chimice a hidrocarburilor

Procese de cracare şi oxidare
IS

Natura hidrocarburilor din cilindru şi conducta de evacuare

la arderea propanului (C3H8)
R

Natura Proporţia diferitelor hidrocarburi nearse [%]

hidrocarburilor În cilindrul motorului În conducta de evacuare
C

CH4 2,6 11,7

C2H2 3,9 10,8
C2H4 6,9 19,8
C2H6 0,6 1,6
C3H6 2,9 7,2
C3H8 83,1 48,9
7
 Datorită temperaturilor și presiunilor ridicate din cilindrii motorului
hidrocarburile suferă procese de cracare și dehidrogenare, care continuă si după
încheierea arderii și chiar și în colectorul de evacuare. De aceea, structura chimică a
hidrocarburilor evacuate în atmosferă diferă de structura chimică a hidrocarburilor
combustibilului cu care e alimentat motorul. În evacuare se vor găsi concentrații mai
mari de hidrocarburi cu număr mai redus de atomi de C și H.

Așadar, principalele evenimente care modelează concentrația de hidrocarburi

U
în ardere:
- SFP;

SC
- SFMG; cantitative
- Postardere;
- Cracare și dehidrogenare. – calitativ

EE
3.2 ORIGINEA CO DIN GAZELE DE EVACUARE ALE M.A.S.

CO, CO2

R
[%]

CO2
D
AN

CO
AN

1 λ

La amestecuri bogate (λ < 1) ⇒ ardere incompletă, cu lipsă de oxigen.

La amestecuri sărace (λ > 1):
TI

Cinetica de oxidare a CO în flăcări de HC este reprezentată de reacţia:

CO + OH CO2 + H,
IS

cu viteze mari în ambele sensuri.

Constanta acestei reacţii este:

[CO2 ] ⋅ [H ] ,
R

k=
[CO ] ⋅ [OH ]
de unde rezultă:
C

[CO ] = 1 ⋅ [H ]
[CO2 ] k [OH ]
În camera de ardere au loc reacţii între oxigen, hidrogen şi gruparea oxidril:

OH + H H2 + O;

8
 OH + O O2 + H;
OH + H2 H2O + H;
OH + OH H2O + O,
Reacțiile sunt reversibile, dar la o răcire foarte rapidă datorată destinderii gazelor din
cilindrii, reacțiile inverse nu mai au timp să se deruleze, rezultând o “înghețare“ a
reacțiilor chimice și o creştere a concentraţiei de H în raport cu cea de OH : [H] ≈
(5…6) [OH].

U
Rezultă, potrivit legii echilibrelor chimice aplicate reacţiei dintre CO şi OH:
[CO ] = 1 ⋅ (5...6) .
[CO2 ] k

SC
17.03.2016
3.3 ORIGINEA NOx DIN GAZELE DE EVACUARE ALE M.A.S.

3.3.1 Formarea NO

EE
În gazele de evacuare ale m.a.s. sunt prezenţi NO şi NO2, proporţia cea mai
mare fiind de NO.
A fost măsurată intensitatea spectrală a radiaţiei emise de reacţia
NO + O ⇔ NO2,

R
utilizând ferestre practicate în chiulasa unui motor monocilindric:
D
AN
AN
TI
IS

S-a constat că NO apare înainte de PMI la fereastra F2, iar la fereastra F3

apare la 6-7 0RA după PMI. Săgeata din dreptul camerei de ardere arată sensul de
R

propagare a flăcării. Analizând evoluția în timp, se observă că s-au înregistrat

concentrații variate cu valori mai mari în cazul ferestrei mai apropiate de bujie (F2)
C

decât în cazul celei mai depărtate (F3).

Au fost analizate chimic probe de gaze prelevate din două zone ale camerei
de ardere:

9
 U
SC
EE
Se observă că atât analiza fizică cât și cea chimică prezintă aceleași evoluții.
Concluzii:
a) concentraţia locală de NO creşte în timp, cu viteză finită;
b) concentraţiile de NO sunt cu atât mai ridicate cu cât punctul în care

R
sunt determinate se află mai aproape de bujie;
c) odată atinse valorile maxime, concentraţia de NO rămâne
cvasiconstantă.
D
Mecanismul ZELDOVICI de formare a NO în condiţiile din motor:
Mecanismul Zeldovici cuprinde un număr relativ mare de reacții chimice
AN
(aproximativ 30) prin care se explică formarea NO în cilindrul MAS. Dintre acestea,
cele mai importante sunt următoarele:
O + N2 NO + N, reacţie cu viteză mare;
NO + N O + N2, reacţie cu viteză mică;
O2 + N NO + O, reacţie cu viteză mare;
NO + O O2 + N, reacţie cu viteză mică.
AN

Reacțiile sunt reversibile, dar reacțiile directe se desfășoară cu viteză mare, în

timp ce cele inverse au viteze reduse. În motor, procesul de destindere se derulează
cu viteză mare, ceea ce conduce la o răcire foarte rapidă a gazelor din cilindru și,
implicit la o „înghețare” a reacțiilor inverse. Se crează astfel un dezechilibru
caracterizat prin creșterea concentrației de NO.
TI

Lanţul de reacţii este iniţiat de O atomic care, în motor, are o concentraţie de

100 ... 1 000 ori mai mare decât N atomic, deoarece N2 disociază în N mai greu
decât O2 (N este gaz nobil - nu se combină ușor cu alte elemente).
IS

[O] ppm [O] ppm

1500 1500
R
C

1000 1000

500 500
2500 3000 T [K] 0,8 1 1,2 λ

10
 U
SC
EE
R
Viteza reacţiilor chimice de formare a NO este proporţională cu temperatura:
B
−
D
wNO = A ⋅ e T

α1 este momentul formării nucleului de flacără;

AN

α2 este un moment ulterior din timpul fazei de propagare rapidă a flăcării;

α3 este momentul atingerii presiunii maxime în ciclu.
Comprimarea tranşelor de gaze arse (cantitate de gaze arse formate pe parcursul
unui interval de timp) este:
- pentru nucleul de flacără:
AN

1−1 / k 1−1 / 1, 25
 p3   42 
  ≈  = 3,5 0, 2 = 1,28 ;
 p1   12 
- pentru tranşele de gaze arse formate la momentul α2:
1−1 / k 1−1 / 1, 25
 p3 
TI

 42 
  ≈  = 1,05 .
 p2   33 
Dacă temperatura nucleului de flacără era de 2800 K, la atingerea presiunii
IS

maxime va ajunge la
1−1 / k
p 
Tn3 = Tn ⋅  3  = 1,28 ⋅ 2800 = 3597 K.
 p1 
R

În cazul tranşei formate la momentul α2, temperatura maximă va fi:

1−1 / k
C

p 
T23 = T2 ⋅  3  = 1,05 ⋅ 2800 = 2940 K,
 p2 
mai mică cu aproximativ 650 K decât cea a nucleului de flacără. Rezultă că cele mai
ridicate concentraţii de NO vor fi atinse în tranşele de gaze arse formate la începutul
procesului de ardere.

11
  Concluzii privind originea NO din gazele de evacuare
Sunt necesare:
a) prezenţa oxigenului (amestec sărac);
b) temperaturi ridicate;
c) timp pentru desfăşurarea reacţiilor chimice;
Cele mai ridicate concentrații de NO se găsesc în vecinătatea bujiei.

U
3.3.2 Formarea NO2

Calculele de echilibru chimic arată că în gazele arse, la temperaturi întâlnite

SC
uzual în flăcări, concentraţiile de NO2 sunt neglijabile în raport cu cele ale NO. Aşa se
întâmplă în cazul m.a.s. La m.a.c. ponderea NO2 în NOx ajunge până la 30%.
Prezenţa NO2 poate fi explicată prin aceea că NO format în gazele de flacără
este convertit rapid în NO2 prin reacţii de tipul:
NO + H2O ⇒ NO2 + OH.

EE
Ulterior, NO2 este reconvertit în NO prin reacţia:
NO2 + O ⇒ NO + O2,
cu excepţia cazurilor în care această ultimă reacţie este frânată prin răcire datorată
amestecării cu gaze reci. Astfel de situaţii sunt: funcţionarea prelungită la mers încet
în gol şi la sarcini mici.

R
Formarea NO2 se produce şi în conducta de evacuare la turaţii reduse, când
gazele de evacuare se află suficient timp în contact cu oxigenul.
D
AN
AN
TI
IS
R
C

3.4 ORIGINEA PARTICULELOR DIN GAZELE DE EVACUARE ALE M.A.S.

Originea particulelor:
 Plumbul din combustibili;
 Sulfaţi din sulful conţinut de combustibili;
 Funingine;
 Compuşi carbonaţi de pe pereţii conductelor de evacuare.
12
 Benzine aditivate cu compuşi conţinând 0,15 mg/l plumb ⇒ particule 100 ...
150 mg/km care conţin 25 ... 60% Pb. Particulele sunt formate prin condensarea
sărurilor de Pb în traseul de evacuare. ⇒ emisii mai intense la funcţionare motorului
la rece.
Emisiile de compuşi ai sulfului, mai ales la m.a.s. cu catalizatori. Sulful din
benzine oxidează la SO2 în camera de ardere. Acesta este oxidat la SO3 în reactorul
catalitic, urmând ca în prezenţa apei să se producă vapori de H2SO4.

U
La o funcţionare normală, m.a.s. nu elimină funingine. Acest lucru se petrece
numai în cazul funcționării cu amestecuri prea bogate, datorate unor defecţiuni ale
sistemului de alimentare.

SC
Compuşi carbonaţi se depun pe pereţii conductelor de evacuare de unde se
desprind, preluând şi particule de fier (rugină).
În cazul unui consum exagerat de ulei, în gazele de evacuare pot fi prezenţi
aerosoli fini de ulei nears.

EE
R
D
AN
AN
TI
IS
R
C

13