Oscilații și unde mecanice și electromagnetice

§ 22 Oscilații armonice libere mecanice și

electromagnetice

a)Caracteristică generală a oscilațiilor armonice

Se numește oscilație sau proces oscilatoriu variația periodică a stării unui sistem,
însoțită de transformarea energiei lui dintr-o formă în alta Sistemul care
efectuează oscilații se numește sistem oscilatoriu. Oscilațiile ce se produc în
sistem în absenţa acţiunilor externe se numesc oscilaţii proprii sau libere, iar cele
ce se produc datorită acţiunilor variabile externe se numesc oscilaţii forţate.Dacă
în procesul oscilatoriu valorile mărimilor fizice ce caracterizează starea sistemului
se repetă peste intervale egale de timp, atunci oscilaţiile se numesc periodice.
Intervalul minim de timp ce satisface acestei condiţii se numeşte perioadă a
oscilațiilor T, iar numărul de oscilaţii complete efectuate în unitatea de timp
reprezintă frecvenţa oscilaţiilor. Dacă în intervalul de timp t sistemul a efectuat N
oscilații atunci T = t/N, . = N/t, T = 1/.
Pulsația sau frecvența ciclică reprezintă numărul de oscilații complete
efectuate în imtervalul de timp egal cu ( 2π) s. Urmează,
𝜔 = 2 π = 2π /T
Dacă mărimea fizică s ce caracterizează starea oscilatorului variază în timp în
baza legii armonice (a sinusului sau cosinusului)
S(t)  Asin t    , (22.1)

atunci oscilațiile se numesc armonice. În (22.1)mărimea s(t) se numește

elongație. De exemplu, în cazul oscilaţiilor mecanice ale unui corp, elongaţia
reprezintă: valoarea deplasării lui de la poziția de echilibru, sau valoarea
momentană a vitezei lui, a accelerației: densitatea aerului  în unda sonoră,
sarcina q a unei armături a condensatorului, tensiunea dintre armături U ,
intensitatea I a curentului electric într-un circuit. Valoarea maximă a elongației se
numește amplitudine a oscilațiilor.Valoarea elongației este determinată de faza
oscilațiilor, Φ =t  0), unde 0 se numește fază inițială, deoarece corespunde
momentului inițial de timp, considerat egal cu zero.
Calculul derivatelor în raport cu timpul, de ordinui unu (notată ̇ ) și doi (notată ̈ ,
permite obținerea ecuației diferențiale a oscilațiilor armonice.
̇ 𝜔 (𝜔 ) 𝜔 (𝜔 ) (22.2)

̈ 𝜔 (𝜔 )
𝜔 (𝜔 ) 𝜔 . (22.3)
1
Se observă că mărimile ̇ și ̈ oscilează armonic cu aceași pulsație ca și s, dar
sunt în avans de fază cu π/2 , respectiv cu π, față de s. Din (22.3) urmează
ecuația diferențială a oscilațiilor armonice,
̈ 𝜔 ̈ 𝜔 (22.4 )

Concluzie: o mărime fizică oscilează armonic numai dacă variația ei în timp

satisface ecuația (22.4).
b) Oscilații libere, mecanice, armonice
Pendulul elastic reprezintă un resort elastic cu constanta de elasticitate k de un
capăt al căruia se leagă un corp de masă m și dimensiuni neglijabile.Celălalt capăt
al resortului se fixează de perete După abaterea corpului de la poziția de echilibru
(punctul O pe figură) pendulul începe a oscila sub acțiunea forței de elasticitate Fe
= - k x, unde x este elongația coordonatei .

În condiții reale asupra pendulului în mișcare acționează și forța de rezistență din

partea mediului, care este proporțională cu viteza v a pendulului, Fr = -r v, unde r
este coeficientul forței de rezistență. Conform legii a doua a lui Newton, în care
accelerația se notează ̈ , iar ̇ , obținem,
̈ ̇ , ̈ ̇ (22.5)
Astfel, în condiții reale oscilațiile pendulului nu satisfac ecuația (22.4), deci nu
sunt armonice. Pentru ca (22.5) să fie o ecuație de tipul (22.4) trebuie ca termenul
al doilea din (22.5) să lipsească, adică să nu existe forță de rezistență a mediului,
pendulul să oscileze în condiții ideale,în care energia lui este constantă în timp
Dacă această condiție se respectă atunci din (22.5) urmează ecuația diferențială a
oscilațiilor armonice libere ale pendulului elastic,
̈ (22.6)
soluția căreia este
x = Xm sin t    
nde Xm este amplitudinea oscilațiilor. Pulsația și perioada acestor oscilații sunt numite
proprii, deoarece depind numai de caracteristicile pendulului,
𝜔 , √ . (22.7)
Dacă relațiile (22.2), (22.3) se aplică pendulului elastic atunci ele reprezintă legea
oscilației armonice a vitezei, respectiv a accelerației pendulului.

2
c)Oscilații electromagnetice libere armonice în circuit oscilant

Fie un condensator de capacitate C , încărcat cu sarcina q0 este conectat

la o bobină cu inductanța L (fig), iar rezistența electrică a întregului circuit este
R. Circuitul obținut se numește oscilant, deoarece imediat după conectare
începe descărcarea condensatorului prin bobină, adică apare un curent variabil
prin ea, ceea ce generează un curent autoindus în bobină, care reîncarcă
condensatorul. În rezultat, procesele se repetă în sens invers, ș.a.m.d. Astfel
apar oscilații electromagnetice ale sarcinii și tensiunii de pe armături, ale
intensității curentului , energiei câmpurilor electric din interiorul
condensatorului și magnetic din interiorul bobinei. Vom obține ecuația
diferențială a acestor oscilații impunând condiția că lungimea conductoarelor
de legătură a condensatorului de bobină căt și lungimea sârmei bobinei sunt
neglijabile în comparație cu produsul dintre viteza c a propagării câmpurilor
electric și magnetic și perioada T a oscilațiilor ce se produc în circuit. De
exemplu: la frecvența oscilațiilor de 1 MHz suma lungimilor susindicate trebue
să fie cu mult mai mică de 300m. Dacă această condiție se respectă putem
considera că valoarea momentană a intensității curentului în secțiunile
transversale ale conductoarelor de legătură și a sârmei bobinei este aceeași.
Pentru un moment arbitrar de timp t, în care condensatorul nu este complet
descărcat, aplicăm legea lui Ohm pentru întregul circuit, în care se substituie
definiția intensității curentului electric,

̇
} ̈ ̇ (22.8)
̇ ̈
Comparând (22.8) cu (22.6) constatăm diferența dintre ele, deci caracterul
nearmonic al oscilațiilor din circuit. Oscilațiile devin armonice în cazul în care
rezistența circuitului este neglijabilă, adică dispare termenul al doilea din
ecuația (22.8). Circuitul oscilant cu R = 0, deci caracterizat numai prin L și C,
se numește circuit oscilant ideal. Urmează: ecuația diferențială a oscilațiilor
sarcinii într – un circuit oscilant ideal este,

̈ (22.9)
3
 Soluția ecuației (22.9) este
(𝜔 ) (22.10)
unde q0 este sarcina inițială de pe armăturile condensatorului, 0
este pulsația oscilațiilor, iar T0 -perioada lor ,
𝜔 , √ . (22.11)
Prin derivarea (22.10) în raport cu timpul obținem dependența de timp a
intensității curentului,
𝜔 (𝜔 ) (𝜔 ), (22.12)

𝜔
√
Evident I0 , care este amplitudinea intensității curentului, este în avans de fază cu
π/2 față de oscilațiile sarcinii. Diferența de potențial dintre armăturile
condensatorului oscilează în fază cu sarcina de pe ele,
(𝜔 ),

unde q0/C = U0 reprezintă amplitudinea diferenței de potențial. Folosind această

relație, pentru amplitudinea intensității curentului obținem
(22.13)
√

Comparând (22.13) cu legea lui Ohm , constatăm că mărimea √ are

semnificația unei rezistențe și din această cauză se numește rezistență de undă a
circuitului oscilant.
Folosind expresiile pentru energiile câmpurilor electric We = q2/2C și
magnetic Wm = L i2/2, în care substituim relațiile (22.10), (22.12) urmează că în
orice moment de timp suma ( We +Wm) = const. Astfel, în timpul oscilațiilor libere
armonice electromagnetice micșorarea energiei câmpului electric dintre armăturile
condensatorului este însoțită de creșterea energiei cîmpului magnetic din bobină și
invers, suma lor fiind mereu constantă.

4
§ 23 OSCILAȚII MECANICE ȘI ELECTROMAGNETICE AMORTIZATE
ȘI FORȚATE
a)Ecuația diferențială a oscilațiilor amortizate mecanice și electromagnetice,
soluția ei
În paragraful precedent au fost deduse ecuațiile diferențiale ale oscilațiilor în
condiții reale,efectuate de pendulul elastic – ecuația (22.5) și în circuitul oscilant
real, caracterisat prin inductanța L, capacitartea C și rezistența R – ecuația
(22.8).Din punct de vedere matematic aceste ecuații sunt identice, astfel că le
putem unifica, lucrând în continuare cu ecuația
̈ ̇ 𝜔 (23.1)
în care

{ 𝜔 { { (23.2)

Mărimea pozitivă β este numită coeficient de amortizare. În procesul de soluționate

a (23.1) se evidențiază următoarele situații
1. Forța de rezistență a mediului, sau rezistența circuitului sunt mari și β ≥ ω0
În această situație nu apar oscilații.

2. Forța de rezistență a mediului, sau rezistența circuitului sunt mici, β < ω0

În acest caz elongația oscilatorului variază în timp conform ecuației
( ) (𝜔 ) (23.3)
în care A0 și φ0 sunt amplitudinea inițială și faza inițială a oscilațiilor, iar
( ) (23.4)
reprezintă legea de descreștere exponențială în timp a amplitudinii oscilațiilor,
numite amortizate.(fig) Constatăm că rapiditatea descreșterii amplitudinii este cu
atât mai mare cu cât mai mari sunt valorile lui β ,adică a coeficientului forței de
rezistență a mediului r, sau a rezistenței circuitului R.Astfel, cauzele amortizării
5
oscilațiilor devin clare: pendulul elastic pierde energie , egală cu lucrul negativ al
forței de rezistență, iar circuitul oscilant pierde energie prin efectul Joule – Lenz.
Pentru pulsația și perioada (numită convențională) a oscilațiilor amortizate se
deduc relațiile
𝜔 √𝜔 , (23.5)
√

Descreșterea amplitudinii oscilațiilor amortizate se caracterizează prin mărimea

numită decrement logaritmic al amortizării δ, egală cu logaritmul natural al
raportului dintre două amplitudini succesive,
( )
(23.6)
( )
pentru care se deduce următoarea relație

( )
(23.7)

b) Ecuația diferențială a oscilațiilor forțate mecanice și electromagnetice,

soluția ei.
Orice oscilator mecanic , de exemplu pendulul elastic,suportă pierderi de energie
pe parcursul oscilațiilor care devin amortizate din cauza acțiunii forței de
rezistență. Menținerea oscilațiilor este posibilă dacă energia pierdută este
compensată periodic prin aplicarea unor forțe externe, numite perturbatoare.
( ) 𝜔 (23.8)
Oscilațiile efectuate de oscilatorul supus acțiunii forței perturbatoare periodice cu
pulsația ω și amplitudinea F0 se numesc forțate. În prezența forțelor elastică, de
rezistență a mediului și a forței perturbatoare legea a doua a lui Newton permite
obținerea ecuației diferențiale a oscilațiilor forțate:
̈ ̇ 𝜔 ̈ ̇ 𝜔 (23.9
Oscilațiile electromagnetice ale sarcinii sau curentului din circuitul oscilant real se
amortizează din cauza pierderilor de energie prin efectul Joule – Lenz în
conductoarele de legătură și cele ale bobinei. Întreținerea oscilațiilor este posibilă
dacă energia pierdută este compensată periodic de o sursă cu tem, numită
perturbatoare, fie sinusoidală,
𝜔 (23.10)

6
Astfel, circuitul electric devine cel reprezentat pe figura de mai sus și legea lui
Ohm pentru el este
𝜔
{ (23.11)
̈ ̇ 𝜔
Constatăm , că (23.11) coincide din punct de vedere matematic cu (23.9), deci este
posibilă unificarea lor sub forma
̈ ̇ 𝜔 𝜔 (23.12)

cu respectarea notațiilor din (23.1), (23.2), la care adăugăm

{ (23.13)

S-a stabilit că oscilatoarele ce respectă (23.12) trec inițial printr-un regim

tranzitoriu de scurtă durată, după care se stabilește regimul permanent al
oscilațiilor forțate armonice. Soluția generală a ecuației (23.12) este suma soluției
ecuației respectve omogene adică a ecuației (23.1),
n(𝜔 , ) (23.14)
unde ω' este pulsația oscilațiilor din (23.5),și a unei soluții particulare a ecuației
(23.12)
n(𝜔 ) (23.15)
Amplitudinea oscilațiilor descrise de (23.14) tinde la zero, s1 tinde la zero și aceste
oscilații se manifestă doar în regimul tranzitoriu. În regim permanent rămâne
numai soluția particulară (23.15)
n(𝜔 ) (23.16)
Astfel, în regim permanent oscilatorul oscilează armonic cu pulsația 𝜔 a forței
sau a tem perturbatoare(adică oscilatorul preia pulsația acesteia), cu amplitudinea
constantă, determinată din relația
(23.17)
√( )

Elongația oscilațiilor forțate este defazată în urmă față de elongația forței sau a tem
perturbatoare cu faza inițială pentru care se deduce relația
(23.18)
Relația (23.17 ) confirmă rezultatele experimentale conform cărora amplitudinea
oscilațiilor forțate depinde de pulsația forței sau tem.perturbatoare, această
dependență fiind deocebit de pronunțată în apropierea valorii pulsației, pentru care
7
expresia de sub radical este mică, iar amplitudinea – mare. Se numește rezonanță
fenomenul creșterii rapide a amplitudinii oscilațiilor forțate atunci când
frecvența forței sau tem perturbatoare se apropie de o anumită frecvență,
numită de rezonanță, 𝜔r , pentru care amplitudinea este maximă.
Determinarea frecvenței de rezonanță și a valorii maxime a amplitudinii se
efectuează, punând condiția ca expresia de sub semnul radicalului din (23.17) să
fie minimă, adică derivata acestei expresii în raport cu 𝜔 să fie egală cu zero.
Rezultă
𝜔 √𝜔 (23.19)
din care urmează: în absența forței de rezistență sau a rezistenței circuitului (β =
0) pulsația de rezonanță pentru mărimea s coincide cu pulsația oscilațiilor proprii
ale oscilatorului. Substituind (23.19) în (23.17) se calculează amplitudinea
maximă, numită și amplitudine de rezonanță,
(23.20)
√

Înainte de a trasa graficul dependenței A(𝜔) analizăm cazurile extreme:

𝜔 →∞, din (23.17) urmează A → 0; dacă 𝜔 =0, atunci oscilatorul realizează o
deplasare constantă de la poziția de echilibru, numită deplasare statică, A0 =
X0/ 𝜔 0.2 .

Din figură: odată cu descreșterea coeficientului de amortizare crește amplitudinea

maximă și pulsația de rezonanță se apropie de cea proprie.

c) Oscilații forțate electromagnetice

Să aplicăm relațiile (23.16) – (23.20) circuitului electric descris mai sus, adică
substituim în ele acele expresii din (23.2) și (23.13) care se referă la circuit
electric. Obținem formulele care caracterizează complet oscilațiile sarcinii q:

8
 ( ) n(𝜔 )
{ (23.22)
√( )

(23.23)

Intensitatea curentului în circuit, determinată prin derivarea (23.21), oscilează

armonic în timp conform relației
ω co (𝜔 ) n(𝜔 ) (23.24)
unde I0 = q0 𝜔 este amplitudinea intensității curentului, iar
reprezintă faza inițială, egală cu defazajul dintre oscilațiile intensității curentului
și oscilațiile tem perturbatoare. Folosind (23.22) pentru I0 obținem formula de
calcul a amplitudinii intensității curentului I0,
(23.25)
√( )

iar pentru defazajul α rezultă,

( ) (23.26)
Conform (23.25) amplitudinea intensității curentului depinde de 𝜔, deci pentru ea
are loc fenomenul de rezonanță. Calculând dI0/dt = 0 determinăm pulsația de
rezonanță pentru intensitatea curentului
( )
𝜔 𝜔 (23.27)
√
cât și valoarea maximă a amplitudinii intensității curentului,
( ) (23.28)
Substituind (23.27 ) în (23.26 ) constatăm că în momentul rezonanței defazajul
dintre oscilațiile intensității curentului și oscilațiile tem perturbatoare este egal cu
zero. Mai constatăm: pentru 𝜔 𝜔 , defazajul α > , ad că nten tatea
curentulu e te în avan de fază (e te defazată îna nte) față de tem
perturbatoare, Pentru 𝜔 > 𝜔 defaza ul α < 0, adică oscilațiile intensității
curentului sunt defazate în urmă față de oscilațiile tem perturbatoare.
Cele descrise mai sus permit determinarea legilor de variație în timp și a
tensiunilor pe elementele circuitului,

9
 n(𝜔 ) ( )
n(𝜔 ) n (𝜔 ) ( )

𝜔 (𝜔 ) n (𝜔 ) ( )
{
În procesul deducerii formulei de calcul pentru uC s- a folosit relația I0 = q0 𝜔 .
Din relațiile obținute (23.29 – 23.31) urmează: a) oscilațiile tensiunii pe rezistența
R , numită activă, sunt în fază cu oscilațiile intensității curentului; b) oscilațiile
tensiunii pe condensator (considerat ideal) sunt defazate în urmă față de oscilațiile
intensității curentului cu π/2; c) oscilațiile tensiunii pe bobina(considerată ideală)
sunt defazate înaite față de oscilațiile intensității curentului cu π/2.
Toate relațiile deduse și analizate impun concluzia:oscilațiile forțate armonice ale
intensității curentului în circuitul caracterizat prin rezistența R, inductanța L și
capacitatea C reprezintă curent alternativ.
Din (23.29 – 23.31) mai urmează că amplitudinile oscilațiilor acestor tensiuni
sunt:
, 𝜔 (23.32)
unde XC și XL se măsoară în Ohmi și au semnificația unor rezistențe, numite
reactanță capacitivă, respectiv reactanță inductivă.
𝜔 (23.33)
Din formulele ce le definesc urmează că reactanțele inductivă și capacitivă se
manifestă numai în cazul curentului alternativ: dacă 𝜔 = o atunci XL = 0, iar XC =
∞ , ceea ce în eamnă faptul b necuno cut că curentul cont nuu nu c rculă pr n
condensator. În rezultat, mărimea fizică Z, a fost numită rezistență totală, sau
impedanță a circuitului electric.

√ ( 𝜔 ) (23.34)

În momentul rezonanței intensității curentului, când 𝜔 𝜔 reactanțele

√
capacitivă și inductivă devin egale, în rezultat impedanța Z are valoarea minimă
Zmin = R. Pentru toate celelalte pulsații rezistența circuitului considerat cu curent
alternativ , numit circuit RLC serie, este determinată de toate cele trei caracteristici
ale lui: rezistența activă R, reactanța capacitivă XC, reactanța inductivă XL.

10