Capitolul 6 ORIGINEA POLUANŢILOR DIN GAZELE DE

EVACUARE ALE M.A.C.

U
SC
EE
R
Trena jetului este zona în care dozajul se află în limitele de inflamabilitate.
D
În zona nucleului, amestecul este relativ bogat, picăturile de combustibil cu
diametre mari suferind procese de vaporizare.
Gradul de îmbogățire a amestecului depinde de sarcina motorului. La sarcini mici
AN

și mijlocii, amestecul este pregătit pentru ardere. Inițierea arderii poate să aibă loc în
această zonă în special la sarcini mici. La aceste regimuri, nucleul generează oxizi
de azot. La sarcini mari și plină sarcină, amestecul din nucleu devine bogat, iar
arderea se propagă dinspre trenă spre centrul nucleului. La aceste regimuri nucleul
constituie sursa de funingine, hidrocarburi, CO, peroxizi și aldehide.
AN
TI
IS
R
C

I Zona amestecurilor preformate inflamabile (trena)

 primele nuclee de flacără la periferia zonei
 propagarea flăcării spre interior
 există oxigen, timp suficient şi temperaturi ridicate
 ⇒ formarea de NOx.

II Zona nucleului jetului

 combustibil în stare lichidă
 ardere difuziv-turbulentă
⇒ la sarcini mici şi mijlocii: există oxigen, temperaturi ridicate ⇒ NOx.
sarcini mari : lipsă de oxigen ⇒ funingine, hidrocarburi şi compuşi de oxidare

U
III Zona amestecurilor preformate neinflamabile (anvelopa)
 dozaje sărace
 reacţii de oxidare parţială ⇒ HC, peroxizi, CO.

SC
IV Zona vecină peretelui
 se schimbă direcția de curgere;
 condiții improprii de amestecare;

EE
AER

R
FLACĂRĂ

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VAPORI DE COMBUSTIBIL
D
...........................
AN
COMBUSTIBIL LICHID

Trena jetului este zona în care sunt împinși vaporii de combustibili formați în
nucleu de către macro-vârtejul de aer din cilindru. În trenă amestecul proaspăt se
situează în limitele de inflamabilitate practic la toate regimurile de funcționare. De
AN

aceea în această zonă apar cu precădere nucleele de flacără și deci aici sunt
condițiile generării NOx.
Anvelopa jetului este formată dintr-un amestec de aer și vapori de combustibili
foarte sărac, astfel încât sunt depășite limitele de inflamabilitate. Totuși o parte din
combustibilul din această zonă va arde ca urmare a propagării flăcării dinspre trenă.
TI

Anvelopa constituie sursă de hidrocarburi și compuși de oxidare parțială tocmai

din cauza sărăcirii amestecului dincolo de limita de inflamabilitate.
Zona peretelui este caracterizată printr-o stratificare a distribuirii combustibilului
IS

astfel: în stricta vecinătate a peretelui este posibilă formarea unei pelicule foarte
subțiri de combustibil în special la sarcini mari.
Deasupra acestei pelicule se formează un strat de vapori de combustibili
proveniți din vaporizarea peliculei lichide. Flacăra se formează și se dezvoltă în zona
R

în care amestecul nu mai este foarte bogat și intră în limitele de inflamabilitate. Deci,
către interiorul cilindrului.
C

În zona flăcării, mișcarea aerului din cilindru asigură alimentarea cu O2 necesar.

În zona peretelui, vecinătatea rece a acestuia generează SFP și deci apar aici HC,
CO și chiar funingine la sarcini foarte mari.
Originea funinginii
La originea funinginii stau în special picăturile de combustibil care nu apucă să
se vaporizeze, dar care suferă procese de cracare și de hidrogenare.
 1. Formarea compuşilor intermediari;
2. Formarea particulelor de funingine Φ ≈ 40Å;
3. Aglomerarea particulelor de funingine până la 1µm.

U
SC
Φ ≈ 40Å

EE
R
Originea funinginii depinde de regimul termic la care apare. În zonele cu
temperaturi scăzute, HC suferă o agregare din care rezulta compuși policiclici care
pierd atomi de H din care rezulta molecule mari, funingine primara.
D
- la 2000-3000 K – hidrocarburile pierd atomii de HC
- peste 3500 K se pierd atomii de H
AN

Coada jetului (ultimele particule de combustibil injectate în camera de ardere)

 Pulverizare grosieră şi penetraţie reduse
 Vaporizare intensă1
 Lipsa oxigenului
⇒ emisie de funingine şi HC
AN

pinj
pmax

unde de presiune
TI

3
pd inj
IS

pî inj 4

2
R

pd sup ∆α inj
prem
1
C

α
∆𝑝𝑖𝑛𝑗𝑒𝑐ț𝑖𝑒 ↓

Temperatura la care se desfășoară procesele e mai mare decât în momentele

anterioare, rezultând o creștere a vâscozității aerului și o penetrație mai redusă a
jetului.
 Postinjecţia
 Pulverizare grosolană, penetraţie redusă
 Lipsa oxigenului
⇒ emisie de funingine şi HC

Este posibil ca după încetarea injecției controlate să aibă loc o nouă injecție
datorată undelor de presiune care se propagă în lungul conductei de înaltă presiune.

U
Această postinjecție se produce târziu, după PMI, are loc la presiuni de injecție
modeste, generând din această cauză o pulverizare grosieră și se produce într-un
cilindru în care o bună parte a oxigenului a fost consumată prin ardere. Din aceste

SC
motive, postinjecția conduce la emisiile de HC și funingine.

EE
R
D
AN
AN
TI
IS
R
C