Sunteți pe pagina 1din 86

Universitatea de Stat din Tiraspol

Catedra Chimie

Eugenia Melentiev, Teodor Para, Andrei Rija

Lucrări practice la Chimia anorganică


Partea II

Chişinău 2012
Cuprins
Lucrare de laborator nr.1
Hidrogenul, oxigenul, peroxidul de hidrogen................................................................3
Lucrare de laborator nr. 2
Clorul, bromul, iodul. Obţinerea şi proprietăţile lor......................................................9
Lucrare de laborator nr. 3
Sulful şi compuşii lui...................................................................................................15
Lucrare de laborator nr. 4
Azotul şi compuşii lui..................................................................................................21
Lucrare de laborator nr. 5
Fosforul, arsenul, stibiul, bismutul şi compuşii lor.....................................................28
Lucrare de laborator nr. 6
Carbonul, siliciul, staniul, plumbul şi combinaţiile lor...............................................33
Lucrare de laborator nr.7
Borul, aluminiul şi compuşii lor..................................................................................41
Lucrare de laborator nr. 8
Metalele alcaline,magneziul şi metalele alcalino-pămîntoase.....................................45
Lucrare de laborator nr. 9
Metalele din grupa IB..................................................................................................53
Compuşi cuprului(II), argintului(I).............................................................................53
Metale din grupa IIB...................................................................................................53
Compuşii zincului, cadmiului şi mercurului...............................................................53
Lucrare de laborator nr.10
Cromul şi compuşii lui................................................................................................57
Lucrare de laborator nr. 11
Manganul şi compuşii lui............................................................................................57
Lucrare de laborator nr. 12
Fierul, cobaltul şi nichelul. Combinaţiile lor...............................................................57
Bibliografie..................................................................................................................57

2
Lucrare de laborator nr.1
Hidrogenul, oxigenul, peroxidul de hidrogen.

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.

1. Hidrogenul, oxigenul.

1.1. Poziţia în Tabelul Periodic al elementelor.


1.2. Structura electronică şi stările de oxidare.
1.3. Starea naturală.
1.4. Structura moleculei de H2 şi de O2, aplicînd metoda orbitalilor moleculari.
1.5. Răspândirea în natură.
1.6. Metode de obţinere în laborator şi în industrie.
1.7. Care metale pot reacţiona cu acizii substituind hidrogenul?
1.8. Proprietăţile de reducător şi oxidant ale hidrogenului şi proprietăţile
de oxidant ale oxigenului.

2. Peroxidul de hidrogen H2O2.

2.1. Structura moleculei de H2O2:

Care este gradul de oxidare al oxigenului în acest compus?

2.2. Proprietăţile de oxidant şi reducător ale H2O2:

- Proprietăţi de reducător:
[–O–O–]2- → O2;
[O2]2- - 2℮- → O2;

Proprietăţi de oxidant:
[O2]2- + 2℮- →2O2-
Scrieţi două ecuaţii unde peroxidul de hidrogen manifestă proprietate de oxidant şi
proprietăţi de reducător.

II. Partea experimentală.


Obţinerea oxigenului prin descompunerea sărurilor.

a) Culegerea oxigenului sub apă.


Pregătiţi o eprubetă uscată şi un dop prin care ar trece un tub de culegere al
gazelor. Introduceţi în eprubetă cristale de permanganat de potasiu. Astupaţi eprubeta
cu acest dop şi fixaţi-o puţin înclinată pe un stativ.

3
Pregătiți un cristalizator cu apă şi umpleți o eprubetă cu apă din acest cristalizator și
apoi ridicați-o vertical cu gura în jos introducînd tubul
de culegere a gazului în eprubeta cu apa, conform
figurei 1. Încălziți eprubeta cu permanganat de potasiu
pînă cînd nu se observă degajarea bulelor de gaz.
Reglați încalzirea în aşa fel, încît degajarea gazului să
nu fie rapidă. Observați dezlocuirea apei cu oxigenul
degajat la descompunerea permanganatului de potasiu.
Fig. 1. Obţinerea oxigenului şi După substituirea apei din eprubetă, astupați sub apă
captarea lui prin dezlocuirea
apei. cu un dop eprubeta în care ați cules oxigenul.
Demonstraţi prezenţa lui.
Reţineţi:
Pentru a dovedi prezenţa oxigenului gaz, în eprubetă se introduce o surcică
mocnindă, care îndată se aprinde.

Încălzirea eprubetei cu permanganat este întreruptă numai după scoaterea tubului


de sticlă din cristalizatorul cu apă (de ce?).

b) Culegerea oxigenului prin dezlocuirea aerului.


Montaţi instalaţia de culegere a oxigenului coform desenului din figura 2.
Într-o eprubetă uscată sau în balonul
Würts întroduceţi 3-5g cristale de permanganat
de potasiu, încălziţi-l şi colectaţi în trei baloane
conice oxigenul prin dezlocuirea aerului. Cum
veţi dovedi că balonul este umplut cu oxigen?
Astupaţi baloanele cu dopuri şi păstraţi-le
pentru experienţele ulterioare.
Scrieţi ecuaţia reacţiei de obţinere a oxigenului
prin descompunerea KMnO4.
Fig. 2. Obţinera oxigenului şi captarea lui
prin dezlocuierea aerului.

2. Arderea în oxigen a unor nemetale şi metale.


(Experienţele se efectuează sub nişa)
Pregătiţi trei linguriţe metalice, fiole cu sulf, fosfor şi praf de magneziu.
a) Arderea fosforului în oxigen.

4
Luaţi într-o linguriţă de fier o bucăţică de fosfor şi o aprindeţi la flacăra spirtierei.
Întroduceţi linguriţa cu fosforul arzînd într-un balon cu oxigen colectat în experienţa
precedentă. Prin ce se deosebeşte arderea fosforului în aer de cea din oxigen?
După terminarea reacţiei în balonul cu produsul de la arderea fosforului adăugaţi
1-2cm3 de apă, agitaţi conţinutul eprubetei pînă la dizolvarea completă a produsului
de reacţie.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de ardere ale fosforului în oxigen şi dizolvarea oxidului de
fosfor în apă.
Cum veţi dovedi prezenţa acidului în balon? Oformaţi concluziile respective.

b) Arderea sulfului în oxigen.


Experienţa se repetă înlocuind fosforul cu sulf. Observaţi arderea sulfului în aer şi în
oxigen. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de ardere a sulfului în oxigen şi interacţiunea
oxidului de sulf cu apa. Determinaţi mediul soluţiei cu hîrtie de turnesol sau cu hîrtie
de indicator universal. Concluzii.

c) Arderea magneziului în oxigen.


Experienţa se repetă întroducînd în linguriţă praf de magneziu. Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor de ardere a magneziului în oxigen şi interacţiunea oxidului de magneziu cu
apa. Determinaţi mediul soluţiei cu indicatorul fenolftaleină Concluzii.

Completaţi tabelul:

5
Substanţa Hidroxidul Caracterul chimic al
Oxidul pH
simplă acid sau bazic oxidului hidroxidului
Fosforul
Sulful
Magneziul

Obţinerea hidrogenului şi arderea lui în oxigen.

Reţineţi!
Amestecul hidrogenului cu aerul sau oxigenvl este detonant. Prin aprinderea lui el
produce o explouie puternică. De aceea trebuie de respectat regulile de securitate.

1. Înainte de a efectua experienţa cu hidrogenul se controlează dacă hidrogenul este


pur. Pentru aceasta se pregăteşte o eprubetă uscată, în care se culege hidrogenul din
tubul de evacuare a gazului (5-10 sec.). Eprubeta umplută cu hidrogen se astupă cu
degetul mare şi se apropie de flacăra spirtierei, aflată la o distanţă cel puţin de 0,5 m.

2. Verificarea purităţii hidrogenului:


Înlăturați degetul și aprindeți hidrogenul ținînd
permanent eprubeta în poziție cu gura în jos . Dacă se
produce o ponunţată explozie, hidrogenul este impur.În
aşa caz se repetă pocedura pînă cînd pocnitura este
slabă. În acest caz hidrogenul este pur.. Hidrogenul pur
arde liniștit și poate fi folosit pentru experiență.

Fig. 3 Obţinerea (a) şi


verificarea purităţii (b)
hidrogenului.
Interacţiunea metalelor cu acizii
Fixaţi pe un stativ o eprubetă în poziţie verticală şi introduceţi în ea 2-3 granule
de zinc. Adăugaţi în eprubetă 5 cm 3 soluţie de acid sulfuric cu partea de masă de 20%
(1:5) şi astupaţi-o cu un dop prin care trece un tub de sticlă, efilat la capăt. Controlaţi,
de asemenea, puritatea hidrogenului ce se degajă din eprubetă. Dacă hidrogenul va fi
pur aprindeţi-l cu o surcică. Flacăra va fi mică, deoarece curentul gazului este slab.
Deasupra acestei flăcări ţineţi 2-3 minute o pîlnie rece şi observaţi ce se petrece.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor. Care metale pot reacţiona cu acizii substituind hidrogenul?
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de obţinere şi de ardere ale hidrogenului.

6
3. Proprietăţile peroxidului de hidrogen.

a) Încălziţi într-o eprubetă 2-3 cm3 soluţie de peroxid de hidrogen la flacăra spirtierei. Ce gaz
se degajă din eprubetă? Scieţi ecuaţia reacţiei.

b) Luaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie peroxid de hidrogen cu partea de masă 3% şi
adăugaţi cîteva picături soluţie de iodură de potasiu. Diluaţi amestecul şi adăugaţi în el soluţie
de amidon. Ce aţi observat? Scrieţi ecuaţia reacţiei. Ce proprietăţi manifestă peroxidul de
hidrogen în această reacţie?

c) Întroduceţi într-o eprubetă 2 cm3 soluţie Pb(NO3)2 şi adăugaţi la ea un volum egal


de soluţie Na2S sau (NH4)2S. Încălziţi eprubeta şi observaţi culoarea precipitatului.
După răcirea eprubetei, înlăturaţi cu precauţie soluţia de pe precipitat şi acţionaţi
asupra lui cu soluţie de peroxid de hidrogen cu partea de masă 3%. Cum se schimbă
culoarea precipitatului? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

d) Turnaţi într-o eprubetă aproximativ 0,5 cm3 soluţie de permanganat de potasiu,


acidulaţi-o cu acid sulfuric diluat şi picuraţi în ea, agitînd, soluţie peroxid de
hidrogen cu partea de masă 3 % pînă la decolorarea soluţiei. Ce gaz se degajă în
urma acestei reacţii? Scrieţi ecuaţia reacţiei. Ce proprietăţi manifestă peroxidul de
hidrogen în cazul dat?

7
III. Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual

1. Calculaţi volumul vaporilor de apă obţinuţi la interacţiunea 100 cm3 de H2 şi


100 cm3 de oxigen la 100 ºC.
2. Un balon cu capacitatea de 20 litri conţine oxigen ce se află la temperatura de
20 ºC şi presiunea 100 kPa. Ce volum de acetilenă (c.n.). va interacţiona cu
oxigenul din balon.
3. La arderea a 2,0 g de arsen s-au cheltuit 560 cm 3 de oxigen (c.n.). Deduceţi
formula oxidului.
4. Ce volum de oxigen (c.n.)se va obţine la descompunerea peroxidului de hidrogen
din soluţia cu volumul 100 cm3 şi partea de masă 34% iar densitatea 1,113 g/cm3.
5. Ce volum de hidrogen (c.n.) se va degaja la catod, dacă electroliza soluţiei de
KOH a durat 3 ore, iar intensitatea curentului este egală cu 1,2 A.
6. La interacţiunea hidrurii de calciu cu masa de 4,2 g cu apă se degajă hidrogen cu
volumul de 4 l (c.n.). Calculaţi partea de masă a impurităţilor la hidrură.
7. Calculaţi masa zincului şi a soluţiei de acid sulfuric cu partea de masă 45%
4 3
necesare pentru a umple cu hidrogen un balon cu diametrul 8m ( V  r ).
3
8. Care din substanţele enumerate mai jos vor interacţiona cu oxigenul? Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor:
· Na, Cl2, Br2, Fe, C, Pt, Au.
· CO,CO2, SiO2, Cu2O, CuO, SO2, SO3.
9. Scrieţi ecuaţiile următoarelor reacţii şi egalaţi-le:
a) KI+H2O+O3 =
b) Na+H2O =
c) Na2CO3+H2O =
d) Ag2O+H2O2 =
e) H2S+H2O2 =
f) NaH+H2O=
10. Care din metalele enumerate mai jos pot fi folosite la obţinerea hidrogenului:
Cu, Al, Fe, Mg, Hg? Care din ele luate în aceeaşi masă v-a substitui un volum
mai mare de hidrogen(c.n.)?
11. Care din substanţele luate în perechi vor interacţiona între ele? Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor: SO2 şi HCl, CaO şi HNO3, CrO3 şi NaOH, MgO şi KOH, P2O5 şi CuO,
P2O5 şi H3PO4.
12. Oxigenul obţinut la descompunerea a 33,5 g de permanganat de potasiu s-a
folosit la arderea sulfului obţinundu-se 2,1 l de oxid de sulf(IV) (c.n.). Calculaţi
randamenul obţinerii oxigenului şi masa sulfului folosită la oxidare.

8
Lucrare de laborator nr. 2
Clorul, bromul, iodul. Obţinerea şi proprietăţile lor.

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.

1. Amplasarea halogenilor în Tabelul Periodic, structura electronică, stările de


oxidare.
2. Starea naturală a halogenilor.
3. Metodele de obţinere a halogenilor în laborator şi în industrie.
4. Proprietăţile fizice şi chimice ale halogenilor.
5. Cum se schimbă potenţialul de ionizare, afinitatea pentru electron şi
electronegativitatea în seria F2→I2?
6. Combinaţiile halogenilor cu hidrogenul. Procedee de obţinere şi proprietăţile lor.
7. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de interacţiune a fluorurilor, clorurilor, bromurilor şi
iodurilor cu acid sulfuric concentrat.
8. Cum se schimbă stabilitataea termică şi proprietăţile reducătoare ale hidracizilor
în seria HF→HI?
9. Cum se explică că:
a) fluorura de hidrogen are cea mai înaltă temperatură de fierbere comparativ cu
alţi halogeni.
b) acidul fluorhidric disociază cel mai slab din toţi hidracizii?
10.Care ioni de halogen pot fi identificaţi în soluţie?
11.Cum se obţin şi care sunt proprietăţile compuşilor oxigenaţi ai clorului?
12.Cum se schimbă proprietăţile oxidante, tăria şi stabilitatea acizilor în seria:
HClO → HClO2 → HClO3 → HClO4?
13.Scrieţi toate reacţiile consecutive ce vor avea loc la interacţiunea clorului cu
soluţia ce conţine un amestec al sărurilor KBr şi KI.

II. Partea experimentală


(Efectuaţi experienţele sub nişă)
A. Clorul
1. Obţinerea clorului
Montaţi instalaţia conform desenului din figura 4. În
balonul Würtz introduce-ţi 3-5 g de permanganat de
potasiu, iar în pâlnia de decantare se toarnă acid clorhidric
concentrat cu densitatea de 1,19 g/cm3 Deschide-ţi cu
precauţie robinetul pâlniei de decantare şi de picurat acid
clorhidric peste permanganatul de potasiu. Clorul degajat se
culege în eprubete mari sau cilindre, care se astupă cu
dopuri sau cu capace de sticlă. Dacă reacţia încetineşte,
atunci balonul se încălzeşte slab la spirtieră. Atrage-ţi
atenţia asupra culorii gazului ce se degajă, folosind fonul
unei hârtii de culoare albă şi totodată, asupra mirosului. De
Fig. 4. Obţinerea clorului respectat regule ce există în această privinţă..Scrieţi

9
ecuaţiile reacţiilor de obţinere a clorului. După terminarea experienţei tubul de
culegere a gazului se introduce într-un pahar cu bază alcalină. De ce? Scrieţi ecuaţia
reacţiei.

Alcătuiţi şi egalaţi ecuaţiile reacţiilor dacă în calitate de oxidanţi se folosesc oxidul de


mangan(IV) sau dicromatul de potasiu în reacţie cu acidul clorhidric cocentrat.

2. Arderea metalelor şi nemetalelor în clor.


a. Luaţi într-un cleştar câteva sârmuliţe de cupru, încălziţi-le până la incandescenţă şi
introduceţi-le într-o eprubetă umplută cu clor. Ce se observă? Ce se sedimentează pe pereţii
eprubetei? După răcirea eprubetei turnaţi în ea puţină apă distilată, agitaţi puţin şi observaţi
culoarea soluţiei obţinute. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b. Repetaţi experienţa înlocuind cuprul cu praf de stibiu. Observaţi “Ploaia de foc” şi


scrieţi ecuaţia reacţiei în urma căreia se formează clorura de stibiu(III) şi clorura
de stibiu(V).

c. Luaţi într-o linguriţă de fier puţin fosfor roşu şi aprindeţi-l la flacăra spirtierei.
Introduceţi linguriţa cu fosforul arzînd într-un balon cu clor. Observaţi arderea
fosforului în aer şi în clor. Scrieţi ecuaţia reacţiei de interacţiune a fosforului în
clor în urma căreia se formează clorura de fosfor(III) şi clorura de fosfor(V).

10
3. Obţinerea şi proprietăţile clorurii de hidrogen.
Introduceţi într-o eprubetă 2-3 g clorură de sodiu
umectată cu 2-3 picături de apă şi apoi adăugaţi în ea
2-3 cm3 de acid sulfuric concentrat. Astupaţi eprubeta cu
un dop, prin care trece un tub de evacuare al gazelor
(fig.5). Fixaţi eprubeta pe stativ aşa cum este arătat în
figură şi introduceţi tubul de sticlă într-o eprubetă uscată
până aproape de fund. Astupaţi gura eprubetei cu bumbac
şi încălziţi substanţele reactante pentru a iniţia reacţia.
Încălzirea se întrerupe atunci când deasupra tamponului
de buabac apare un fum alb. Înlăturaţi din eprubetă vata şi
tubul de sticlă şi astupaţi eprubeta cu un dop sau cu
Fig. 5. Obţinerea clorurii de
hidrogen.
degetul mare. Introduceţi eprubeta cu gura-n jos într-un
cristalizator cu apă şi o deschideţi sub apă. Ce observaţi?
Cum se explică acest fenomen? Astupaţi din nou eprubeta sub apă, o scoateţi în poziţie
verticală şi încercaţi soluţia obţinută cu turnesol albastru. Scrieţi ecuaţia reacţiei dintre clorura de
sodiu şi acidul sulfuric concentrat.

B. Compuşii oxigenaţi ai clorului


1. Apa de clor şi proprietăţile ei.
a. Treceţi printr-o eprubetă cu 5-8 cm3 apă distilată un curent de clor în decurs de 2-
3 min. Observaţi culoarea şi mirosul (Fiţi atenţi!) apei de clor obţinute. Păstraţi
această soluţie pentru experienţele ulterioare.

b. Acţionaţi cu apă de clor asupra soluţiilor de coloranţi (indigo, fuxină, cerneală,


ş.a.) şi agitaţi eprubetele. Ce se observă? Ce proprietate posedă în această reacţie
apa de clor?

2. Obţinerea apei de Javel şi proprietăţile ei.

a. Turnaţi într-o eprubetă soluţie diluată de hidroxid de sodiu, răciţi-o într-un pahar cu apă
glacială şi apoi treceţi prin ea, în decurs a cîteva minute, un curent de clor.Scrieţi ecuaţia
reacţiei. Păstraţi această soluţie pentru experienţele ulterioare.

11
b. La soluţiile colorate de indigo, fuxină, cerneală violetă adăugaţi apa de Javel
obţinută în experienţa a. Ce se observă? Explicaţi cele observate.

C. Bromul, iodul şi compuşii lor


1. Obţinerea bromului şi iodului.
a. În soluţia bromurii de potasiu adăugaţi puţină apă de clor şi observaţi colorarea
soluţiei. Adăugaţi în această eprubetă aproximativ 1 cm3 de benzen şi agitaţi
eprubeta. Observaţi în care solvent în apă sau în benzen bromul este mai solubil.
Scrieţi ecuaţia reacţiei dintre apa de clor şi bromura de potasiu.

b. Turnaţi în 2 eprubete soluţia iodurii de sodiu sau de potasiu. În prima eprubetă


adăugaţi apă de clor, iar în a doua apă de brom. Mai adăugaţi în fiecare eprubetă
cîte 1 cm3 de benzen şi agitaţi soluţiile. Ce observaţi? În care strat se
concentrează iodul? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

Cum se poate demonstra prezenţa iodului în soluţie? Pentru aceasta luaţi într-o eprubetă puţină apă
de iod şi acţionaţi asupra ei cu soluţie de amidon. Cum se colorează soluţia?

2. Proprietăţile bromului.
a. Luaţi într-o eprubetă 2-3 cm3 apă de brom şi introduceţi în ea prin agitare puţină pulbere
de magneziu. Ce observaţi? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

12
b. Introduceţi într-o eprubetă 2-3 cm3 apă de brom şi adăugaţi la ea soluţie de hidroxid de
sodiu. Cum se va schimbă culoarea soluţiei? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

3. Proprietăţile iodului.
a. Într-o eprubetă cu apă de iod introduceţi puţină pulbere de magneziu şi agitaţi puternic
eprubeta. Cum se schimbă culoarea soluţiei? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b. Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 alcool etilic, introduceţi în ea un cristal de iod şi agitaţi
puternic. Ce concluzie se poate trage cu privire la solubilitatea şi culoarea iodului în alcool?

4. Reacţiile caracteristice pentru Br- şi I-.


Întroduceţi într-o eprubetă bromură de potasiu iar în a doua – iodură de potasiu şi
în ambele adăugaţi nitrat de argint. Observaţi formarea precipitatelor bromură de
argint şi iodură de argint. Care este culoarea precipitatelor? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor
în formă ionică.

III. Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual


1. Calculaţi masa oxidului de siliciu ce va interacţiona cu acidul flourhidric din
soluţia cu volumul 250cm3 şi concentraţia 0,1 M.

13
2. Calculaţi entalpia de formare a SiF4 după ecuaţia:
SiO2 + 2F2 = SiF4 + O2; ∆Hº = -637kJ
3. Determinaţi partea de masă (%) a clorurii de hidrogen din soluţie, dacă într-un
volum de apă se dizolvă 400 volume de clorură de hidrogen.
4. Cloratul de potasiu la încălzire se descompune cu degajare de oxigen şi clorură de
potasiu. Scrieţi ecuaţia reacţiei corespunzătoare şi calculaţi ce parte din clorat se
descompune dacă din 12,25 g KClO3 se obţine 5,215 g KCl.
5. Să se calculeze volumul clorului (c.n.) şi masa hidroxidului de potasiu ce se va
cheltui la obţinerea a 1g KClO3, dacă randamentul alcătuieşte 78%.
6. Care va fi masa apei de brom, care se cosumă la oxidarea sulfatului de fier(II) cu
masa 7,6 g în mediul de acid sulfuric dacă s-au format 1,27 g de iod.
7. La interacţiunea soluţiei de KClO3 cu volumul 200 cm3 cu soluţia de KI în mediul
de acid sulfuric s-au format 1,27 g de iod. Determinaţi concentraţia exprimată în
mol.echiv./l soluţiei de KClO3.
8. Acidul iodic se obţine la interacţiunea iodului cu acid azotic concentrat. De scris
ecuaţia reacţiei. Calculaţi masa soluţiei de acid azotic cu partea de masă 70%
necesară pentru a interacţiona cu 6,36 g de iod.

9. Efectuaţi transformările: a)

b)
10.Egalaţi ecuaţiile redox şi de adăugat compuşii ce lipsesc:
I2 + Cl2 + HOH → HIO3 + ...
KMnO4 + KBr + H2SO4 → MnSO4 + ...
NaBr + K2Cr2O7 + H2SO4 → Cr2(SO4)3 + ...
11.Calculaţi masa a 1 litru de clor în condiţii normale.
12.La oxidarea iodului s-a cheltuit 2,43 litri de clor (c.n.). Calculaţi masa acidului
iodic ce s-a obţinut.
13.La acţiunea AgNO3 cu un amestec cu masa 2,66 g de NaCl şi KCl s-a obţinut
sedimentul AgCl cu masa 5,74 g. Determinaţi partea de masă a KCl şi NaCl din
amestec.
14.Calculaţi volumul clorului (c.n.), care se va folosi la clorurarea apei potabile cu
volumul 10 m3 de apă, dacă la fiecare litru de apă se cheltuie 0,002 ml de clor.
Scrieţi ecuaţia reacţiei şi explicaţi pe ce se bazează dezinfectarea apei.
15.Pentru prima dată iodul a fost folosit în medicină în anul 1904 la prelucrarea
rănilor sub formă de soluţie alcoolică de 5%. Calculaţi volumul soluţiei cu partea
demasă, 5% care se poate obţine din 10 g de iod, dacă densitatea soluţiei este 0,95
g/ml.

14
Lucrare de laborator nr. 3
Sulful şi compuşii lui

I. Întrebări teoretic pentru pregătire de luctate practică.

1. Amplasarea sulfului în Tabelul Periodic, structura electronică, starea de oxidare.


2. În ce compuşi şi la ce grad de oxidare sulful poate fi:
a) numai reducător, b) reducător şi oxidant, c) numai oxidant?
Ilustraţi răspunsul cu scrierea de ecuaţii chimice.
3. Obţinerea compuşilor sulfului, seleniului şi telurului cu hidrogenul. Comparaţi
proprietăţile reducătoare ale acestora.
4. Cum variază caracterul legăturii chimice în compuşii Na2S, H2S?
5. Daţi exemple de compuşi ai sulfului, care în apa:
a) nu hidrolizează; b) hidrolizează parţial; c) hidrolizează complet.
6. Daţi exemple de sulfuri ale metalelor care nu pot fi precipitate din soluţiile
sărurilor respective cu ajutorul sulfurii de hidrogen.
7. Explicaţi caracterul legăturilor chimice şi tipul de hibridizare al sulfului în
compuşii oxizilor de sulf(IV) şi (VI).
8. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de obţinere a oxidului de sulf în laborator.
9. Cum se obţine oxidul de sulf(VI) în industrie?
10.Comparaţi proprietăţile oxido-reducătoare ale acidului sulfuros.
11.Scrieţi ecuaţiile reacţiilor dintre tiosulfatul de sodiu cu acidul clorhidric, cu apa de
clor şi cu apa de iod.
12.Explicaţi mecanismele reacţiilor de interacţiune a metalelor cu acidul sulfuric
diluat şi cel concentrat.
13.Comparaţi proprietăţile oxidante ale acizilor sulfuric, selenic şi teluric.

II. Partea experimentală

1. Interacţiunea sulfului cu fierul


Pentru aceasta într-o capsulă amestecaţi 1,6 g praf de sulf şi 2,8 g pulbere de fier.
Introduceţi amestecul într-o eprubetă şi fixati-o vertical pe un stativ metalic. Încălziţi
puternic numai fundul eprubetei şi, după începerea reacţiei, încetaţi de a încălzi. Ce
aţi observat? Scrieti ecuaţia reacţiei. Cum veţi dovedi că în urma reacţiei s-a format
sulfura de fier(II)?

2. Proprietăţile sulfurii de hidrogen


În 4 eprubete întroduceţi câte 1-2 cm 3 apă de clor, apă de brom, soluţie acidulată
de permanganat de potasiu şi dicromat de potasiu. În toate eprubetele adăugaţi soluţie
15
de sulfură de hidrogen până la schimbarea culorilor. Ce se observă? Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor. Ce proprietate manifestă sulfura de hidrogen în aceste reacţii?

3. Obţinerea şi proprietăţile sulfurilor metalelor prin reacţii de schimb.


Precipitarea sulfurilor cu ajutorul sulfurii de amoniu sau sulfurii de sodiu. În
şapte eprubete turnaţi câte 1-2 cm3 soluţie sulfat de fier(II), sulfat de mangan(II),
clorură de zinc, clorură de cadmiu, nitrat de plumb, clorură de stibiu(III) şi sulfat de
cupru(II). În fiecare eprubetă turnaţi câte 1-2 cm 3 soluţie sulfură de sodiu şi notaţi culorile
precipitatelor formate. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor în formă ionică prescurtată. Cercetaţi acţiunea
soluţiei de acid clorhidric asupra precipitatelor de sulfuri. Explicaţi acţiunea diferită a acidului
clorhidric asupra sulfurilor obţinute consultând tabelul “Produsul de solubilitate al sărurilor”.

4. Proprietăţile sulfurilor solubile în apă.


Dizolvaţi într-o eprubetă câteva cristale de sulfură de sodiu şi împărţiţi soluţia
obţinută în 2 eprubete. Determinaţi mediul soluţiei din prima eprubetă cu ajutorul
indicatorilor (fenolftaleină sau turnesol roşu). Explicaţi cele observate şi scrieţi
ecuaţia de hidroliză a sării.
Prin a doua eprubetă treceţi un curent de oxid de carbon(IV) Cum veţi obţine
CO2? Ce gaz se degajă în urma reacţiei? Cum puteţi explica? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

16
5. Obţinerea şi proprietăţile oxidului de sulf(IV)

Montaţi instalaţia conform desenului din figura 6.


a. Introduceţi în balonul Würtz cristale de sulfit de
sodiu umectat cu puţină apă distilată, iar în pâlnia de
separare turnaţi acid sulfuric concentrat. Deschideţi cu
atenţie robinetul pâlniei pentru ca acidul să vină în
contact cu sulfitul de sodiu. Determinaţi cu precauţie
mirosul gazului ce se degajă. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

Fig.6. Obţinerea oxidului de


sulf(IV)

b. Turnaţi în 4 eprubete câte 1-2 cm3 apă de clor, apă de brom, soluţii de permanganat
şi dicromat de potasiu acidulate. Treceţi prin aceste soluţii un curent de oxid de
sulf(IV) şi notaţi schimbarea culorii soluţiilor. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor. Ce proprietate
manifestă oxidul de sulf(IV) în aceste reacţii?

6. Sinteza sulfitului de sodiu


Turnaţi într-un balon conic 20 cm3 soluţie hidroxid de sodiu cu partea de masă
10% şi treceţi prin el un curent de oxid de sulf(IV) până când mediul va deveni acid.
Ce sare s-a format în soluţie? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

7. Formarea şi descompunerea acidului tiosulfuric

17
Dizolvaţi într-o eprubetă cîteva cristale de tiosulfat de sodiu şi actionaţi asupra
soluţiei obţinute cu acid clorhidric diluat. Ce observaţi? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

8. Proprietăţile reducătoare ale tiosulfatului de sodiu


La soluţia de tiosulfat de sodiu adăugaţi câteva picături de apă de clor şi
observaţi dacă se mai simte mirosul clorului. Cum veţi demonstra că în soluţie s-a
format ionul de SO42  ? Scrieţi ecuaţia reacţiei. Repetaţi experienţa cu apă de iod. Ce aţi
observat? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

9. Interacţiunea acidului sulfuric cu unele nemetale (Efectuaţi exsperienţa sub nişă)


În 2 eprubete turnaţi câte 1-2cm3 acid sulfuric concentrat. În prima eprubetă
introduceţi o bucăţică de sulf, iar în a doua o bucăţică de carbune. Încălziţi eprubetele
cu precauţie. Ce gaze se degajă în urma acestor reacţii? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

10. Interacţiunea acidului sulfuric cu unele metale (Efectuaţi experienţa sub nişă)
a. Introduceţi într-o eprubetă cîteva sîrmuliţe de cupru şi adăugaţi 1-2 cm 3 acid
sulfuric concentrat. Încălziţi cu atenţie eprubeta şi observaţi degajarea gazului ce
prezintă oxid de sulf(IV). Lăsaţi eprubeta să se răcească şi apoi turnaţi conţinutul ei
în altă eprubetă cu apă. Ce culoare are soluţia obţinută? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b. Introduceţi într-o eprubetă 1-2 granule de zinc, acţionaţi cu acid sulfuric


concentrat şi încălziţi cu precauţie eprubeta. Observaţi la început degajarea oxidului
de sulf(IV). Continuând încălzirea, veţi observa că soluţia se tulbură şi apoi se degajă
un gaz care poate fi identificat cu o hârtie de filtru, îmbibată într-o solutie de sare de

18
plumb. Ce gaz se identifică prin această reacţie? Deci într-un caz se degajă gazul SO2,
în al doilea caz se formează sulful liber şi în al treilea caz se degajă gazul H 2S. Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor de interacţiune a zincului cu acid sulfuric concentrat. Ce
proprietăţi manifestă acidul sulfuric concentrat în reacţie cu metalele?

Probleme pentru lucrul individual


1. La trecerea sulfurii de hidrogen prin apă de brom cu volumul de 50 cm 3 s-a format
un precipitat cu masa de 0,21 g. Calculaţi concentraţia molară a bromului din
soluţie.
2. Să se calculeze volumul oxidului de sulf(IV), care fiind trecut prin soluţia de
NaOH cu volumul de 100 cm3 şi concentraţia 2M poate să se formeze:
a) hidrogenosulfitul de sodiu.
b) sulfitul de sodiu.
3. Scrieţi produşii reacţiilor şi egalaţi ecuaţiile redox:
H2S + KMnO4 + H2SO4 → MnSO4 + ... ;
SO2 + KClO3 + H2O → KCl + ... ;
SO2 + K2Cr2O7 + H2SO4 → Cr2(SO4)3 + ... ;
4. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor:
a) H2O4(conc.) + elementele C, P, Cu, Ag.
b) H2SO4(dil.) + elementele Fe, Al, Co, Zn.
5. Ce volum de oxid de sulf(IV) se va oxida pentru a obţine 200 t soluţie de H 2SO4
de 98 %.
6. Calculaţi H 2980
şi G 298
0
ale reacţiei : 2SO2 + O2 → 2SO3.
7. Determinaţi concentraţia molară a clorului din apă, dacă la înlaturarea lui din 1m 3
de apă clorurată se cheltuia soluţie de tiosulfat de sodiu cu volumul 500 cm 3 şi
concentraţia 0,1 M.
8. Calculaţi masa piritei ce conţine 45 % sulf şi volumul aerului(c.n.) (unde oxigenul
alcătuieşte 21 % după volum), necesar pentru a obţine 1 t H2SO4 de 98 %.
9. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de interacţiune a sulfului, seleniului şi telurului cu
soluţiile de KOH la fierbere.
10. Calculaţi masa acidului selenic obţinut la oxidarea a 20 g de seleniu cu acid azotic
concentrat.
11. De ce soluţiile de Na2S şi K2S au mediu bazic?
12. Ce volum de oxid de sulf(IV) se foloseşte pentru decolorarea unei soluţii de
KMnO4 cu volumul de 250 cm3 de 0.1 mol·echiv/l?

19
13.Se vor cheltui oare cantităţi egale de H2SO4 la interacţiunea lui cu 40 g nichel,
dacă într-un caz se foloseşte acid sulfuric concentrat, iar în alt caz acid sulfuric
diluat?
14.Principalul component al gazului natural este metanul, însă gazul natural mai
conţine şi nişte impurităţi, printre care sulfura de hidrogen, gaz nociv, a cărei masă
alcătuieşte 50 g la 1 kg de metan. Pentru înlăturarea lui din metan el se supune
oxidării cu permanganat de potasiu în mediu acid pînă la formarea sulfului.
Calculaţi masa sulfului care se poate extrage din 1t de gaz natural. Calculaţi, de
asemenea, masa acidului sulfuric ce se poate obţine din sulful extras folosit în
producerea acidului sulfuric în indrustrie.

20
Lucrare de laborator nr. 4
Azotul şi compuşii lui

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.

1. Amplasarea elementelor grupei VA in Tabelul Periodic, structura electronică şi


stările de oxidare.
2. Aplicînd metoda orbitalilor moleculari, trasaţi diagrama orbitalilor moleculari
pentru molecula de azot, indicaţi numărul de legături dintre atomi şi explicaţi
proprietăţile chimice ale azotului.
3. Examinaţi ce substanţe şi în ce condiţii se obţine azotul în laborator şi în
industrie.
4. Caracterizaţi compuşii azotului cu hidrogenul. Cum se obţin aceşti compuşi şi
care sunt proprietăţile lor reducătoare.
5. Folosind metoda legăturii de valenţă explicaţi structura spaţială a moleculei de
amoniac. Ce proprietăţi poseda amoniacul?
6. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor la amoniac: de substituţie, adiţie, oxidare şi formare a
compuşilor cu participarea amoniacului.
7. Cum se comportă nitraţii la încălzire? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de
descompunere termică a nitratului şi carbonatului de amoniu.
8. Indicaţi reacţia de identificare a ionului de amoniu în soluţie.
9. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de obţinere a oxizilor de azot în laborator.
10. Numiţi oxizii azotului ce vor reacţiona cu bazele alcaline. Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor respective.
11. Caraterizaţi proprietăţile nitriţilor în reacţiile redox. Daţi exemple.
12. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de obţinere a acidului azotic în laborator şi în industrie.
13. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor a acidului azotic diluat şi concentrat cu următoarele
substanţe: Zn, Sn, Cu, S, SO2,

II. Partea experimentală.


1. Obţinerea şi proprietăţile azotului.
Montaţi instalaţia indicată în figura 7. Introduceţi
în eprubetă cca 1g de nitrit de sodiu şi 2-3 cm3 soluţie
concentrată de clorură de amoniu. Încălziţi cu
precauţie eprubeta şi culegeţi gazul într-o eprubetă
prin substituirea apei din ea. După ce eprubeta se
umple cu gaz, astupaţi sub apă cu un dop de cauciuc
sau cu degetul mare şi o scoateţi din cristalizator.
Încercaţi dacă gazul susţine arderea şi dacă tulbură
apa de var (Ca(OH)2). Scrieţi ecuaţia reacţiei.
Fig.7. Obţinerea azotului

21
2. Obţinerea amoniacului.
Montaţi instalaţia indicată în fig. 8. Amestecaţi într-
un mojar de porţelan clorură de amoniu şi var stins
(sau hidroxid de sodiu) şi umpleţi cu acest amestec 1/3
din eprubetă uscată şi astupaţi-o cu un dop de cauciuc
prin care trece un tub de sticlă îndoit sub un unghi de
90. Fixaţi această eprubetă cu gura înclinată în jos, iar
tubul de evacuare al gazului introduceţi-l într-o
eprubetă uscată cu gura în jos. Încălziţi uşor amestecul
pentru a evita sublimarea clorurii de amoniu.
După ce eprubeta se umple cu amoniac (verificaţi
Fig.8. Obţinerea amoniacului proba cu hîrtie de filtru îmbibată cu fenolftaleină), o
scoateţi vertical fără a o răsturna, astupaţi-o cu un dop
şi păstraţi gazul obţinut pentru experienţa următoare.
Scrieţi ecuaţia reacţiei.

3. Proprietăţile amoniacului.
a. Dizolvarea amoniacului în apă.
Eprubeta cu amoniac din experienţa precedentă
introduceţi-o într-un cristalizator cu apă cu gura în jos
şi înlăturaţi dopul. Observaţi ce se întâmplă cu
amoniacul din eprubetă. De ce apa se ridică în
eprubetă? După ce nivelul apei din eprubetă nu se mai
ridică, astupaţi din nou eprubeta, scoateţi-o din vas şi
păstraţi soluţia pentru alte experienţe. Scrieţi ecuaţia
reacţiei în formă ionică.

Fig.9. Dizolvarea amoniacului în


apă

b. Împărţiţi soluţia obţinută în 2 eprubete. În prima eprubetă introduceţi 2-3 picături


de fenolftaleină, iar a doua o încălziţi pînă la fierbere, mirosind cu atenţie gazul ce se
degajă. După 2-3 min de fierbere se încearcă din nou soluţia cu soluţie de
fenolftaleină. Ce aţi observat? În ce direcţie se deplasează echilibrul la încălzire?

22
4. Reacţia caracteristică pentru ionul de amoniu.
Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie de clorură de amoniu şi adăugaţi 1-2 cm3 soluţie
hidroxid de sodiu. Încălziţi eprubeta pînă la fierbere şi introduceţi în vaporii ce se
degajă o hîrtie de filtru îmbibată cu fenolftaleină. Cum se schimbă culoarea hîrtiei de
indicator? Scrieţi ecuaţia reacţiei. Amoniacul degajat poate fi determinat şi după miros.

Compuşii oxigenaţi ai azotului


Experienţele cu compuşii oxigenaţi ai azotului se efectuează sub nişă
1. Obţinerea oxidului de azot(I).
Montaţi instalaţia coform desenului din figura 7. În eprubetă introduceţi nitrat de
amoniu uscat până la 1/3 din volumul ei şi astupaţi-o cu un dop prin care trece tubul
de evacuare al gazului. Încălziţi cu atenţie eprubeta până nu începe descompunerea
acestei substanţe. Reglaţi încălzirea în aşa fel încît degajarea gazului să fie uniformă.
Culegeţi gazul ce se degajă în două eprubete mari prin dezlocuirea apei din ele.
Astupaţi eprubetele umplute cu gaz sub apă cu dopuri şi păstraţi-le pentru
experienţele următoare. După încetinirea încălzirii tubul de degajare a gazului trebuie
scos de sub apă. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

2. Prorietăţile oxidului de azot(I).


Într-o eprubetă cu oxid de azot, obţinut în experienţa precendentă introduceţi o
surcică mocnindă, iar în alta fosfor aprins într-o linguriţă de fier. Ce observaţi?
Explicaţi proprietăţile oxidului de azot (I).

3. Obţinerea oxidului de azot(II).


Montaţi sub nişă instalaţia din fig. 10. În balonul Würtz
introduceţi sârmuliţe de cupru, iar în pâlnia de decantare turnaţi
acid azotic diluat (1:1). Deschideţi robinetul pâlniei şi picuraţi
acid azotic peste sârmuliţele de cupru. Pentru a iniţia reacţia
încălziţi puţin balonul până nu se observă degajarea intensă a
gazului. Apoi încetaţi de a încălzi deoarece reacţia este exotermă.
Culegeţi oxidul de azot(II) în trei eprubete prin dezlocuirea apei.
Fig.10. Obţinerea
Eprubetele le păstraţi pentru experienţele următoare. Scrieţi oxidului de azot (II)
ecuaţia reacţiei dintre cupru şi acidul azotic 1:1.

23
4. Proprietăţile oxidului de azot(II).
a. Introduceţi într-o eprubetă cu oxid de azot(II) o surcică ce arde. Va continua oaresă
ardă surcica în atmosfera acestui oxid?
b. Introduceţi într-o linguriţă de fier puţin fosfor roşu şi aprindeţi-l . Încercaţi arderea
fosforului în eprubeta cu oxid de azot(II). De ce fosforul aprins continuă să ardă, pe
cînd surcica de lemn aprinsă se stinge în atmosfera de oxid de azot(II)? Scrieţi ecuaţia
reacţiei dintre fosfor şi oxidul de azot(II). Deschideţi a teia eprubetă cu oxid de
azot(II) si priviţi-o pe fonul unei coale de hîrtie albă. Ce se observă ? Scrieţi ecuaţia
reacţiei.

5. Obţinerea şi proprietăţile oxidului de azot (IV).


a. Montaţi instalaţia indicată în fig. 10. Introduceţi în balonul Würtz cîteva sîrmuliţe
de cupru iar în pîlnia de decantare turnaţi acid azotic concentrat. Deschideţi robinetul
pîlniei şi turnaţi peste ele 5 cm3 acid azotic concentrat. Culege-ţi gazul ce se degajă în
trei eprubete şi le astupaţi cu dopuri şi păstraţi-le pentru experienţele următoare.
Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b. Încercaţi arderea fosforului aprins şi a unei surcele mocninde în eprubetele cu oxid


de azot(IV) obţinut în experienţa precedentă. Comparaţi arderea în oxidul de azot(II)
şi în oxidul de azot(IV) şi faceţi concluziile despre stabilitatea lor la temperatură
înaltă.
c. Introduceţi în eprubeta în care s-a cules oxid de azot(IV) 1-2 cm 3 apă distilată şi
agitaţi bine ca gazul să se dizolve în apă. Cercetaţi soluţia obţinută cu hîrtie de
turnesol albastră. Explicaţi cele observate. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

24
6. Obţinerea şi descompunerea acidului azotos.
Turnaţi într-o eprubetă 2-3 cm3 soluţie de nitrit de sodiu răcită cu gheaţă şi adăugaţi
acid sulfuric diluat. Observaţi culoarea soluţiei şi a gazului ce se degajă în urma
reacţiei. Explicaţi cele observate şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

7. Proprietăţile oxido-reducătoare ale acidului azotos.


a. Întroduceţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie de iodură de potasiu, adăugaţi cîteva
picături de acid sulfuric diluat şi 1-2 cm3 soluţie de nitrit de sodiu. Observaţi
formarea iodului în urma acestei reacţii. Ce proprietate manifestă ionul de nitrit în
reacţia cu iodurile? Scrieţi ecuaţiile reacţiei.

b. Turnati într-o eprubetă soluţie de permanganat de poatsiu, cîteva picături de acid


sulfuric diluat şi adăugaţi 1-2 cm3 soluţie de nitrit de sodiu. De ce soluţia se
decolorează? Scrieţi ecuaţia reacţiei. Ce proprietate manifestă nitritul de sodiu în
această reacţie?

8. Proprietăţile oxidante ale acidului azotic.


a. La soluţia de turnesol sau fuxină adăugaţi cîteva picături de acid azotic concentrat
şi agitaţi eprubeta. Explicaţi cele observate.
b. Într-o capsulă de porţelan turnaţi puţin acid azotic concentrat, adăugaţi o bucăţică
de sulf şi încălziţi-o pe un trepied pînă la dizolvarea sulfului. Răciţi soluţia şi dovediţi
prezenţa ionilor SO42  . Ce reactiv veţi folosi? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

9. Acţiunea acidului azotic asupra metalelor.


a. Turnaţi în două eprubete cîte 1-2 cm 3 acid azotic concentrat şi adăugaţi în prima 1-
2 granule de zinc iar în a doua 1-2 granule de staniu. Care gaz se degajă în urma
acestor reacţii? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor dacă în urma reacţiei zincul se transformă în
nitrat de zinc, iar staniul în acid β-stanic (H2SnO3).

25
b. Repetaţi experienţa folosind în reacţia cu metalele acid azotic foarte diluat.
Demonstraţi formarea ionului de amoniu în ambele soluţii. Cum se determină ionul
de amoniu? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective.

10. Descompunerea termică a nitraţilor.


a. Luaţi într-o eprubetă uscată aproximativ 1 g nitrat de potasiu şi fixaţi-o vertical pe
un stativ metalic. Încălziţi eprubeta şi observaţi gazul ce se degajă, După răcirea
eprubetei trataţi substanţa rămasă cu acid sulfuric diluat. Ce observaţi? Ce sare s-a
format după calcinare? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
b. Introduceţi într-o eprubetă cîteva cristale de nitrat de cupru şi apoi fixaţi-o
orizontal pe un stativ. Încălziţi eprubeta şi observaţi schimbările ce au loc. Scrieţi
ecuaţia reacţiei.

26
III. Probleme pentru lucrul individual
1. Se amestecă 200 cm3 soluţie de NaOH cu cocentraţia de 2M cu un volum de
200 cm3 de apă amoniacală (NH3·H2O) şi cocentraţa de 1 M. Calculaţi pH-ul
soluţiei obţinute.
2. Calculaţi masa soluţiei de acid azotic de 60% obţinut la arderea a 1t de amoniac.
3. Calculaţi volumul gazului (c.n.) ce se obţine la interacţiunea a 0,075 mol de Cu
cu acid azotic diluat.
4. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor şi egalaţi:
HNO3(conc.) + Ag → ;
HNO3(f. dil.) + Mg → ;
HNO3(conc.) + S → ;
HNO3(conc.) + FeS → ;
HNO3 + I2 → ;
HNO3(conc.) + MnS →
KNO2 + K2Cr2O7 + H2SO4 → Cr2(SO4)3 + ...
5. La interacţiunea a 3,648 g de magneziu cu azotul s-a obţinut 5,048 g de nitrură
de magneziu. Stabiliţi formula.
6. Calculaţi volumul soluţiei de amoniac cu partea de masă 20% necesar pentru a
obţine 5 litri soluţie de amoniac de 0,5 M.
7. Calculaţi volumul soluţiei de acid azotic cu partea de masă 30% şi densitatea
1,18 g/cm3, necesar pentru a dizolva un aliaj cu masa de 10g ce conţine 60% de
Cu şi 40% de Ag.
8. Un amestec de nitrat de sodiu şi nitrat de zinc s-a călit, ce substanţe se obţin
după călire şi cum pot fi separate?
9. Efectuaţi transformările:

10. Ce volum de oxigen (c.n.) se va consuma la oxidarea 1000 l de oxid de azot(IV)


în acid azotic.
11. La explodarea 10 g acid azothidric s-au degajat 68,18 kJ energie. Calculaţi
entalpia de formare a acidului azothidric.
12. Unul din cel mai bun praf de copt(produs de panificaţie) este
hidogenocarbonatul de amoniu. La descompunerea lui se formează trei gaze.
Calculaţi volumul gazelor (c.n.) care se vor obţine la descompunerea a 0,5 g de
astfel de praf.
13. La începutul sec. XIX chimistul Davy a folosit nitratul de amoniu la obţinerea
oxidului de azot(I), ce prezintă un gaz cu proprietăţi slabe de narcotic.
Determinaţi randamentul obţinerii oxidului dat, dacă se descompun 12 g nitrat
de amoniu, iar volumul oxidului costituie 2,1 l (c.n.).

27
Lucrare de laborator nr. 5
Fosforul, arsenul, stibiul, bismutul şi compuşii lor.

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.

1. Amplasarea elementelor P, As, Sb, Bi în Tabelul Periodic, structura electronică,


stările de oxidare.
2. Caracterizaţi modificările alotropice ale fosforului. Cum depinde activitatea
chimică a fosforului de modificărea lui alotropică?
3. Starea naturală a compuşilor fosforului şi obţinerea lui în indiustrie.
4. Numiţi cîteva reacţii de disproporţionare în care participă fosforul şi compuşii
lui, egalaţi-le prin metoda bilanţului electronic.
5. Scrieţi formulele grafice şi coordinative ale următorilor acizi: H 3PO2, H3PO3 şi
H3PO4 şi explicaţi valenţa şi gradul de oxidare ale fosforului în aceşti compuşi.
6. Caracterizaţi proprietăţile redox ale compuşilor fosforului: H3PO2, H3PO3,
H3PO4, HPO3, H4P2O7.
7. Indicaţi cîteva metode de obţinere a acidului ortofosforic.
8. Scrieţi ecuaţiile chimice de interacţiune a As, Sb şi Bi cu soluţiile diluate şi
concentrate ale acidului sulfuric şi azotic?
9. Cum variază proprietăţile chimice ale oxizilor şi hidroxizilor în şirul As – Bi cu
gradul de oxidare +3.
10. Caracterizaţi reacţiile de obţinere a oxizilor şi hidroxizilor de As şi Sb cu gradul
de oxidare +5. Cum se obţin compuşii bismutului(V)?
11. Ce proprietăţi oxido-reducătoare manifestă compuşii As, Sb şi Bi cu gradele de
oxidare +3 şi +5? Cum se schimbă aceste proprietăţi de la As spre Bi? Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor?

II. Partea experimentală


Fosforul şi compuşii lui
Atenţie! Experienţa se efectuează sub nişă.
1. Obţinerea oxidului de fosfor(V)
Într-un creuzet sau capsulă de porţelan se introduce
cu spatula puţin fosfor roşu uscat. Deasupra lui, la o
înălţime de 2-3 cm se fixează cu ajutorul unui stativ o
pîlnie răsturnată uscată. În tubul pîlniei se introduce o
eprubetă uscată şi apoi se aprinde fosforul (fig. 11).
Oxidul de fosfor(V) care se formează se condensează pe
pereţii reci ai eprubetei şi, parţial, pe pîlnie. Substanţa
obţinută este folosită în experienţele ce urmează.
Fig. 11. Obţinerea anhidridei
fosforice. 2. Obţinerea acidului metafosforic
Din eprubeta în care s-a acumulat oxidul de fosfor(V) cu
ajutorul unei baghete de sticlă se scoate o parte din substanţa obţinută şi se dizolvă
într-o eprubrtă cu apă rece.s Soluţia obţinută se tratează cu solutie de albuş de ou.
28
Notaţi fenomenele observate şi scrieţi ecuaţia reacţiei dintre oxidul de fosfor(V) şi
apă.

3. Obţinerea acidului ortofosforic


a. Oxidul de fosfor(V) care a mai rămas în eprubeta din experienţa 1 este dizolvat în
apă distilată si acidulată cu cîteva picături de acid sulfuric sau azotic. Soluţia obţinută
se încălzeşte pînă la fierbere. Prezenţa ionilor de PO43 formaţi în urma reacţiei poate
fi dovedită cu soluţie de molibdenat de amoniu, la încălzire slabă se observă formarea
unui sediment galben cristalin. Scrieţi ecuaţia reacţiei dintre oxidul de fosfor(V) şi
apă în condiţiile acestei experienţe. Ecuaţia reacţiei de descoperire a ionilor PO43 în
formă moleculară:
H3PO4+12(NH4)2MoO4+21HNO3 = (NH4)3H4[P(Mo2O7)6]+21NH4NO3+H2O

b. Într-o eprubetă se ia puţin fosforit şi se tratează la încălzire cu 1 – 2 cm 3 soluţie de


acid sulfuric cu partea de masă 50%. După răcirea eprubetei, soluţia de deasupra
precipitatului se trece în altă eprubetă. După diluare cu apă se dovedeşte prezenţa în
această soluţie a ionului PO43 .
c. Într-o eprubetă se întroduce puţin fosfor roşu şi se adăugă 2 cm 3 de acid azotic
concentrat. Eprubeta se încălzeşte la spirtieră. După terminarea reacţiei dovediţi
formarea în soluţie a acidului fosforic. Cu m ve-ţi proceda? Scrieţi ecuaţia reacţiei dintre
acidul azotic şi fosforul roşu.

4. Proprietăţile sărurilor acizilor fosforici.


a. Încercaţi acţiunea soluţiilor de fosfat, hidrogenofosfat şi dihidrogenofosfat de
sodiu asupra hîrtiei de indicator universal. Notaţi valorile pH-ului în aceste soluţii şi
explicaţi cele observate prin ecuaţii respective.

29
b. În 3 eprubete se toarnă soluţie de clorură de calciu. În prima eprubetă se mai
adaugă soluţia de amoniac şi hidrogenofosfat de sodiu, în a doua numai soluţie de
hidrogenofosfat de sodiu şi în a 3 soluţie de dihidrogenofosfat de sodiu Ce se
observă? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor şi explicaţi cum influenţează mediul soluţiei
asupra desfăşurării reacţiei. Încercaţi solubilitatea precipitatelor în acizii acetic şi
clorhidric. Explicaţ fenomenele observate.

Stibiul şi compuşii lui


1. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de stibiu(III)
Turnaţi într-o eprubetă 1 – 2 cm3 soluţie de clorură de stibiu(III) şi apoi adăugaţi,
picătură cu picătură, hidroxid de sodiu 2M pînă la formarea precipitatului de hidroxid
de stibiu(III). Acest precipitat se împarte în două părţi, la o parte se adaugă soluţie de
acid clorhidric iar la a doua parte exces soluţie hidroxid de sodiu Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor. Soluţia în care s-a format antimonitul de sodiu se tratează cu soluţie de
nitrat de argint. Ce se formează în urma acestei reacţii? Ce proprietăţi manifestă compuşii
stibiului(III) în această reacţie?

2. Proprietăţile sărurilor de stibiu


a. Hidroliza sărurilor de stibiu(III). Într-o eprubetă se iau 3-5 picături de clorură de
stibiu(III) şi se toarnă apă distilată pînă la formarea precipitatului. Acţionaţi apoi
asupra precipitatului cu acid clorhidric concentrat. Ce se observă? Scrieţi reacţiile
posibile în formele ionică şi moleculară.

30
b. Proprietăţile reducătoare ale sărurilor de stibiu(III). În soluţia acidulată de clorură
de stibiu(III) se adaugă cîteva picături de soliţie de permanganat de potasiu. Ce se
observa? Repetaţi experienţa, luînd soluţie de dicromat de potasiu. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

Bismutul şi combinaţiile lui


1. Obţinerea oxidului de bismut(III).
Introduceţi într-un creuzet de porţelan cîteva cristale de nitrat de bismut(III) şi
încălziţi pînă ce nu se mai observă degajarea produselor gazoase. Notaţi culoarea
oxidului de bismut(III) şi scrieţi ecuaţia reacţiei.

2. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de bismut(III).


Turnaţi într-o eprubetă soluţie de nitrat de bismut(III) şi adăugaţi o soluţie de hidroxid
de sodiu diluată pînă la formarea precipitatului. Împărţiţi acest precipitat în două
eprubete şi turnaţi în una din ele acid clorhidric, iar în cealaltă exces soluţie de
hidroxid de sodiu. Ce observaţi ? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

3. Proprietăţie sărurilor de bismut(III).


a. Hidroliza sărurilor de bismut(III). Turnaţi într-o eprubetă soluţie de nitrat de
bismut(III) şi diluaţi-o cu apă distilată. Ce aţi observat? Cum veţi proceda pentru ca
soluţia să devină iarăşi transparentă? Scrieţi ecuaţiile de hidroliză.
b. Obţinerea si proprietăţile sulfurii de bismut(III). Luaţi în eprubetă puţină soluţie de
clorură de bismut(III) şi treceţi prin ea un curent de sulfură de hidrogen. Separaţi
precipitatul prin decantare, iar apoi adaugaţi o soluţie de sulfură de sodiu. Ce concluze se
poate trage din această experienţă?

31
Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual
1. Obţineţi acidul fosforic reieşind din: a) fosfor, b) fosfat de calciu. Calculaţi masa
fosforului şi ortofosfatului de calciu necesar pentru a obţine 200g de acid
fosforic.
2. La soluţia ce conţine 1 mol de acid fosforic s-a adăugat 1 mol de hidrogenofosfat
de sodiu şi soluţia s-a evaporat. Ce substanţă s-a obţinut?
3. Ce substanţe se vor obţine la interacţiunea acidului azotic concentrat cu sulfura
de arseniu(III)? Scrieţi ecuaţia reacţiei şi o egalaţi.
4. Bismutul se dizolvă bine în acid azotic concentrat dar nu se dizolvă în acid
clorhidric şi sulfuric diluat. De ce?
5. Densitatea după aer a vaporilor unui oxid de fosfor este egală cu 7,6. Partea de
masă a fosforului din oxid este egală cu 56,4%. Deduceţi formula.
6. Ce mediu va avea soluţia de fosfat de sodiu? Explicaţi şi scrieţi ecuaţia de
hidroliză.
7. Calculaţi masa fosforitei ce contine 90 % fosfat de calciu şi a acidului sulfuric
pentru a obtine 1t de superfosfat simplu.
8. Calculaţi pH al solutiei de acid hipofosforos de 0,1 M.
9. Calculaţi volumul soluţiei hidroxidului de potasiu de 1,125 M pentru a neutraliza
produsele obţinute la hidroliza 0,508 g a clorurii de fosfor(V).
10. Oxidul de fosfor(V) obţinut la arderea a 12,39 g de fosfor a fost trecut prin
soluţie NaOH cu volumul 214 cm3 cu partea de masă 23,7 % şi densitatea 1,26
g/cm3. Ce sare se va forma şi care este partea de masa (%) a sării obţinute în
soluţie.
11. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor conform schemei:
As2O3→ As2S3 → (NH4)3AsS4 → As2S5 → H3AsO4 → As2O3
Sb2O3→ Na3[Sb(OH)6] → Sb2S3 → (NH4)3SbS4 → Sb2S3
Bi → Bi(NO3)3 → NaBiO3 → HBiCl4 → BiOCl → Bi2S3 → Bi(OH)3
P4 → P4O10 → (HPO3)4 → H4P2O7 → H3PO4 → H3PO2 → H3P → P4
12. Scrieţi produsele reacţiei şi egalaţi:
MnSO4 + NaBiO3 + HNO3 → HMnO4 + ...;
H3PO2 + KMnO4 + H2SO4 → MnSO4 + ...;
PH3 + KMnO4 + H2SO4 → MnSO4 + ...

32
Lucrare de laborator nr. 6
Carbonul, siliciul, staniul, plumbul şi combinaţiile lor.

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.

1. Poziţia elementelor grupei a IVA în Tabelul Periodic, structura electronică,


stările de oxidare.
2. Enumeraţi factorii care influenţeză asupra capacităţii carbonului de a exista în
trei forme alotropice.
3. Explicaţi comportarea faţă de acizi şi baze a elementelor din grupa IVA .
4. De ce siliciul nu este în stare să formeze un număr mare de compuşi cu
hidrogenul ca şi carbonul?
5. Explicaţi proprietăţile oxidului de carbon(II), conform structurii moleculei
acestei substanţe pe baza teoriilor: legătura de valenţă şi orbitalilor moleculari.
6. Scrieţi ecuaţiile de obţinere a oxizilor de carbon în laborator şi industrie.
7. Caracterizaţi variaţia proprietăţilor oxizilor cu gradul de oxidare +2 la
elementele din grupa a IVA.
8. Comparaţi proprietăţile şi structura oxizilor de carbon(IV) şi de siliciu(IV).
9. Obţinerea şi proprietăţile hidroxizilor elementelor din subgrupa germaniului Ge-
Sn-Pb. Care din ei au mai mult caracter acid şi care caracter bazic?
10. Cum variază proprietăţile de oxidant în seria Ge4+ – Pb4+?
11. Care din compuşii staniului au proprietăţi de reducători şi care din compuşii
plumbului sînt oxidanţi? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor chimice, ce confirmă
proprietăţiile lor

II. Partea experimentală


Carbonul şi combinaţile lui
1. Obţinerea şi proprităţile oxidului de carbon (IV).
Montaţi instalaţia conform desenului din figura 12
a. În balonul lui Würtz se introduc bucăţele de marmură iar în pîlnia de decantare-
acid clorhidric concentrat. Deschideţi robinetul pîlniei şi
acidul clorhidric va reacţiona cu marmura, în urma căruia se
va degaja CO2. Păstraţi vasul cu CO2 pentru experienţa
următoare. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

Fig. 12. Obţinerea


oxidului de carbon(IV) b. Luaţi într-o eprubetă puţină apă distilată şi adăugaţi în ea
2-3 picături soluţie de turnesol. Treceţi prin această soluţie
un curent de dioxid de carbon. Ce se observă? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

33
c. Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie de apă de var şi treceţi prin ea un curent de
oxid de carbon(IV) până la dispariţia precipitatului care apare la început. Împărţiţi
soluţia în două părţi: prima soluţie se încălzeşte pînă la fierbere, iar în a doua se
toarnă apă de var. Ce observaţi? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

2. Hidroliza sărurilor acidului carbonic.


Încercaţi soluţiile carbonatului şi hidrogenocarbonatului de sodiu cu hârtia de
indicator universal. Care este mediul soluţiei acestor săruri. Scrieţi ecuaţiile reacţilor
de hidroliză.

Siliciul şi compuşii lui


1. Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie concentrată de silicat de sodiu (sticlă
solubilă) şi adăugaţi în ea 3 cm3 soluţie de acid clorhidric 1:1, agitând soluţia cu o
baghetă de sticlă. Ce observaţi? Scrieţi ecuaţia reacţiei. Cum se explică formarea
gelului de acid silicic ?

2. Proprietăţile silicaţilor.
a. Într-o eprubetă turnaţi soluţie silicat de sodiu şi adaugaţi cîteva picături
fenolftaleină. Scrieţi ecuaţia hidrolizei silicatului de sodiu. Cum se colorează
indicatorul? De ce?

34
b. Prin soluţie concentrată a silicatului de sodiu se trece un curent de oxid de
carbon(IV) până la formarea precipitatului. Care este compoziţia precipitatului?
Scrieţi ecuaţile reacţiei moleculare şi ionice.

c. Luaţi intr-o eprubetă 2-3 cm3 soluţie concentrată de silicat de sodiu şi adăugaţi
soluţie concentrată de clorură de amoniu. Ce gaz se degajă şi ce se depune sub formă
de gel? Cum se explică acest fenomen? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

d. Turnaţi în 4 eprubete următoarele soluţii: în prima clorură de calciu, în a doua


nitrat de cobalt, în a treia clorură de fier(III) şi în a patra sulfat de cupru. În fiecare
eprubetă adăugaţi cîte 1 cm3 soluţie silicat de sodiu. Notaţi culorile precipitatelor. Ce
prezintă aceste precipitate? Scrieţi ecuaţiile reacţilor respective.

Staniul şi compuşii lui


1. Obţinerea staniului din sărurile lui.
Turnaţi într-o eprubetă soluţia clorurii de staniu(II) şi introduceţi o granulă de zinc şi
peste puţin timp descrieţi fenomenele observate. Scrieţi ecuaţia reacţiei.
35
2. Interacţiunea cu acizi şi baze alcaline.
a. În trei eprubete introduceţi câte o granulă de staniu şi acţionaţi asupra lui cu
următorii acizi: clorhidric, sulfuric şi azotic diluaţi. Urmăriţi decurgerea acestor
reacţii la temperatura camerei şi la încălzire. Dovediţi că în eprubeta cu acid azotic
s-au format ioni de amoniu. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

b. Încercaţi acţiunea acizilor clorhidric şi sulfuric concentraţi asupra staniului la


încălzirea uşoară. Scrieţi ecuaţiile reacţilor

c. Încălziţi într-o capsulă de porţelan o bucăţică de staniu cu 2-3 cm 3 soluţie de acid


azotic concentrat. Observaţi formarea unui precipitat alb (acidul β-stanic). Scrieţi
ecuaţia reacţiei

d. Turnaţi într-o eprubetă 2-3 cm3 soluţie de hidroxid de sodiu şi introduceţi o granulă
de staniu. Încălziţi soluţia? Ce observaţi ? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

3. Obţinerea şi proprităţile hidroxidului de staniu(II)


a. Turnaţi într-o eprubată 1-2 cm3 soluţie de clorură de staniu(II) şi adăugaţi soluţie
de amoniac până la depunerea unui precipitat. Împărţiţi acest precipitat în două
36
eprubete şi adăugaţi în prima eprubetă acid clorhidric, iar în a doua hidroxid de sodiu
până la dizolvarea precipitatului. Explicaţi dizolvarea precipitatului Sn(OH) 2 în exces
de hidroxid de sodiu. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

b. Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie de clorură de staniu (II) şi adăugaţi soluţie
de hidroxid de sodiu concentrat până la dispariţia precipitatului . Apoi adăugaţi puţină
soluţie a sării nitrat de bismut(III). Ce se observă? Scrieţi ecuaţile reacţiilor.

4. Hidroliza sărurilor de staniu(II).


Luaţi într-o eprubetă câteva picături de soluţie concentrată clorură de staniu(II) şi
adăugaţi apă distilată până la formarea unei sări bazice insolubile. Acest precipitat se
tratează apoi cu acid clorhidric concentrat până la dispariţia precipitatului. La
diluarea soluţiei obţinute cu apă distilată, precipitatul va apărea din nou. Explicaţi
acest fenomen şi scrieţi ecuaţia reacţiei în formă moleculară şi ionică.

Plumbul şi compuşii lui


1. Obţinerea plumbului dintr-o sare a lui.
Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie de acetat de plumb (II) şi introduceţi o granulă
de zinc. Ce se observă? Scieţi ecuaţia reaţiei. Care metale ve-ţi mai putea folosi
pentru a substitui plumbul din sărurile lui?

37
2. Interacţiunea plumbului cu acizi şi baze acaline.
a. Încercaţi acţiunea acizilor clorhidric, sulfuric, azotic diluaţi asupra plumbului la
rece şi la o încălzire slabă. În care eprubetă se observă dizolvarea plumbului? Turnaţi
în fiecare eprubetă câte 2-3 picături de iodură de potasiu. Ce se observă? Explicaţi
cele observate. Repetaţi experienţele înlocuind acizii diluaţi cu cei concentraţi. Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor respective.

b. Luaţi într-o eprubetă soluţie concentrată de hidoxid de sodiu. Introduceţi o granulă


de plumb şi încălzăţi. Explicaţi cele observate şi scrieţi ecuaţia reacţiei.

3. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de plumb(II)


Luaţi într-o eprubetă soluţia de nitrat de plumb(II) şi acţionaţi cu soluţie de NaOH,.
Împărţiţi precipitatulformat în două părţi şi stabiliţi comportarea lui faţă de baze
alcaline şi acizi. Ce acizise vor folosi în această experienţă? De ce? Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor efectuate.

38
4. Proprietăţile sărurior de plumb(II)
a. Turnaţi în patru eprubete cîte 1 cm 3 soluţie de nitrat de plumb(II) şi adăugaţi în
prima soluţie clorură de sodiu, în a doua iodură de potasiu, în a treia sulfat de sodiu şi
în a patra cromat de potasiu. Notaţi culorile precipitatelor şi cercetaţi solubilitatea
clorurii şi iodurii de plumb la încălzire. Observaţi formarea cristalelor de iodură de
plumb care se formează după răcirea soluţilor.

III. Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual


1. Calculaţi volumul acetilenei (c.n.) obţinute din 500 kg carbură de calciu ce
conţine 7% impurităţi în reacţie cu apa.
2. La descompunerea 1 t de calcar ce conţine 8% impurităţi, s-a obţinut un gaz cu
volumul 120 m3 (c.n.). Calculaţi randamentul reacţiei.
3. Solubilitatea oxidului de carbon(IV) în apă la 20 C constituie 0,88 volume de
gaz la 1 volum de apă. Calculaţi partea de masă (%) a acidului carbonic din
soluţie.
4. La neutralizarea unei soluţii de carbonat şi hidrogenocarbonat de sodiu s-au
consumat 40 cm3 soluţie de NaOH cu concentraţiea 1 M. După evaporarea
soluţiei s-a format 16,09 g de Na 2CO3·10H2O. Calculaţi partea de masă (%) a
carbonatului şi hidrogenocarbonatului de sodiu din soluţie.
5. La interacţiunea acidului clorhidric cu un amestec de carbonat de calciu şi var
ars cu masa 58 g s-a degajat un gaz cu volumul 6,51 l (c.n.). Determinaţi partea
de masă (%) a componenţilor din amestec şi volumul soluţiei HCl de 1,2 M care
s-a cheltuit în reacţie.
6. La dizolvarea 1 g de calcar în acid clorhidric s-a degajat un gaz cu volumul
150 cm3 la 23 C şi presiunea 10 kPa. Calculaţi partea de masă (%) a CaCO3 din
calcar.
7. Calculaţi volumul CO2 (c.n.) ce se va obţine din 124 g de marmură, unde CaCO 3
alcătuieşte 89,6% . Ce volum soluţie HCl cu partea de masă 20% se v-a cheltui
pentru reacţie?
8. Scrieţi ecuaţia reacţiei de interacţiune a nisipului cu acid fluorhidric şi cu
hidroxidul de sodiu.
9. Ce compoziţie are sticla obişnuită? Determinaţi masa componenţilor din materie
primă necesară pentru a obţine 100 kg de sticlă pentru geam (Na2O·CaO·6SoO2).

39
10. Cum se comportă Ge, Sn, Pb faţă de aer, apă, acizi şi baze alcaline? Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor posibile.
11. Calculaţi volumul gazelor (c.n.) ce se degajă la descompunerea 100 g de
Pb(NO3)2.
12. Scrieţi produsele reacţilor şi egalaţi:
Bi(NO3)3 +Na2[Sn(OH)4]+NaOH →
Pb(CH3COO)2+Cl2+KOH →
PbS + H2O2 →
PbO2+KCrO2 +KOH →
MnCl2+PbO2+H2SO4 →
13. Scrieţi transformările după schema :

14. Calculaţi volumul soluţiei HNO3 cu partea de masă 20%, necesar pentru a
dizolva 100 g de aliaj ce conţine 70% staniu şi 30% plumb.

40
Lucrare de laborator 7
Borul, aluminiul şi compuşii lor

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.


1. Amplasarea elementelor din grupa a IIIA în Tabelul Periodic, structura
electronică, stările de oxidare.
2. Numiţi compuşii naturali din care se obţin borul şi aluminiul. Ce procese
chimice şi electrochimice se folosesc?
3. Cum variază razele atomilor şi potenţialele de ionizare ale elementelor din grupa
a IIIA?
4. Explicaţi schimbarea bruscă a proprietăţilor aluminiului faţă de cele ale borului.
5. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de interacţiune a acizilor şi bazelor cu elementele din
grupa IIIA.
6. Propuneţi metode de obţinere a tetrahidruroboratului de sodiu, diboranului,
oxidului de bor şi acizilor borici şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
7. Explicaţi amfoteritatea hidroxidului de aluminiu şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
8. Scrieţi ecuaţia reacţiei de obţinere a sulfatului de aluminiu din compusul
Na3[Al(OH)6].
9. Prin ce se deosebesc reacţiile dintre AlCl3 şi BCl3 cu apa?
10. Examinaţi care din Ga2O3, In2O3 şi Tl2O3 este oxidant mai puternic?
11. Explicaţi varianta tăriei bazelor şi proprietăţile lor în seria
Ga(OH)3→In(OH)3→Tl(OH)3.
12. Comparaţi proprietăţile compuşilor taliului(I) şi taliului(III).

II. Partea experimentală.


Borul şi compuşii lui.
1. Proprietaţile acidului boric
a. Încălziţi pe o placă metalică puţin acid boric. Ce substanţe se formează la
calcinarea acidului boric? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

b. Dizolvaţi într-o eprubetă cristale de acid boric şi cercetaţi mediul ei cu hîrtia de


turnesol sau cu hirtie de indicator universal.Ce concluzii puteţi trage despre tăria
acidului?

41
c. La o soluţie de acid boric adăugaţi soluţie de hidroxid de sodiu. Scrieţi ecuaţia
reacţiei.

2. Proprietăţile sărurilor acidului boric


a. Încercaţi soluţia tetraboraxului de sodiu cu hîrtie de indicator universal. Indicaţi
mediul soluţiei tetraboraxului de sodiu, avînd în vedere că în urma acestei reacţii se
formează acidul boric şi metaboratul de sodiu.

Aluminiul şi combinaţiile lui.


1. Proprietaţile aluminiului
a. Interacţiunea aluminiului cu acizii. În şase eprubete introduceţi cîte o bucaţică de
aluminiu şi examinaţi comportarea lui cu acizii clorhidric, sulfuric şi azotic diluaţi şi
concentraţi la rece şi la încălzire. Ce se observă? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

b. Interacţiunea aluminiului cu bazele alcaline. Introduceţi într-o eprubetă o bucaţică


de aluminiu şi adăugaţi 2-3 cm3 soluţie concentrată de hidroxid de sodiu şi încălziţi
puţin eprubeta. Ce se observă? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

42
2. Obţinerea şi proprietaţile hidroxidului de aluminiu.
Turnaţi intr-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie de sulfat de aluminiu şi acţionaţi asupra ei cu
soluţie de amoniac pînă la sedimentarea ionilor de aluminiu. Împărţiţi precipitatul în
două părţi şi cercetaţi comportarea lui faţă de acizi şi hidroxid de sodiu luat în exces.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

3. Hidroliza sărurilor de aluminiu


a. Încercaţi soluţia sulfat de aluminiu cu hîrtie de indicator universal şi determinaţi
mediul soluţiei. Indicaţi pH-ul soluţiei. Scrieţi ecuaţiile reacţiei de hidroliză în
formele moleculară şi ionică.

b. Turnaţi în două eprubete o soluţie de sulfat de aluminiu şi adăugaţi în prima


eprubetă soluţie de carbonat de sodiu, iar în a doua soluţie de sulfură de sodiu.
Consultaţi tabelul solubilităţii sărurilor şi indicaţi ce substanţe se formează în urma
acestor reacţii? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

III. Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual


1. De ce pentru sedimentarea hidroxidului de alumniu se foloseşte nu baze alcaline,
ci apă amoniacală (NH3.H2O). Scrieţi ecuaţia reacţiei.
2. Scrieţi produşii de reacţie şi egalaţi ecuaţiile:
AlCl3+NH3+H2O→;
AlCl3+Na2CO3+H2O→;
AlCl3+(NH4)2S+ H2O→;

43
3. Cum se poate de separat oxidul de aluminiu de la oxidul de fier(III)?
4. Calculaţi masa aluminiului ce se cheltuie la obţinerea a 1 g de crom prin metoda
aluminotermiei.
5. Se amestecă soluţiile ce conţin cîte 0,42 mol de nitrat de aluminiu şi hidroxid de
bariu. Soluţia obţinută s-a evaporat, iar rezidiul s-a călit la t – 1000 ºC. Ce
substanţă s-a obţinut şi care este masa ei?
6. Efectuaţi transformările:

7. Se dă un amestec de oxid de aluminiu şi aluminiu cu masa 9 g, care s-a dizolvat în


soluţie de hidroxid de sodiu cu partea de masă 40% şi densitatea 1,26 g/cm 3. În
rezultatul reacţiei s-a degajat 2,24 l gaz (c.n). Calculaţi partea de masă (%) a
oxidului de aluminiu şi volumul soluţiei de NaOH.
8. Calculaţi masa sării obţinute la interacţiunea a 20 g acid boric şi soluţiei KOH cu
volumul 200 cm3 cu partea de masă 40% şi densitatea 1,3 g/cm3.

44
Lucrare de laborator nr. 8
Metalele alcaline, magneziul şi metalele alcalino-pămîntoase

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.


Metalele grupei II A (metale alcalino-pământoase).
1. Amplasarea metalelor grupei IIA în Tabelul Periodic, structura electronică, starea
de oxidare.
2. Prin ce se deosebesc beriliul şi compuşii lui de celelalte elemente din grupa a
II A? Care proprietăţi ale beriliului amintesc proprietăţile aluminiului?
3. Cum pot fi obţinuţi oxizii şi hidroxizii metalelor alcalino-pămîntoase? Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor.
4. Cum se schimbă proprietăţile hidroxizilor în seria Be(OH)2→Ba(OH)2?
5. De ce magneziul aprins nu poate fi stins cu apă? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor
respective.
6. Cum influenţează asupra solubilităţii hidroxidului de magneziu clorura de
amoniu? Daţi explicaţii.
7. Cum variază solubilitatea în apă a carbonaţilor, sulfaţilor, cromaţilor şi oxalaţilor
metalelor alcalino-pămîntoase?
8. Se va forma carbonat de bariu sau nu, dacă vom trece un curent de CO 2 prin
soluţia de nitrat sau clorura de bariu?
9. Prezenţa căror ioni în soluţie cauzează duritatea apei? Ce metode de dedurizare
cunoaşteţi?
10. Dioxidul de carbon în laborator se obţine în urma reacţiei dintre marmură şi acid
clorhidric. Putem oare înlocui acidul clorhidric cu acid sulfuric? Explicaţi.
11. Cum se colorează flacăra în prezenţa sărurilor de calciu, stronţiu şi bariu?

II. Partea experimentală


Magneziul şi metalele alcalino-pămîntoase
A. Magneziul şi compuşii lui
1. Proprietăţile magneziului
a) Interacţiunea magneziului cu apa. Introduceţi praf de magneziu, într-o eprubetă cu
apă distilată. Observaţi dacă are loc vreo reacţie chimică. Apoi fixaţi eprubetă pe un
cleştar şi încălziţi-o uşor la spirtieră. Ce se observă? După răcirea eprubetei, adăugaţi
2-3 picături de fenoftaleina şi observaţi culoarea soluţiei. Scrieţi ecuaţia reacţiei şi notaţi în ce
condiţii se desfăşoară.

b) Interacţiunea magneziului cu acizii. Luaţi în trei eprubete cantităţi mici praf de


magneziu şi adăugaţi soluţii de acizi clorhidric, sulfuric şi azotic. Urmăriţi
interacţiunea magneziului cu acizii diluaţi. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor. Indicaţi poziţia
magneziului în seria potenţialelor standard de electrod.

45
2. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de magneziu
Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie clorură de magneziu şi acţionaţi cu soluţia
hidroxidului NaOH. Împărţiţi precipitatul obţinut în trei eprubete. Studiaţi acţiunea acizilor,
bazelor şi a clorurii de amoniu asupra acestui precipitat. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

3. Sărurile de magneziu
a. Proprietăţile hidroxocarbonatului de magneziu.
Adăugaţi în soluţia sulfatului de magneziu soluţia carbonatului de sodiu pînă la
formarea unui precipitat abundent. Însemnaţi culoarea precipitatului şi adăugaţi
soluţie concentrată de clorură de amoniu şi observaţi schimbările ce au loc. Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor moleculare şi ionice.

b. Încercaţi soluţia de clorură de magneziu cu hîrtia de indicator universal. Notaţi


pH-ul soluţiei şi scrieţi ecuaţia reacţiei de hidroliză.

B. Metalele alcalino-pămîntoase şi compuşii lor

46
l. Proprietăţile reducătoare ale calciului
Într-o eprubetă cu 2-3 cm3 de apă distilată se introduce o bucăţică mică de calciu
metalic. De ce se tulbură apa? Ce gaz se degajă în urma recţiei? Adăugaţi în eprubetă
2-3 picături de fenoftaleina şi notaţi mediul soluţiei. Scrieţi ecuaţia reacţiei. Vor fi
oare schimbări în mersul reacţiei, dacă vom înlocui calciul cu stronţiul sau bariul?

2. Obţinerea hidroxizilor metaleleor alalino-pâmîntoase


a. Introduceţi într-o eprubetă o bucăţică de var nestins şi adăugaţi 1-2 cm 3 de apă
distilată. Filtraţi suspensia obţinută şi cercetaţi filtratul cu hî rtie de turnesol sau de
indicator universal. Care este mediul soluţiei? Treceţi prin soluţia obţinută un curent slab de dioxid
de carbon pînă la terminarea reacţiei. Ce se va observa, dacă vom continua să trecem dioxid de
carbon şi după apariţia precipitatului? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

b. Luaţi în trei eprubete soluţiile clorurilor de calciu, stronţiu şi bariu şi adăugaţi în


fiecare din ele soluţie de hidroxid de sodiu. Comparaţi volumele precipitatelor
obţinute şi trageţi concluzia despre solubilitatea hidroxizilor acestor metale. Repetaţi
experienţa înlocuind soluţia de hidroxid de sodiu cu soluţie de hidroxid de amoniu de
aceeaşi concentraţie. Comparaţi rezultatele acestor două experienţe şi trageţi
concluziile necesare. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor moleculare şi ionice.

3. Sărurile metalelor alcalino-pămîntoase

47
a. Obţinerea carbonaţilor. Luaţi în trei eprubete soluţiile clorură de calciu, clorură de
stronţiu şi clorură de bariu şi în fiecare eprubetă turnaţi câte 1-2 cm 3 soluţie carbonat de
sodiu. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor ionice. Comparaţi produsele de solubilitate ale sărurilor obţinute.
Cum se comportă carbonaţii faţă de acizii minerali?

b. Obţinerea sulfaţilor. Acţionaţi asupra clorurilor de calciu, stronţiu şi bariu cu


soluţie diluată de acid sulfuric sau de sulfat de sodiu. Notaţi culoarea precipitatelor şi
scrieţi ecuaţiile reacţiilor ionice. Cercetaţi solubilitatea acestor precipitate în soluţiile diluate de
acizi clorhidric şi azotic.

c. Oxalatul de calciu. Turnaţi într-o eprubetă soluţia clorurii de calciu şi adăugaţi


soluţie de oxalat de amoniu sau potasiu. Ce se observă? împărţiţi precipitatul obţinut
în două eprubete şi acţionaţi asupra lui cu acizii acetic şi clorhidric. Explicaţi
rezultatele obţinute, comparând între ele gradele de disociere ale acizilor clorhidric,
oxalic şi acetic.Scrieti ecuatiile rectiilor.

4. Colorarea flăcării cu sărurile de calciu, stonţiu şi bariu


O sârmuliţă de crom-nichel cu capătul îndoit sub formă de cerc se spală în prealabil cu
apă, acid clorhidric, după care se calcinează la flacăra spirtierei până când aceasta
devine aproape incoloră. În caz contrar, spălarea şi calcinarea se repetă şi apoi ţineţi-o
puţin în soluţiile sărurilor de calciu, stronţiu şi bariu după care rînd pe rînd introduceţi-
o în flacăra incoloră. După fiecare experienţă sârmuliţa se curăţă cu apă şi acid şi se
căleşte la flacăra spirtierei. Cum colorează flacăra sărurile de calciu, stronţiu şi bariu?

48
Metalele grupei I A (metalele alcaline)
1. Amplasarea metalelor alcaline în Tabelul Periodic, structura electronică, starea
de oxidare.
2. Cum se acordă valorile potenţialelor de ionizare ale metalelor alcaline cu
potenţialele lor standard de electrod? Faceţi comparaţie şi explicaţi.
3. Ce produse se obţin la interacţiunea metalelor alcaline cu oxigenul, apa, acizii şi
hidrogenul? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
4. Cum pot fi obţinuţi oxizii de litiu, sodiu şi potasiu?
5. Ce asemănări există între litiu şi magneziu şi care este cauza acestei asemănări?
6. Cum se schimbă solubilitatea şi tăria hidroxizilor de la litiu spre cesiu?
7. Arătaţi trei metode de obţinere a carbonatului de sodiu din sulfat de sodiu. Cum
se obţine în industrie carbonatul de sodiu din clorura de sodiu?
8. Ce reacţii de identificare a ionilor de sodiu şi potasiu cunoaşteţi? Cum se
colorează flacăra în prezenţa sărurilor de litiu, sodiu şi potasiu?
9. Cum se schimbă solubilitatea fluorurilor, carbonaţilor, percloraţilor şi
hexacloroplatinaţilor de la litiu spre cesiu?

II. Partea experimentală


Metalele alcaline şi compuşii lor
Atenţie. Reţine!
În lucru cu metale alcaline trebuie respectate următoarele reguli:
1. Se vor feri metalele alcaline de apă.
2. Metalele se scot din vasul în care se păstrează cu penseta şi se pun pe o hîrtie de
filtru pentru a fi eliberate de petrolul lampant.
3. Pentru experienţe se taie bucăţile de metal nu mai mari decît un bob de mazăre.
4. Resturile de metal împreună cu borcanul în care se păstrează sînt reîntoarse
laborantului.

Experienţele se efectuează sub nişă!

1. Arderea sodiului în aer.


Scoateţi cu penseta o bucăţică de sodiu metalic şi puneţi-o pe o hârtie de filtru.
Înlăturaţi cu ajutorul hârtiei de filtru excesul de petrol lampant, tăiaţi o bucăţică de
sodiu (nu mai mare decât un bob de mazăre) şi puneţi-o într-un creuzet de porţelan.
Creuzetul se instalează pe un inel sau pe un trepied cu ajutorul unui triunghi de
calcinare şi apoi se încălzeşte cu precauţie la flacăra mică a spirtierei până la
aprinderea sodiului. Imediat după aceasta spirtiera este înlăturată. În timpul încălzirii
geamul nişei se închide.
Stabiliţi că în rezultatul reacţiei s-a obţinut peroxidul de sodiu. Pentru aceasta adăugaţi
în creuzet puţină apă, 2-3 picături soluţie iodură de potasiu şi acid sulfuric diluat. Cum
se colorează soluţia? Dacă schimbarea culorii soluţiei nu este vizibilă, atunci mai
49
adăugaţi în ea câteva picături de soluţie de amidon format la arderea sodiului în aer.
Scrieţi ecuaţia reacţiei dintre această substanţă şi iodura de potasiu în mediu acid.

2. Reacţia metalelor alcaline cu apa


Se taie o bucăţică mică de sodiu pe o hârtie de filtru, se înlătură excesul de petrol
lampant şi apoi metalul se aruncă într-un cristalizator cu apă. Imediat după aceasta
nişa se închide şi se observă mersul reacţiei. Mediul soluţiei se determină cu câteva
picături de fenolftaleină.
Se poate repeta experienţa înlocuind sodiul cu litiu şi apoi cu potasiu. Comparaţi activitatea chimică
a acestor metale. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor efectuate.

3. Colorarea flăcării în prezenţa sărurilor metalelor alcaline


Calcinaţi la spirtieră o sârmuliţă de crom-nichel şi apoi ţineţi-o puţin în soluţiile
sărurilor de litiu, sodiu sau potasiu şi apoi introduceţi-o la flacăra incoloră. În funcţie
de natura cationului, flacăra se colorează diferit. După fiecare experienţă, sîrmuliţa se
curăţă cu apă şi acid şi se căleşte la flacăra spirtierei. Din practică, este mai comod a
studia la început sărurile de potasiu, fiindcă ele colorează mai puţin intensiv flacăra
spirtierei. Notaţi cum se colorează flacăra fiecărui cation de litiu, sodiu şi potasiu.

III. Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual


1. Calculaţi partea de masă (%) a hidroxidului de sodiu din soluţia obţinută la
dizolvarea a 2,3 g de sodiu in 250 cm3 de apă.
2. Amalgama de sodiu cu masa de 120 g s-a dizolvat în apă şi s-a degajat un gaz
cu volumul 33,6 l (c.n.) (Amalgama este un aliaj de sodiu dizolvat în mercur).
Calculaţi partea de masă(%) a sodiului din amalgamă. .

50
3. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de ardere ale metalelor alcaline (litiu, sodiu, potasiu,
rubidiu şi cesiu).
4. Determinaţi volumul CO2 (c.n.), ce se poate absorbi de 1 kg de peroxid de sodiu.
Ce gaz se degajă şi care este volumul lui. (Rs: V(CO2)=0,28 m3; V(O2)=0,14 m3).
5. Ce volum de hidrogen (c.n.) se obţine la hidroliza 0,5 kg hidrură de litiu.).
6. Soda Na2CO3 poate fi obţinută la reducerea sulfatului de sodiu cu cărbune în
prezenţa carbonatului de calciu. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
7. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor, ce confirmă proprietăţile amfotere ale oxidului şi
hidroxidului de beriliu.
8. Oxidul de beriliu cu masa 20 g s-a călit într-un caz cu oxidul de siliciu şi în al
doilea caz cu oxidul de sodiu. Ce săruri s-au obţinut în fiecare caz şi care este
masa lor..
9. Calculaţi volumul soluţiei H2SO4 de 2M, necesar pentru a neutraliza o soluţie
saturată de hidroxid de calciu cu masa 500 g. Solubilitatea hidroxidului de calciu
constituie 2,3·l0-2 mol/l.
10. Determinaţi masa calcarului necesar pentru obţinerea 1 t de var ars, dacă gradul
de descompunere al calcarului constituie 82%..
11. Un amestec de carbonat de magneziu şi bariu cu masa 25 g s-a călit. După călire
masa rezidiului alcătuia 19 g. Determinaţi partea de masă a componenţilor din
amestec.
12. Efectuaţi transformările:

.
13. Efectuaţi transformările:

51
Lucrare de laborator nr. 9
Metalele din grupa IB
Compuşi cuprului(II) şi argintului(I)
Metalele din grupa a IIB
Compuşii zincului, cadmiului şi mercurului.

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.

1. Metalele grupei IB subgrupa cuprului. Amplasarea metalelor din grupa IB (Cu,


Ag, Au) în Tabelul Periodic, structura electronică, stările de oxidare.
2. Starea naturală a metalelor grupei IB şi metodele de obţinere în industrie.
3. Explicaţi de ce temperaturile de topire ale metalelor grupei cuprului (Cu, Ag,
Au) sunt mai înalte decât cele ale metalelor alcaline (grupa I A).
4. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de interacţiune ale metalelor Cu, Ag, Au cu acizi şi
amestecuri de acizi.
5. Comparaţi stabilitatea oxizilor şi hidroxizilor de cupru(I), argint(I), aur(I).
6. Obţineţi hidroxidul de cupru(II) şi indicaţi proprietăţile în reacţie cu acizii,
bazele alcaline concentrate şi cu soluţia de amoniac. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
7. Nominalizaţi reacţiile de identificare ale ionului de Cu 2+ şi ionului de Ag+ prin
scrierea ecuaţiilor reacţiilor respective.
8. Unde se folosesc halogenurile de argint. Ce substanţe se aplică la developarea şi
fixarea peliculelor de fotografiat.

II. Partea experimentală


Metalele grupei IB. Subgrupa cuprului.
A. Cuprul şi compusii lui.
1. Obţinerea cuprului din sărurile lui.
Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie sulfat de cupru(II) şi introduceţi o placa de
fier. Observaţi schimbarea culorii soluţiei şi depunerea cuprului pe suprafaţa fierului.
Scrieţi ecuaţia reacţiei moleculare şi ionice.

Experimentele se efectuează sub nişă.


2. Interactiunea cuprului cu acizii diluaţi si concentraţi.
Introduceti într-un şir de eprubete sîrmuliţe de cupru şi încercaţi acţiunea acizilor
clorhidric, sulfuric şi azotic (diluaţi şi concentraţi) asupra cuprului la rece şi la
încălzire. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.

52
3. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de cupru(II).
a. Turnaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie sulfat de cupru(II) şi adăugaţi soluţie de hidroxid de
sodiu. Notaţi culoarea precipitatului. Încălziţi cu atenţie eprubeta şi observaţi ce shimbări au loc în
timpul încălzirii. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor moleculare şi ionice.

b. Turnaţi în trei eprubete cîte 1-2 cm 3 soluţie sulfat de cupru(II) şi adăugaţi în fiecare
cîte 1-2 cm3 soluţie hidroxid de sodiu şi mai adăugaţi în prima acid clohidric, în a
doua soluţie hidroxid de sodiu concentrată , iar în a treia soluţie concentrată de amoniac.
Explicaţi schimbările observate. Indicaţi formula compusului complex de cupru(II) cu amoniacul şi
scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

4. Hidroliza sărurilor de cupru(II).


a. La soluţia sulfat de cupru(II) introduceţi hîrtie de indicator universal. Indicaţi
mediul soluţiei (pH-ul). Scrieţi ecuaţia reacţiei de hidroliză a ionului Cu2+.

53
b. Într-o eprubetă cu soluţie sulfat de cupru(II) adăugaţi soluţie de carbonat de sodiu. Ce se
observă? Ce gaz se degajă din soluţie? Explicaţi acest fenomen consultînd Tabelul solubilităţii
sărurilor şi scrieţi ecuaţia reacţiei de hidroliză completă.

5. Obţinerea sulfurii de cupru(II).


Într-o eprubetă cu soluţie sulfat de cupru(II) adăugaţi soluţia de sulfură de hidrogen.
Notaţi culoarea precipitatului. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

B. Argintul şi compuşii lui.


1. Obţinerea oxidului de argint(I).
Luaţi într-o eprubetă soluţie nitrat de argint şi adăugaţi soluţie de hidroxid de sodiu.
Care este compoziţia precipitatului obtinut? Trataţi acest preciptat cu soluţie
concentrată de amoniac şi observaţi dizolvarea lui. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor. Indicaţi
formula compusului complex de argint.

2. Obţinerea halogenurilor de argint.


În trei eprubete introduceţi soluţie nitrat de argint şi adăugaţi în prima eprubetă
soluţie de clorură de sodiu, în a doua – bromură de potasiu şi în a treia – iodură de
potasiu. Notaţi culoarea precipitatelor. Studiaţi acţiunea luminii, soluţiei de amoniac
şi tiosulfatului de sodiu asupra lor. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

54
3. Obţinerea sulfurii de argint.
Turnaţi într-o eprubetă nitrat de argint şi treceţi prin soluţie un curent de sulfură de
hidrogen. Notaţi culoarea precipitatului şi trataţi-l cu acid azotic. Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor.

Metalele grupei a IIB. Subgrupa zincului.


1. Amplasarea metalelor grupei a IIB (Zn, Cd, Hg) în Tabelul Periodic, structura
electronică şi stările de oxidare în compuşii lor.
2. Starea naturală a metalelor din grupa IIB şi metode de obţinere în industrie.
3. Comparaţi activitatea metalelor Zn, Cd, Hg, folosind potenţialele standard de
electrod şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor de interacţiune ale metalelor Zn, Cd şi Hg
cu acizii clorhidric, sulfuric, azotic diluaţi şi concentraţi şi cu bazele alcaline
concentrate.
4. Caracterizaţi proprietăţile oxizilor şi hidroxizilor de zinс, cadmiu şi mercur(II) în
reacţie cu acizii, bazele alcaline şi soluţie de amoniac. Screiţi ecuaţiile reacţiilor.
5. Care din hidroxizii Zn(OH)2 şi [Zn(NH3)4](OH)2 posedă proprietăţi bazice mai
tari? De ce?
6. Comparaţi proprietăţile compuşilor de mercur(I) şi mercur(II).
7. Indicaţi metode de obţinere a sulfurilor de zinc, cadmiu, mercur şi nominalizaţi
culoarea

II. Partea experimentală


Metalele grupei a IIB. Subgrupa zincului.
Zincul şi compuşii lui.
1. Interacţiunea zincului cu acizii şi bazele.
a. Introduceti în trei eprubete cîte o granulă de zinc şi adăugaţi în prima acid
clorhidric, în a doua acid sulfuric şi în a treia acid azotic diluat. Dacă reacţiile decurg
lent atunci încălziţi puţin eprubetele respective. Dovediţi că în eprubeta în care a
reacţionat zincul cu acidul azotic diluat s-a format o sare de amoniu. Repetaţi
experienţele, înlocuind acizii diluaţi cu acizii concentraţi. Explicaţi cele observate şi
scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

55
b. Introduceţi într-o eprubetă o granulă de zinc şi adăugaţi 1-2 cm 3 hidroxid de sodiu
concentrat şi încălziţi-o la flacără mică. Dovediţi că gazul degajat este hidrogen.
Scrieţi ecuaţia reacţiei.

2. Obţinerea şi proprietătile oxidului de zinc.


Într-o eprubetă introduceţi 2-3 cm3 soluţie sulfat de zinc şi adăugaţi cîte o picătură
soluţie hidroxid de sodiu pînă la formarea precipitatului. Notaţi culoarea
precipitatului şi cercetaţi comportarea lui faţă de acizi, baze alcaline şi amoniac.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor moleculare şi ionice.

3. Hidroliza sărurilor de zinc.


a. Luaţi într-o eprubetă soluţie de sulfat de zinc şi introduceţi o hîrtie de indicator
universal. Notaţi mediul soluţiei (pH-ul). Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b. La soluţia sulfatului de zinc adăugaţi soluţia carbonat de sodiu. În urma reacţiei se


formează precipitatul carbonatului bazic de zinc. Încălziţi eprubeta şi observaţi
degajarea gazului oxid de carbon(IV). Scrieţi ecuaţia reacţiei.

4. Obţinerea sulfurii de zinc.


Luaţi într-o eprubetă soluţie de sulfat de zinc şi adăugaţi soluţie de sulfură de sodiu.
Notaţi culoarea precipitatului şi scrieţi ecuaţia reacţiei.

56
Cadmiul şi compuşii lui.
1. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de cadmiu.
La soluţia clorură de cadmiu adăugaţi soluţie hidroxid de sodiu. Notaţi culoarea
precipitatului format. Cercetaţi acţiunea acidului clorhidric diluat, a hidroxidului de
sodiu şi a soluţiei de amonia concentrate asupra hidroxidului de cadmiu. Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor moleculare şi ionice.

2. Hidroliza sărurilor de cadmiu.


La soluţia clorură de cadmiu introduceţi o hîrtie roşie şi albastră de turnesol. Explicaţi
cele observate şi scrieţi ecuaţia reacţiei de hidroliză.

3. Obţinerea şi proprietăţile sulfurii de cadmiu.


Turnaţi într-o eprubetă soluţie sulfat de cadmiu şi adăugaţi soluţie sulfură de
hidrogen. Notaţi culoarea precipitatului. Examinaţi acţiunea acidului clorhidric
asupra precipitatului. Ce observaţi? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

57
Mercurul şi compuşii lui.
Atenţie! Reţine!
La efectuarea experieţelor cu compuşii mercurului respectaţi următoarele reguli:
1. Experienţele cu mercur se efectueaza sub nişă;
2. Resturile de mercur şi a compuşilor mercurului se toarnă în vase speciale şi se
întorc laborantului;
3. Dacă mercurul este vărsat din întîmplare, locul unde s-a risipit mercurul trebuie sa
fie presărat cu floare de sulf;
4. Se interzice a vărsa mercurul şi compuşii lui în lavoar.
5. După efectuarea experienţelor cu mercur spălaţi mîinile cu săpun.

1. Substituirea mercurului din sarurile lui.(Experienţă în comun)


Curătaţi o monedă de cupru cu acid azotic diluat iar apoi spălaţi moneda cu apă
distilată. Plasaţi moneda de cupru într-o capsulă cu nitrat de mercur(II). Peste 2-3 min
scoateţi cu ajutorul unei pensete moneda din soluţie şi observaţi depunerea pe
supafaţa ei a unui strat subţire de mercur. Consultaţi tabelul potenţialelor de electrod
ale metalelor şi stabiliţi activitatea chimică a mercurului. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

2. Proprietăţile nitratratului de mercur(I).


Turnaţi soluţie nitrat de mercur(I) în patru eprubete: în prima adăugaţi soluţie de
hidroxid de sodiu, în a doua soluţie saturată de clorură de sodiu, în a treia soluţie
clorură de staniu(II) şi în a patra soluţie sulfură de sodiu. Explicaţi rezultatele
experienţelor şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor. Reţineţi că ionul de mercur(I) are tendinţa
de a disproporţionaliza.

3. Obţinerea oxidului de mercur(II).


În soluţia nitrat de mercur(II) adăugaţi soluţia hidroxid de sodiu. Care este compoziţia
precipitatului? Împărţiţi-l în două eprubete şi cercetaţi solubilitatea lui în exces de
bază şi acid azotic. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

58
4. Obţinerea iodurilor de mercur.
Luaţi în două eprubete şi turnaţi în prima soluţie nitrat de mercur(I) şi în a doua
soluţie nitrat de mercur(II). Adăugaţi în aceste eprubete soluţia iodură de potasiu.
Notaţi culorile precipitatelor şi mai adăugaţi exces soluţie iodură de potasiu. Scrieţi
ecuaţiile reacţiilor, dacă se ştie că în exces de iodură de potasiu în ambele cazuri se
formează compusul complex K2[HgI4].

III. Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual


1. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de interacţiune:
a. Cu +HNO3(c) şi Cu + H2SO4(c)-
b. Ag+ HNO3(c) .
c. Au cu amestec de acid azotic şi acid clorhidric.
2. Calculaţi volumul soluţiei HNO3 cu partea de masă 80%, necesar pentru a
dizolva 20 g de aliaj ce conţine 45% Cu şi 55% Ag.
3. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor :

59
4. Ce volum de amoniac (c.n.) se va degaja la interacţiunea a 5,2 g de zinc cu
soluţia HNO3 cu partea de masă 8 %. Calculaţi volumul soluţiei de HNO 3 cu
concentraţia de 2M, folosit pentru reacţie.
5. Ce volum de aer se cheltuie la obţinerea a 260 kg de zinc din 1 t minereu blenda
de zinc? Calculaţi partea de masa a ZnS din minereu.
6. De ce AgCl nu se dizolvă în apă dar se dizolvă în soluţia de amoniac?
7. Ce volum soluţiei de HNO3 cu partea de masă 63% se va consumas la
dizolvarea a 20 g de mercur?
8. De ce hidroxidul de zinc se dizolvă cum în exces de bază alcalină aşa şi în
soluţie de amoniac?
9. Ce mediu va avea soluţiile clorură de zinc, clorură de cadmiu, nitrat de
mercur(II)?
10. Scrieţi ecuatiile ce demonstează proprietăţile amfotere ale oxidului şi
hidroxidului de zinc.
11. Scrieţi formulele ionilor complecşi: Ag+ ,Cu+, Au+, Au3+, Cd2+, Zn2+, Hg2+, cu
liganzii NH3, CN-, S2O32  , H2O.

60
Lucrare de laborator nr.10
Cromul şi compuşii lui

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrarea practică.


Metalele grupei VIB
1. Amplasarea metalelor grupei VIB în Tabelul Periodic, structura electronică şi
gradul de oxidare în compuşii lor.
2. Starea naturală a cromului, molibdenului şi wolframului, obţinerea lor în
industrie.
3. Examinaţi cum se dizolvă cromul, molibdenul şi wolframul în acizi şi baze.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective.
4. Caracterizaţi proprietăţile oxizilor de crom: CrO, Cr2O3, CrO3.
5. Cum variază stabilitatea, proprietăţile acido-bazice şi proprietăţile redox ale
hidroxizilor cromului conform schemei:
Cr(OH)2 →Cr(OH)3 → H2CrO4?
6. În ce mediu sunt stabili cromaţii şi dicromaţii?
7. Cum variază proprietăţile oxidante ale compuşilor cu gradul de oxidare (+6) de
la crom spre wolfram? Cum explicaţi dacă adăugaţi soluţia clorurii de bariu la
soluţiile de cromat sau dicromat se obţine acelaşi precipitat?
8. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de interacţiune a cromatului de potasiu cu acizii HCl şi
H2SO4 concentrat.
9. Cum vom obţine din oxidul de crom(III): a) cromit de potasiu; b) cromat de
potasiu? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
10. Propuneţi metode de obţinere a oxidului şi hidroxidului de crom(III) şi indicaţi
proprietăţile amfotere. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor

Partea experimentală
Compuşii cromului(II).
1. Obţinerea şi proprietăţile clorurii de crom(II).
Într-o eprubetă introduceţi 2-3 granule de zinc, 2-3 cm 3 soluţie clorură de crom(III) cu
acid clorhidric concentrat şi 0,5 ml de benzen. Acoperiţi eprubeta cu un dop prin care trece tubul de
evacuare a gazelor, iar capătul tubului îl introduceţi în vasul cu apă. Observaţi schimbarea culorii
soluţiei în albastru şi scrieţi ecuaţia reacţiei.

Compuşii cromului (III).


1. Obţinerea şi proprietăţile oxidului de crom(III).
a. Introduceţi într-o capsulă puţin dicromat de amoniu şi fixaţi-o pe un stativ. Încălziţi
stratul de sus al sării cu un chibrit şi urmăriţi desfăşurarea recţiei. Scrieţi ecuaţia
reacţiei de oxido-reducere. Păstraţi oxidul de crom(III) pentru experienţele următoare.

61
b. În trei eprubete introduceţi oxidul de crom(III),obţinut în experienţa 1 şi cercetaţi
solubilitatea în apă, în soluţii de acizi şi baze. Scrieţi ecuaţiile acestor reacţii.

2. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de crom(III).


a. Turnaţi într-o eprubetă soluţia sulfatului de crom(III) şi adăugaţi cîte o picătură
soluţie de hidroxid de sodiu pînă la formarea precipitatului. Notaţi culoarea lui. Scrieţi
ecuaţia reacţiei.

b. Împărţiţi precipitatul obţinut în două eprubete. În una din ele adăugaţi acid
clorhidric diluat, iar în alta exces de hidroxid de sodiu. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

3. Proprietăţile sărurilor de crom(III).


a. Luaţi într-o eprubetă soluţia sulfat de crom(III) şi întroduceţi o hîrtie de indicator
universal. Notaţi pH-ul, Explicaţi cele observate. Scrieţi ecuaţia reacţiei de hidroliză.

62
b. Luaţi în două eprubete soluţie de sulfat de crom(III), În prima adăugaţi soluţie
sulfură de sodiu, în a doua soluţie carbonat de sodiu. Consultaţi tabelul solubilităţii
sărurilor şi explicaţia compoziţia precipitatelor în ambele eprubete? Scrieţi ecuaţiile
reactiilor.

c. Turnaţi într-o eprubetă soluţia sulfat de crom(III) şi adăugaţi soluţie hidroxid de


sodiu pînă la dispariţia precipitatului care apare la început. Împarţiţi această soluţie în
două eprubete şi adăugaţi în prima apă de brom, iar în a doua peroxid de hidrogen
dcu partea de masă 3 %. Încălziţi eprubetele pînă la schimbarea culorii soluţiilor.
Egalaţi ecuaţiile reacţiilor de oxido-reducere prin metoda de semireacţii.

Compuşii cromului (VI).


1. Proprietăţile sărurilor acizilor cromici.
a. La soluţia cromatului de potasiu de culoare galbenă adăugaţi acid sulfuric pînă la
schimbarea culorii soluţiei. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b. La soluţia dicromatului de potasiu adăugaţi soluţia baza hidroxid de sodiu pînă la


schimbarea culorii soluţiei. Ce s-a obţinut? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

63
c. Luaţi într-o eprubetă soluţie de cromat de potasiu şi în alta soluţie de dicromat de
potasiu. Adăugaţi în ambele eprubete soluţia de clorura de bariu. Ce compoziţie au
precipitatele? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

2. Proprietăţile oxidante ale compuşilor cromului(VI).


a. Luaţi în două eprubete: în prima soluţie de cromat de potasiu, iar în a doua soluţie
de dicromat de potasiu. Adăugaţi în ambele soluţie sulfură de sodiu. Încălziţi
eprubetele pînă la apariţia precipitatelor. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

b. Luaţi în patru eprubete soluţie acidulată de dicromat de potasiu, adăugaţi în prima soluţie de
sulfură de hidrogen, în a doua treceţi oxid de sulf(IV), în a treia iodură de potasiu şi în a patra
soluţie de sulfat de fier(II). Scrieţi ecuaţiile reacţiilor redox şi egalaţi prin metoda de semireacţii.

64
c. La soluţia acidulată a dicromatului de potasiu adăugaţi soluţie nitrit de sodiu.
Încălziţi amestecul pînă la schimbarea culorii. Scrieţi ecuaţia reacţiei de oxido-reducere şi egalaţi
prin metoda de semireacţii.

Efectuaţi experienţa sub nişă.


d. Într-o eprubetă cu soluţie dicromat de potasiu adăugaţi acid clorhidric concentrat şi
încălziţi pînă la schimbarea culorii. Observaţi degajarea clorului- gaz. Scrieţi ecuaţia
reacţiei de oxido-reducere prin metoda semireacţii.

3. Obţinerea şi proprietăţile oxidului de crom(VI).


a. Turnaţi într-un pahar mic 3-5 cm3 soluţie saturată de dicromat de potasiu şi
adăugaţi la ea 5-8 cm3 acid sulfuric concentrat şi răciţi paharul într-un vas cu gheaţă.
Observaţi depunerea cristalelor de oxid de crom(VI). Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b. La cristalele obţinute în reacţia precedentă turnaţi cu ajutorul pipetei cîteva picături


de alcool. În urma reacţiei se formează oxid de crom(III) şi aldehidă acetică. Scrieţi
ecuaţia reacţiei.

c. Într-o eprubetă treceţi cîteva cristale de oxid de crom(VI) şi 2-3 cm 3 apă distilată şi
adăugaţi soluţia de iodură de potasiu. Cum veţi dovedi formarea iodului liber în

65
soluţie? Scrieţi ecuaţia reacţiei de oxido-reducere şi egalaţi prin metoda de
semireacţii.

Obţinerea peroxidului de crom (albastru).


Luaţi într-o eprubetă 1-2 cm3 soluţie peroxid de hidrogen cu partea de masă 3 %,
adăugaţi soluţie de acid sulfuric diluat, 2-3 picături de dicromat de potasiu şi 1-2 cm 3
eter dietilic. Agitaţi amestecul cu o baghetă de sticlă şi observaţi cum se colorează
stratul de eter. Scrieţi ecuaţia reacţiei, dacă în urma ei se formează peroxid de crom:

III. Exerciţii şi probleme pentru autoevaluare.


1. Cum variază proprietăţile oxizilor la crom cu diverse grade de oxidare? Redaţi
prin ecuaţii chimice.
2. Scrieţi ecuaţiile următoarele transformări.
a.

c.

3. Scrieţi produşii de reacţii şi egalaţi ecuaţiile reacţiilor:


NaCrO2+PbO2+NaOH →;
K2Cr2O7+FeSO4+H2SO4→;
K2Cr2O7+NaNO2+H2SO4 →;
K2Cr2O7+K2S+H2SO4 → .

66
4. La soluţia de triclorotriaquacrom(III) (CrCl3∙3H2O) cu masa 4,25 g în mediu de
HCl s-a adăugat zinc. Se observă schimbarea culorii. Conţinutul se împarte în
două eprubete. În prima se adaugă soluţie concentrată de bază alcalină, în a doua
clorură de staniu(II) şi HCl. Alcătuiţi ecuaţiile reacţiilor respective. Calculaţi
masa precipitatului din eprubeta II.
5. În soluţie de K2Cr2O7 se adaugă H2SO4 şi se trece un curent de SO2. La
temperatura camerei se cristalizează substanţa – alaunul (KCr(SO 4)3∙12H2O).
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor şi calculaţi masa alaunului dacă în reacţie s-a folosit
108,85 g K2Cr2O7.
6. Se amestecă 200 cm3 soluţie cromat de potasiu de 0,1 M cu 200 cm 3 soluţie de
sulfură de potasiu de 0,1 M. În rezultatul reacţiei se depune un precipitat.
Calculaţi masa lui.
7. La soluţia ce conţine 5,88 g K 2Cr2O7 s-a adăugat acid clorhidric concentrat.
Calculaţi volumul gazului degajat (c.n.). La soluţia obţinută se adaugă zinc.
Cum se va schimba culoarea soluţiei?
8. La soluţia ce conţine 25 g CrCl 3 s-a adaugat soluţie de sulfură de sodiu.
Calculaţi masa precipitatului. Calculaţi masa CrO3 obţinut din 147 g de K2Cr2O7
şi cantitatea de alcool ce se va oxida în reacţie cu CrO3.
9. Calculaţi masa clorurii de var ce va fi necesară pentru a oxida 18 g sulfat de
Cr(III).

67
Lucrare de laborator nr. 11
Manganul şi compuşii lui.

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrare practică.


1. Amplasarea metalelor grupei a VIIB în Tabelul Periodic, structura electronică,
starea de oxidare.
2. În ce se dizolvă manganul, tehneţiul şi reniul? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
3. Cum se schimbă proprietăţile oxizilor şi hidroxizilor manganului în dependenţă
de gradul lui de oxidare?
4. Cum se obţin în industrie manganul, tehneţiul şi reniul?
5. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor în care MnO2 joacă rol de oxidant sau rol de reducător.
6. Din ce cauză manganaţii în stare solidă sunt stabili, iar în soluţie apoasă se
descompun? Scrieţi ecuaţia reacţiei de descompunere.
7. Ce produse se formează la interacţiunea permanganatului de potasiu cu acizii
clorhidric şi sulfuric concentraţi? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
8. Ce se va forma, dacă vom oxida sarea de mangan(II) cu bismutat de sodiu în
mediu acid? Scrieţi ecuaţia reacţiei.
9. Comparaţi proprietăţile oxidante ale permanganaţilor cu cele ale perrenaţilor.
10. Cum se reduce permanganatul de potasiu în dependenţă de mediul soluţiei?

Partea experimenală
Compuşii manganului(II)
1. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de mangan(II).
Luaţi într-o eprubetă 3-4 cm3 soluţie sulfat de mangan(II) şi adăugaţi soluţie NaOH.
Observaţi formarea hidroxidului de mangan(II). Notaţi culoarea lui iniţială şi
împărţiţi precipitatul în 4 eprubete. Într-o eprubeă adăugaţi soluţie de HCl, în alta
soluţie de NaOH luată în exces şi în a treia apă de brom. A patra eprubetă cu
precipitat lăsaţi-o în contact cu aerul mai mult timp. Explicaţi cele observate din
aceste experimente? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

68
2. Proprietăţile sărurilor de mangan(II).
Adăugaţi la soluţia de sulfat de mangan(II) soluţie de sulfură de amoni sau sulfură de
sodiu. Notaţi culoarea precipitatului. Cum se schimbă culoarea acest ui precipitat în
contact îndelungat cu aerul? Pentru a accelera procesul de oxidare se recomandă a agita conţinutul
eprubetei cu o baghetă de sticlă. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective.

Compuşii manganului(IV)

1. Proprietăţile oxidului de mangan(IV).


a. Luaţi într-o eprubetă puţin dioxid de mangan şi adăugaţi acid sulfuric concentrat.
Încăziţi eprubeta cu precauţie pînă la degajarea intensivă a gazului. Cum se va
indentifica acest gaz? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

Efectuaţi reacţia sub nişă!


b. Luaţi într-o eprubetă puţin oxid de mangan(IV) şi adăugaţi acid clorhidric
concentrat. Încălziţi eprubeta pînă la degajarea unui gaz de culoare galbenă-verzuie.
Ce gaz se degajă? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

c. Introduceţi într-o eprubetă uscată un amestec constituit din nitrat de potasiu, o


granulă de hidroxid de potasiu, adăugaţi la el puţin oxid de mangan(IV) şi încălziţi
amestecul pînă la topire. Continuaţi încălzirea pînă cînd culoarea amestecului va trece
în verde. Dizolvaţi topitura după răcire în apă şi păstraţi soluţia obţinută pent ru
experienţele următoare. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

69
Compuşii manganului (VI)

Proprietăţile manganaţilor
1. Turnaţi în 2 eprubete cîte 1 cm3 din soluţia de manganat obţinută în experienţa
precedentă. Într-o eprubetă diluaţi soluţia cu multă apă, iar în alta adăugaţi acid acetic
diluat. De ce se schimbă culoarea soluţiei în ambele cazuri? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

2. La soluţia manganatului de potasiu adăugaţi soluţia sulfitului de sodiu şi încălziţi


amestecul obţinut. Ce observaţi? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

3. Prin soluţia de manganat de potasiu treceţi un curent de gaz SO2 pînă cînd mediul
devine acid (controlaţi cu hîrtia de turnesol). Scrieţi ecuaţia reacţiei. Cum influenţează mediul
soluţiei asura proceselor de reducere a manganaţilor?

4. Turnaţi într-o eprubetă soluţie de manganat şi adăugaţi apă de clor pînă la


schimbarea culorii soluţiei. Ce aţi observat. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

70
5. La soluţia manganatului de potasiu adăugaţi soluţie saturată de clorură de bariu.
Care substanţă se va precipita în urma reacţiei? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

Compuşii manganului(VII)

Proprietăţile permanganaţilor.
1. Încălziţi înr-o eprubetă uscată cîteva cristale de permanganat de potasiu şi obsevaţi
descompunerea lor. Dizolvaţi reziduul în apă şi observaţi culoarea soluţiei şi a
sedimentului. Ce substanţe se formează în urma descompunerii permanganatului de
potasiu? Cum vom identifica gazul care se degajă? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

2. Luaţi într-o eprubetă cîteva picături soluţie de permanganat de potasiu, adăugaţi


soluţie concentrată de hidroxid de sodiu şi cîteva picături soluţie de sulfit de sodiu.
Observaţi schimbarea culorii soluţiei. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

3. Turnaţi în trei eprubete soluţie permanganat de potasiu şi adăugaţi în prima soluţie


sulfit de sodiu, în a doua soluţie iodură de potasiu şi în a treia soluţie sulfură de sodiu.
Cum se schimbă culoarea soluţiilor? Ce substanţă cade în precipitat? Scrieţi ecuaţiile
reacţiilor de oxido-reducere şi egalaţi, folosind metoda de semireacţii.

71
4. Turnaţi în trei eprubete soluţie permanganat de potasiu acidulată cu acid sulfuric.
În prima eprubetă adăugaţi soluţie sulfat de fier(II), în a doua soluţie de sulfit de
sodiu şi în a treia soluţie acid oxalic. Încălziţi ultima eprubetă la flacăra spirtierei. Ce
se observă? Cum influenţează mediul asupra desfăşurării reacţiei? Egalaţi reacţia de
oxidare şi reducere prin metoda de semireacţii.

5. Luaţi în două eprubete cîte 1-2 ml soluţie bromură de potasiu şi adăugaţi în prima 1
ml soluţie acid sulfuric 2 M, iar în a doua 1 ml soluţie acid acetic 2 M. În fiecare
eprubetă adăugaţi soluţie de permanganat de potasiu. Cum influenţează pH-ul soluţiei asupra
vitezei acestei reacţii? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de oxidare şi reducere.

6. Proprietăţile oxidului de mangan(VII). (Efectuaţi experienţa sub nişă).


Introduceţi cîteva cristale de permanganat de potasiu într-o capsulă de porţelan
uscată. Cu ajutorul unei pipete turnaţi peste pulbere 2-3 picături de acid sulfuric
concentrat. Ce subsanţă se formează în acest amesec? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

72
7. Cu ajutorul unei baghete de sticlă luaţi puţină pastă obţinută şi apropiaţi de fitilul
spirtierei, observaţi aprinderea spirtierei fără chibrituri. Scrieţi ecuaţia reacţiei de
interacţiune a oxidului de mangan(VII) şi alcool. Este absolut interzis a prepara aşa un
amestec în eprubetă, deoarece poate să se producă o explozie violentă cu urmări grave.

III. Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual


1. Efectuaţi următoarele transformări:

a.

b.

2. Scrieţi produşii de reacţie şi egalaţi reacţiile de oxido-reducere:


KMnO4 + H2O2 + H2SO4 →
Mn(NO3)2 + KMnO4 + HOH →
KMnO4 + HCl →
MnSO4 + PbO2 + HNO3 →
KMnO4 + FeSO4 + H2SO4 →
KMnO4 + Na2S + H2SO4 →
KMnO4 + KNO2 + H2O →
KMnO4 + KNO2 + H2SO4 →
KMnO4 + KNO2 + KOH→
KMnO4 + H3PO2 + H2SO4→
MnO2 + KClO3 + KOH →
3. Calculaţi masa sulfatului de fier(II) care poate fi oxidată de soluţia KMnO 4 cu
volumul de 250 cm3 şi concentraţia de 2 mol·echiv/l.
4. Prin suspensia de hidroxid de mangan(II) cu masa 18,94 g s-a trecut aer. În
rezultat ionul Mn2+ s-a oxidat în Mn4+. Calculaţi volumul de aer ce a oxidat ionii
de mangan în soluţie, dacă oxigenul din aer după volum constituie 21% ,iar
gradul de participare în reacţie constituie 15,5%

73
Lucrare de laborator nr. 12
Fierul, cobaltul şi nichelul. Combinaţiile lor.

I. Întrebări teoretice de pregătire pentru lucrare practică.

1. Plasarea metalelor Fe, Co, Ni, în Tabelul Periodic, structura electronică, gradele
de oxidare.
2. Explicţi cum reacţionează fierul, cobaltul şi nichelul cu acizii clorhidric, sulfuric
şi azotic diluaţi şi concentraţi, la rece şi la încălzire. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
3. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor indicînd proprietăţile oxizilor şi hidroxizilor de
fier(II), cobalt(II) şi nichel (II). Comparaţi stabilitatea acestor hidroxizi la aer.
4. Indicaţi metode de obţinere a oxizilor şi hidroxizilor fierului, cobaltului şi
nichelului cu gradele de oxidare +3. Comparaţi proprietăţile chimice ale acestor
hidroxizi.
5. Examinaţi metodele de obţinere a fierului în industrie? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
6. Cum influienţează asupra coroziunii fierului oxigenul şi oxidul de carbon(IV)
din aer?
7. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de interacţiune a amoniacului asupra soluţiilor
sărurilor de fier(II), cobalt(II) şi nichel(II) în prezenţa aerului.
8. Cum se pot identifica în soluţii ionii de fier(II) şi de fier(III)?
9. Care din sărurile fierului hidrolizează mai puternic în soluţie: FeCl 2, FeCl3?
Argumentaţi răspunsul.

II. Partea experimentală.


Proprietăţile fierului şi compuşilor lui

A. Compuşii fierului(II)
1. Proprietăţile fierului metalic.
Cercetaţi acţiunea acizilor azotic, clorhidric şi sulfuric (diluaţi şi concentaţi) asupra
strunjiturii de fier, la rece şi la încălzire. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor şi arătaţi în ce
condiţii decurg ele. Explicaţi de ce în unele cazuri acţiunea acizilor diluaţi şi concentraţi asupra
fierului este diferită?

74
2. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de fier(II).
La soluţia sulfat de fier(II) se adaugă soluţie hidroxid de sodiu pînă la formarea
precipitatului. Împărţiţi acest precipitat în trei eprubete şi adăugaţi în prima eprubetă
acid clorhidric, în a doua soluţie de hidroxid de sodiu în exces, iar a treia eprubetă o lăsaţi
mai mult timp în contact cu aerul. Explicaţi cele observate şi scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

3. Proprietăţile sărurilor de fier(II).


a) Încercaţi soluţia sării sulfat de fier(II) cu hîrtie de turnesol albastru sau cu hîrtie de
indicator universal. Notaţi pH-ul soluţiei şi scrieţi ecuaţia de hidroliză a ionului de fier(II).

b) Turnaţi în 3 eprubete cîte 1-3 cm 3 soluţie sulfat de fier(II), şi cîteva picături soluţie
de acid sulfuric. Adăugaţi în prima apă de brom, în a doua cîteva picături soluţie de
dicromat de potasiu şi în a treia cîteva picături soluţie de permanganat de potasiu. Ce
observaţi? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

75
c) Turnaţi în 2 eprubete cîte 1-2 cm3 soluţie de sulfat de fier(II) şi adăugaţi în prima
eprubetă soluţie de sulfură de hidrogen iar în a doua soluţie sulfură de sodiu. Explicaţi cele
observate. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

4. Reacţia de identificare a ionului de fier(II).


La soluţia sulfat de fier(II) adăugaţi soluţie de hexacianoferat(III) de potasiu şi
observaţi culoarea soluţiei obţinute. Decurg următoarele reacţii:
1) 2K3[Fe(CN)6]+2FeSO4+K2SO4=Fe2(SO4)3+2K4[Fe(CN)6]
2) Fe2(SO4)3+2K4[Fe(CN)6]=2KFe[Fe(CN)6]+3K2SO4
albastru de Berlin

B. Compuşii fierului(III)
1. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de fier(III).
Turnaţi în două eprubete cîte 2-3cm3 soluţie sulfat de fier(III) şi adăugaţi în ambele
soluţie hidroxid de sodiu pînă la formarea precipitatului. Notaţi culoarea lui şi apoi în
prima eprubetă adăugaţi soluţia de acid clorhidric, iar în a doua soluţia fierbinte de
hidroxid de sodiu concentrat. Ce observaţi? În ce condiţii hidroxidul de fier(III)
manifestă proprietăţi de hidroxid amfoter? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor. La care din
hidroxizii fierului Fe(OH)2, Fe(OH)3 sînt mai pronunţate proprietăţile bazice?

2. Hidroliza sărurilor de fier(III).


a). Determinaţi cu ajutorul hîrtiei de indicator universal mediul soluţiei clorurii de
fier(III). Notaţi pH-ul şi scrieţi ecuaţia reacţiei de hidroliză completă.

76
b). Explicaţi ce se va întîmpla dacă la soluţia clorurii de fier (III) se adaugă soluţie de
carbonat de sodiu? Consultaţi Tabelul solubilităţii sărurilor şi determinaţi ce prezintă precipitatul
obţinut. Scrieţi ecuaţia reacţiei de hidroliză.

3. Proprietăţile oxidante ale fierului(III).


Turnaţi în trei eprubete cîte 2-3 cm3 soluţie clorură de fier(III) şi adăugaţi în prima
soluţie iodură de potasiu, în a 2-a soluţie de sulfura de sodiu şi în a treia soluţie de
sulfură de hidrogen. Explicaţi cele observate. Cum veţi dovedi că în soluţie se
formează ionul de fier(II). Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

4. Reacţii carecteristice pentru ionul de fier(III).


a. La soluţia clorurii de fier(III) adăugaţi soluţia de tiocianat de potasiu sau de
amoniu. Indicaţi culoarea soluţiei? Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b. Turnaţi într-o eprubetă 2-3 cm 3 soluţie de clorură de fier(III) şi adăugaţi soluţie de


hexacianoferat(II) de potasiu (K4[Fe(CN)6]. Observaţi colorarea soluţiei în albastru. Scrieţi
ecuaţia reacţiei de obţinere a albastrului de Berlin.

77
Compuşii cobaltului
1. Obţinerea hidroxidului de cobalt(II).
La soluţia sulfat de cobalt(II) adăugaţi soluţie hidroxid de sodiu. La început se obţine
o sare bazică, iar în exces de bază la încălzire se schimbă culoarea precipitatului. De
ce? Scrieţi ecuaţia reacţiei. Ce se întîmplă cu precipitatul, dacă el se va afla un timp
îndelungat în contact cu aerul? Cercetaţi solubilitatea hidroxidului de cobalt(II) în
acidul HCl şi exces de bază alcalină. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

2. Obţinerea şi proprietaţile oxidului de cobalt(III). (Executaţi experienţa sub nişă)


Introduceţi într-un creuzet cîteva cristale de nitrat de cobalt(II) şi încălziţi pînă la
încetarea degajării oxidului de azot. Scrieţi ecuaţia acestei reacţiei. Oxidul obţinut
treceţi-l într-o eprubetă şi adăugaţi acid clorhidric concentrat, încălziţi eprubeta.
Observaţi degajarea unui gaz de culoare galben-verzuie. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

3. Obţinerea şi proprietăţile hidroxidului de cobalt(III).


a. Luaţi în două eprubete cîte 1-2 cm 3 soluţie sulfat de cobalt(II) şi adăugaţi în prima
apă de brom şi soluţie hidroxid de sodiu, iar în a doua soluţie peroxid de hidrogen şi
soluţie hidroxid de sodiu. Ce observaţi? Păstraţi conţinutul eprubetei pentru
experienţa următoare. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

78
b. Separaţi de lichid precipitatul obţinut în experienţa precedentă şi acţionati aupra lui
cu acid clorhidric concentrat. La încălzirea eprubetei se va degaja un gaz de culoare galben-
verzuie. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

4. Obţinerea sulfurii de cobalt(II).


La soluţiea sării sulfat de cobalt(II) adăugaţi soluţia sulfurii de sodiu şi notaţi
culoarea precipitatului. Cercetaţi solubilitatea sulfurii de cobalt(II) în acizi diluaţi
clorhidric şi sulfuric. La soluţia acidulată a sării de sulfat de cobalt(II) treceţi un
curent de sulfură de hidrogen. Explicaţi cele observate şi scrieţi ecuaţia reacţiei.

Compuşii nichelului
1. Obţinerea hidroxizilor de nichel(II).
Turnaţi în trei eprubete cîte 1-2 cm3 soluţie sulfat de nichel(II) şi hidroxid de sodiu
pînă la formarea precipitatului. Agitaţi puternic prima eprubetă. În a doua adăugaţi
soluţie diluată de peroxid de hidrogen. În a treia adăugaţi cîteva picături de apă de
brom. Ce se observă? Indicaţi în ce caz ionul de nichel(II) s-a oxidat? Separaţi
precipitatul de lichid în eprubeta a treia şi acţionaţi asupra lui cu acid clorhidric
concentrat la încălzire. Care sunt produsele reacţiei? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

79
2. Obţinerea sulfurii de nichel(II).
La soluţia sării sulfat de nichel(II) adăugaţi soluţie sulfură de sodiu. Cercetaţi
solubilitatea precipitatului obţinut în acizi diluaţi. În altă experienţă acidulaţi soluţia
sării de nichel(II) cu acid clorhidric diluat şi treceţi prin ea sulfură de hidrogen. Ce se
observă. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

3. Obţinerea combinaţiilor complexe ale nichelului.


a) La soluţia sării sulfat de nichel(II) adăugaţi soluţie concentrată de amoniac pînă la
dispariţia precipitatului. Însemnaţi culoarea soluţiei amoniacatului de nichel. Scrieţi ecuaţia reacţiei.

b) La soluţia sării sulfat de nichel(II) adăugaţi cîteva picături de soluţie amoniacală de


dimetilglioximă. Observaţi culoarea precipitatului. Această reacţie poartă denumirea
de reacţia lui Ciugaev. Formula dimetilglioximei este:

sau prescurtat DH2.

Reacţia are loc conform ecuaţiei:


Ni2+ +2DH2 → Ni(DH)2+2H+

5. Completaţi tabelul cu proprietăţile celor mai importanţi cationi ai elementelor 3d.


În tabel se înscriu formulele substanţelor obţinute în urma interacţiunii cationilor cu
substanţele respective. Dacă nu se formează o substanţă nouă, atunci în tabele se pune
o liniuţă.
Nr. Reactivii Cr3+ Mn2+ Fe2+ Fe3+ Co2+ Ni2+

80
1 NaOH
2 NaOH(exces)
3 NH4OH
4 NH4OH(exces)
5 (NH4)2S
6 H2S
7 Na2CO3
8 NaOH+Br2
9 NaOH+H2O2
10 K4[Fe(CN)6]
11 K3[Fe(CN)6]

III. Exerciţii şi probleme pentru lucrul individual


1. Fierul rugineşte în apă conform ecuaţiei:
3Fe(s)+4H2O(l)=4H2(g)+Fe3O4(s); (∆G-?)
Dovediţi că această reacţie va decurge la condiţii standard spontan.
2. Calculaţi partea de masă (%) a fierului, din compusul hexaaqua sulfat de
amoniu-fier(II). [(NH4)2Fe(SO4)2·6H2O].
3. Se dă o soluţie de sulfat de fier(II) cu concentraţia 0,1M. Calculaţi pH–ul
soluţiei.
4. Un minereu ce conţine fier cu masa 0,7108 g s-a prelucrat cu HCl(c) şi tot fierul
a trecut sub formă de ioni Fe2+. La titrarea acestei soluţii s-a cheltuit soluţie de
KMnO4 cu volumul 48 cm3 şi concentraţia 0,1 mol·echiv/l. Calculaţi partea de
masă a fierului (%) din minereu.
5. La trecerea clorului prin soluţia de hexacianoferat(II) de potasiu compusul s-a
oxidat. Calculaţi volumul clorului (c.n.) cheltuit la oxidarea completă a fierului
din compus în cantitatea de 1 mol.
6. La soluţia cu volumul 400 cm3 de NiSO4 şi concentraţia 0,05 M s-a adăugat
soluţie de KOH pînă la formarea precipitatului A, care s-a filtrat şi s-a împărţit în
2 părţi. La prima parte se adaugă HCl diluat. Ce se observă? La partea a 2-a s-a
adăugat soluţie de hipoclorit de calciu. Precipitatul îşi schimbă culoarea, iar apoi
se adaugă HCl concentrat pînă la dizolvarea precipitatului cu degajarea unui gaz.
Calculaţi volumul gazului degajat (c.n.).
7. Efectuaţi transformările:
a) Fe→ FeCl2 Fe(OH)2 Fe(OH)3 Fe2(SO4)3 KFe[Fe(CN)6]
b) Fe FeSO4 Fe2(SO4)3 Fe2O3 Fe
c) Co CoSO4 Co(OH)2 Co(OH)3 CoCl2 Co
d) Ni Ni(NO3)2 Ni(OH)2 Ni(OH)3 NiSO4 Ni
8. Principalul metal al indrustriei este fierul, dar o parte din el se pierde din cauza
coroziunii sub influenţa oxigenului şi depunerele atmosfere. Stabiliţi formula
oxidului de fier, care se formează la coroziune, dacă fierul costituie 72,4 %.

81
Bibliografie
1. A. Gulea, I. Sandu, M. Popov. Lucrări practice de chimie anorganică, Chişinău,
1994.
2. Daniel Sutiman şi al. Chimia anorganică Practicum, Editura PIM, Iaşi, 2008.
3. А. Бабич и др. Практикум по неорганической химии, Просвещение, Москва,
1991.
4. А. Воробьев. Практикум по неорганической химии, Москва, 1984.
5. G. Neniţescu. Chimie generală, Bucureşti, 1975.
6. C. Macarovici. Chimie anorganică, Bucureşti, 1972.
7. Ţ. Conunov, M. Popov, I. Fusu. Curs de chimie, Editura Lumina, Chişinău, 1994.

82
Anexe
Tabelul 1.
Partea de masă a substanţelor dizolvate în soluţie de acid, baze, săruri şi densitatea soluţiilor.
Partea Densitatea, g/cm3
de masă, NH3·H2
H2SO4 HNO3 HCl NaOH NaCl Na2SO4 CuSO4 Na2CO3
% O
1 1,007 1,007 1,007 1,009
2 1,012 1,009 1,008 1,021 0,990 1,014 1,016 1,019 1,019
3 1,022 1,026
4 1,025 1,020 1,011 1,043 0,981 1,029 1,035 1,040 1,040
5 1,036 1,044
6 1,038 1,031 1,023 1,065 0,973 1,044 1,035 1,062 1,061
7 1,051 1,063
8 1,052 1,043 1,038 1,087 0,965 1,058 1,072 1,084 1,082
9 1,065 1,082
10 1,066 1,054 1,047 1,109 0,958 1,073 1,091 1,107 1,103
11 1,081 1,101
12 1,080 1,066 1,057 1,131 0,950 1,089 1,111 1,131
13 1,096 1,121
14 1,095 1,078 1,069 1,153 0,943 1,104 1,131 1,155
16 1,109 1,090 1,078 1,175 ,934 1,119 1,141
18 1,124 1,103 1,088 1,197 0,930 1,135 1,180
20 1,139 1,115 1,098 1,219 0,923 1,151
22 1,155 1,128 1,108 1,241 0,916 1,206
24 1,170 1,140 1,119 1,263 0,910
26 1,186 1,153 1,129 1,285 0,904
28 1,202 1,167 1,139 1,306 0,898
30 1,219 1,180 1,149 1,320 0,895
32 1,235 1,193 1,159 1,349 0,886
34 1,252 1,207 1,169 1,370
36 1,258 1,221 1,179 1,390
38 1,286 1,234 1,189 1,410
40 1,303 1,246 1,198 1,430
42 1,321 1,259 1,449
44 1,337 1,272 1,469
46 1,357 1,285 1,487
48 1,276 1,298 1,507
50 1,395 1,310 1,525
52 1,415 1,322 1,543
54 1,435 1,334
56 1,456 1,545
58 1,477 1,356
60 1,498 1,367

83
62 1,520 1,377
64 1,541 1,387
66 1,565 1,396
68 1,587 1,405
70 1,611 1,413
72 1,634 1,422
74 1,657 1,430
76 1,681 1,438
78 1,704 1,445
80 1,727 1,452
82 1,749 1,459
84 1,769 1,466
88 1,802 1,474
90 1,814 1,477
92 1,824 1,487
94 1,831 1,491
96 1,835 1,504
98 1,840 1,508
100 1,841 1,513

Tabelul 2

SO 24 

84
Tabelul 3

Tabelul 5

85
Tabelul 6
Constante de instabilitate a unor ioni complecşi în soluţii apoase la 25 ºC

Ecuaţia disocierii ionului complex Constante de instabilitate


[Ag(NH3)2]+ Ag++2NH3 9,39∙10-8
[Ag(S2O3)2]3- Ag++2S2O32- 1,1∙10-18
[AgBr2]- Ag++2Br- 7,8∙10-8
[Ag(CN)2]- Ag++2CN- 8∙10-22
[AuCl4]- Au3++4Cl- 5∙10-22
[HgCl4]2- Hg2++4Cl- 1,2∙10-15
[HgBr4]2- Hg2++4Br- 1∙10-21
[HgI4]2- Hg2++4I- 1,5∙10-30
[Hg(NH3)4]2+ Hg2++4NH3- 5,3∙10-20
[Hg(CN)4]2- Hg2++4CN- 4∙10-42
[Fe(CN)6]4- Fe2++6CN- 1∙10-24
[Fe(CN)6]3- Fe3++6CN- 1∙10-31
[Cu(NH3)4]2+ Cu2++4NH3- 2,1∙10-15
[Cu(CN)4]2+ Cu2++4CN- 5∙10-31
[Zn(OH)4]2- Zn2++4OH- 7∙10-16
[Zn(P2O7)4]6- Zn2++4 P2O72- 3,4∙10-7
[Zn(NH3)4]2+ Zn2++4NH3- 3,46∙10-10
[Cd(NH3)4]2+ Cd2++4NH3- 7,56∙10-8
[Cd(CN)4]2- Cd2++4CN- 1,45∙10-19
[Cd(CNS)4]2- Cd2++4CNS- 1,67∙10-2
[Co(NH3)4]2+ Co2++4NH3- 2,8∙10-6
[Co(En)2]2+ Co2++2En- 2,19∙10-11
[Ni(En)2]2+ Ni2++2En- 8,32∙10-5
[Ni(NH3)4]2+ Ni2++4NH3- 1,12∙10-8
[PbBr4]2- Pb2++4Br- 1∙10-3
[PbI3]- Pb2++3I- 2,22∙10-5
[Pb(CNS)6]4- Pb2++6CNS- 2

86