AZOTUL ŞI COMPUŞII LUI

1. Obţinerea şi proprietăţile azotului.

Montaţi instalaţia prezentată în figura 1 şi verificaţi
dacă ea este ermetică. Introduceţi în eprubetă 1 g de
nitrit de sodiu mărunţit şi 2 – 3 ml soluţie concentrată
de clorură de amoniu. Încălziţi cu precauţie eprubeta şi,
după ce se substituie tot aerul, începeţi a culege gazul
format într-o eprubetă răsturnată prin substituirea apei.
După ce eprubeta se umple cu gaz, o astupaţi sub apă cu
un dop de cauciuc sau cu degetul mare şi o scoateţi din
cuvă. Stabiliţi proprietăţile fizice ale gazului şi încercaţi
dacă acesta întreţine arderea şi dacă tulbură apa de var.
Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei. Notaţi concluziile.
2. Obţinerea amoniacului. Pregătiţi toate cele
necesare pentru a monta aparatul indicat în figura 2.
Amestecaţi într-un mojar de porţelan volume egale de
clorură de amoniu şi var stins (sau var natrat). Umpleţi cu
amestecul pregătit o eprubetă uscată pînă la jumătate şi
astupaţi-o cu un dop de cauciuc prin care trece un tub de
sticlă îndoit sub un unghi de 90°. Fixaţi această eprubetă
pe un stativ cu gura puţin înclinată în jos, iar tubul de
evacuare a gazului introduceţi-l într-o eprubetă uscată
răsturnată (fig. 2). Astupaţi eprubeta răsturnată cu puţină
vată (nu etanş) şi încălziţi uşor amestecul pentru a evita
sublimarea clorurii de amoniu. Peste cîtva timp după ce
eprubeta se umple cu amoniac (proba cu hîrtie de filtru
îmbibată cu fenolftaleină), o scoateţi vertical din tub fără a
o răsturna, înlăturaţi vata şi astupaţi gura ei cu un dop sau
cu degetul mare. Păstraţi gazul obţinut pentru experienţa
următoare. Notaţi proprietăţile fizice ale amoniacului.
Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei.
3. Dizolvarea amoniacului în apă. Introduceţi eprubeta umplută cu amoniac din experienţa
precedentă într-un vas cu apă cu gura în jos şi înlăturaţi dopul (sau degetul). Clătinaţi puţin eprubeta
fără a o scoate din apă şi observaţi ce se întîmplă cu amoniacul cules. După ce nivelul apei din eprubetă
nu se mai ridică, astupaţi din nou eprubeta, scoateţi-o din vas şi determinaţi mediul soluţiei obţinute cu
hîrtie de indicator. Explicaţi cele observate. Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei.
4. Reacţia caracteristică pentru ionul de amoniu. Luaţi într-o eprubetă soluţia unei sări de
amoniu şi adăugaţi la ea 1 – 2 ml soluţie hidroxid de sodiu. Încălziţi eprubeta pînă la fierbere şi
introduceţi în vaporii ce se degajă o hîrtie de filtru îmbibată cu fenolftaleină (hîrtia indicatorului nu
trebuie să se lipească de pereţii eprubetei). Notaţi şi explicaţi cele observate. Scrieţi şi egalaţi ecuaţia
reacţiei. În cazul cînd volumul amoniacului degajat este mare, el poate fi identificat şi după miros.
5. Formarea clorurii de amoniu. Turnaţi într-un creuzet 1 – 2 ml acid clorhidric concentrat,
iar în altul 1 – 2 ml soluţie de amoniac concentrat. Puneţi aceste creuzete alături şi acoperiţi-le cu un
clopot de sticlă sau cu un pahar mare. Notaţi şi explicaţi cele observate. Scrieţi şi egalaţi ecuaţia
reacţiei.
6. Obţinerea oxidului de azot(I). Montaţi un aparat pentru obţinerea oxidului de azot(I)
conform fig. 1. În eprubeta înclinată introduceţi azotat de amoniu uscat (pînă la 1/3 din volumul ei) şi
astupaţi-o cu un dop, prin care trece tubul de evacuare a gazului. Turnaţi în cristalizor apă fierbinte şi
începeţi a încălzi cu atenţie eprubeta pînă nu începe descompunerea nitratului de amoniu. Regulaţi
încălzirea în aşa fel încît degajarea gazului să fie uniformă. După dezlocuirea aerului din eprubetă
începeţi a culege gazul ce se degajă în trei eprubete mari prin dezlocuirea apei fierbinţi (de ce apa
trebuie să fie caldă sau fierbinte?). Astupaţi eprubetele umplute cu gaz sub apă cu dopuri şi păstraţi-le
pentru experienţele următoare. După încetarea încălzirii tubul de degajare a gazului trebuie scos de sub
apă (din ce cauză?). Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei.
1
 7. Arderea în oxidul de azot(I). Într-o eprubetă cu oxidul de azot obţinut în experienţa
precedentă introduceţi o surcică mocnindă, iar în alta fosfor aprins într-o linguriţă de fier. Explicaţi
observaţiile. Scrieţi şi egalaţi ecuaţiile reacţiilor.
8. Obţinerea oxidului de azot(II).
Montaţi un aparat sub nişă conform fig. 3. În
eprubetă introduceţi puţin cupru mărunţit
(sîrmuliţe sau strujitură) şi adăugaţi acid azotic
diluat (1:1). Dacă reacţia decurge încet, se
recomandă a încălzi puţin eprubeta pînă nu se
observă degajarea intensă a gazului. Mai departe
încălzirea poate fi oprită, fiindcă reacţia este
exotermică. După evacuarea aerului din eprubetă,
se poate culege oxidul de azot(II). Notaţi
proprietăţile oxidului de azot(II). Scrieţi ecuaţia
reacţiei dintre cupru şi acidul azotic 1:1.
9. Obţinerea şi proprietăţile oxidului de azot(IV).
a) Montaţi aparatul indicat în fig. 4. Introduceţi în
eprubetă puţin cupru sub formă de sîrmuliţe sau strujitură şi
turnaţi peste el acid azotic concentrat. Notaţi observaţiile.
Culegeţi gazul degajat în 3 eprubete. Scrieţi şi egalaţi ecuaţia
reacţiei.
b) Încercaţi arderea fosforului aprins şi a unei
surcele mocninde în eprubetele cu oxidul de azot(IV)
obţinut în experienţa precedentă. Comparaţi arderea în
oxidul de azot(II) şi (IV) şi trageţi concluziile despre
stabilitatea lor la temperatură inaltă.
c) Introduceţi eprubeta în care s-a cules oxid de
azot(IV) într-un pahar (sau cristalizor) cu apă cu gura în jos,
scoateţi dopul sub apă şi clătinaţi eprubetă. Cînd nivelul
apei în eprubetă încetează a se mai ridica, astupaţi-o sub apă
cu un dop şi scoateţi-o din pahar. Cercetaţi soluţia obţinută
cu hîrtie de indicator. Explicaţi cele observate. Scrieţi şi
egalaţi ecuaţia reacţiei.
10. Proprietăţile oxido-reducătoare ale acidului azotos.
a) Turnaţi în eprubetă 1 – 2 ml soluţie de iodură de potasiu, acidulaţi-o cu acid sulfuric diluat
şi apoi adăugaţi la ea puţină soluţie de nitrit de sodiu. Ce se formează în urma acestei reacţii? Ce
proprietate manifestă ionul de nitrit în reacţie cu iodurile? Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei.
b) La soluţia de permanganat de potasiu acidulată cu acid sulfuric diluat adăugaţi soluţie de
nitrit de sodiu. Ce aţi observat? Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei. Ce proprietate manifestă nitritul de
sodiu în această reacţie?
11. Proprietăţile oxidante ale acidului azotic.
a) Adăugaţi cîteva picături de acid azotic concentrat la soluţia de turnesol sau fuxină şi
agitaţi eprubeta. Explicaţi cele observate.
b) Într-o capsulă mică de porţelan turnaţi puţin acid azotic concentrat şi adăugaţi la el o
bucăţică de sulf. Încălziţi capsula pe un trepied pînă la dizolvarea completă a sulfului. Răciţi soluţia
şi dovediţi cu ajutorul reactanţilor respectivi că în urma reacţiei s-a format acid sulfuric. Scrieţi şi
egalaţi ecuaţiile reacţilor respective.
c) Încălziţi într-o eprubetă puţin acid azotic diluat şi adăugaţi la ea 2 – 3 ml soluţie de acid
sulfhidric. Notaţi observaţiile. Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei.
12. Acţiunea acidului azotic asupra metalelor.
a) Cercetaţi acţiunea acidului azotic concentrat asupra zincului şi staniului. Care gaz se degajă
în urma acestor reacţii? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor avînd în vedere că zincul se transformă în nitrat de
zinc, iar staniul în acid -stanic (H2SnO3).
b) Repetaţi experienţa folosind în reacţia cu metalele acid azotic foarte diluat. Agitaţi
eprubetele în decurs de cîteva minute, separaţi soluţiile de metale şi dovediţi prezenţa ionului de
2
amoniu în ambele soluţii. Scrieţi şi egalaţi ecuaţiile reacţiilor respective.
13. Descompunerea termică a nitraţilor.
a) Într-o eprubetă uscată introduceţi aproximativ 1 g de nitrat de sodiu sau potasiu şi fixaţi-o
vertical pe un stativ metalic. Încălziţi eprubeta cu sare pînă la încetarea degajării gazului. Ce gaz se
degajă? După răcirea eprubetei dizolvaţi substanţa rămasă şi trataţi soluţia obţinută cu acid sulfuric
diluat. Ce observaţi? Ce sare s-a format după calcinare? Scrieţi şi egalaţi ecuaţiile reacţiilor.
b) Introduceţi într-o eprubetă cîteva cristale de nitrat de plumb sau de cupru şi apoi fixaţi-o
orizontal pe un stativ. Încălziţi puternic eprubeta la flacăra becului de gaz şi observaţi schimbările ce
au loc. Scrieţi şi egalaţi ecuaţia reacţiei.