Lucrarea Practică Nr.

Volumetria prin reacţii de precipitare – Argentimetria

Definiţie. Argentimetria cuprinde metode de determinare cantitativă titrimetrică a

halogenurilor (Cl-, Br-, I-) şi peusdohalogenurilor solubile (CN-, SCN-), cu ajutorul soluţiei titrate
(standardizate) de AgNO3 , 0,1 N (de titru real şi factor cunoscute).

a) Prepararea soluţiei de AgNO3, 0,1 N. EgAgNO3 = MAgNO3/1 = 169,871 g.

Mod de calcul:
Dacă la 1000 mL sol. AgNO3 ......................1N..........................1EgAgNO3
1000 mL sol. AgNO3......................0,1 N......................0,1 EgAgNO3
V mL sol. AgNO3.............................0,1 N.......................X

De unde X = (V mL . 0,1. EgAgNO3 )/1000 g AgNO3 cântărit pentru a prepara V mL soluţie

AgNO3, 0,1 N (la balon cotat de un volum oarecare, V mL). Se observă că, pentru a prepara 1000 mL
sol. AgNO3 0,1 N, trebuie cântărite 0,1 . EgAgNO3, adică 0,1 . 169,871 = 16,9871 g, aproximativ 17 g
AgNO3 care se dizolvă complet într-un volum de apă distilată şi se aduc cantitativ printr-o pâlnie într-
un balon cotat de volum 1000 mL. Se completează apoi cu apă distilată exact până la semn. Soluţia
astfel preparată va fi de normalitate aproximativă (aproximativ 0,1 N) deoarece nitratul de argint
AgNO3 solid din care se prepară soluţia apoasă 0,1 N este relativ impur şi se mai poate
impurifica în timp , poate fi instabil , iar soluţia preparată va avea o normalitate aproximativă
(0 1 N) , nu exactă; ea va fi caracterizată de un titru real Tr aproximativ, inexact, ce va trebui
determinat cu mare precizie şi exactitate. Pentru a putea folosi această soluţie de AgNO3 0,1 N
preparată ca titrant în dozările argentimetrice, va trebui standardizată, adică va trebui să i se
stabilească cu mare precizie titrul ei real exact (concentraţia ei reală exactă) şi factorul de
normalitate, prin titrare pe o soluţie standard sau etalon 0,1 N de NaCl foarte stabilă, de
concentraţie reală fixă, exactă, cunoscută, care nu se modifică în timp (titru real fix, exact, ce nu se
schimbă îm timp) . Ca substanţă solidă etalon din care se prepară soluţia exact 0,1 N standard de
NaCl, se va folosi clorura de sodiu solidă NaCl p.a. (extrem de pură) anhidră, în prealabil uscată
la etuvă.. La fel se prepară şi soluţia standard (etalon) de NaCl, 0,1 N. Mai întâi se usucă cantitatea
corespunzătoare de NaCl la masă constantă într-un creuzet de porţelan, la temperatura de 500-600°C.

1
 Se cântăreşte la balanţa analitică cantitatea de NaCl necesară preparării unei soluţii 0,1 N.
Echivalentul-gram Eg NaCl = MNaCl/1= 58,442 g.
1000 mL sol. NaCl.......................0,1 N......................0,1 EgNaCl
V mL sol. NaCl.............................0,1 N.......................X’
De unde X’ = (V mL . 0,1 EgNaCl)/1000 g clorură de sodiu NaCl pură anhidră cântărită pentru
a prepara V mL soluţie NaCl, exact 0,1 N la balon cotat de volum V mL. Pentru a prepara 1000 mL
soluţie NaCl 0,1 N (unde V mL. = 1000 mL balon cotat) trebuie cântărite exact 0,1. EgNaCl, adică
0,1 . 58,442 g clorură de sodiu = 5,8442 g NaCl, care se aduc cantitativ în întregime cu apă distilată
într-un balon cotat de volum V mL = 1000 mL sub agitare, se dizolvă complet şi se completeată apoi
cu apă distilată până la semn. NaCl solidă este o substanţă standard sau etalon extrem de pură şi
de stabilă; în cazul soluţiei de NaCl exact 0,1 N preparate din substanţa solidă: Tr NaCl = Tt NaCl =
(EgNaCl . N)/1000 = 0,0058442 g/mL NaCl sau Tr NaCl = Tt NaCl = a/V(b.c.), unde a = cantitatea de NaCl
cântărită, necesară pentru a prepara V(b.c.) mL soluţie NaCl 0,1 N; unde a este identic cu X’ de mai
sus. Soluţia standard (etalon) de NaCl 0,1 N are un singur titru fix, unic, neschimbat: Tr NaCl = Tt NaCl
= 0,0058442 g/mL

b) Stabilirea titrului real şi factorului soluţiei de AgNO 3, 0,1N

(standardizarea soluţiei)
Principiul metodei. Anionii clorură Cl- din soluţia standard (etalon) de NaCl, 0,1 N din
paharele de titrare sunt precipitaţi de către cationii de Ag+ prezenţi în soluţia de AgNO3 0,1 N din
biuretă, la pH = 6-10 în prezenţa cromatului de potasiu - K2CrO4, soluţie apoasă 5%, ca indicator de
precipitare. Punctul de echivalenţă (sfârşitul reacţiei de titrare) este pus în evidenţă prin apariţia unui
precipitat roşu-cărămiziu de Ag2CrO4↓ (în momentul în care întreaga cantitate de anioni Cl - din
soluţia de NaCl s-a consumat conform reacţiei de titrare , o picătură maximum două, în exces de
AgNO3, din biuretă va reacţiona direct cu indicatorul de precipitare, cu cromatul de potasiu K2CrO4, cu
formarea cromatului de argint Ag2CrO4↓ - precipitat roşu-cărămiziu) la punctul de echivalenţă.
Mod de lucru. În biuretă: soluţie de AgNO3, 0,1 N
În paharele de titrare: se adaugă volume cuprinse între v NaCl = 12-27 mL soluţie standard
(etalon) de NaCl exact 0,1 N, câte 6 picături de cromat de potasiu 5% (K2CrO4) şi se titrează soluţiile
din fiecare pahar cu soluţia de AgNO3 0,1 N din biuretă, picătură cu picătură, sub agitare continuă, în
prezenţa cromatului de potasiu K2CrO4, 5% până la apariţia a câte unui precipitat roşu-cărămiziu
(la punctul de echivalenţă, în fiecare pahar de titrare). Se opresc imediat titrările şi se citesc
volumele de soluţie de AgNO3 0,1 N VAgNO3 din biuretă consumate la echivalenţă la fiecare titrare în
parte.
(1) Reacţia de titrare ce are loc: AgNO3 + NaCl = AgCl↓ + NaNO3
2
 (2) Reacţia de precipitare la echivalenţă: 2AgNO3 mic exces + K2CrO4 = Ag2CrO4↓ + 2
KNO3

Calcule :
1) Metoda cu echivalenţi
1 Eg NaCl.............................................1 Eg AgNO3
(v NaCl . Tr NaCl)……………………(VAgNO3 . Tr AgNO3),
de unde Tr AgNO3 = (vNaCl . Tr NaCl . EgAgNO3)/ (VAgNO3 . EgNaCl) g/mL

2) Metoda cu nr. de moli (stoechiometria reacţiei de titrare).

1 mol NaCl...................................1mol AgNO3
M NaCl.......................................... M AgNO3
(v NaCl . Tr NaCl)……………………(VAgNO3 . Tr AgNO3)
de unde Tr AgNO3 = (v NaCl . Tr NaCl . M AgNO3)/( M NaCl . VAgNO3) g/mL

Se ştie că v = 13-27 mL sunt volumele de soluţie de NaCl 0,1 N din paharele de titrare,
VAgNO3 = volumele la echivalenţă de soluţie de AgNO3 0,1 N din biuretă consumate la titrare.
Se fac minimum câte 3 determinări (3 titrări). Vor rezulta minimum trei titruri reale ale
AgNO3, 0,1 N. Se face media aritmetică a celor trei titruri şi va rezulta un titru real mediu al AgNO 3.
(Trmediu AgNO3). Factorul de normalitate fAgNO3, 0,1N = (Tr mediu AgNO3)/Tt AgNO3, unde titrul teoretic Tt AgNO3
= (EgAgNO3 . N)/1000 (g/mL). Tt AgNO3 = (169,871 . 0,1)/1000 = 0,0169871 g/mL.

Tabel 1. Standardizarea soluţiei de AgNO3, 0,1 N

Nr. det. VAgNO3 (mL) v NaCl (mL) Tr AgNO3 Tr mediu AgNO3 f AgNO3, 0,1 N
1. 12 mL
2. 13 mL
3. 14 mL
4. 15 mL
5. 16 mL
6. 17 mL
7. 18 mL
8. 19 mL

Se dau: Tt AgNO3 = 0,0169871 g/mL, M AgNO3 = 169,871 g /mol şi M NaCl = 58,442 g/mol

3
 c) Determinarea cantitativă (dozarea) anionilor Cl- dintr-o probă de analizat
de clorură de potasiu KCl (Metoda Mohr – metoda titrării directe), aplicabilă
pentru dozarea titrimetrică a anionilor Cl- din orice sursă de apă potabilă
destinată consumului casnic

Principiul metodei. Ionii de Cl – (clorură) din paharele cu soluţii probă de analizat sunt
precipitaţi de către cationii de Ag+ din soluţia de AgNO3, 0,1 N de titru real şi factor cunoscute
(soluţie titrată sau standardizată din biuretă), la pH = 6-10, în prezenţa K2CrO4 soluție apoasă 5% ca
indicator de precipitare. Când cantităţile de anioni Cl- din soluțiile de probe existente în paharele de
titrare au fost precipitaţi în întregime, o picătură, maximum două, în exces de AgNO3 0,1 N din biuretă
va reacţiona cu indicatorul de precipitare K2CrO4 5% din paharele de titrare, cu formarea directă unor
precipitate roşu-cărămizii de Ag2CrO4↓ la punctele de echivalenţă, ce evidenţiază sfârşitul
reacţiilor de titrare.
K+Cl- = K+ + Cl- - disocierea KCl în apă
Cl- + AgNO3 = AgCl↓ + NO3- - reacţia de titrare;
2 AgNO3 mic exces + K2CrO4 = Ag2CrO4↓ + 2KNO3 – reacţia la echivalenţă

Mod de lucru.
În biuretă: sol. de AgNO3, 0,1 N de titru real şi factor cunoscut (soluţie standardizată)
În paharul de titrare: circa a = 1,8 g KCl probă de analizat care se aduc cantitativ cu apă
distilată într-un balon cotat de Vb.c. = 500 mL cu apă distilată , sub agitare permanentă până la
dizolvare completă. Apoi se completează cu apă distilată la semn. Din această soluţie de probă de KCl
preparată se măsoară exact diferite volume v KCl = 12-27 mL soluţie care se aduc într-o serie de
pahare Erlenmeyer de titrare, se adaugă apoi câte 6 picături de soluţie K 2CrO4, 5% peste soluţiile
din fiecare pahar şi se titrează în porţiuni, cu grijă, sub agitare continuă, cu o soluţie de AgNO 3, 0,1 N
standardizată din biuretă, până la obţinerea unor precipitate roşu-cărămizii la echivalenţă în fiecare
pahar de titrare. Se opresc titrările şi se citesc volumele de AgNO 3 , V1AgNO3 din biuretă consumate la
punctele de echivalenţă la fiecare titrare în parte. Titrările se execută încet, cu atenţie. Se va
lucra la pH= 7. Se execută minimum 3 determinări (3 titrări) şi se calculează valoarea medie a
concentraţiei procentuale de anioni clorură Cl- existenţi în a = 1,8 g probă KCl.

4
 Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:
1 mol AgNO3..............................1 mol-ion Cl-
M AgNO3 ...................................... A g Cl-
(V1AgNO3 . Trmediu AgNO3)..............X g Cl-
-
De unde X = (Ag Cl . V1AgNO3 . Trmediu AgNO3 )/ MAgNO3 g Cl- din v KCl mL sol. probă KCl
(existenţi în soluţia probă din paharele de titrare).

Dar X g Cl-................................. v KCl (soluţia probă din paharele de titrare)

Y g Cl-……………………...Vb.c. mL (balon cotat)
De unde Y = (X . V)/v g Cl- din V mL KCl (balon cotat)

Dar Y g Cl-……………………………….a g probă KCl

Z ………………........................100 g probă KCl
De unde Z %= (100 . Y) /a = concentraţia procentuală (%) de anioni Cl- din proba de analizat
luată în lucru, adică din cele a = 1,8 g KCl solidă cântărite iniţial.

Tabel 2. Dozarea titrimetrică a anionilor Cl- dintr-o probă de analizat

Din 2 surse de apă, vor fi în tabel numai 2 linii orizontale 1 şi 2 (2 determinări) /aici sunt opt
adică 8 determinări

Nr. det. V1 AgNO3 (mL) v KCl (mL) X g Cl- Y g Cl- Z % Cl- Z % mediu Cl-
1. 13 mL
2. 14 mL
3. 15 mL
4. 16 mL
5. 17 mL
6. 18 mL
7. 19 mL
8. 20 mL

Se dau: M AgNO3 = 169,871 g/mol; A Cl- = 35,453 g/mol-ion.

Aplicaţii practice: metoda Mohr este o metodă de titrare directă, simplă, precisă şi larg
folosită pentu dozarea titrimetrică (volumetrică) a clorurilor Cl- din diferite surse de apă proaspătă,
potabilă, destinată consumului casnic (apele râurilor, pârâurilor, fluviilor, lacuri, iazuri, surse de apă
5
de izvor, izvoare de apă din pânzele freatice, ape subterane, fântâni), precum şi din apele reziduale,
uzate, provenite din industrie sau din gospodării.
Pragurile de gust ale apei pentru anionul clorură Cl - depind de cationul asociat în sarea
respectivă și se află în intervalul de 200-300 mg /L pentru clorura de sodiu (NaCl), clorura de potasiu
(KCl) și clorura de calciu (CaCl2).
FOARTE IMPORTANT: Concentraţia maximă admisă de anioni clorură Cl- din apa
potabilă nu trebuie să depăşească 250 mg/L (C Cl- ≤ 250 mg/ L). Dacă clorurile Cl- sunt prezente
în apa potabilă în cantităţi ce depăşesc această limită maximă admisă, atunci ele pot da naştere unui
gust uşor detectabil , mai neplăcut (schimbat, uşor sărat). Se modifică astfel unele din calităţile
organoleptice ale apei potabile (gustul), ceea ce o face improprie pentru consumul casnic.

Bibliografie

1. ***Guidelines for Drinking-water Quality, THIRD EDITION INCORPORATING THE FIRST

AND SECOND ADDENDA Volume 1 Recommendations, World Health Organization, (WHO),
Geneva, 2008, p. 302-324.
2. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Marcel Florin Musteaţă, Chimie Analitică, pag 164-331, Editura
Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2003.
3. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Metode Chimice şi Instrumentale de Analiză, pag 236-332, Editura
Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2007.
4. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Chimie Analitică – lucrări practice, pag. 224-318, Editura
Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2000.
5. Alina Ştefanache, Alina Monica Miftode, Maria Miftode, Chimie Anorganică Experimentală,
Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2007.
6. Duşa S., Chimie analitică instrumentală, Editura University Press, Tg. Mureş, 2007.
7. Geta Cârâc, Paula Popa, Mihaela Timofti, Chimie analitică şi analize fizico-chimice. Îndrumar
pentru lucrări practice de laborator, Editura GUP, Galați, 2014.
8. Mihai Apostu, Nela Bibire, Gladiola Ţântaru, coordonator, Prof. Dr. Vasile Dorneanu, Chimie
Analitică, Vol. 1, 2, 3, Editura Performatica, Iaşi, 2009.