UNDE ELECTROMAGNETICE

UNDA ELECTROMAGNETICǍ PLANǍ

Câmpul electric variabil în timp produce în conformitate cu legea circuitului

magnetic, câmp magnetic, iar acesta fiind variabil în timp, stabileşte în acord cu legea
inducţiei electromagnetice un câmp electric. Din aproape în aproape, în timp şi în spaţiu (prin
contiguitate), fiecare dintre câmpurile electric, respectiv magnetic este condiţionat de cel
magnetic, respectiv electric şi constituie unda electromagnetică. În acest mod, câmpul
electromagnetic este produs exclusiv prin interacţiunea dintre câmpul electric şi câmpul
magnetic, ambele variabile în timp.

În cazul particular al câmpului electromagnetic cu mărimi de stare locală ce au la un moment

dat aceleaşi valori în toate punctele unui plan perpendicular pe o direcţie, unda
electromagnetică este plană. Direcţia normală pe planul undei se numeşte direcţie de
propagare. O astfel de undă se stabileşte intr-un dielectric izotrop şi omogen la o distanţă
suficient de mare de sursele de câmp electromagnetic care ar putea ocupa domenii finite (de
exemplu de o antenă de emisie).
Unda electromagnetică plană este prin definiţie o unda pentru care mărimile de stare depind
de o singură coordonată spaţială şi de timp.
În dielectricul liniar, izotrop şi omogen de permitivitate  şi permeabilitate  constante,
unda electromagnetică plană este caracterizată de o familie de plane paralele în care
intensităţile câmpurilor electric E şi magnetic H au intr-un moment oarecare aceeaşi mărime,
direcţie şi sens.
O unda electromagnetica este definita prin asocierea unui camp electric E si a unui camp
magnetic H care se propaga.Amplitudinile campurilor depind de natura sursei.Campurile
variaza in timp cu frecventa f a fenomenelor electrice de la nivelul sursei si variaza in spatiu
in functie de raportul d /  , unde d este distanta pina la sursa iar  este lungimea de unda.
  c/ f .
Anumite caracteristici comportamentale ale undelor EM se manifesta predominanant la o
anumita distanta de antena care radiaza, in timp ce un comportament complet diferit se
manifesta la alta distanta.
Se disting, foarte schematic, doua reginui in spatial care inconjoara sursa:

- regiunea numita camp apropiat ( d   / 2 )

1
 - regiunea numita camp apropiat ( d   / 2 )

Ecuaţiile diferenţiale ale mărimilor de stare ale câmpului electromagnetic

Considerăm un mediu liniar, omogen şi izotrop fără polarizaţie permanentă şi fară

câmpuri imprimate pentru care sunt valabile următoarele relaţii (relaţii constitutive sau de
material):
     
B  H ; D  E ; J  E (1)

Considerăm un mediu fără sarcină electrică şi cu ajutorul relaţiei (1) exprimăm ecuaţiile lui

Maxwell doar în funcţie de intensitatea câmpului electric E şi de intensitatea câmpului

magnetic H .
Ecuaţiile lui Maxwell :

 v
div E  ; div B  0

 
 B ;
 B
rot E   rot H  J 
t t

Dacă v  0 (nu avem sarcină electrică) şi aplicind relatiile 1 rezultă relaţiile (2):

 
div E  0 div (   H )  0 (2)

 
 H   E
rot E     rot H    E   
t t

Ecuaţia pentru verificata de intensitatea câmpului electric E este :

 
 E 2 E (3)
 E        2  0
t t


În mod similar se obţine şi pentru intensitatea câmpului magnetic H ecuatia:

 
 H 2 H (4)
 H         2  0
t t

Soluţiile ecuaţiilor (3) şi (4) nu sunt independente deoarece ele sunt corelate prin ecuaţiile lui
Maxwell. Ele corespund unui caz general (parametrii  ,  ,  sunt nenuli).

1.Considerăm cazul unui dielectric ideal fără conductibilitate dielectrică    0 

caz în care ecuaţiile (3) şi (4) devin:

2
 
 2 E (5)
 E     2  0
t


 2 H (6)
H   2  0
t

2)Considerăm cazul unui mediu conductor în care se poate neglija curentul de deplasare.
Atunci cele două ecuaţii se transformă în:

 E (7)
 E    0
t


 H (8)
 H     0
t

În cazul ecuaţiilor (5) şi (6) (dielectricul ideal) s-a obţinut ecuaţiilor undelor
 
electromagnetice exprimate cu ajutorul lui E şi H .Ne vom limita doar la cazul undelor
plane, ceea ce înseamnă că mărimile de stare care sunt funcţie de timp au aceeaşi valoare în
toate punctele unui plan perpendicular pe direcţia de propagare a acestora.
Considerând direcţia de propagare după axa Ox, atunci E este funcţie de  x, t  . La o


depărtare mare de oscilator (cel care generează undele electromagnetice) în zona de undă,
dacă considerăm o secţiune limitată a undei sferice aceasta poate fi considerată undă plană.
Daca campul electric este armonic de forma:

E  E  e j t

Iar propagarea se face numai dupa directia ox ecuatia anterioara se transforma in:
d2E
 j E   2  E  0
dx 2

care se poate scrie sub forma :

d2E
 j (  j  ) E  0
dx 2

cu notatia : k 2  j (  j ) se obtine :

d2E
 k2E  0
dx 2

si similar

3
 d2H
2
 k2H  0
dx

Constanta k , numita constanta de propagare are expresia :


j 
k j (  j )    j    e 4
 (1  j )   (1  j )
2

unde  este constanta de atenuare iar  constanta de faza.

Particularizari

Pentru spatiul vid    0    0   0 rezulta pentru constanta de propagare expresia:

k  j  0  0  j
si deci unda nu sufera atenuare ci numai defazaj.
In metale se poate considera   0 si deci constanta de propagare este:
1 j
k j     j

unde  este adincimea de patrundere.
In acest caz unda sufera atit atenuare cit si defazaj.

TOLA METALICĂ CA BARIERĂ LA CÂMPUL ELECTROMAGNETIC DE

RADIAŢIE

Frecvente fenomene de interferenţă sunt datorate radiaţiei electromagnetice, provenind din

emiţătoare convenţionale (radio, TV etc.), dar şi din procese de comutaţie cu arc electric. In
cele ce urmează se va cerceta impactul radiaţiei electromagnetice (unda plană) cu tola
metalică. Aceasta intră ca o componentă de bază în construcţia incintelor lipsite de zgomot
electromagnetic.

1. ECUAŢIILE PROPAGĂRII UNDEI PLANE

Fie 1. Relativ la ecuaţiile de propagare a undei plane

Într-un mediu caracterizat prin conductivitatea electrică σ, permeabilitatea magnetică μ şi

permitivitatea ε, ecuaţiile propagării undei electromagnetice plane (similar ecuaţiilor
telegrafiştilor) se pot scrie sub două forme şi anume :

4
a) Mărimile dinspre sursă, în funcţie de mărimile la distanţă mai mare:

E1  E 2 cosh kl  Z u H 2 sinh kl (1)

E2
H 1  H 2 cosh kl  sinh kl (2)
Zu

b) Mărimile de la distanţă mai mare, în funcţie de mărimile mai apropiate de sursă:

E 2  E1 cosh kl   Z u H 1 sinh kl (3)

E1
H 2  H 1 cosh kl  sinh kl (4)
Zu

Figura 1 este explicativă pentru poziţia planelor 1 şi 2, între care există distanţa l, în raport cu
sursa de radiaţie situată la distanţa r>>λ/2π faţă de planul 1.

Notaţiile din relaţiile (1)... (4) sunt următoarele:

constanta de propagare k j (  j ) ; (5)

j
impedanța de undă Z u  (6)
  j

În raport cu proprietăţile de material μ, σ, ε se disting următoarele situaţii limită:

1.În metale:   0;   0  r ,  0 și rezultă:

1 j 2
constanta de propagare: k  j  ;  (7)
 

j
impedanța de undă: Z u  (8)


2.În aer:    0 ;   0 ;  0 și rezultă:\

constanta de propagare: k  j 0 0 (9)

0
impedanța de undă: Z 0   377 (10)
0

TRECEREA UNDEI DIN AER ÎN METALUL CONDUCTOR

La departăre de dipolul care radiază, unda electromagnetică se poate considera ca fiind

plană (Fig.1.). Vectorii fazori E si H sunt în fază, dar decalaţi spatial cu 90 0 . Viteza de
deplasare a undei este c  1 /  0 0 .
La impactul normal al undei electrice cu un semispaţiu conductor, mărginit de o suprafaţă
plană, se produce o reacţie in zona de contact (metal şi aer). Această reacţie se poate
cuantifica ţinand seama de vectorii E si H sunt tangenţi la suprafaţa de separaţie aer-metal şi

5
deci că se conserva componentele tangenţiale de câmp electric si magnetic. La această regulă
cunoscută in electrotehnică, se adaugă urmatoarele observaţii de natură fenomenologică:

Fig.1 Relativ la factorii de reflexie si refractie

În metal nu se regăseşte unda incidentă nealterată şi, ca urmare, apare justificat să

acceptam un proces de reflexie la suprafaţa metalului, care modifică în aer, în zona de impact,
unda incidentă. Unde reflectată se propagă in sens invers sensului de propagare a undei
incidente. Pentru scrierea relaţiilor în care intră marimile E şi H se atribuie indicii:

- e, pentru unda externă la departare de suprafaţa metalui;

- r, pentru unda reflectată;

- i, pentru unda din interiorul metalului.

Cu notaţiile simbol din fig.1, ecuaţiile care descriu procesul fizic menţionat sunt
urmatoarele:

E e  E r  Ei (11)
a) Relaţiile de fază 
H e  H r  H i
(12)
Er
b) Relaţiile de sens de propagare H r   (13)
Z0
E iE Ee
Stiind ca Z  H rezulta H i  si H e  Z
Zu 0

Relaţia (12) se scrie sub forma :

Ee Er Ei
  , (14)
Z0 Z0 Zu

relaţie in care se introduce E r din (11) şi se obţine

2Z u
Ei  E e  F 1 E e, (15)
Z0  Zu

unde expresia:

6
 2Z u
F1  (16)
Z0  Zu

Se numeşte factor de refracţie si cuantifică câmpul electric în semispaţiul conductor. În

relaţiia (11) se cunoaşte E i din relaţia (15) şi deci se poate determina campul electric
reflectat:

Zu Z0
Er  E e  R1 E e (17)
Zu  Z0

unde expresia:

Zu  Z0
R1 
Zu  Z0

se numeşte factor de reflexie şi cuantifică câmpul electric reflectat de suprafaţa metalului

conducător. Legătura între factorul de refracţie şi cel de reflexie este:

F 1  1  R1 (18)

Pentru cuantificarea câmpului magnetic, în accord cu (12) si (14), se folosesc relaţiile:

- in exterior la mare depărtare de suprafaţa metalică

Ee
He  (19)
Z0

- câmpul magnetic reflectat

Er
Hr  (20)
Z0

- câmpul magnetic transmis la graniţă în interiorul metalului

Ei
Hi  (21)
Zu

Aplicaţie numerică.

Se cere sa se descrie starea electromagnetică in aer şi în metalul CuE la impactul cu unda

electromagnetică plană de frecvenţă f = 1 MHz. Se calculează succesiv:

a) adâncimea de patrundere
2 2  0.0173  10 6
    6,62  10 5 (22)
 2  10  4  10  1
6 7

b) impedanţa de undă in metal

7
 j  2  j / 4
Zu   (1  j )  e (23)
  

2  0,0173  10 6 j / 4
Zu  e  3,696  10  4 e j / 4 (24)
6,62  10 5

c) factorul de reflexie
Z u / Z 0  1 3,696  10 4 e j / 4 / 3,77  1
R1    1 ; (25)
Z u / Z 0  1 3,696  10  4 e j / 4 / 377  1

d) câmpul electric reflectat

E r  E e R1   E e (26)

e) câmpul electric transmis în metal, la granită

E i  F 1 E e  (1  R1 ) E e  0 (27)

f) câmpul electric reflectat

Er Ee
Hr    He (28)
Z0 Z0

g) câmpul magnetic transmis în metal, la granite

H i  H e  H r  2H e (29)

Dupa cum rezultă din analiza datelor numerice rezultate din relaţiile (22)…(29), se
constată că:

-Suprafaţa metalică reflectă, practic total, componenta de câmp electric. Această

componentă nu mai pătrunde în metal.

-În metal pătrunde câmpul magnetic amplificat la valoarea 2 H e

- În fig. 2 se prezintă schematic acest proces fizic de distrugere a componentei de câmp

electric şi de amplificare a componentei de câmp magnetic.

8
 Fig 2. Relativ la impactul undei suprafaţa metalică

TRECEREA UNDEI DIN METALUL CONDUCATOR IN AER

Fig.3 Relativ la iesirea undei din metal

Cu notaţiile din fig.3, cu condiţia conservării componentei tangenţiale de câmp magnetic şi

electric şi marcarea schimbării sensului de propagare pentru unda reflectată, relaţiile care
descriu starea electromagnetică la graniţe între metal şi aer sunt următoarele:

a) relaţii de fază:

Ei  Er  Ee (30)
Hi Hr  He (31)

b) relaţie de sens de propagare:

Er
Hr  (32)
Zu

Relaţia (31) se scrie sub forma:

Ei E r Ee
  (33)
Zu Zu Z0

Din relaţiile (30) si (33) se obţine expresia câmpului electric care iese (la graniţă) din
metal şi trece în aer

2Z 0
Ee  Ei  F 2 Ei (34)
Z0  Zu

relaţie în care factorul de refracţie are expresia

9
 2Z 0
F2  (35)
Z0  Zu

Se obţine de asemenea câmpul electric reflectat

Z0  Zu
Er  Ei  R2 Ei (36)
Z0  Zu

cu notaţia pentru factorul de reflexie

Z0  Zu
R2  (37)
Z0  Zu

Câmpul magnetic transmis la graniţă are expresia

Ee
He  (38)
Z0

Se observă ca relaţiile de calcul pentru factorii de refracţie si reflexie F 2 si R 2 au aceeaşi

structură cu relaţiile de calcul pentru factorii de refracţie şi reflexie F 1 si R 1 , cu menţiunea ca
rolul impedanţelor de undă Z 0 si Z u se inversează.

Aplicaţie numerică.

Se cere să se descrie starea electromagnetică la iesirea undei plane dintr-un semispaţiu de

oţel, în aer. Semispaţiul de oţel este caracterizat prin proprietăţile de material:
  0,15  10 6 m;  r  500 . Frecvenţa undei este 500 KHz. Se calculează succesiv:

a) Adâncimea de pătrundere
2 2  0,15  10 6
    1,233  10 5 m; (39)
 2  500  10  4  10  500
3 7

b) Impedanţa de undă în metal

2  j / 4 2  0,15  10 6 j / 4
Zu  e  e  1,72  10  2 e j / 4 ; (40)
 1,233  10 5

c) Factorul de reflexie
Z 0 / Z u  1 377 / 1,72  10 2 e j / 4  1
R2   1 (41)
Z 0 / Z u  1 377 / 1,72  10  2 e j / 4  1

d) Câmpul electric reflectat

E r  R2 Ei  Ei (42)

e) Câmpul electric, transmis la graniţă, în aer:

E e  F 2 E i  (1  R 2 ) E i  2 E i (43)

10
 f) Câmpul magnetic reflectat
E E
H r  r   i  H i (44)
Zu Zu

g) Câmpul magnetic, transmis la granită în aer

He  Hi  Hr  Hi Hi  0 (45)

Din observarea relaţiilor (39)…(45) se constată că la iesirea din metal, câmpul electric este
amplificat la valoarea 2 E i , iar câmpul magnetic este practic anulat.

PROPAGAREA UNDEI PLANE ÎN METAL

Un metal este caracterizat prin proprietăţiile de metal: permeabilitatea magnetică  ,

conductivitatea electrică  si permeativitatea electrica   0 . Din considerarea procesului
fizic al propagării undei plane, rezultă că pe suprafaţa de separaţie aer-metal, excitaţia este
sinusoidală. În cazul în care direcţia de propagare a undei este normala la suprafaţa de
separaţie între aer şi metal, excitaţia de câmp electric şi magnetic este tangentială la suprafaţa
menţionată. În acord cu relaţia (15), excitaţia componentei de câmp electric este
E i  F 1 E e  0 şi, în acord cu relaţia (29), excitaţia componentei de câmp magnetic este
H i  H e  H r  2H e .

Starea electromagnetică în metal este descrisă de ecuatiile lui Helmholtz:

E  k 2 E (46)

H  k 2 H (47)

Din motivele menţionate mai înainte, de interes este numai ecuaţia (47), care, în
coordonate carteziene, se scrie sub forma:

d2H
2
 k2H  0 (48)
dx

Având in vedere că vectorul H depinde numai de coordonata x, se renunţa la marcarea

vectorială. Soluţia ecuaţiei diferenţiale (48) este:

H  C1e kx  C 2 e  kx (49)

Din consideraţia de ordin fizic ca procesul de propagare are un caracter amortizat, se

elimină soluţia C1e kx şi rămâne:

H  C 2 e  kx (50)

Pentru x = 0, adică la suprafaţa de separaţie între aer şi metal, excitaţia este armonică,
astfel că din relaţia (50) se obţine:

11
 C 2  H i  H 0 e j t (51)

iar în metal câmpul magnetic are expresia:

H  H 0 e jt e  (1 j ) x /   H 0 e  x /  e j (t  x /  ) (52)

Factorul e  x /  reprezintă o amortizare spatială, după directia x, iar factorul e j (t  x /  )

indică periodicitatea fenomenului. Faza (dar nu şi amplitudinea ) fenomenului se conservă
dacă

 x
 t    C 3  constant (53)
 

sau

x  C4    t (54)

Viteza de propagare (a fazei) se obţine prin derivarea relaţiei (55):

dx 2 2
v     (55)
dt  

În fig.4 se prezintă valorile instantanee ale undei de câmp magnetic intr-un metal.
Momentele prezentate sunt pentru  t  0,  / 6 , 2 / 6 , 3 / 6 , 4 / 6, 5 / 6, 6 / 6 .

12
 Fig. 4. Propagarea undei plane într-un metal

Exemplu numeric. Viteza de propagare a câmpului magnetic intr-o piesa de oţel cu

  0,15  10 6 m,  r  500 la fregvenţa de 1 MHz este dată de relaţia (55):

4  10 6  0,15  10 6
v 54,77[ m / s ]
4  10  7  500

Se constată că viteza de propagare a undelor plane în metale este considerabil mai mică decât
viteza de propagare în aer:

1
c  2,99792458  10 8 [m / s ]
 0 0

Cu permitivitatea  0  8,85418781 10 12 [ F / m] si permitivitatea  0  12.566  10 7 H / m

13