ELEMENTE DE

VÂSCOELASTICITATE
Vâscoelasticitate

 1 1 
 x  xy  xz 
  x  xy  xz  1 0 0  2 2
  p  1 1 
 yx  y  yz   1   0 1 0  2G  2  yx y
2
 yz 
 zx  zy  z   0 0 1   
     1  zx 1
 zy z 
 2 2 
  E
  1 1 
  x  xy  xz 
 x  xy  xz  1 0 0 2 2
    1 1 
       p  0 1 0  2      yx  y  yz 
yx y yz   2 2 
 zx  zy  z  0 0 1 
 1  zx 1
 zy  z 
      2 2 
Comportarea vâscoelastică se concretizează prin două tipuri de abateri de la legile
ideale:
- deformaţia şi viteza de deformare nu sunt dependente liniar de tensiune ;
- dependenţa tensiunii de viteza de deformare;
Abaterile vâscoelastice se identifică cu relaţia:
  f   ,t    k  n  f t
Vâscoelasticitate liniară  n = 1
Vâscoelasticitate neliniară (materiale supuse la deformaţii mari)  n  1 (n = 2, n = 3)
Legea lui Hooke generalizată
   i     i 
  ai  i     bi  i 
i  0 t  i  0 t 
Dacă tensiunea şi deformaţia au variaţie periodică, se pot scrie ca şi mărimi complexe:
 t    e
j  t
  t     e j  t
   
 
   ai   j        bi   j    i
i

i 0 i 0
 b    j  b  

 a    j  a  
  a  b  a  b   a  b  a  b 
 2 
 j 2 
 K   j  K 
   a   a 
2
  a   a 
2
Modulul complex şi complianţa

K *  K   j  K   K    1  j   
 - factor de amortizare. Se notează ,   tan  tan  fiind denumit tangenta
unghiului de pierderi

Tracţiune, încovoiere:
E *  E   1  j  tan  
Forfecare, torsiune:
G*  G  1  j  tan  
Complianţa (variaţia volumului în funcţie de presiune):
C *  C   j  C   C   1  j  tan  
MODELE MECANICE
Modelul lui Maxwell
La aplicarea unei forţe, apare o tensiune internă.
Dispunerea în serie face ca tensiunea sa fie acceaşi
pentru cele două elemente.
Ceea ce diferă este deformaţia:
   E      E    


     
  
   E  E      E  E
Modelul lui Voigt (Kelvin-Voigt)
Deoarece elementele sunt dispuse în paralel,
deformaţia este aceeaşi; diferă însă tensiunile.

   E  
E   E      

Ecuaţia diferenţială în acest caz este:

    E    
Modelul Maxwell-Voigt
Pentru unitatea Maxwell  1 şi 1
Pentru unitatea Voigt  2 şi  2
Practic în această situaţie unităţile Maxwell
şi Voigt sunt în serie, deci se poate scrie:
1
1    1  1  1  2   2  E2   2  2
E1
Ştiind că  1   2 şi   1   2 rezultă ecuaţia diferenţială specifică acestui model:

12  E1 E1  E2  12 12

          1     
E1E2 1 2  E1E2 E1
Comportarea la fluaj

Se consideră situaţia în care este aplicată o tensiune instantanee, mentinuta constanta:

0 t 0
 t  C  H t H t  
1 t  0
Se pune problema aflării variaţiei deformaţiei specifice.
Pentru un element elastic:
C  H t   t  E
Pentru un element vâscos:
C  H t
C  H  t     t     t  t

C   t  C  H  t  1 t
  t   C  H  t     
Modelul Maxwell   t   
E  E 


C  H t     t 
E

Modelul Voigt C  H  t     t   E      t   t   1 e   

E  
 


 - timp de fluaj (timpul necesar ca deformaţia specifică să scadă cu valoarea
E 1/e).
Comportarea la relaxare

Se aplica instantaneu o deformaţie specifică, mentinuta constantă:

0 t  0
t  K  H t H t  
1 t  0
Se pune problema aflării variaţiei efortului unitar.
Pentru un element elastic:
 t  K  H t  E
Pentru un element vâscos:
  t   K   t   E E
d 1   
Modelul Maxwell    K   t    t   K1  e 
 K  H t  E e 
dt E 
Modelul Voigt   t   K  H  t   E  K   t  

Timpul necesar pentru ca valoarea tensiunii să ajungă la 1/e din valoarea finală este:
* 
  - timp de relaxare.
E
Fluaj

Relaxare
Efectele de rigidizare şi de presiune asimetrică
La viteză mică, presiunea de contact are o distribuţie simetrică, iar suprafaţa de
contact are o formă circulară;
La creşterea vitezei, distribuţia de presiuni are o formă asimetrică, la fel ca şi aria de
contact;
La viteze relative foarte mari, presiunea revine la distribuţia simetrică, dar are loc o
creştere a valorii maxime, odată cu micşorarea razei ariei de contact.
Mişcarea sinusoidală
Se consideră că fiecare unitate (Maxwell sau Voigt) este supusă la o tensiune cu variaţie
sinusoidală:
 (t )   0  cos(  t )   (t )   0  cos(  t   )
Relaţiile anterioare se mai pot scrie:

  t    *  e j t   t    *  e j t *
diferenţa de fază se regăseşte în cantităţile complexe  şi 
*
.

Luăm în considerare un model Voigt:

  E      
Relaţia anterioară devine:

 *  e j t  E   *  e j t  j      *  e j t

 *  E   *  j      *
Modulul complex se scrie:
*
 
*
K   *  E  j   
 
 K *  K   j  K   E  j   
K  E şi K         E
Pentru un model Maxwell:
2 2
  E   

K  2 K   2
2
E    2
E   2  2
Modelul complex al lui Voigt
Se consideră un model Maxwell modificat.
Ecuaţia diferenţială în acest caz este:
 E  E2
    E1    1   
E2 E1
Pentru o mişcare sinusoidală:

*  E E 2
  2
 
E1  E2  E22
E   1 2
j 2
 
E22   2  E2     2
Considerăm acum un model complex al lui Voigt caracterizat de  şi E .
Rezultă:

E1  E22        E1  E2 
2    E22
E    2
E22      2 E2       2
Timpul de relaxare:
 E2
  
E  E1  E2   2   E1  E2
 E2
Dependenţa comportării
vâscoelastice de frecvenţă şi de
temperatură

O valoare particulară a modulului de acumulare (partea

reală a modulului complex) sau a tangentei unghiului de
pierderi la frecvenţa  şi temperatura T poate fi regăsită
(experimental) la o frecvenţă mai mare    şi o
temperatură T + T, deci sunt interschimbabile.
În urma rezultatelor experimentale, s-a propus expresia
pentru factorul de schimbare:
8,86   T  T0 
log10 aT 
101,5  T  T0
T0 – temperatură de referinţă.
 Tg – temperatură de tranziţie
o
T0  Tg  50 C Ecuaţia este cunoscută sub numele Wiliams-Landel-Ferry şi se
aplică unui mare număr de materiale vâscoelastice.

Se observă că factorul de schimbare este foarte sensibil la o schimbare a temperaturii în

regiunea T0 şi mai puţin sensibil odată cu creşterea diferenţei între temperatura efectivă
şi cea de referinţă.
Dacă se doreşte reducerea datelor experimentale la o temperatură comună Tc:
8,86   Tc  T0 
log10 aTc 
101,5  Tc  T0