Universitatea din Craiova

Facultatea de Inginerie Electrică

Departamentul de Inginerie Electrică, Energetică și Aerospațiala

Teoria câmpului electromagnetic

Platforme de laborator
Realizate de către colectivul de Bazele Electrotehnicii
 Verificarea experimentală a legii inducţiei electromagnetice

VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A LEGII

INDUCŢIEI ELECTROMAGNETICE
1. Breviar teoretic. Forma integrală a legii inducţiei electromagnetice
Legea inducţiei electromagnetice explică fenomenul apariţiei de tensiuni
electromotoare în circuite electrice aflate în câmp magnetic. Ea a fost pusă în evidenţă
experimental de către Faraday, pentru corpuri în repaus, şi completată de Hertz pentru corpuri
în mişcare.
Enunţ: Tensiunea electromotoare e produsă prin inducţie
B
electromagnetică în lungul unei curbe închise  este egală cu
v derivata cu semn schimbat a fluxului magnetic  S prin orice
ds
suprafaţă S care se sprijină pe această curbă (vezi fig. 1):
d  S
e   (1)
SΓ dl dt
unde:

Γ 
e  E  d l ,

(2)

Fig. 1  S   B  d S (3)
S

Derivata fluxului magnetic are expresia:

d  S
dt

B
t
d S   v B dl   (4)
S 

astfel încât rezultă legea în forma integrală dezvoltată:

B

 E  d l  S  t  d S   v  B  d l  (5)


în care termenul
B
et    dS (6)
S
t
se numeşte componenta transformatorică a tensiunii electromotoare induse, iar termenul
em   v  B d l

(7)

este componenta de mişcare a tensiunii electromotoare.

Pentru câmp magnetic uniform şi suprafaţă S de formă plană, cu versorul normalei n ,
componenta transformatorică (6) devine:
d B(t )
et (t )   S  cos  , (8)
dt
unde cu  s-a notat unghiul între normala n şi câmpul magnetic B .
Pentru o spiră (bobină) nedeformabilă care se roteşte cu viteză unghiulară constantă 
într-un câmp magnetic staţionar şi uniform de inducţie B , componenta de mişcare (7)
respectă relaţia de proporţionalitate:
em (t )  K B cos(t ) . (9)

1
 Verificarea experimentală a legii inducţiei electromagnetice

2. Chestiuni de studiat
2.1. Studiul experimental al componentei transformatorice a t.e.m. induse de un câmp
magnetic sinusoidal într-o bobină aflată în repaus.
2.2. Determinarea experimentală a componentei de mişcare a t.e.m. induse într-o
bobină aflată în mişcare de rotaţie într-un câmp magnetic staţionar.

3. Montajele experimentale utilizate

Se utilizează platforma experimentală din fig. 2, unde:
BH – pereche de bobine fixe conectate în serie, tip Helmholtz
BR – bobină mobilă cu mişcare de rotaţie
MCC – motor de acţionare de c.c., 12 V, 10W
SCM – sursă mixtă de alimentare c.a., c.c.; 0-24 V / 5A; 50Hz pentru c.a.
A – ampermetru analogic feromagnetic; 0-2A, 0-10A
V1- multimetru digital folosit ca voltmetru de c.a.; 0-1000V
V2- multimetru digital folosit ca voltmetru de c.a.; 0-1000V
Rh – reostat pentru reglarea curentului; 2x570Ω / 1A
DG – Disc gradat pentru măsurarea deplasării unghiulare
SCC – sursă de alimentare în c.c. 0-24V, 2A (nereprezentată în fig. 2)

Motor electric de cc
Ampermetru analogic
(MCC)
(A)
Multimetru digital
folosit ca voltmetru Bobine fixe conectate
(V2) în serie – Helmholtz
(BH)
Sursă de alimentare
mixtă ca + cc
(SCM)

Reostat reglare curent

(Rh) Bobină mobilă (rotaţie)
(BR)

Disc gradat (DG)

Multimetru digital
folosit ca voltmetru
(V1)
Borne BH Borne BR

Fig. 2

2
 Verificarea experimentală a legii inducţiei electromagnetice

3.1. Pentru verificările de la punctul 2.1 se utilizează montajul din fig. 3, în care se
regăsesc elementele din fig. 2. Ca sursă de alimentare se utilizează SCM, partea de curent
alternativ.
Rh BH
I BR
A
SCM
(c.a.) V1

Fig. 3

3.2. Pentru verificările de la punctul 2.2 se utilizează montajele din fig. 4, în care se
regăsesc elementele din fig. 2. Se utilizează partea de curent continuu a sursei mixte SCM.

Rh BH
I BR
A
SCM SCC MCC
(c.c.) V1

Fig. 4

4. Procedeul experimental
4.1. Studiul t.e.m. transformatorice
1) Se realizează schema din fig. 3, în care alimentarea bobinelor Helmholtz se face cu
curent sinusoidal. Reostatul Rh se reglează iniţial la rezistenţă maximă.
Valoarea efectivă Ief a curentului de alimentare nu va depăşi 1 A, valoare măsurată cu
ampermetrul A. Acest curent va crea în spaţiul dintre bobine un câmp magnetic uniform în
spaţiu, sinusoidal în timp.
2) Se stabileşte curentul I ef  1 A .
3) Unghiul dintre axa bobinelor fixe (direcţia câmpului magnetic) şi normala la
suprafaţa delimitată de bobina mobilă, reprezintă unghiul  din relaţia (8) şi este indicat pe
cadranul cu disc gradat (fig. 2).
Pentru mai multe valori ale acestui unghi se măsoară valorile efective Ue,ef ale
tensiunii induse (indicată de voltmetrul V) şi se înscriu în tabelul 1.
5) Se repetă paşii 13 pentru I ef  0,5 A .
6) Se vor reprezenta grafic, pe hârtie milimetrică, tensiunile măsurate în funcţie de
unghiul  , respectiv în funcţie de cos . Se observă proporţionalitatea componentei
transformatorice în raport cu cos , conform relaţiei (8).

4.2. Studiul tensiunii induse de mişcare

1) Se realizează schema din fig. 4, în care bobinele fixe se alimentează în curent
continuu, care va crea un câmp magnetic staţionar (invariabil în raport cu timpul). Reostatul Rh
se reglează iniţial la rezistenţă maximă.

3
 Verificarea experimentală a legii inducţiei electromagnetice

2) Se alimentează motorul electric MCC. Reglarea vitezei se face cu ajutorul

comutatoarelor pentru reglarea tensiunii, aflate pe panoul frontal al sursei de curent continuu.
3) În timpul rotirii bobinei mobile BR cu o turaţie constantă ( 1 ) se va modifica
curentul de alimentare a bobinelor fixe (la valorile indicate în tabelul 2) şi se va măsura valoarea
efectivă a componentei de mişcare U e,m la voltmetrul V. Datele se înscriu în tabelul 2.
4) Se repetă pasul 3 pentru o turaţie diferită ( 2  1 ).
5) Se reprezintă grafic tensiunile în funcţie de curent. Întrucât câmpul magnetic creat de
bobinele fixe este proporţional cu curentul care le străbate, se constată proporţionalitatea
descrisă de relaţia (9).

5. Tabele de date
Tabelul 1
Nr.  Ue,ef,
cos I1 Observaţii
crt. [o] [V]
1 0
2 15
3 30
4 45
5 60
6 75
7 90 1A/50Hz
8 105
9 120
10 135
11 150
12 165
13 180
14 0
15 15
16 30
17 45
18 60
19 75
20 90 0,5A/50Hz
21 105
22 120
23 135
24 150
25 165
26 180

Tabelul 2
Nr.  I Um,ef
Observaţii
crt. [A] [V]
1 0.5
2 1
1  ct
3 1.5
4 2
4
 Verificarea experimentală a legii inducţiei electromagnetice

5 0.5
6 1
2  1
7 1.5
8 2

6. Întrebări de control
1. În ce situaţii se manifestă numai componenta transformatorică a tensiunii
electromotoare induse ?
2. În ce situaţii se manifestă numai componenta de mişcare a tensiunii electromotoare
induse ?
3. În ce situaţii se manifestă ambele componente ale tensiunii electromotoare induse ?

Bibliografie
[1] S. Puşcaşu, I. Fetiţă, M. Badea, D. Topan ş.a., Bazele electrotehnicii. Lucrări de
laborator, Reprografia Universităţii din Craiova, 1989.
[2] A. Timotin, V. Hortopan, A. Ifrim, M. Preda, Lecţii de Bazele electrotehnicii,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.

Facultatea de Inginerie Electrică din Craiova

www.elth.ucv.ro

5
 VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ
A LEGII CIRCUITULUI MAGNETIC

1. Breviar teoretic
Legea circuitului magnetic se enunţă astfel: „ Tensiunea magnetomotoare ummΓ de-a
lungul oricărei curbe închise Γ este egală cu suma a doi termeni: solenaţia θ S Γ ,
corespunzătoare curenţilor (de conducţie) care străbat suprafaţa deschisă SΓ ce se sprijină pe
curba Γ, şi derivata în raport cu timpul a fluxului electric ΨS Γ prin aceeaşi suprafaţă SΓ.”
dΨS Γ
ummΓ = Θ S Γ + (1)
dt
Forma integrală dezvoltată a legii este:
∂D
∫Γ H ⋅ dl = S∫ J ⋅ dS + S∫ ∂t ⋅ dS + S∫ v ⋅ ρV ⋅ dS + S∫ rot(D × v )⋅dS (2),
Γ Γ Γ Γ

în care:
ummΓ = ∫ H ⋅ dl - este tensiunea magnetomotoare de-a lungul curbei Γ;
Γ

iS Γ = Θ S Γ = ∫ J ⋅ dS
SΓ
- este solenaţia sau curentul total de conducţie prin SΓ;

∂D
iD = ∫
S Γ ∂t
⋅ dS - este curentul de deplasare prin SΓ;

iconv = ∫ v ⋅ ρV ⋅ dS - este curentul de convecţie prin SΓ; v este viteza lui SΓ; ρV este
SΓ

densitatea volumică de sarcină electrică;

( )
iR = ∫ rot D × v ⋅ dS - curentul Roentgen teoretic prin SΓ.
SΓ

În cazul mediilor imobile ( v = 0 ), relaţia (2)

J v devine:
dS ∂D
∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ dS + ∫
S Γ ∂t
⋅ dS (3).
D SΓ Γ SΓ
ρV Dacă regimul este staţionar (deci mărimile
electrice sunt invariabile în timp), atunci expresia legii
devine:
dl Γ ∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ dS (Teorema lui Ampère) (4),
Γ SΓ

H sau
Fig.1 ummΓ = Θ S Γ (5).

Pentru un solenoid (o bobină) cu N spire parcurse de un curent electric cu intensitatea I

(fig.2), solenaţia are formula:
ΘSΓ = N ⋅ I (6).
Atunci relaţia (4) se scrie:
∫ H ⋅ dl = N ⋅ I
Γ
(7).
 Solenaţia se calculează simplu. Pentru determinarea tensiunii magnetomotoare este
necesar însă un dispozitiv experimental, compus dintr-un galvanometru balistic (GB) legat în
serie cu o înfăşurare flexibilă specială denumită cordonul lui Rogowsky (fig.3).
N
N

I
Γ
I
dl
Fig. 2 H
Cordonul lui Rogowsky este format din mai multe spire înfăşurate pe un tub cilindric,
flexibil, cu o secţiune transversală suficient de mică, astfel încât câmpul magnetic să poată fi
considerat constant în fiecare punct al acesteia.
Cordonul se aşează în aer astfel încât axa lui să formeze un contur închis (Γ) care să
treacă printr-o bobină parcursă de un curent electric I.
Ualim
I

Bobină

GB

Cordonul lui Rogowsky

Fig. 3
Se consideră o porţiune de cordon de lungime foarte mică dl = d l (fig.4). Dacă se
notează cu n0 numărul de spire pe unitatea de lungime a cordonului, iar cu A vectorul arie al
secţiunii transversale a cordonului, fluxul magnetic elementar care străbate această secţiune
va fi:
dΦ = (n0 ⋅ dl ) ⋅ ( B ⋅ A) = µ0 n0 A( H ⋅ dl ) (8).
dl Deci fluxul magnetic total va avea
expresia:
A
Φ = µ 0 n0 A∫ H ⋅ dl = µ 0 n0 A ⋅ ummΓ (9).
Γ

H Din relaţia (9) rezultă:

Φ
ummΓ = (10).
Γ µ0 n0 A
Fig. 4
Deci pentru determinarea tensiunii
magnetomotoare este necesară măsurarea fluxului magnetic Φ. În acest scop se foloseşte
galvanometrul balistic. Se întrerupe sau se stabileşte brusc curentul I prin bobină. Apare o
variaţie de flux magnetic ∆Φ care produce în circuitul cordonului o tensiune electromotoare
indusă ueΓ . Circuitul fiind închis, apare un curent:
ue Γ 1 dΦ
i= =− ⋅ (11),
R R dt
în care R este rezistenţa totală, formată din rezistenţa conductorului înfăşurării cordonului şi
rezistenţa internă a galvanometrului balistic.
Galvanometrul balistic măsoară integrala în timp a curentului în intervalul 0<t<t0 în
care se produce variaţia de flux magnetic:
t Φ
1 1 ∆Φ
∫t i ⋅ dt = Φ∫ (− R ) ⋅dΦ = R ⋅ (Φ 0 − Φ) = R (12),
0 0

adică chiar sarcina electrică ce trece prin galvanometru în intervalul de la t0 la t.

Prin construcţie, galvanometrul balistic asigură relaţia:
t
q = kb ⋅ α = ∫ i ⋅ dt (13),
t0

în care kb – este constanta balistică a galvanometrului [C/div], iar

α - este deviaţia maximă a indicatorului galvanometrului la variaţia curentului [div].
Din relaţiile (12) şi (13) rezultă:
∆Φ
kb ⋅ α = şi deci ∆Φ = R ⋅ kb ⋅ α . (14).
R
Înlocuind în (10) rezultă:
R ⋅ kb ⋅ α
ummΓ = = k ⋅α (15),
µ0 ⋅ n0 ⋅ A
R ⋅ kb
în care s-a făcut notaţia: k = . (16)
µ0 ⋅ n0 ⋅ A
Determinarea constantei k se face trecând cordonul lui Rogowsky printr-o bobină
etalon (deci cu un număr de spire N0 cunoscut) parcursă de curentul cunoscut I0. La
întreruperea bruscă a acestui curent, galvanometrul va indica deviaţia α0. Din relaţiile (7) şi
(15) rezultă:
N0 ⋅ I0 = k ⋅ α0
şi deci:
N ⋅I
k= 0 0. (17)
α0

2. Chestiuni de studiat
2.1. Determinarea constantei k a schemei de măsură cu ajutorul unei bobine etalon.
2.2. Verificarea proporţionalităţii tensiunii magnetomotoare cu solenaţia şi
independenţei ei de forma curbei de integrare (a cordonului Rogowsky).

3. Schema de lucru şi aparate utilizate

Elementele montajului (fig. 5) sunt:
S – sursă de alimentare cu tensiune continuă;
B – bobina etalon sau bobina de lucru;
CR – cordonul lui Rogowsky;
GB – galvanometru balistic cu spot luminos, tip RFT;
TR – transformator 220/6 V, tip “METRA”, pentru alimentarea becului de spot al GB;
Rh – reostat 2x105 Ω , 2,5 A, tip “METRA”;
 A – ampermetru magnetoelectric; domeniul de măsurare 3 A (încorporat în sursa S);
K – inversor;
I1 – întrerupător (încorporat în sursa S);
I2 – întrerupător (scurtcircuitorul încorporat în GB).

I1 Rh B
CR
K
220 V S a b
~
A

220 V GB I2
TR
~

Fig. 5

4. Modul de lucru
4.1. Se execută montajul din fig.5, în care B este o bobină etalon cu N0=500 spire. Se
va folosi o singură coloană a reostatului Rh, pentru reglarea curentului. Cursorul reostatului se
va pune în poziţia de rezistenţă maximă. Inversorul K se aşează în poziţia a. Întrerupătorul I2
se va menţine deschis pe toată durata lucrării. Întrerupătorul I1 este închis.
Se porneşte sursa S. Se alimentează transformatorul TR pentru a se aprinde becul de
spot al GB. Se reglează poziţia spotului la zero. Cu reostatul Rh se reglează curentul la
valoarea de 0,5A. Se deschide brusc întrerupătorul I1, producând astfel o variaţie a curentului
în circuit de la I 0' la I 0'' =0. Se citeşte pe scala galvanometrului deviaţia maximă α0 (se va
potrivi poziţia a a lui K astfel încât deviaţia spotului la galvanometru să fie pozitivă, adică la
dreapta lui 0). După ce spotul revine la zero, se închide I1. Dacă schema este corect realizată
şi galvanometrul bine reglat, deviaţia spotului va fi -α0. În sfârşit, se comută brusc K din
poziţia a în poziţia b, deviaţia spotului luminos la galvanometru trebuind să fie 2α0. Se trece
din nou K din poziţia b în poziţia a, fără a mai măsura deviaţia spotului.
Se repetă etapele de mai sus pentru alte valori ale curentului (1A, 1,5A, 2A). Pentru
constanta k se va stabili o valoare medie. Datele se trec în tabelul 1.
4.2. Se înlocuieşte bobina etalon cu o bobină mai lungă având N =700 spire. Se trece
cordonul lui Rogowsky prin această bobină. Cursorul reostatului Rh se va pune din nou în
poziţia de rezistenţă maximă.
Se repetă operaţiile de la punctul 4.1. pentru valori ale curentului cuprinse între 0,5A
şi 2,5A, citindu-se deviaţiile corespunzătoare α la galvanometru. Aceste deviaţii se citesc doar
pentru întreruperea curentului astfel încât ∆I=I−0. La fiecare valoare a curentului se fac două
citiri pentru două forme diferite de aşezare a cordonului, constatându-se că deviaţiile la
galvanometru sunt aceleaşi.
Datele se trec în tabelul 2. Ele permit şi calculul numărului de spire al bobinei B.
 Observaţie: Pentru evidenţierea proporţionalităţii tensiunii magnetomotoare cu
solenaţia se verifică egalitatea:
I1 I I
= 2 =L= n .
α1 α2 αn

Tabelul 1
Nr. N0 I 0' I 0'' ∆I 0 = I 0' − I 0'' α0 N 0 ⋅ ∆I 0 Kmediu
k= [A/div]
crt. [spire] [A] [A] [A] [div] α0 [A/div]
1 0,5 0 +0,5
2 500 0 0,5 -0,5
3 0,5 -0,5 +1
4 1 0 +1
5 500 0 1 -1
6 1 -1 +2
7 1,5 0 +1,5
8 500 0 1,5 -1,5
9 1,5 -1,5 +3
10 2 0 +2
11 500 0 2 -2
12 2 -2 +4

Tabelul 2
ummΓ = ∫ H ⋅ dl Θ N' − N
Nr. N ∆I =I N' =
Γ [spire] ε= ⋅ 100 [%]
crt. [spire] [A] I N
α [div] Θ=k⋅α [Asp]
1 0,5
2 1
3 700 1,5
4 2
5 2,5

5. Întrebări de control
5.1. De ce secţiunea cordonului lui Rogowsky este foarte mică ?
5.2. Ce se măsoară cu ajutorul galvanometrului balistic ?
5.3. Ce reprezintă constanta k ? Dar constanta kb ?
5.4. Ce modificări ar trebui făcute în schema de montaj pentru a putea face determinări
la curenţi de 3A sau 3,5A ?

Facultatea de Inginerie Electrica

Craiova
www.elth.ucv.ro
 VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ
A EXPRESIEI FORŢEI ELECTROMAGNETICE
(FORŢA LUI LAPLACE)

1. Breviar teoretic
Forţa lui Laplace este forţa care se exercită asupra conductoarelor străbătute de curent,
aflate în câmp magnetic. Forţa electromagnetică  F care se manifestă asupra unui conductor
de lungime l , străbătut de curentul I, situat într-un câmp magnetic de inducţie magnetică B
(fig.1) are expresia:
 F  I  l  B (1);
l este segmentul de conductor orientat în sensul curentului.
Dacă conductorul este perpendicular pe direcţia liniilor de câmp magnetic, atunci din
(1) rezultă:
F  I  l  B (2)

F

B
I l

Fig.1

În cazul în care într-un câmp magnetic uniform se introduce o parte de lungime l a

unei laturi de bobină având N spire parcurse de curentul de intensitate I, forţa
electromagnetică ce va acţiona asupra acestei porţiuni de latură va avea expresia:
 F  N  I  l  B (3),
respectiv, în cazul în care latura bobinei este perpendiculară pe direcţia câmpului magnetic,
F  N  I  l  B (4).

Se imaginează o metodă de măsurare a forţei Laplace cu ajutorul unei forţe elastice,

bazată pe principiul acţiunii şi reacţiunii. În acest scop, conductorul parcurs de curentul I se
presupune suspendat de un resort a cărui constantă de elasticitate k este cunoscută. Forţa
elastică ce va apare va fi egală şi de sens contrar cu forţa electromagnetică exercitată asupra
segmentului de conductor plasat în câmp magnetic.
Fel  k  x (5),
unde x este alungirea resortului sub acţiunea forţei deformatoare.
Câmpul magnetic se poate crea cu ajutorul unei bobine înfăşurate pe un miez
magnetic, miez ce prezintă un întrefier  măsurabil şi în care câmpul magnetic este plan
paralel. Orientarea câmpului va depinde de sensul curentului prin spirele bobinei.
 2. Chestiuni de studiat
Verificarea experimentală a expresiei forţei electromagnetice.

3. Schema de lucru şi aparate utilizate

Elementele montajului (Fig.2) sunt:
A1,A2 – ampermetre magnetoelectrice; domeniul de măsurare 1A;
Rh1,Rh2 – reostate metalice cu cursor; 2 x 570 , 1A;
S1 – Sursă de tensiune continuă tip I 4101;
S2 – Sursă de tensiune continuă MULTISTAB 235.

B2


l

x

B1

b2 b1
S1
S2
A2 A1
V V

Rh2 Rh1
Fig.2

4. Modul de lucru
Se realizează schema de montaj din fig.2. Se reglează poziţia laturii inferioare a
bobinei mobile B2 în dreptul diviziunii “0” a scalei gradate fixate pe circuitul magnetic în
imediata apropiere a întrefierului. Se poziţionează cursoarele reostatelor Rh1 şi Rh2 la
rezistenţă maximă. Se pornesc sursele S1 şi S2. Se verifică dacă asupra bobinei mobile apare
o forţă de atracţie; în caz contrar se inversează între ele bornele b1 sau b2.
 Se reglează prin bobina mobilă un curent I2 de 0,2 A. Păstrând constant acest curent,
se variază curentul I1 prin bobina fixă B1 din 0,1 în 0,1 A în domeniul (0,11) A. Pentru
fiecare pereche de valori (I1 , I2) se citeşte alungirea resortului x. Se repetă măsurătorile
pentru valoarea de 0,4 A a lui I2. Cu aceste valori se completează tabelul 1.
Se calculează forţele electromagnetică F şi elastică Fel. În condiţiile metodei propuse,
expresia (1) a forţei electromagnetice va căpăta forma:
0
F  N1  N 2  l  I1  I 2 (6)

Tabelul 1
Nr. I1 I2 N1 N2 l  k x Fel F F’=F-Fel
crt. [A] [A] [spire] [spire] [mm] [mm] [N/m] [cm] [N] [N] [N]
1. 4000 100 55 6 49
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.

5. Întrebări de control
5.1. Cum sunt orientate forţele elastică şi electromagnetică?
5.2. Deduceţi formula de calcul a forţei electromagnetice (6).
5.3. Care sunt cauzele posibile pentru care nu s-a obţinut egalitate între cele două
forţe?

Bibliografie
[1] S. Puşcaşu, I. Fetiţă, M. Badea, D. Topan ş.a., Bazele electrotehnicii. Lucrări de
laborator, Reprografia Universităţii din Craiova, 1989.
[2] A. Timotin, V. Hortopan, A. Ifrim, M. Preda, Lecţii de Bazele electrotehnicii,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.

Facultatea de Inginerie Electrică din Craiova

www.elth.ucv.ro
 Măsurarea inductanţei mutuale dintre două bobine

MĂSURAREA INDUCTANŢEI MUTUALE DINTRE DOUĂ BOBINE

1. Breviar teoretic
Legea inducţiei electromagnetice explică fenomenul apariţiei de tensiuni
electromotoare în circuite electrice aflate în câmp magnetic. Ea a fost pusă în evidenţă
experimental de către Faraday, pentru corpuri în repaus, şi completată de Hertz pentru corpuri
în mişcare.
Enunţ: Tensiunea electromotoare e produsă prin inducţie
B
electromagnetică în lungul unei curbe închise  este egală cu
v derivata cu semn schimbat a fluxului magnetic  S prin orice
ds
suprafaţă S care se sprijină pe această curbă (vezi fig. 1):
d  S
e   (1)
SΓ dl dt
unde:

Γ 
e  E  d l ,

(2)

Fig. 1  S  Bds
S
(3)

Legea în forma integrală dezvoltată este:

 E  d l     t  d s   v  B  d l
B
(4)
 S 

în care termenul
B
et  
S
 t ds (5)

se numeşte componenta transformatorică a tensiunii electromotoare induse, iar termenul

em   v  B d l

(6)

este componenta de mişcare a tensiunii electromotoare.

Se numește inductanță mutuală între două circuite 1 și 2 raportul dintre fluxul

magnetic total  21 produs de circuitul 1, care trece prin circuitul 2, și curentul i1 care îl
produce:

M  L21  21 (7)
i1
Inductanța mutuală depinde de natura materialului magnetic, de dimensiunile și forma
celor două circuite, de poziția lor relativă. Ea scade cu creșterea distanței dintre circuite și este
proporțională cu produsul numerelor de spire ale celor două bobine.

2. Chestiuni de studiat
2.1. Măsurarea inductanţei mutuale dintre două bobine în regim sinusoidal.

1
 Măsurarea inductanţei mutuale dintre două bobine

3. Montajele experimentale utilizate

Se utilizează platforma experimentală din fig. 2, unde:
BF – bobină cilindrică fixă
BM – bobină cilindrică mobilă, cu mişcare de translaţie
SCM – sursă mixtă de alimentare c.a., c.c.; 0-24 V / 5A; 50Hz pentru c.a.
A – ampermetru analogic feromagnetic; 0-2A, 0-10A
V1- multimetru digital folosit ca voltmetru de c.a.; 0-1000V
V2- multimetru digital folosit ca voltmetru de c.a.; 0-1000V
Rh – reostat pentru reglarea curentului; 2x570Ω / 1A

Ampermetru analogic
(A)
Multimetru digital
folosit ca voltmetru
(V2)
Sursă de alimentare
mixtă ca + cc
(SCM)

Reostat reglare curent

(Rh)
Bobină mobilă
(BM)

Bobină fixă
(BF)

Multimetru digital
folosit ca voltmetru
(V1)

Fig. 2

Pentru măsurarea inductanţei mutuale se utilizează montajul din fig. 3, în care se

regăsesc elementele din fig. 2.

Rh
I1 BF BM
SCM A
(c.a.) V2

Fig. 3

4. Procedeul experimental

1) Se realizează schema din fig. 3, cu reostatul Rh la rezistenţă maximă.

2) Se reglează curentul I1 până la o valoare apropiată de 0,9A.

2
 Măsurarea inductanţei mutuale dintre două bobine

3) Se conectează voltmetrul la bobina mobilă şi pentru d  0 (poziţia bobinei mobile

indicată pe rigla gradată) se notează I 1 şi U 2 .
4) Se măreşte distanţa d dintre bobine din centimetru în centimetru şi se măsoară U 2
( I 1 rămâne constant). Rezultatele se înscriu în tabelul 1.
5) Se repetă pasul 4 pentru un curent I 1 redus la jumătate.
6) Se calculează valoarea inductanţei mutuale M dintre bobina mobilă şi bobina fixă,
pentru fiecare determinare, cu relaţia:
U2
M
2    f  I1
7) Se reprezintă grafic dependenţa M (d ) I ct . pentru cele două cazuri studiate şi se
1

interpretează rezultatele.

5. Tabel de date

Tabelul 1
Nr. d U2 M
I1 Observaţii
crt. [cm] [V] [H]
1 0
2 1
3 2
4 3
5 4
6 0.9A 5
7 6
8 7
9 8
10 9
11 10
12 0
13 1
14 2
15 3
16 4
17 0.45A 5
18 6
19 7
20 8
21 9
22 10

6. Întrebări de control
1. Se manifestă ambele componente ale tensiunii electromotoare induse ? Justificați.
2. Inductanța mutuală depinde de mediul în care se găsesc bobinele? Dar de frecvența
tensiunii de alimentare?

3
 Măsurarea inductanţei mutuale dintre două bobine

Bibliografie
[1] S. Puşcaşu, I. Fetiţă, M. Badea, D. Topan ş.a., Bazele electrotehnicii. Lucrări de
laborator, Reprografia Universităţii din Craiova, 1989.
[2] A. Timotin, V. Hortopan, A. Ifrim, M. Preda, Lecţii de Bazele electrotehnicii,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.

Facultatea de Inginerie Electrică din Craiova

www.elth.ucv.ro