3. 1.

OSCILAŢII AMORTIZATE PE MODEL ELECTRIC

3.1.1 Scopul lucrării

În lucrarea de faţă se vizualizează oscilațiile amortizate ale tensiunii electrice

la bornele unui circuit RLC paralel de curent alternativ și se determină decrementul
logaritmic  specific amortizării pentru diferite valori ale parametrilor circuitului
electric.

3. 1.2 Teoria lucrării

Fenomenul fizic în decursul căruia o anumită mărime fizică prezintă o variaţie

periodică sau pseudo-periodică în timp se numește oscilație. Oscilațiile se pot produce
în sisteme fizice de natură diferită, de exemplu într-un sistem mecanic (oscilaţiile
mecanice efectuate de un pendul elastic) sau într-un circuit electric de curent alternativ
cu rezistenţă, inductanţă şi capacitate-RLC.
Se consideră un sistem mecanic (Fig. 3.1), compus ditr-un corp de masă m şi
un resort de constantă elastică k. Dacă asupra oscilatorului acţionează, în afară de forţa
 
elastică Fe  ky , o forţă de rezistenţă (frecare), din partea mediului ambiant,
 
proporţională şi de semn contrar cu viteza: Fr   r y ,
Sistemul va efectua mişcări de o parte şi alta a poziţiei de echilibru,
transformându-şi periodic energia cinetică în potenţială şi invers. Forţa de frecare
conduce la disiparea energiei sistemului.

Fig.3.1. Oscilator amortizat.

Principiul al doilea al mecanicii clasice se scrie în acest caz sub forma:
d2y dy
m 2
 ky  r (3.1)
dt dt
și conduce la ecuaţia diferenţială de mişcare a sistemului:
d2y dy
2
 2  02 y  0 , (3.2)
dt dt
se numeşte coeficient de amortizare,  SI  s 1 , iar  20 
r k
unde:  
2m m
reprezintă pulsaţia proprie.
 În cazul  2   02 , soluţia ecuaţiei (2) are forma:
y  A0e t sint   ,   02   2 , (3.3)
cu A0, φ amplitudinea şi respectiv, faza iniţială. Ecuaţia (3) descrie mişcar.ea
oscilatorie amortizată (Fig.3.2). y
A
A sin φ

0 t

T
-A
Fig.3.2. Variația în timp a elongației și amplitudinii oscilatorului armonic amortizat.

Ca măsură a energiei disipate de sistem într-o perioadă, se defineşte

A(t )
decrementul logaritmic:   ln  T (3. 4)
A(t  T )
2 2
unde T este perioada mişcării amortizate: T    T0
 02 2
O ecuaţie diferenţială de acelaşi tip cu ecuația (2) descrie fenomenele ce au
loc într-un circuit oscilant serie sau paralel format din rezistenţa R, inductanţa L şi
capacitatea C. Între oscilaţiile mecanice efectuate de un sistem oscilant mecanic şi
oscilaţiile electrice dintr-un circuit de curent alternativ se pot constata astfel o serie de
asemănări care au condus la stabilirea unor corespondenţe între mărimile electrice şi
mărimile mecanice numite analogii electromagnetice.

3.1.3 Dispozitivul experimental

Schema electrică a circuitul oscilant RLC paralel din laborator este prezentată
în figura.3.3. Alimentarea circuitului se face de la un generator de semnal în
impulsuri dreptunghiulare.
Pe durata existenţei unui impuls, condensatorul se încarcă, iar în timp ce
impulsul este stins, condensatorul se descarcă oscilant pe elementele R şi L.
a) Parametrii R şi L pot fi modificați astfel: cu ajutorul potenţiometrului se
 l
modifică lungimea conductorului l și, deci rezistența R ( R  ), se
S
modifică permeabilitatea magnetică relativă a mediului din interiorul
  N 2S
solenoidului  r și inductanța L ( L  0 r ).  0 este permeabilitatea
D
magnetică a vidului, 0  4  10 N / A  4  107. H
7 2
m
adică este o
constantă..  r este permeabilitatea magnetică relativă a mediului din
 interiorul solenoidului , N reprezintă numărul de spire, S este aria secţiunii
şi D este lungimea solenoidului.

Aplicând legeaI a lui Kirchhoff pentru nodul M, se obţine: iR  iL  iC  0;

Fig.3.3. Circuit RLC paralel cu alimentare în impuluri dreptunghiulare.


u 1 du
adică:  u dt  C  0; (3.5)
R L dt

unde u este tensiunea momentană la bornele circuitului în timpul descărcării

oscilante.
Diferenţiind relaţia (5) se obţine:

d 2u 1 du 1
C   u  0; (3.6)
dt 2 R dt L

care este de acelaşi tip cu ecuaţia pentru oscilaţii mecanice (3.2).

Soluţia ecuaţiei diferenţiale (3.6) pentru cazul  2   02 , adică L  4R 2 C este:
t

u  u0  e 2 RC sin(1t   ); (3.7)
1 1
unde: 1   . (3.8)
LC  2
2RC 2
reprezintă pulsaţia oscilaţiei. Ecuaţia (3.6) reprezintă ecuaţia oscilaţiei
amortizate, în care mărimea :
t

U  u0 e 2 RC (3. 9)
reprezintă amplitudinea oscilaţiei amortizate, care scade exponenţial în timp
(oscilaţia se „stinge”). Prezenţa rezistenţei conduce la disiparea energiei, ceea ce are ca
urmare descreşterea în timp a amplitudinii.
Se poate arăta uşor, înlocuind (3.9) în (3.4), că decrementul logaritmic, în acest caz, se
poate scrie sub forma:
T
 (3.10)
2 RC
 3.1.4 Modul de lucru

a) După efectuarea reglajelor necesare vizualizării oscilaţiei amortizate pe

ecranul osciloscopului, se modifică treptat rezistenţa R a circuitului (de la
500k la 3 k) cu ajutorul potenţiometrului şi se citesc două amplitudini
succesive (de preferat, cele mai mari), decalate printr-o perioadă (Fig.3.4)
pentru o valoare a inductanței L abobinei (bobină fără miez,spre exemplu).

u
u(t)
)
u(t +T)

Fig. 3.4 Variația în timp a tensinii electrice.

b) În lucrare se va urmări dependenţa decrementului logaritmic

ca funcţie de rezistenţa electrică R, pentru 3 valori ale inductanţei L:
(bobină fără miez, bobină cu miez de fier şi bobină cu miez de cupru)
adică pentru materiale:
  1, pentru aer r  1, diamagnetice;

r :   1, pentru cupru , paramagnet ice;
  1, pentru fier , feromagnet ice.


c) Valoarea capacității electrice C se citeşte pe condensator în montaj

d) Se completează tabelul 1de valori măsurate și calculate.
 Tabelul3. 1 Datele experimentale pentru determinarea decrementului logaritmic.
Nr. crt. L –bobină cu miez: R(k) U(t) U(t+T) 
1 500
2 400
3 300
4 200
5 Cu 100
6 50
7 10
8 5
9 3
10 500
11 400
12 300
13 200
14 aer 100
15 50
16 10
17 5
18 3
19 500
20 400
21 300
22 200
23 Fe 100
24 50
25 10
26 5
27 3

3.1.5 Prelucrarea datelor experimentale

U (t )
Decrementul logaritmic Δ se calculează cu relaţia :   ln .
U (t  T )
Se reprezintă grafic dependenţa decrementului logaritmic Δ ca funcţie de
rezistenţa electrică R, pentru cele 3 miezuri ale bobinei, în acelaşi sistem de
coordonate.
Se compară cele 3 grafice obţinute.

3.1.6 Întrebări

1. Ce este o oscilaţie?
2. Scrieţi ecuaţia care descrie mişcarea oscilatorie amortizată.
3. Care este expresia factorului de amortizare β ce rezultă din relaţia (7)?
4. Ce element din circuitul RLC paralel analizat conduce la disiparea energiei şi
descreşterea în timp a amplitudinii ? De ce?
 5. Analizaţi din punct de vedere dimensional decrementului logaritmic Δ.
 l
6. Rezistenţa R a circuitului este dată prin: R  , cu ajutorul potenţiometrului
S
se modifică:
7. rezistivitatea  ;
8. lungimea l a conductorului;
9. aria secţiunii S a conductorului;
10. l,S;
11. rezistenţa R a circuitului.

Bibliografie:

1.I.Damian, D.Popov, Teme experimentale,Editura Politehnica (2003).

2.C. Marcu, I. Mhalca, D. Mihailovici, I. Damian, R. Baea, M. Cristea, Lucrart de
laborator Fizică, (1981).