CURS CCP 00

Recapitulare

1. Reprezentarea informației într-un circuit electronic

În figura de mai jos, se prezintă schema de principiu a unui circuit (sistem) electronic. Circuitele
(sistemele) electronice prelucrează o informaţie, conform funcţiei specifice acestora (de exemplu,
funcţia de filtrare, funcţia de amplificare, etc.).
sursă de energie electrică
intrare alimentare

Figura 1. Schema de principiu a unui sistem electronic.

Un sistem electronic are o intrare (sau mai multe), la care se aplică informaţia care urmează a
fi prelucrată de către acesta, informaţie notată generic cu xI.
Această informaţie este prelucrată apoi de către sistemul electronic, iar rezultatul prelucrării
sale este furnizat la ieşirea (ieşirile) acestuia sub forma unui rezultat (răspunsul sistemului
electronic), notat generic xO, care reprezintă informaţia prelucrată de către sistemul respectiv.
Marea majoritate a sistemelor electronice au nevoie pentru buna lor funcţionare de o sursă de
energie electrică, care se aplică pe intrarea de alimentare a sistemului respectiv.

În sistemele electronice, informaţia este reprezentată prin intermediul mărimilor electrice şi anume:
tensiune electrică, notată cu litera v sau u.
curentul electric, notat cu litera i

 valoarea numerică a curentului electric se exprimă în amperi, notat A

 valoarea numerică a tensiunii electrice se exprimă în volţi, notat V
a. Tensiunea electrică (electrical voltage): este egală cu diferenţa de potenţial electric dintre 2
puncte (noduri de circuit) diferite ale unui circuit electronic, aşa cum este sugerat în Figura 2:

Figura 2.
a. Tensiunea electrică generată de diferenţa de potenţial electric dintre 2 puncte (noduri) diferite.
b. Tensiunea electrică generată de diferenţa de potenţial electric dintre un nod şi masa unui circuit.

Expresia tensiunii electrice, notate uzual cu litera v (sau u), este prezentată în relaţia 1:

v AB  VA  VB 1

1
 CURS CCP 00
Recapitulare

unde VA reprezintă potenţialul electric în nodul A, VB reprezintă potenţialul electric în nodul B, iar
vAB reprezintă tensiunea electrică determinată de diferenţa de potenţial electric între nodurile A şi B.
Unitatea de măsură în care se exprimă valoarea numerică a tensiunii electrice este voltul, notat V.
Aşa cum se observă şi din Figura 2.a, în circuitele electronice, tensiunea electrică este
reprezentată grafic prin intermediul unei săgeţi, orientată în conformitate cu ordinea termenilor din
relaţia 1, care definesc tensiunea electrică reprezentată. Astfel, săgeata prin care se reprezintă
tensiunea vAB are sensul de la nodul A (primul termen al relaţiei 1) spre nodul B (al 2lea termen al
relaţiei 1).
Dacă două puncte A şi B au acelaşi potenţial electric, atunci tensiunea electrică măsurată între
aceste puncte este egală cu 0[V] (dacă VA = VB, atunci conform relaţiei 1, vAB=0[V]).
Într-un circuit electronic, valorile numerice ale tensiunilor electrice sunt raportate faţă de un
nod comun, numit nod de referinţă, sau nod de masă. Prin convenţie, valoarea numerică a
potenţialului electric în nodul de masă se consideră nulă.
Într-un circuit oarecare, o tensiune electrică de 10[V], măsurată între un nod al circuitului
considerat şi masa sa, aşa cum se prezintă şi în Figura 2.b, indică cu câţi volţi este mai mare
valoarea potenţialului electric din nodul de circuit, faţă de potenţialul electric al masei circuitului.

b. Curentul electric (electrical current): generarea unui curent electric într-un sistem electronic,
necesită deplasarea ordonată a unei sarcini electrice prin intermediul unui material electronic,
cum ar fi, de exemplu, un material conductor, în care sarcina electrică este reprezentată de către
electronii atomilor din structura materialului respectiv. Deplasarea ordonată a sarcinii electrice
implică existenţa unei diferenţe de potenţial electric între 2 puncte A şi B ale conductorului
respectiv. Diferenţa de potenţial electric poate fi generată prin utilizarea unei surse de energie
electrică, care, în Figura 3 este reprezentată printr-o baterie:

Figura 3. Apariţia unui curent electric printr-un conductor.

Expresia curentului electric, notat uzual cu litera i, este prezentată în relaţia 2:

dq
i 2
dt

iar unitatea de măsură a curentului electric este amperul, notat A. Curentul electric are întotdeauna
un sens, care este orientat în sensul opus deplasării electronilor prin conductor.
Din relaţia 2 se remarcă faptul că dacă sarcina electrică q este constantă în timp într-o anumită
arie a conductorului, atunci curentul electric i prin conductorul respectiv este egal cu 0[A] (derivata
unei constante este nulă). Într-un conductor, sarcina electrică q este constantă în timp într-o anumită
arie a conductorului, dacă aceasta nu este deplasată ordonat (după o direcţie) în structura sa.
Deoarece sarcina electrică q este deplasată ordonat într-o anumită arie a conductorului numai dacă
conductorul respectiv prezintă o diferenţă de potenţial electric între două puncte diferite considerate
în structra sa, se trage următoarea concluzie importantă:

2
 CURS CCP 00
Recapitulare

În absenţa unei surse de energie electrică, care să asigure o diferenţă de potenţial electric,
curentul electric printr-un conductor (şi generalizând, printr-un sistem electronic) este egal cu
0[A].

2. Regimuri de funcţionare, specifice circuitelor electronice

Un circuit electronic, în funcţie de modul în care variază valorile mărimilor sale electrice, poate
funcţiona în mai multe regimuri de funcţionare. Principalele regimuri de funcţionare ale unui circuit
electronic sunt următoarele:
 regim de curent continuu;
 regim tranzistoriu;
 regim variabil.

a. Regimul de curent continuu (Direct Current regime = DC regime)

În acest regim de funcţionare, valorile mărimilor electrice sunt constante în timp.
Aşadar, funcţionarea sistemului electronic este caracterizată prin intermediul tensiunilor
continue şi a curenţilor continui
Tensiunea continuă reprezintă o tensiune electrică a cărei valoare NU se modifică în timp, iar
curentul continuu reprezintă un curent electric a cărei valoare NU se modifică în timp. Prin
convenţie, mărimile electrice continue se notează numai cu litere mari, în modul următor:
 mărimea electrică se notează cu literă mare;
 indicele prin care se identifică mărimea electrică, se notează cu literă mare;
Exemple:
VA = tensiune continuă,
IA = curent continuu.

b. Regimul variabil (Alternating Current regime – AC regime)

În acest regim de funcţionare, valorile mărimilor electrice sunt variabile în timp.
Aşadar, funcţionarea sistemului electronic este caracterizată prin intermediul tensiunilor
variabile şi a curenţilor variabili.
Regimul variabil permanent implică o variaţie de valoare constantă în timp, axată în jurul unei
valori constante, a mărimii electrice. Din acest motiv, o mărime electrică variabilă are două
componente şi anume:
 componentă de curent continuu (DC component): componenta în jurul căreia variază
mărimea electrică; această componentă se mai numeşte componentă continuă, şi reprezintă
valoarea medie (average value) în jurul căreia este axată variaţia mărimii electrice
considerate;
 componentă variabilă, numită şi componentă variabilă (variable component), care descrie
legea de variaţie a valorii mărimii electrice considerate.
Deoarece o mărime electrică variabilă conţine aceste două componente, ea este reprezentată prin
suma acestora, ca în relaţia generală indicată mai jos:

mărime electrică variabilă = componenta de curent continuu + componenta variabilă

Deoarece mărimea electrică variabilă este reprezentată de suma a două componente diferite, uneori,
aceasta mai este referită sub denumirea de componenta totală a mărimii electrice.
Prin convenţie, oricare mărime electrică variabilă se notează în modul următor:
 componenta totală se notează cu literă mică;
 indicele prin care se identifică componenta totală se notează cu literă mare;
 componenta de curent continuu se notează numai cu litere mari, conform convenţiei amintite
la regimul de curent continuu;
3
 CURS CCP 00
Recapitulare

 componenta variabilă se notează cu litere mici, atât mărimea electrică cât şi indicele prin
care aceasta este identificată aceasta.

Exemple:
vA = VA + va
unde
vA = componenta totală a tensiunii variabile,
VA = componenta de curent continuu a tensiunii variabile,
va = componenta variabilă a tensiunii variabile.

i A = IA + i a
unde
iA = componenta totală a curentului variabil,
IA = componenta de curent continuu a curentului variabil,
ia = componenta variabilă a curentului variabil.

Regimul de funcţionare variabil reprezintă un regim generic de funcţionare, care la rândul său
se poate clasifica în mai multe tipuri, în fiecare dintre acestea funcţionarea circuitului electronic
considerat prezentând diverse caracteristici.
Unul dintre cele mai importante regimuri variabile de funcţionare este reprezentat de către
regimul armonic permanent, în care multe dintre proprietăţile specifice unui circuit electronic pot
fi scoase în evidenţă. Din acest motiv, în continuare se prezintă parametrii unei mărimi electrice
armonice permanente.
Regimul armonic permanent (sinusoidal steady state regime)
Un circuit electronic, sau o componentă electronică funcţionează în regim armonic dacă mărimile
sale electrice sunt armonice, adică au în timp o variaţie de formă sinusoidală. Se spune despre un
regim de funcţionare că este permanent dacă amplitudinea (amplitude) mărimii armonice
considerate este constantă în timp.
Pentru o mărime electrică armonică, variaţia sa în timp este descrisă matematic prin
intermediul expresiei de mai jos, care corespunde variaţiei prezentate în Figura 4. O mărime
electrică variabilă mai poartă denumirea de semnal, iar despre semnalul descris de relaţia de mai jos
se spune că are o formă de undă sinusoidală (sinusoidal waveform).

x A   t   X A  X a  sin   t   X 

Figura 4. Forma de undă a unei mărimi electrice în regim armonic permanent.

unde:

4
 CURS CCP 00
Recapitulare

 xA reprezintă componenta totală a unei mărimi electrice; de exemplu, pentru tensiuni

electrice x = v, iar pentru curenţi electrici x = i;
 XA reprezintă componenta continuă a mărimii electrice = valoarea medie a mărimii, peste
care se suprapune variaţia în timp, de formă sinusoidală, a mărimii electrice;
 Xa reprezintă amplitudinea variaţiei mărimii electrice armonice; Xa = constant; prin
convenţie, amplitudinea unei mărimi electrice se notează în modul următor:
o mărimea electrică se notează cu literă mare;
o indicele amplitudinii se notează cu literă mică.
 X reprezintă faza iniţială a mărimii electrice armonice; valoarea numerică se exprimă în
radiani sau în grade sexazecimale;
  reprezintă pulsaţia mărimii electrice armonice (angular frequency); valoarea numerică se
exprimă în radiani/secundă. În legătură cu pulsaţia sunt valabile următoarele relaţii:

  2   f

unde f reprezintă frecvenţa mărimii electrice armonice (frequency). Valoarea numerică a frecvenţei
se exprimă în Hertzi, unitate de măsură notată Hz. Prin T s-a notat perioada de repetiţie (wave
cycle) a mărimii electrice sinusoidale, a cărei valoare numerică se exprimă în secunde, iar legătura
între frecvenţa f a mărimii electrice sinusoidale şi perioada T a acesteia este:

1
f 
T

de unde, ţinând cont de variaţia sinusodală a mărimii, legătura dintre perioada T şi pulsaţia  este:
2 
T

Pentru o mărime armonică, amplitudinea, pulsaţia (frecvenţa), respectiv faza iniţială, reprezintă
parametrii săi. Aceşti parametri descriu mărimea armonică prin intermediul relaţiei de mai jos, care
se numeşte forma analitică a mărimii armonice.

xa   t   X a  sin   t   X 
forma analitică a unei mărimi armonice
(analytical form)

În cazul în care informaţia este reprezentată prin intermediul unei mărimi electrice armonice,
aceasta este codată prin intermediul parametrilor indicaţi.
În regim armonic, uneori este mai convenabilă reprezentarea mărimilor electrice prin intermediul
fazorilor. Fazorul este o mărime a cărei valoare este reprezentă sub forma unui număr complex (are
o componentă reală și una imaginară), care include în reprezentarea sa informaţii despre 2 din cei 3
parametri ai mărimii electrice armonice, şi anume amplitudine, respectiv fază iniţială. Astfel,
mărimea armonică exprimată analitic

xa   t   X a  sin   t   X 

este reprezentată sub formă de fazor astfel:

xa  X a  e j  X
forma fazorială a unei mărimi armonice
(phasorial form)

5
 CURS CCP 00
Recapitulare

c. Regimul tranzitoriu (transient regime)

În acest regim de funcţionare, valorile mărimilor electrice variază pentru un interval scurt de
timp între două valori constante. Cele două valori constante se numesc valoare inițială, care
reprezintă valoarea de la care mărimea electrică considerată începe să varieze la momentul de timp
inițial, respectiv valoare finală, care reprezintă valoarea la care mărimea electrică considerată se
stabilește, la momentul de timp final.
Prin convenţie, mărimile electrice tranzitorii se notează astfel:
 mărimea electrică se notează cu literă mică;
 indicele prin care se identifică mărimea electrică, se notează cu literă mare;
Exemple:
vA(t) = tensiune tranzitorie,
iA(t) = curent tranzitoriu.

În Figura 5 se prezintă un exemplu de mărime electrică în regim tranzitoriu.

Figura 5. Exemplu de variație a unei mărimi electrice în regim tranzitoriu.

3. Elemente de circuit
Elementele care compun un circuit electronic se pot clasifica în 2 mari categorii și anume:
 surse de energie electrică, care reprezintă elemente de circuit capabile să genereze între 2
borne energie electrică; aceste surse, în funcție de mărimea electrică generată, se clasifică în
2 subcategorii principale:
o surse de tensiune electrică, care generează între 2 borne o tensiune electrică, a cărei
valoare nu depinde de circuitul electronic conectat între bornele respective,
o surse de curent electric, care generează între 2 borne un curent electric, a cărei
valoare nu depinde de circuitul electronic conectat între bornele respective.
 componente electronice, prin intermediul cărora este prelucrată informația electrică; aceste
componente electronice, în funcție de modul în care afectează valoarea energiei electrice, se
pot clasifica în 2 categorii principale și anume:
o componente electronice pasive (passive electronic components), care sunt
caracterizate prin faptul că nu pot amplifica (crește) valoarea energiei electrice a
circuitului electronic în care sunt utilizate; cele mai uzuale componente electronice
pasive sunt:
 rezistorul,
 bobina,
 condensatorul.
o componente electronice active (active electronic components), care sunt caracterizate
prin faptul că pot amplifica (crește) valoarea energiei electrice a circuitului electronic
în care sunt utilizate; cele mai uzuale componente electronice pasive sunt:
6
 CURS CCP 00
Recapitulare

 tranzistorul,
 diferite tipuri de circuite integrate,
 dioda (dioda nu are capacitatea de a crește energia electrică a circuitului, însă
este introdusă în această categorie datorită faptului că utilizează în construcția
sa același tip de material electronic ca și tranzistoarele și circuitele integrate.