La `nceput, atunci c>nd diferen]a de poten]ial este mic\, fenomenul de recombinare

este mai puternic [i o mare parte din purt\torii de sarcin\ se recombin\ `nainte de a ajunge la
electrozi. Pe m\sur\ ce diferen]a de poten]ial cre[te, ionii [i electronii accelera]i `n c>mpul
electrostatic se mi[c\ mai repede, probabilitatea de recombinare scade [i sarcina colectat\ la
electrozi cre[te. De la o anumit\ valoare V 1 a tensiunii, to]i ionii genera]i la trecerea unei
particule ionizante sunt practic colecta]i de electrozi [i curentul de ionizare ajunge la satura]ie.
Acesta este domeniul camerei de ionizare.

Dac\ tensiunea electric\ cre[te peste valoarea V 2, apare fenomenul de multiplicare `n

gaz, adic\ electronii ap\ri]i prin ionizarea ini]ial\ sunt accelera]i suficient pentru a produce
ionizaresuplimentar\. ~n acest caz, se colecteaz\ N   M  N ioni, N fiind num\rul de ioni
ap\ru]i `n urma ioniz\rii ini]iale iar M este un coeficient de multiplicare (M  1). Astfel, `ntre
V2 [i V3 se afl\ zona de func]ionare a contorilor propor]ionali, `n care sarcina colectat\ este
propor]ional\ cu ionizarea ini]ial\. Aceast\ propor]ionalitate este limitat\ `n regiunea dintre V 3
[i V4, ajung>nd ca la tensiuni mai mari de V 4 coeficientul de multiplicare s\ devin\ foarte
mare, independent de ionizarea ini]ial\. ~n aceast\ regiune se produce desc\rcarea `n avalan[\,
caracteristic\ zonei de func]ionare a contorului Geiger-Müller. Peste V 5 apar desc\rc\rile
disruptive (desc\rcarea se men]ine chiar dup\ trecerea particulei incidente).
-------------------------------din lucrarea camera de ionizare----------------------

CARACTERISTICA DE LUCRU A CONTORULUI GEIGER–MÜLLER

Obiectul lucr\rii

~n aceast\ lucrare se urm\re[te determinarea parametrilor ce caracterizeaz\ domeniul de lucru

al unui contor Geiger–Müller (tensiunea de prag, lungimea [i panta palierului, tensiunea
optim\ de lucru) [i `n]elegerea modului de folosire a unui asemenea contor pentru detectarea
radia]iilor nucleare.

Bazele teoretice

Contorul Geiger–Müller face parte din categoria detectorilor cu ionizare `n gaz, ca [i

camera de ionizare [i contorul propor]ional.
Acest contor are o construc]ie simpl\, fiind alc\tuit din doi electrozi introdu[i `ntr-un
tub de sticl\ sau de metal. Tubul con]ine [i un gaz nobil la presiune joas\ (zeci de torri). De
obicei, electrozii au o geometrie cilindric\, anodul fiind un fir metalic, sub]ire, dispus pe axul
unui cilindru care constituie catodul. Acesta din urm\ poate fi un strat conductor depus pe
peretele interior al tubului de sticl\, iar dac\ tubul exterior este metalic, va servi chiar el drept
catod. ~ntre cei doi electrozi se aplic\ o diferen]\ de poten]ial ca `n figura 1.
Forma [i dimensiunile unui contor Geiger–Müller depind de scopul `n care va fi
folosit. ~n figura 2 sunt prezentate, spre exemplificare, dou\ tipuri de astfel de contori, unul cu
fereastr\ sub]ire (din mic\, Al, mylar etc), care poate fi folosit pentru detec]ia radia]iilor  sau
X [i altul de tip cilindric folosit pentru detec]ia radia]iilor .
La trecerea unei radia]ii prin volumul contorului se produce excitarea [i ionizarea
moleculelor gazului. ~n func]ie de natura radia]iei incidente, ionizarea se poate face direct, `n
cazul particulelor cu sarcin\ electric\ sau indirect, prin intermediul electronilor smul[i din
peretele contorului de radia]iile X [i , respectiv al unei particule `nc\rcate rezultate dintr-o
reac]ie nuclear\ produs\ de neutroni. Ionii [i electronii forma]i, dac\ sunt accelera]i `n c>mp
electric, pot produce la r>ndul lor ioniz\ri secundare. Caracterul desc\rc\rii interioare depinde
deci de tensiunea aplicat\ pe contor.
Sarcinile electrice ap\rute `n urma trecerii unei particule sunt colectate [i provoac\
varia]ia `ntr-un timp scurt a tensiunii aplicate pe contor, deci un puls de tensiune care apare la
bornele contorului [i care este transmis prin condensatorul C la instala]ia de num\rare (fig. 1).
 ~n cazul contorului Geiger–Müller, ca [i `n contorul propor]ional, apare multiplicarea
`n gaz a sarcinilor prin ioniz\ri secundare, adic\ desc\rcarea `n avalan[\. Dar, func]ionarea
contorului Geiger–Müller se bazeaz\ pe existen]a unui c>mp electric de intensitate mare,
astfel `nc>t desc\rcarea `n avalan[\ se intensific\ [i este `nso]it\ de avalan[e secundare. Astfel,
pulsurile de tensiune care apar au amplitudine mare (1 – 10 V sau mai mult) [i pot fi num\rate
direct, f\r\ amplificare prealabil\.
}in>nd cont de geometria cilindric\ a contorului, distribu]ia c>mpului electric `n
interiorul s\u, E(r), va fi dat\ de rela]ia:

V
E (r ) 
rc (1)
r  ln
ra

unde: V este tensiunea aplicat\ `ntre electrozi, rc , ra sunt raza catodului, respectiv a
anodului, r este distan]a fa]\ de axa contorului la care se determin\ c>mpul electric.
Din rela]ia (1) se vede c\ `n regiunea din jurul firului central se ob]ine un c>mp
electric intens `n care electronii sunt accelera]i puternic [i `n deplasarea lor spre anod produc
ioniz]ri `n avalan[\. De asemenea, se produce [i excitarea unor molecule de gaz, care se
dezexcit\ `ntr-un timp foarte scurt (  10 9 s), emi]>nd fotoni cu lungimea de und\ `n vizibil
sau `n ultraviolet. Ace[ti fotoni pot smulge fotoelectroni de pe suprafa]a catodului sau din gaz,
iar fotoelectronii pot genera noi avalan[e care se suprapun peste cea ini]ial\ (figura 3).
Desc\rcarea `n avalan[\ se produce `ntr-o regiune limitat\ care `nconjoar\ firul central [i `n
care apar electroni [i ioni pozitivi. ~n timp ce electronii sunt colecta]i, ionii pozitivi, av>nd o
mobilitate mult mai mic\, vor forma o sarcin\ spa]ial\ `n jurul anodului care va determina
sc\derea c>mpului electric. Pentru o anumit\ densitate de ioni pozitivi, c>mpul electric din
jurul anodului devine mai mic dec>t pragul necesar multiplic\rii `n gaz [i astfel se termin\
desc\rcarea Geiger–Müller. Se observ\ c\ pentru o anumit\ tensiune aplicat\ pe contor, fiecare
desc\rcare se va `ncheia dup\ apari]ia aceleia[i densit\]i de ioni pozitivi [i astfel toate pulsurile
vor avea practic aceea[i amplitudine, independent\ de ionizarea primar\, deci de energia
radia]iei incidente. Contorul Geiger–Müller este ne selectiv, poate servi numai pentru
num\rarea particulelor. El are `n schimb sensibilitate mare, este suficient s\ apar\ un electron`n
interiorul s\u pentru ca acesta s\ declan[eze desc\rcarea `n avalan[\.
Dup\ colectarea electronilor, ionii pozitivi deplas>ndu-se lent, ajung la catod. Aici se
neutralizeaz\ cu electroni zmul[i din catod, procesul fiind `nso]it de eliberarea unei cantit\]i de
energie. C>nd aceast\ energie dep\[e[te lucrul de extrac]ie al catodului, poate fi eliberat un
electron care va genera o nou\ desc\rcare Geiger–Müller. Procesul se poate repeta, [i la ie[irea
contorului apar noi pulsuri de tensiune. ~n acest timp contorul nu mai este sensibil la radia]ii.
Este deci necesar ca desc\rcarea s\ fie stins\. Extinc]ia se poate realiza `n dou\ moduri:
a) prin metode externe, cu ajutorul unui circuit de stingere;
b) prin metode interne (autoextinc]ie).
Prima variant\ se poate realiza aleg>nd, de exemplu, rezisten]a R (fig. 1) suficient de
mare ( 10 8  10 9  ) astfel `nc>t, dup\ apari]ia unui puls, tensiunea aplicat\ contorului scade
sub valoareanecesar\ `ntre]inerii desc\rc\rii. Metoda are dezavantajul c\ se m\re[te astfel
constanta de timp a circuitului de colectare [i deci, contorul va fi blocat un timp mai lung. De
aceea, se folose[te [i cea de a doua metod\ -autoextinc]ia. La gazul nobil cu care este umplut
contorul se adaug\ un procent mic de "gaz de stingere", gaz care are poten]ialul de ionizare
mai mic dac>t gazul nobil [i energia de disociere mic\. Astfel, sarcinile ionilor pozitivi se
redistribuie, trec>nd mai ales la moleculele gazului de stingere. Ionii pozitivi se vor
neutraliza, de asemenea, la catod, dar energia eliberat\ va fi cheltuit\ preferen]iel pentru
disocierea moleculelor gazului de stingere f\r\ eliberare de electroni care s\ `ntre]in\
desc\rcarea `n gaz. Drepr gaze de stingere pot fi folosi]i anumi]i vapori organici (alcool
etilic,formiat de etil) sau halogeni. Existen]a unui num\r finit de molecule ale gazului de
stingere limiteaz\ via]a contorului la un anumit num\r de ore de func]ionare, sau mai exact, de
pulsuri `nregistrate.

Timpul mort al contorului

Din cele spuse mai sus `n leg\tur\ cu desc\rcarea `n avalan[\, rezult\ c\ un anumit timp
dup\ ini]ierea unei avalan[e contorul este insensibil la alte particule care p\trund `n interiorul
s\u. Dup\ `ntreruprea unei desc\rc\ri, ionii pozitivi se deplaseaz\ spre catod [i c>mpul electric
cre[te, ating>nd la un anumit moment valoarea necesar\ declan[\rii unei noi desc\rc\ri, deci,
contorul este din nou sensibil la radia]ii.
Timpul scurs de la `nceputul unei avalan[e p>n\ `n momentul c>nd se poate declan[a
urm\toarea, se nume[te timpul mort al contorului, m. Particulele care intr\ `n contor la
intervale de timp mai mici dec>t m nu pot fi `nregistrate separat.
~n figura 4 este reprezentat\ varia]ia `n timp a tensiunii pe colector, deci succesiunea
pulsurilor la bornele contorului. Se observ\ c\ pulsurile apar din nou dup\ t  mdar au la
`nceput amplitudine mic\, aceasta cresc>nd treptat [i ajung>nd la valoarea normal\ dup\ un
timp r (timp de revenire).

Caracteristica de lucru a contorului Geiger–Müller

Aceast\ caracteristic\ reprezint\ varia]ia num\rului de pulsuri, R, `nregistrate `n

unitatea de timp `n func]ie de tensiunea V aplicat\ pe contorul plasat `ntr-un c>mp de radia]ii
de intensitate constant\ (figura 5).
Un contor Geiger–Müller `ncepe s\ func]ioneze la o anumit\ tensiune V p - pragul de
aprindere. La `nceput pulsurile au amplitudine mic\, `n general sub pragul de sensibilitate al
instala]iei de num\rare care corespunde tensiunii Vpn.
Dup\ tensiunea V1 toate pulsurile vor avea amplitudinea suficient de mare pentru a fi
detectate iar caracteristica va avea un palier p>n\ la V 2. M\rind [i mai mult tensiunea aplicat\,
viteza de num\rare cre[te vertiginos [i contorul intr\ `n regim de desc\rcare disruptiv\.
Palierul va avea `n general o pant\ finit\, p, care se calculeaz\ dup\ formula (2) [i se
exprim\ `n % per 100 V:

R2  R1 100
p  100   (2)
R V2  V1

cu
R1  R2
R
2

Lungimea [i panta palierului caracterizeaz\ calitatea unui contor Geiger–Müller. Un

contor bun va avea o pant\ sub 5% per 100 V, dar este acceptabil\ [i o pant\ de 10%. ~n
func]ie de gazul de umplere, lungimea palierului va fi de 150 - 250 V. Spre sf>r[itul vie]ii
contorului palierul se scurteaz\ (V2 se apropie de V1), iar panta va cre[te.
Tensiunea de lucru V0, a unui contor Geiger–Müller, se alege pe palier pentru ca
m\sur\torile s\ nu fie practic influen]ate de eventualele fluctua]ii ale tensiunii de alimentare.
Pentru ca acest punct s\ r\m>n\ pe palier [i spre sf>r[itul vie]ii contorului, V 0 se alege de
obicei la o treime de la `nceputul palierului.

Dispozitivul experimental

Alimentarea contorului se face de la o surs\ de `nalt\ tensiune (SIT) reglabil\ `n trepte,

iar pulsurile sunt `nregistrate cu un num\r\tor electronic sau vizualizate la osciloscop. Schema
bloc a montajului este prezentat\ `n figura 6. Contorul este introdus `ntr-o protec]ie din
c\r\mizi de Pb, iar `n apropierea sa se plaseaz\ o surs\ de radia]ii .

Modul de lucru

a) Ridicarea caracteristicii de num\rare, R = f (V).

Pentru fiecare valoare a tensiunii aplicate pe contor se va determina num\rul de
pulsuri N `nregistrate de num\r\tor `n timpul t.
Viteza de num\rare R, va fi:
N
R (3)
t
cu abaterea standard

R
R  (4)
t
[i eroarea relativ\:
R 1
R  
R N

Pentru ridicarea caracteristicii de num\rare se procedeaz\ astfel:

 se porne[te num\r\torul, fix>nd timpul de lucru pe pozi]ia  (func]ionarea
num\r\torului este prezentat\ `n anexa A 2);
 m\rind tensiunea aplicat\ contorului din 20 `n 20 V, se caut\ pragul V pn de la care
num\r\torul `ncepe s\ `nregistreze primele impulsuri; valoarea mai exact\ V pn se poate g\si
variind tensiunea din 3 `n 3 V;
 dup\ determinarea pragului Vpn se m\re[te tensiunea cu 20  40 V [i se face astfel o
m\sur\toare a vitezei de num\rare R (s-a ajuns la palier);
 din rela]iile (3) [i (5) se determin\ timpul de m\sur\ astfel `nc>t `n condi]iile din
laborator eroarea relativ\ s\ fie sub 5%;
 se revine la valoarea Vpn [i se fac 3- 4 m\sur\tori variind tensiunea din 3 `n 3 V, apoi
se va merge din 20 `n 20 V.

Aten]ie! C>nd R cre[te brusc (aproximativ 30% fa]\ de m\sur\toarea precedent\)

`nseamn\ c\ s-a dep\[it limita superioar\ a palierului [i este necesar s\ se reduc\ imediat
tensiunea pentru a se evita distrugerea contorului!
Se reprezint\ grafic R = f (V), indic>nd la fiecare punct [i eroarea  R . Din grafic se
determin\:
 lungimea palierului;
 panta;
 tensiunea optim\ de lucru V0.

Se vizualizeaz\ pulsurile pe osciloscop [i se modific\ tensiunea aplicat\ pe contor

c\ut>nd tensiunea de aprindere Vp la care contorul `ncepe s\ func]ioneze [i pe ecranul
osciloscopului apar primele pulsuri, de amplitudine V foarte mic\.