Electrotehnică

Camelia Petrescu
Universitatea Tehnică Iași
Departamenrul de Electrotehnică
camelia-mihaela.petrescu@academic.tuiasi.ro

Informații despre curs , seminar și laborator - Platforma Moodle a TUIasi

: edu.tuiasi.ro
Evaluare – laborator – 20%
– examen – 80% ( din care 30% teme de casă - pe parcursul
semestrului, și 70% răspusurile la evaluarea finală)
 Cursul 1
Noțiuni introductive
Circuite electrice – produc, transmit şi
prelucrează semnalele electrice.
Circuitele electrice cu parametri concentraţi
- se caracterizează prin variabile de stare (mărimi
electrice) care depind numai de timp. Atributul
“parametri concentraţi” se referă la faptul
că proprietăţile elementelor care compun circuitul
(elemente de circuit) se presupun localizate,
“concentrate”, într-un punct, putând astfel să
se facă abstracţie de forma şi dimensiunile
acestora.
Exemple
1) Rezistorul ideal – parametrul R (L=0, C=0)

i R

u
Material
conductor,
Aria secțiunii A rezistivitate ρ
2) Condensatorul ideal – parametrul C (L=0,
R=0)
Dielectric de permitivitate ε

Plăci metalice de arie A

3) Bobina ideală – parametrul L (R=0, C=0)

a) solenoid
b) Bobina toroidală

În cazul circuitelor cu parametri concentrați nu

există efecte de propagare a curentului şi a tensiunii
în lungul conductoarelor. Absenţa propagării
este caracteristică, după cum se demonstrează
riguros în cadrul teoriei câmpului electromagnetic,
circuitelor a căror dimensiune maximă, l, este mult
mai mică decât cea mai mică lungime de undă,
λ, corespunzătoare celei mai înalte frecvenţe la care
poate să funcţioneze circuitul:
l <<λ (1.1)
Pentru circuite de dimensiuni uzuale (centimetri sau
zeci de centimetri) condiţia (1.1) este îndeplinită
pentru frecvenţe, f, situate în domeniul audio, radio
şi TV (f<1GHz).
Exemplu:
1) frecvența f=50 Hz.
λ=v·T=v/f=c/f=3·108(m/s) /50 (s-1)=6·106
(m)=6000 (km)

x1=λ/100=60 (km)→v(x1)=0.002; vmax=1→

v(x1)/vmax=0.002=2·10-3=2e-3=2‰
2) frecvența f=1GHz=109Hz.
λ=v·T=v/f=c/f=3·108(m/s) /109 (s-1)=
=0.3 (m)=30(cm)

TIPURI DE PROBLEME ÎNTÂLNITE ÎN

STUDIUL CIRCUITELOR ELECTRICE
Situaţia tipică întâlnită în studiul circuitelor cu
parametri concentraţi este prezentată în Fig.1.1.
Circuitul are o pereche de borne de intrare , (a) şi
(b), la care se aplică un semnal de intrare (sau de
excitaţie), x(t), şi o pereche de borne de ieşire, (c)
şi (d), unde se obţine semnalul de ieşire (sau
semnalul răspuns), y(t).
(a) (c)
x(t) Circuit y(t)
semnal semnal
de intrare electric de iesire
,
(b) (d)

Fig. 1.1

În studiul unui circuit pot fi întâlnite două tipuri de

probleme:
a) o problemă de analiză a circuitului, în cazul în
care se cunoaşte structura circuitului şi semnalul
de excitaţie x(t);
b) o problemă de sinteză a circuitului dacă sunt
cunoscute cele două semnale x(t) şi y(t) şi urmează
să se stabilească structura circuitului.
MĂRIMI FIZICE UTILIZATE ÎN STUDIUL
CIRCUITELOR ELECTRICE

Mărimile electrice care caracterizează

funcţionarea unui circuit sunt tensiunea electrică
şi intensitatea curentului electric.
Intensitatea curentului electric, i- mărime scalară.
Deoarece la nivel microscopic circulaţia curentului
este reprezentată de o deplasare a purtătorilor de
sarcină electrică, se poate spune că intensitatea
curentului într-un conductor este egală cu sarcina
electrică, q, ce traversează o secţiune transversală
a acestuia în unitatea de timp:
dq
i (t ) 
dt (1.2)
În schemele circuitelor electrice se adoptă in mod
arbitrar un sens de referinţă pozitiv pentru
intensitatea curentului electric, simbolizat printr-o
săgeată ce indică sensul de deplasare al purtătorilor
pozitivi de sarcină electrică (Fig.1.2). O valoare
negativă pentru intensitatea curentului indică faptul
că purtătorii de sarcină electrică pozitivă au sens
opus faţă de sensul de referinţă adoptat.
 i
()
a ()
b

F
ig
.1.2

În sistemul internaţional de unităţi (SI) unitatea de

măsură pentru intensitatea curentului electric este
amperul (A). Acesta poate lua valori în mulţimea
numerelor reale, gama de valori extinzându-se de
la pico-amperi la kilo-amperi.

Valori tipice pentru intensitatea curentului

electric
Curentul în circuite integrate 1nA÷1μA
Curentul de evitat pentru om 1mA
Curent letal pentru om 100mA
Curentul în aparatura casnică 1÷16A

Tensiunea electrică, u, între două puncte ale unui

circuit reprezintă energia, W, pe care o sarcină
electrică pozitivă, q, egală cu 1C, o primeşte sau o
cedează deplasându-se între cele două puncte. Se
poate scrie astfel că:
dW
u 
dq . (1.3)
Tensiunea electrică între două puncte A şi B se
defineşte în mod riguros în cadrul teoriei câmpului
electromagnetic în funcţie de intensitatea câmpului
electric ( Fig.1.3), cu ajutorul relaţiei:

dl B

B B

 
E
A u AB  E  dl  E  dl cos α
A A
Fig. 1.3
(1.4)

În regim staţionar sau cvasistaţionar tensiunea

electrică este egală cu diferenţa potenţialelor
electrice ale celor două puncte:

u AB  VA  VB . (1.5)
A B

u
F
ig.1
.4

Pentru indicarea sensului de măsurare a tensiunii se

adoptă în schemele circuitelor electrice, în mod
arbitrar, un sens de referinţă pozitiv marcat printr-
o săgeată (Fig.1.4). În cazul în care VA>VB
tensiunea este pozitivă, în caz contrar fiind
negativă. Unitatea de măsură pentru tensiune în SI
este voltul (V). Tensiunea ia valori în mulţimea
numerelor reale, valorile întâlnite în practică putând
să se situeze de la V la sute de kV.

Valori tipice pentru tensiunea electrică

Tensiunea la bornele unei antene radio 100nV÷10μV
Tensiunea între electrozii unui 1mV
electrocardiograf
Baterie automobil 12V
Linii de înaltă tensiune 100kV

Deoarece sensurile de referinţă pozitive pentru

tensiune şi pentru curent se aleg în mod arbitrar,
este posibil ca ambele semnale să aibă acelaşi sens
în raport cu bornele A şi B (Fig.1.5.a) sau,
dimpotrivă, să aibă sensuri opuse (Fig.1.5.b).
Primul dintre aceste moduri de asociere a sensurilor
de referinţă poartă numele de regula de la
receptoare (Fig.1.5.a), deoarece este specifică unui
receptor, iar cel de al doilea – regula de la
generatoare, fiind specific generatoarelor
(Fig.1.5.b).

Observație: efectele fiziologice ale trecerii

curentului electric prin corpul uman
 𝑖 = 0 .005 (𝐴) pragul perceptiei
i ∈ [0.005, 0.009] (A) senzatii slabe pana la moderate
i ∈ [0.009, 0.03] (A) senzatie de durere, inclestarea muschilor
i ∈ [0.03, 0.06] (A) dificultati de respiratie
i = 0.1(A) socul electric sever
i ∈ [0.1, 0.4] (A) fibrilatie ventriculara, paralizie respiratorie
i ∈ [0.4, 1] (A) arsuri severe
 i i
A
Circuit Circuit u
u
electric electric
B
(a) (b)
Fig. 1.5

Cu ajutorul celor două mărimi definite anterior,

intensitatea curentului electric şi tensiunea, se pot
defini alte două mărimi electrice: puterea
instantanee şi energia electrică.
Puterea instantanee, p(t), pentru un circuit cu două
borne de acces se defineşte cu ajutorul relaţiei:
p(t )  u(t )  i(t ) (1.6)
Dacă tensiunea şi curentul au sensurile de referinţă
asociate după regula de la receptoare, iar p(t)>0
circuitul absoarbe putere pe la bornele de acces, în
caz contrar, p(t)<0, el cedând putere în exterior.

Valori tipice pentru puteri electrice

Puterea de intrare pentru un telefon celular ~pW
Puterea absorbită de un PC 100W
Bec cu filament 10÷200W
Centrală hidroelectrică ~MW
 Energia primită sau cedată de circuit în
intervalul de timp (0,t) este definită de relaţia:
t
W (t )   p (t ) dt
0 . (1.7)
Unitatea de măsură pentru putere este wattul (W),
iar pentru energie joulul (J). Se observă că
1J=1W·1s. O unitate tolerată pentru energie este
Wh sau kWh.

CLASIFICAREA SEMNALELOR ELECTRICE

În funcţie de modul de variaţie în timp, un semnal

electric, x(t), poate fi:
a) semnal continuu (invariabil în timp) (Fig.1.6.a):
x(t )  X  const. ; (1.8)
b) semnal periodic de perioadă T:
x(t )  x(t  T )  x(t  n T ) . (1.9)
În Fig.1.6 b…1.6.d sunt reprezentate câteva
semnale periodice întâlnite în eletrotehnică.
Un caz particular frecvent întâlnit în aplicaţii îl
reprezintă semnalul sinusoidal (Fig.1.6.e):
 x(t )  X m sin(ω t  γ) (1.10)
unde Xm este amplitudinea semnalului,
ω=2π/T=2πf este pulsaţia semnalului
([ω]=rad/sec), iar f este frecvenţa semnalului
([f]=s-1=Hz).
c) semnal aperiodic. Principalele tipuri de semnale
aperiodice ce prezintă o deosebită importanţă în
studiul circuitelor electrice sunt:
- semnalul treaptă (Fig.1.7.a) definit de relaţia

0 , t  0
x(t )  
 X ,t 0
 m ; (1.11)
- semnalul impuls dreptunghiular de durată τ(tau)
(Fig.1.7.b) definit prin
0 , t  0

x(t )   X m , t  (0, )
0 , t  
 ; (1.12)
- semnalul impuls Dirac sau delta unitate (Fig.1.7.c)
0 , t  0
x(t )  (t )  
 , t  0
(1.13)
 x x

T /2 T
0 t 0 t
(a) (b)

x
x
Xm
Xm

0 T 2T 3T t 0  T t

x (c) (d)

Xm

T/2
0 T t

-Xm
(e)
Fig. 1.6

O altă modalitate de clasificare a semnalelor

electrice are în vedere mulţimea în care acestea pot
lua valori. Asfel, semnalele care pot avea numai un
număr limitat de valori se numesc semnale
discrete (digitale sau numerice). Cele mai
frecvent întâlnite semnale discrete sunt semnalele
x x x

Xm Xm  (t)

0 t 0  t 0 t
(a) (b) (c)

Fig. 1.7
binare, care pot lua numai două valori, cărora li se
pot asocia valorile logice 0 şi 1.
Prin contrast, semnalele care pot lua orice valoare
într-un interval din mulţimea numerelor reale se
numesc semnale analogice.
Circuitele în care toate semnalele sunt analogice se
numesc circuite analogice, iar circuitele care
procesează numai semnale digitale se numesc
circuite digitale sau numerice.

1.5 CLASIFICAREA CIRCUITELOR ELECTRICE

O primă modalitate de clasificare a circuitelor

electrice are în vedere numărul de borne de
acces ale circuitului. Astfel, un circuit cu n borne de
acces se numeşte multipol. Circuitul având n=2
borne de acces se numeşte dipol sau uniport; cel cu
n=4 borne de acces se numeşte cuadripol sau
diport. Un circuit fără borne de acces (n=0) se
spune că este izolat galvanic faţă de exterior.
Un alt criteriu de clasificare are în vedere prezenţa
sau absenţa generatoarelor (surselor de
energie electrică) în structura circuitului. Astfel, un
circuit care conţine surse de energie se numeşte
activ, un circuit fără surse este pasiv. Un circuit este
fie generator de energie, în cazul în care furnizează
energie pe la bornele de acces, fie receptor, când
primeşte energie din exterior.
În sfârşit, circuitele electrice se pot clasifica după
relaţia de dependenţă dintre semnalele răspuns şi
cele de excitaţie. Astfel, considerând un element de
circuit având semnalul de intrare x(t) şi cel de ieşire
y(t) (Fig.1.8), funcţionarea acestuia este
caracterizată de o relaţie de forma:
y(t )  y( x(t ), t ) (1.14)
numită ecuaţia caracteristică de funcţionare a
elementului de circuit.
În cazul în care
dependenţa între x(t) Element y(t)
de circuit
semnalele y(t) şi x(t) este
liniară, cu o constantă de Fig. 1.8
proporţionalitate
invariabilă în timp, elementul de circuit este liniar
şi neparametric, având o caracteristică de
funcţionare de forma (Fig.1.9.a):
y(t )  C  x(t ) (1.15)
Elementul de circuit este liniar şi parametric
(Fig.1.9.b) dacă are ecuaţia caracteristică de
funcţionare de forma
y(t )  C(t )  x(t ) , (1.16)
neliniar (Fig.1.9.c) dacă prezintă o dependenţă
neliniară între x(t) şi y(t) de forma:
y(t )  y( x(t )) , (1.17)
respectiv neliniar şi parametric (Fig. 1.9.d). în
cazul unei ecuaţii caracteristice neliniare de forma
(1.14).
y y
t1
.x
=C t2
y
t3

0 x 0 x
(a) (b)

y y t3
t2
t1

x 0 x
(c ) (d)
Fig. 1.9

Un circuit electric care are în structura sa numai

elemente liniare de circuit se numeşte circuit
liniar. Un circuit care are cel puţin un element
neliniar este un circuit neliniar, iar unul care are
în structura sa elemente liniare şi cel puţin unul
parametric este un circuit parametric.
Exemple de circuite electrice
- circuit liniar, activ, cu 4 borne de acces

- circuit cu tranzistor (se poate asimila unui circuit

liniar)

- circuit cu amplificator operațional (se poate

asimila unui circuit liniar)
- circuit neliniar (cu diode)
Simboluri ale elementelor de circuit
Element Simbol
Rezistor

Bobină

Condensator
Generator de
tensiune
independent

Generator de
curent
independent

Generator de
tensiune
comandat (în
tensiune sau
în curent)
Generator de
curent
comandat (în
tensiune sau
în curent)

REGIMURI DE FUNCŢIONARE ALE

CIRCUITELOR ELECTRICE

După modul de variaţie în timp a semnalelor într-un

circuit electric regimul său de funcţionare poate fi:
a) regim staţionar (sau de curent continuu)
- este regimul în care toate semnalele sunt
invariabile în timp;
b) regim periodic sinusoidal - caracterizat de
faptul că toate semnalele din circuit sunt funcţii
sinusoidale de timp având aceeaşi pulsaţie ω
(ω=2·π·f);
c) regim periodic nesinusoidal – toate semnalele
sunt periodice, dar nesinusoidale, de aceeaşi
perioadă T;
d) regimul general variabil – este regimul în
care semnalele electrice au un mod de variaţie în
timp oarecare;
e) regimul tranzitoriu reprezintă un caz
particular al regimului general variabil, apărând la
închiderea sau deschiderea comutatoarelor sau la
apariţia unor întreruperi sau scurtcircuite
accidentale. Regimurile tranzitorii fac trecerea de
la un regim permanent (de curent continuu sau
periodic) la un alt regim permanent.

Temă- Analizați circuitul din figură și determinați

curenții i1, i2, i3.
 2.1 ELEMENTE DE CIRCUIT PASIVE

2.1.1 Rezistorul

Rezistorul este un element de circuit a cărui ecuaţie

caracteristică de funcţionare se exprimă fie sub
forma dependenţei tensiunii u(t) de curentul i(t):
u(t )  u(i(t ), t ) , (2.1)
fie a curentului de tensiune:
i(t )  i(u(t ), t ) . (2.2)
În cazul rezistorului liniar neparametric ecuaţia
caracteristică devine:
u(t )  R  i(t ) , i(t )  G  u(t ) (2.3)
unde R reprezintă rezistenţa elementului de circuit,
iar 𝐺 = 1/𝑅 conductanţa sa. Unitatea de măsură
pentru rezistenţă în SI este ohm (Ω), iar pentru
conductanţă siemens (S). Rezistanţa şi conductanţa
unui rezistor liniar sunt întotdeauna pozitive , R>0,
G>0, domeniul de valori pentru R extinzându-se de
la mΩ la MΩ. În cazul în care R=0, şi deci G→∞,
elementul reprezintă un scurtcircuit, realizând
condiţia u(t)=0; dacă R→∞ şi deci G=0, elementul
reprezintă o latură în gol (circuit deschis) fiind
realizată condiţia i(t)=0.

R R(t)
i i

u u
(a) (b)

i i

u u

( c) (d)
Fig. 2.1

Simbolul grafic utilizat în schemele circuitelor

electrice pentru rezistorul liniar este reprezentat în
Fig.2.1.a.
Relaţiile (2.3) arată că tensiunea şi curentul au
aceeaşi formă de undă în cazul unui rezistor liniar şi
neparametric.
Puterea instantanee la bornele unui rezistor liniar
este:
p (t )  u (t )  i (t )  R i 2 (t )  G u 2 (t ) (2.4)
fiind întotdeauna pozitivă. Rezistorul transformă
energia electrică primită pe la borne în energie
termică.
Rezistorul liniar şi parametric are ecuaţia
caracteristică: u(t )  R(t )  i(t ) , respectiv i(t )  G(t )  u(t ) şi
simbolul grafic reprezentat în Fig.2.1.b. Un exemplu
de rezistor liniar şi parametric este potenţiometrul.
Rezistorul neliniar, parametric sau
neparametric, are ecuaţia caracteristică de forma
(2.1) sau (2.2) şi simbolul grafic din Fig.2.1.c sau
2.1.d. Dacă fiecărei valori a tensiunii îi corespunde
o singură valoare a curentului pe caracteristica de
funcţionare, se spune că rezistorul este cu control
în tensiune (Fig.2.2.a), ecuaţia caracteristică fiind
de forma i=i(u). În cazul opus, în care pentru
fiecare valoare a curentului se obţine o singură
valoare a tensiunii, rezistorul este controlat în
curent, iar ecuaţia caracteristică este u=u(i)
(Fig.2.2.b).
i u

0 u 0 i
(a) (b)
Fig. 2.2

Ca exemple de rezistoare neliniare se pot

menţiona: dioda cu joncţiune, dioda Zener, dioda
cu gaz, tubul cu fir incandescent, varistorul (care
este un rezistor controlat în tensiune); termistorul,
a cărui rezistenţă variază cu temperatura, şi arcul
electric sunt rezistoare neliniare variabile în timp
(parametrice).
2.1.2 Bobina

Bobina fără cuplaje magnetice are ecuaţia

caracteristică de funcţionare:
(t )  (i(t ), t ) (2.5)
unde Φ reprezintă fluxul magnetic prin suprafaţa
tuturor spirelor bobinei produs de curentul i(t) din
bobină.
Tensiunea la bornele bobinei este, conform legii
inducţiei electromagnetice:
d
u (t ) 
dt . (2.6)
Bobina liniară şi neparametică, fără cuplaje
magnetice, cu simbolul grafic din Fig.2.3.a, are
ecuaţia caracteristică:
(t )  L i(t ) (2.7)
unde L reprezintă inductivitatea proprie a bobinei.
În cadrul Teoriei câmpului electromagnetic se
demonstrează faptul că inductivităţile proprii sunt
întotdeauna pozitive [11], [20]. Unitatea de măsură
pentru L este henry (H).
Tensiunea la bornele bobinei liniare şi
neparametrice este, conform (2.6) şi (2.7):
 di
u (t )  L
dt , (2.8)
iar curentul are expresia:
t
1
i (t ) 
L  u(t ) dt
 . (2.9)
Puterea instantanee la bornele bobinei are
expresia:
di
p(t )  u (t )  i (t )  L i (t )
dt (2.10)
iar energia acumulată până la momentul t în câmpul
magnetic al bobinei este:
t t
di L i 2 (t )
W (t )   p(t ) dt   L i (t ) 
dt 2
0
  . (2.11)
Bobina liniară şi parametrică are ecuaţia
caracteristică
(t )  L(t )  i(t ) (2.12)
unde L(t) este inductivitatea parametrică (variabilă
în timp). Tensiunea la bornele acestei bobine, cu
simbolul grafic din Fig.2.3.b, are expresia:
di dL
u (t )  L(t )  i (t )
dt dt . (2.13)
O bobină al cărei miez magnetic liniar se deplasează
este o bobină liniară şi parametrică.
 L L(t)
i i i

u u u

(a) (b) (c)

Fig. 2.3

Bobina neliniară are ecuaţia caracteristică de

forma (2.5) şi simbolul grafic din Fig.2.3.c. Bobinele
neliniare au miezuri din materiale feromagnetice a
căror comportare neliniară determină şi
neliniaritatea caracteristicii flux-curent. În cazul
bobinelor cu miez realizat din materiale
feromagnetice moi (cu ciclu de histerezis foarte
îngust) caracteristica Φ(i) este de tipul celei din
Fig.2.4.a; în cazul unei bobine cu miez feromagnetic
dur (cu ciclu de histerezis lat) caracteristica Φ(i)
este reprezentată în Fig.2.4.b.

 

0 i i

(a) (b)
Fig. 2.4

Bobina cu cuplaje magnetice se află suficient de

aproape de alte bobine, astfel încât curenţii din
acestea, i1(t),…iL(t), să producă un flux magnetic
prin suprafaţa bobinei în cauză; în acest fel fluxul
magnetic Φk ce străbate spirele bobinei k depinde
de toţi curenţii i1(t),…iL(t):
 k (t )   k (i1 (t ),..., ik (t ),..., i L (t )) . (2.14)
Dacă bobinele sunt liniare şi neparametrice, imobile
una faţă de alta, atunci fluxul magnetic total Φk este
o sumă algebrică a fluxurilor magnetice Φkj produse
de curenţii ij(t):
L L
 k (t )   kj (t )  L kj i j (t )
j 1 j 1
. (2.15)
Mărimea Lkj , k≠j, din relaţia (2.15) reprezintă
inductivitatea mutuală dintre bobinele k şi j . Se
observă că inductivitatea mutuală se poate defini cu
ajutorul relaţiei:
k
Lkj  ,k  j
ij
i p 0 , p 1, L , p  j
(2.16)
ceea ce înseamnă că Lkj reprezintă raportul dintre
fluxul magnetic produs de curentul din bobina j prin
suprafaţa bobinei k şi intensitatea curentului ij,
curenţii din celelalte bobine fiind nuli. Se poate
demonstra faptul că Lkj=Ljk [20].
 * Lk ik Lk ik
*

Lkj L kj
* Lj ij Lj ij
*

(a) (b)
Fig. 2.5

Aer sau miez de ferită

Bobine cuplate – bobinate pe același

miez
În funcţie de sensurile curenţilor şi de modul de
realizare a înfăşurărilor bobinelor, fluxurile
magnetice produse de curenţii i1(t),…iL(t) se pot
aduna sau scădea din fluxul magnetic propriu
produs de ik. Pentru a preciza în mod unic semnul
fluxului magnetic Φkj, în schemele circuitelor
electrice cu parametri concentraţi bornele bobinelor
se polarizează (se marchează cu un asterisc sau cu
un punct). Dacă cei doi curenţi, ij şi ik, au acelaşi
sens faţă de bornele polarizate (ambii intră sau
ambii ies) cele două fluxuri magnetice se adună, iar
cuplajul magnetic este aditiv, în caz contrar, dacă
un curent intră şi unul iese din borna polarizată,
fluxul magnetic Φkj se scade din fluxul magnetic
propriu, cuplajul fiind diferenţial (Fig.2.5).
 k  Lk i k  Lkj i j  k  Lk i k  Lkj i j
 j  L j i j  Lkj ik  j  L j i j  Lkj ik
cuplaj aditiv cuplaj diferential

2.1.3 Condensatorul
Condensatorul având tensiunea la borne u(t) şi
sarcina q(t) are ecuaţia caracteristică:
q(t )  q(u(t ), t ) sau u(t )  u(q(t ), t ) . (2.17)
Curentul absorbit de condensator este, conform
legii conservării sarcinii electrice:
dq
i (t ) 
dt . (2.18)
Condensatorul liniar şi neparametric,
având
simbolul grafic din Fig.2.6.a, este caracterizat de
ecuaţia:
q(t )  C  u(t ) (2.19)
unde C reprezintă capacitatea condensatorului;
unitatea de masură pentru capacitatea electrică în
SI este faradul (F). Intensitatea curentului electric
în acest caz este:
dq du
i (t )  C
dt dt , (2.20)
iar tensiunea se poate scrie sub forma:
t
1
u (t ) 
C  i(t) dt
 . (2.21)
Puterea instantanee la bornele condensatorului
liniar neparametric are expresia:
 du
p(t )  u (t )  i (t )  C u (t )
dt . (2.22)
Condensatorul liniar şi parametric cu simbolul
grafic din Fig.2.6.b are ecuaţia caracteristică :
q(t )  C (t )  u(t ) . (2.23)
Curentul absorbit de acesta va fi:
du dC
i (t )  C (t )  u (t )
dt dt . (2.24)
Un condensator ale cărui armături sau izolaţie se
deplasează este un exemplu de condensator
parametric.
q -q C(t)
i i
i
u u u

(a) (b) (c )

Fig. 2.6

Condensatorul neliniar, având simbolul grafic

din Fig.2.6.c, prezintă un dielectric neliniar între
armături, ceea ce determină o caracteristică
neliniară sarcină-tensiune, descrisă de ecuaţia
(2.17).