Prof. dr. ing.

Ichinur Omer

CURS 12

CONDUCTE SUB PRESİUNE ÎN REGİM NEPERMANENT

12.1. Generalități
12.2. Relaţia lui Jukovski
12.3. Determinarea vitezei de propagare a undelor elastice (celeritatea)
12.4. Fenomenul fizic al şocului hidraulic la conductele gravitaţionale
12.5. Formula lui Michaud

12.1. Generalități
Atât timp cât mişcarea unui lichid într-o conductă sau un sistem de conducte sub
presiune se face în regim permanent, presiunile şi vitezele în orice secţiune a conductelor se
menţin constante în timp. Starea de mişcare permanentă se întâlneşte în practică numai în mod
excepţional, sau poate fi considerată ca atare pe durate de timp limitate.
În majoritatea cazurilor, mişcarea are un caracter variabil, deoarece necesităţile de apă
sau în general de energie ale consumatorilor se modifică în permanenţă. Deci regimul
nepermanent de mişcare a fluidelor constituie un caz normal în funcţionarea instalaţiilor
hidraulice. El apare când se porneşte sau opreşte o instalaţie, când se produce o avarie, ori de
câte ori se schimbă regimul de curgere, deci în general apare ca urmare a modificării condiţiilor
la limită.
Trecerea de la un regim de funcţionare la altul se face destul de repede, printr-un regim
tranzitoriu de mişcare nepermanentă.
Regimul nepermanent de curgere poate induce solicitări importante în sistemul
hidraulic, prin modificarea vitezelor şi presiunilor. La mişcarea lichidelor în conducte sub
presiune pot să apară suprapresiuni care să întreacă de câteva ori sau de câteva zeci de ori
presiunea din starea de regim sau depresiuni sub valoarea de apariţie a cavitaţiei şi care pot duce
la distrugerea instalaţiei.
De aceea, studierea regimului nepermanent de funcţionare constituie, de cele mai multe
ori, o condiţie necesară pentru buna proiectare a unei instalaţii hidraulice şi a regimului ei de
funcţionare.
Într-un regim tranzitoriu mişcarea poate fi lent sau rapid variabilă, în funcţie de
caracterul perturbaţiei şi al condiţiilor iniţiale, de caracteristicile de elasticitate ale lichidului şi
ale sistemului hidraulic respectiv, precum şi de dispozitivele de protecţie.

1
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Mişcarea rapid variabilă se caracterizează prin amplitudini şi frecvenţe mari ale

oscilaţiilor de presiune şi este influenţată considerabil de compresibilitatea lichidului şi de
elasticitatea materialului din care este confecţionată conducta.
Transportul de masă în mişcarea rapid variabilă este neglijabil. În mod obişnuit mişcarea
rapid variabilă a lichidelor în conducte sub presiune se numeşte şoc hidraulic sau lovitură de
berbec, sau mişcare ondulatorie.
Mişcarea lent variabilă a lichidelor în sisteme hidraulice sub presiune este mişcarea cu
amplitudini mici ale oscilaţiilor de presiune însă cu transport important de masă în sistem.
Compresibilitatea lichidului şi elasticitatea materialului din care este confecţionată
conducta pot fi neglijate la calculul variaţiilor de debit şi de presiune.
Mişcarea lent variabilă în sisteme hidraulice sub presiune se mai numeşte şi mişcare
oscilatorie sau oscilaţie de masă.
Teoretic nu există o limită de demarcaţie precisă între mişcarea rapid variabilă şi
mişcarea lent variabilă, cele două tipuri de mişcări fiind nişte cazuri limită ale mişcării
nepermanent în general.
Se poate face totuşi o delimitare între cele două domenii, impunând o valoare limită
admisibilă pentru eroarea relativă ε care se face în calculul presiunilor extreme din sistem, prin
folosirea modelului de fluid incompresibil în locul modelului de fluid compresibil.
Se obţine astfel un criteriu de echivalenţă al celor două modele, exprimat prin relaţia:


TO.M.≥  TS.H. (12-1)
2 3
LF
TO.M.=2  = perioada oscilaţiei în masă
gf
4L
TS.H. = = perioada şocului hidraulic (loviturii de berbec) în sistem.
c
unde:
L = lungimea conductei
c = viteza de propagare a undelor elastice
F = aria secţiunii orizontale prin castelul de echilibru
f = aria secţiunii transversale prin conductă.
Pentru sistemele hidraulice la care mişcarea tranzitorie este rapid variabilă, este
obligatorie determinarea presiunilor maxime şi minime în diferite secţiuni, pentru
dimensionarea sau verificarea în exploatare a sistemului respectiv.

2
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

În majoritatea cazurilor, sistemele hidraulice sub presiune se protejează faţă de variaţiile

mari ale presiunii care apar în mişcarea rapid variabilă, prevăzându-se cu mijloace de protecţie
de tip castel de echilibru, rezervor cu pernă de aer etc.
În prezenţa acestor mijloace de protecţie, în sistemul hidraulic respectiv se dezvoltă
mişcarea oscilatorie (oscilaţia în masă), eliminându-se astfel fenomenul de şoc hidraulic
(lovitură de berbec).
Pentru descrierea mişcării ondulatorii se foloseşte modelul de fluid compresibil, în timp
ce pentru descrierea mişcării oscilatorii se poate folosi fie modelul de fluid compresibil, fie
modelul de fluid incompresibil.

12.2. Relaţia lui Jukovski

Datorită inerţiei, orice variaţie a debitului (respectiv a vitezei) este însoţită de o variaţie
a presiunii în conductă. De exemplu, dacă vana de la capătul aval al conductei se închide brusc,
provocând o scădere a vitezei, apa tinzând să înainteze datorită inerţiei, va produce o creştere a
presiunii. Relaţia care leagă între ele variaţiile de viteză de variaţiile de presiune, a fost dedusă
de N.N. Jukovski prin aplicarea legii fundamentale a dinamicii (legea a 2-a a lui Newton).

v 
m =F (12-1)
t
În cazul unei unde progresive (fig. 12-1) frontul undei se află la un moment „t” în
secţiunea de abcisă „x” şi se deplasează cu viteza „c” (celeritatea) spre secţiunea de abcisă „x
+ Δx” unde va ajunge după un interval de timp t .

Unda progresivă Unda regresivă

Fig. 12-1

Se aplică legea a doua a dinamicii masei de lichid din conductă, situată la momentul „t”
între cele două secţiuni considerate, 1 şi 2, masă care în intervalul de timp „Δt” îşi modifică
viteza medie cu „Δv”:

3
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

v
−   A  x  = A  p (12-2)
t
A=aria secţiunii transversale a conductei
 
Semnul minus se datorează faptului că vectorii v şi F au sensuri contrare.
Ţinând seama de faptul că Δx = c  t şi înlocuind în relaţia (12-2) se obţine relaţia lui
Jukovschi, relaţie care exprimă legătura între variaţia vitezei şi variaţia asociată a presiunii:
𝜟𝒑 = −𝝆 ⋅ 𝒄 ⋅ 𝜟𝒗 (12-3)
unde v = v finală - v iniţială
În cazul particular al închiderii instantanee şi totale a vanei, se obţine creşterea maximă
a presiunii:
v max = 0 − v 0 = − v 0
pmax = −   c  vmax =   c  v 0 (12-4)

Pentru determinarea relaţiei în cazul undei regresive (fig. 12-1) se procedează analog:
v
−   A  x  = A  p (12-5)
t
 
În acest caz vectorii „ v ” şi „ F ” au acelaşi sens dar Δx < 0. Înlocuind în această
relaţie Δx = c  t , se obţine relaţia Jukovschi pentru cazul undei regresive:
𝜟𝒑 = −𝝆 ⋅ 𝒄 ⋅ 𝜟𝒗 (12-6)
Se face menţiunea importantă că în acest caz celeritatea „c” trebuie considerată

negativă, vectorul „ c ” fiind orientat în sens contrar axei „x”.

12.3. Determinarea vitezei de propagare a undelor elastice (celeritatea)

Deducerea relaţiei de calcul pentru viteza de propagare a undelor elastice (celeritatea)

într-o conductă sub presiune, se bazează pe principiul conservării masei.
În intervalul de timp „Δt” în care frontul undei parcurge distanţa dintre secţiunile „1” şi
„2”, masa de lichid cuprinsă între cele două secţiuni se schimbă.
Variaţia acestei mase se poate exprima prin diferenţa dintre masa intrată şi masa ieşită:
- pentru unda progresivă
𝛥𝑚 = −𝜌 ⋅ 𝐴 ⋅ 𝛥𝑣 ⋅ 𝛥𝑡 (12-7)
- pentru unda regresivă
𝛥𝑚 = 𝜌 ⋅ 𝐴 ⋅ 𝛥𝑣 ⋅ 𝛥𝑡 (12-8)

4
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

În cazul undei progresive s-a introdus semnul minus deoarece o creştere a vitezei
conduce la o scădere a masei. Variaţia masei se produce datorită elasticităţii peretelui conductei
şi datorită compresibilităţii lichidului:
- datorită elasticităţii conductei
𝛥𝑚′ = 𝜌 ⋅ |𝛥𝑥⃗| ⋅ 𝛥𝐴 (12-9)
ΔA = variaţia ariei secţiunii transversale a conductei
- datorită compresibilităţii lichidului
𝛥𝑚′′ = 𝐴 ⋅ |𝛥𝑥⃗| ⋅ 𝛥𝜌 (12-10)
Δρ = variaţia densităţii lichidului
𝛥𝑚 = 𝛥𝑚′ + 𝛥𝑚′′
𝛥𝛢 𝛥𝜌
𝛥𝑚 = ( + ) ⋅ 𝜌 ⋅ 𝛢 ⋅ |𝛥𝑥⃗ | (12-11)
𝛢 𝜌

Din egalarea expresiilor (12-7) şi (12-11) rezultă, atât pentru unda progresivă
( x = c  t ) cât şi pentru unda regresivă ( x = −c  t ) :
𝜟𝒗
𝒄 = − 𝜟𝝆 𝜟𝜜 (12-12)
+
𝝆 𝜜

Deci în cazul undei progresive (c > 0) o mărire a vitezei (Δv > 0) va conduce la o scădere
a masei (Δρ, ΔA < 0), iar în cazul undei regresive (c < 0), o mărire a vitezei va conduce la o
creştere a masei (Δρ, ΔA > 0).
Se observă că cu cât lichidul este mai compresibil şi cu cât conducta este mai elastică,
cu atât variaţiile ΔA şi Δρ vor fi mai mari şi în consecinţă cu atât mai mică va fi viteza de
propagare a undelor. De exemplu, într-o conductă de cauciuc, celeritatea va fi mult mai mică
decât într-o conductă din oţel de acelaşi diametru şi cu aceeaşi grosime a peretelui cond uctei.
Variaţiile Δρ şi ΔA trebuie exprimate în funcţie de cauza care le-a produs, adică în
funcţie de variaţia presiunii Δp.
Se cunoaşte de la proprietatea de compresibilitate a lichidelor că:
𝛥𝜌 𝛥𝑝
= (12-13)
𝜌 𝛦𝑎

Ea = modulul de elasticitate a apei

Variaţia ariei secţiunii transversale ΔA, poate fi exprimată prin intermediul variaţiei
diametrului conductei, iar aceasta prin intermediul variaţiei perimetrului:
𝛥𝑑
𝛥𝛢 = 𝜋 ⋅ 𝑑 ⋅ ; 𝛥𝑝𝑒𝑟 = 𝜋 ⋅ 𝛥𝑑 (12-14)
2

5
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Dacă se aplică legea lui Hooke peretelui conductei, considerat ca o bară având lungimea
egală cu perimetru cercului şi secţiunea dreptunghiulară având o latură egală cu grosimea
peretelui conductei (d) şi cealaltă latură egală cu unitatea de măsură a lungimilor, se obţine:
𝛥𝑝𝑒𝑟 𝜋⋅𝛥𝑑 𝛥𝜎
𝜀= = = (12-15)
𝑝𝑒𝑟 𝜋⋅𝑑 𝛦𝑐

Ec = modulul de elasticitate al peretelui conductei

Δσ = variaţia efortului unitar σ în peretele conductei datorită variaţiei presiunii cu Δp.
Considerând că peretele conductei este relativ subţire, se poate face ipoteza că efortul
unitar este uniform distribuit pe secţiunea transversală. Scriind, în aceste condiţii, ecuaţia de
echilibru static a unei jumătăţi de conductă (fig. 12-2) se obţine relaţia cunoscută sub denumirea
de „formula cazanelor”:
𝑑⋅𝛥𝑝
𝛥𝜎 = (12-16)
2⋅𝛿

Fig. 12-2
Din ultimile trei relaţii rezultă:
𝛥𝛢 2𝛥𝑑 2𝛥𝜎 𝑑⋅𝛥𝑝
= = = (12-17)
𝛢 𝑑 𝛦𝑐 𝛿⋅𝛦𝑐

Înlocuind (12-13) şi (12-17) în relaţia celerităţii (12-12) se obţine:

𝛥𝑣
𝑐 = − 𝛥𝑝 𝑑⋅𝛦𝑎 (12-18)
(1+ )
𝛦𝑎 𝛿⋅𝛦𝑐

Ţinând seama şi de relaţia Jukovschi p =   c  v rezultă:

𝛦
√ 𝑎
𝜌 𝑣𝑠𝑎
𝑐 =± 𝑑⋅𝛦
=± 𝑑⋅𝛦𝑎
(12-19)
√1+ 𝑎 √1+
𝛿⋅𝛦𝑐 𝛿⋅𝛦𝑐

𝛦𝑎
unde 𝑣𝑠𝑎 = √ reprezintă viteza de propagare a sunetului într-un mediu lichid (apă) nelimitat
𝜌

de pereţi solizi (relaţia lui Laplace).

Semnul plus corespunde undelor progresive, iar semnul minus undelor regresive.
Viteza de propagare a undelor elastice (celeritatea) în apă, în mediu infinit, (nemărginit
de pereţi solizi) este de aproximativ 1425 m/s.
𝑚
𝑣𝑠𝑎 ≈ 1425 (pentru apă)
𝑠

6
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Pentru câteva materiale uzuale, modulii de elasticitate au următoarele valori:

𝑁
Apă: 𝛦𝑎 ≈ 2,1 ⋅ 109
𝑚2
𝑁
Oţel: 𝛦𝑂𝐿 ≈ 2,1 ⋅ 1011
𝑚2
𝑁
Beton,azbociment: 𝛦𝑏 = 2 ⋅ 1010
𝑚2
𝑁
Fontă: 𝛦𝑓 = 1,1 ⋅ 1011
𝑚2
𝑁
Cauciuc: 𝛦𝑐 = (2 ÷ 6) ⋅ 106
𝑚2

12.4. Fenomenul fizic al şocului hidraulic la conductele gravitaţionale

a) cazul închiderii instantanee a vanei

Fenomenul de şoc hidraulic (lovitură de berbec) are o desfăşurare în timp şi spaţiu
deosebit de complexă. Pentru explicarea lui şi pentru deducerea relaţiilor de calcul se fac unele
ipoteze simplificatoare: lichid ideal (lipsit de vâscozitate) dar compresibil, conductă orizontală
de diametru constant şi perfect elastică, alimentată dintr-un rezervor de mari dimensiuni în aşa

fel ca sarcina H0 şi viteza de regim permanent v0 să fie mărimi constante. Schema sistemului

la care se fac referiri este reprezentată în fig. 12-1.

La un moment dat t = 0, vana de la capătul conductei se închide brusc. Dacă lichidul ar
fi incompresibil şi pereţii conductei ar fi absolut rigizi, atunci în momentul închiderii bruşte a
vanei s-ar opri brusc întreaga masa de lichid din interiorul conductei de lungime L. En ergia
cinetică a masei de lichid s-ar transforma brusc în energie potenţială de presiune, pe întreaga
lungime a conductei.
În realitate, datorită compresibilităţii lichidului şi elasticităţii conductei, fenomenul se
desfăşoară în felul următor: viteza stratului de lichid din imediata vecinătate a vanei se anulează,
energia cinetică transformându-se în lucru mecanic de natură elastică, prin comprimarea
lichidului şi dilatarea pereţilor conductei. Ca urmare, presiunea creşte cu p , iar densitatea

lichidului cu ∆ρ. La limita spaţiului ds apare o suprafaţă de discontinuitate care poate fi

considerată plană şi care înaintează spre rezervor pe măsură ce noi straturi de lichid îşi anulează
 L
viteza. Dacă ,, c ’’ este viteza de propagare a perturbaţiei, atunci după timpul t = , numit
c

timp de parcurs, lichidul din întreaga conductă va fi în repaus ( v = 0), dar la o presiune mai
mare cu p faţă de presiunea de regim p 0.

7
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

L
Intervalul de timp din momentul închiderii vanei (t = 0) până la t = , constituie prima
c
fază a desfăşurării fenomenului, iar unda de presiune ce s-a propagat către rezervor poartă
numele de undă directă.
La sfârşitul primei faze, lichidul din conductă este în repaus şi la suprapresiunea p

faţă de presiunea din rezervor. Din necesitatea egalizării presiunilor dintr-o parte şi cealaltă a
secţiunii de trecere rezervor – conductă, apare o curgere inversă (în sensul vană-rezervor) cu

viteza v 0 , iar pe măsură ce noi straturi de lichid capătă această viteză, suprapresiunea se
2𝐿
anulează în sensul rezervor – vană. Este unda inversă sau unda reflectată. La timpul 𝑡 = =
𝑐

𝜏, devenit timp de reflexie, masa de lichid din conductă se găseşte la starea de presiune normală
 𝐿 2𝐿
dar se deplasează cu viteza v 0 către rezervor. Intervalul cuprins între 𝑡 = şi 𝑡 = este faza
𝑐 𝑐

a doua a şocului hidraulic. Mai departe, din cauza inerţiei lichidului tinde să se desprindă de
vană, iar în secţiunea respectivă apare o depresiune p , simultan cu anularea vitezei. Unda

 3L
se propagă cu celeritatea c spre rezervor, iar după timpul t = , care marchează sfârşitul
c
fazei a treia, se va găsi în secţiunea acestuia. În continuare se desfaşoară faza a patra, care
încheie primul ciclu al variaţiilor de viteză şi presiune. Din cauza presiunii mari din rezervor,

se restabileşte viteza iniţială v0 concomitent cu anularea depresiunii în sensul de la rezervor
4𝐿
spre vană. La timpul 𝑡 = = 2𝜏 când se încheie faza a patra, lichidul se va găsi la parametrii
𝑐

dinaintea producerii şocului hidraulic. În absenţa pierderilor de energie (ipoteza lichidului

4𝐿
ideal) fenomenul este periodic, cu perioada 𝑇 = = 2𝜏 şi se va repeta la infinit.
𝑐

În realitate datorită frecărilor şi în general pierderilor hidraulice care însoţesc

transformările de energie, amplitudinile se atenuează treptat.
În fig.12-4 a este redată variaţia presiunii în timp în secţiunea vanei. În această secţiune
viteza are valoare zero pe toată durata, după închiderea vanei.
Variaţia presiunii şi a vitezei în secţiunea rezervorului este reprezentată în fig. 12-4 b.
Într-o secţiune, la distanţa „s” de vană, variaţia presiunii şi a vitezei în timp este redată
s
în fig. 12-4 c. Fenomenul este periodic ca şi în secţiunea vanei, dar este defazat cu timpul .
c

8
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Fig. 12-3 Schema derulării fenomenului de şoc hidraulic (lovitură de berbec) în cazul T i = 0

9
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Fig. 12-4 Variaţia vitezei şi presiunii în diferite secţiuni:

a) la vană, b) la rezervor, c) într-o secţiune curentă

b) Cazul închiderii vanei într-un interval de timp Ti>0

Raţionamentele de mai sus sunt valabile în cazul unei închideri instantanee a vanei. În
realitate vana se închide într-un timp Ti a cărui valoare determină tipul de şoc hidraulic. Astfel
dacă Ti<  , unda reflectată ajunge în secţiunea vanei după terminarea manevrei de închidere; în

10
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

această situaţie se înregistrează valorile maxime ale suprapresiunii în secţiunea vanei iar şocul
hidraulic se numeşte direct.
Dacă Ti>  , unda reflectată ajunge în secţiunea vanei înainte de terminarea manevrei de
închidere, şocul hidraulic se numeşte indirect, iar valorile suprapresiunilor vor fi mai mici decât
2L
în cazul anterior. Ţinând seama de expresia timpului de reflexie  = , rezultă că producerea
c
şocului hidraulic direct este condiţionată, pe de o parte, de caracteristicile elastice ale sistemului
(conductă şi lichid), iar pe de altă parte de durata manevrei. Dacă manevra se face instantaneu,
în sistem se va produce şocul hidraulic direct, independent de lungimea conductei.
Şocul hidraulic cauzat de închiderea vanei se caracterizează prin apariţia
suprapresiunilor imediat ce se începe manevra de închidere. Dacă mişcarea nepermanentă este
însă cauzată de o deschidere bruscă a vanei, în secţiunea imediat vecină apare mai întâi o
depresiune care se propagă în amonte (spre rezervor), constituind şocul hidraulic negativ,
urmat apoi de unde reflectate.
În concluzie, într-un sistem hidraulic sub presiune, modificarea bruscă sau continuă a
condiţiilor la limită determină modificări locale ale vitezei şi presiunii, care se transmit în lichid
sub formă de unde de suprapresiune şi de depresiune.
Prin definirea unui sens pozitiv al mişcării, se deosebesc unde directe (sau progresive)
care se propagă în sens contrar sensului de curgere a apei şi unde reflectate (sau regresive), al
căror sens de propagare coincide cu sensul iniţial de curgere. Undele directe şi undele reflectate
sunt unde asociate.
Dacă vana nu se închide instantaneu, ci într-un interval de timp notat Ti, atunci variaţiile
de presiune şi viteză nu se produc instantaneu ci în intervalul de timp T i. Din acest motiv în
momentul în care se încheie manevra de închidere a vanei, frontul undei a parcurs deja pe
conductă spaţiul c  Ti . Pe această porţiune de conductă, de lungime c  Ti există o variaţie a
vitezelor şi presiunilor care depinde de legea de închidere a vanei.
În fig. 12-5, este redată evoluţia în timp şi în lungul conductei a vitezelor şi presiunilor
în cazul închiderii vanei în intervalul de timp T i. Pentru simplificarea reprezentării grafice s-a
considerat cazul închiderii liniare, caracterizat printr-o variaţie liniară a presiunilor şi vitezelor.
Se constată că prin neglijarea pierderilor de energie, ca şi în cazul închiderii instantanee a vanei,
oscilaţiile de viteză şi presiune au un caracter periodic, cu perioada T, egală cu dublul timpului
de reflexie τ.

11
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Fig. 12-5 Schema derulării fenomenului de şoc hidraulic (lovitură de berbec) în cazul T i > 0

Atunci când unda ajunge în secţiunea de la vană, reflexia ei se produce fără schimbare
de semn, iar atunci când unda ajunge în secţiunea de la rezervor, reflexia ei se produce cu
schimbare de semn.
Studierea atentă a diagramelor pune în evidenţă faptul că pe porţiunea conductei, de
c  Ti
lungime situată lângă rezervor, variaţiile de presiune nu ating niciodată valoarea
2
maximă. Această constatare sugerează o metodă pentru micşorarea suprapresiunilor datorate
şocului hidraulic: dacă timpul de închidere a vanei se va adopta mai mare decât timpul de
2L
reflexie  = , atunci pe întreaga lungime a conductei variaţia de presiune nu mai atinge
c
valoarea maximă, deoarece undele reflectate la rezervor au întotdeauna semn contrar undelor
directe, rezultând prin însumare algebrică valori diminuate.
Din acest punct de vedere, se consideră că vanele sunt cu închidere rapidă (caz în care
se înregistrează şocul hidraulic maxim) dacă timpul de închidere este mai mic decât timpul de
2𝐿
reflexie (𝑇𝑖 < 𝜏 = ), respectiv vanele sunt cu închidere lentă dacă timpul de închidere este
𝑐
2𝐿
mai mare decât timpul de reflexie (𝑇𝑖 > 𝜏 = ).
𝑐

12
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

12.5. Formula lui Michaud

În cadrul acestei situaţii, un caz particular, care simplifică calculele, îl constituie cazul
în care vana se închide după o lege liniară ce determină variaţia liniară a vitezei de curgere a
apei în secţiunea vanei, până la închiderea totală a acesteia. O asemenea lege este de forma:
𝑡
𝑣 = 𝑣0 (1 − ) (12-19)
𝑇𝑖

Se observă că la momentul iniţial t = 0 => v = v 0, iar la momentul final t = Ti => v = 0.

Odată cu începerea manevrei de închidere a vanei, presiunea începe să crească în
secţiunea vanei. Această creştere durează până când în secţiunea vanei ajung primele unde
reflectate, care având semn contrar, împiedică creşterea în continuare a presiunii.
Rezultă că în secţiunea vanei, suprapresiunea maximă se realizează după un interval de
timp egal cu timpul de reflexie  . În acest moment viteza de curgere în secţiunea vanei va fi:
𝜏
𝑣𝜏 = 𝑣0 (1 − ) (12-20)
𝑇𝑖

Aplicând formula Jukovschi, se obţine:


p = −   c  v  pmax = −   c  ( v − v 0 ) =   c  v 0  (12-21)
Ti
2l
Ţinând seama că  = , rezultă formula lui Michaud:
c
𝜌⋅𝑙 ⋅𝑣0
𝛥𝑝𝑚𝑎𝑥 = (12-22)
𝑇𝑖

Este interesant de remarcat că în cazul închiderii liniare, creşterea maximă a presiunii

devine independentă de celeritate, care la rândul ei depinde de compresibilitatea lichidului şi
elasticitatea peretelui conductei.
Se consideră că formula lui Michaud este bine verificată dacă pmax  2,2  p0 (p 0 =

presiunea din starea de regim permanent).

În general variaţia vitezei la închiderea vanei este neliniară şi nu se pot da criterii
aplicabile practic şi care să stabilească în ce situaţii formula Michaud poate sau nu poate fi
aplicată.

APLICAȚIE
Pentru o amenajare hidroenergetică cu derivație din figura 12.6., se cunosc: Hbr=400m,
lungimea conductei forțate Lcf=250m, diametrul conductei forțate d=2,2m, viteza medie de
curgere a apei în conducta forțată în regim permanent v 0=5m/s. Efortul maxim admisibil este

13
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

𝑁
𝜎𝑎𝑑 = 2100𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚2 . Pentru apă modulul de elasticitate este 𝛦𝑎 ≈ 2,1 ⋅ 109 , iar pentru
𝑚2
𝑁
oţel 𝛦𝑂𝐿 ≈ 2,1 ⋅ 1011 .
𝑚2

Să se determine:
a) presiunea din starea de regim permanent p 0 și suprapresiunea admisibilă Δp ad
b) grosimea δ a peretelui conductei forțate și grosimea efectivă δef
c) celeritatea c și timpul de reflexie τ
d) variația maximă a presiunii Δp max (relația lui Jukovschi)
e) timpul de închidere liniară a vanei Ti astfel încât Δp max= Δp ad.

Fig. 12.6.

Rezolvare

a) Presiunea din starea de regim permanent p 0 se calculează cu formula:

p0 = H br

𝑁
𝑝0 = 9810 ⋅ 400𝑚 = 39.24 ⋅ 105 𝑃𝑎
𝑚3

Suprapresiunea admisibilă este 𝛥𝑝𝑎𝑑 = (0.15 ÷ 0.30) 𝑝0 .

Suprapresiunea admisibilă maximă 𝛥𝑝𝑎𝑑 = 0.30 ⋅ 𝑝0

𝛥𝑝𝑎𝑑 = 0.30 ⋅ 39.24 ⋅ 105 𝑃𝑎 = 11.77 ⋅ 105 𝑃𝑎

𝑑⋅𝑝𝑡𝑜𝑡
b) Aplicând formula cazanelor (10.6.), efortul unitar admisibil este 𝜎𝑎𝑑 = , în care
2⋅𝛿
presiunea totală este 𝑝𝑡𝑜𝑡 = 𝑝0 + 𝛥𝑝𝑎𝑑

14
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

𝑝𝑡𝑜𝑡 = 39.24 ⋅ 105 𝑃𝑎 + 11.77 ⋅ 105 𝑃𝑎 = 51.01 ⋅ 105 𝑃𝑎

𝑑⋅𝑝𝑡𝑜𝑡 𝑑⋅𝑝𝑡𝑜𝑡
Din relația 𝜎𝑎𝑑 = ⇒𝛿=
2⋅𝛿 2⋅𝜎𝑎𝑑

2.2 ⋅ 51.01 ⋅ 105

𝛿= 𝑚 = 26.7𝑚𝑚
2 ⋅ 2100 ⋅ 105

𝛿𝑒𝑓 = 𝛿 + 2. . .3𝑚𝑚 = 30𝑚𝑚

c) Pentru determinarea celerității se aplică relația (12.6.)

𝑣𝑠𝑎
𝑐=
𝑑 ⋅ 𝛦𝑎
√1 +
𝛿 ⋅ 𝛦𝑐

1425
𝑐= 𝑚/𝑠 = 1055𝑚/𝑠
9
√1 + 2.2 ⋅ 2.1 ⋅ 10 11
0.0267 ⋅ 2.1 ⋅ 10
2⋅𝐿𝑐𝑓 2⋅250
Timpul de reflexie 𝜏 = = 𝑠 = 0.47𝑠
𝑐 1055

d) Pentru determinarea suprapresiunii maxime se aplică relația pmax =   c  v 0

pmax = 1000  1055  5 Pa = 52 .7  10 5 Pa

e) Timpul de închidere liniară a vanei se determină din relația (12.19.)

2 Lv 0
 pmax =
Ti

 pmax =  pad

2 Lv 0 2  1000  250  5

Ti = = s = 2.12s
 p ad 11.77  105

Probleme propuse spre rezolvare

1. Să se determine celeritatea undelor șocului hidraulic într-o conductă din beton armat având
diametrul d=3m și grosimea peretelui conductei δ=20cm.

2. Pentru o amenajare hidroenergetică cu derivație din figura 10.1., se cunosc: H br=500m,

lungimea conductei forțate Lcf=300m, diametrul conductei forțate d=3m, viteza medie de
curgere a apei în conducta forțată în regim permanent v 0=7m/s. Conducta forțată este din oțel.

15
 Prof. dr. ing. Ichinur Omer

Să se determine:
a) presiunea din starea de regim permanent p 0, variația presiunii admisibile Δp ad
b) grosimea peretelui conductei δ și grosimea efectivă δ ef
c) celeritatea c și timpul de reflexie τ
d) variația maximă a presiunii Δp max dată de Jukovschi

e) timpul de închidere a vanei Ti astfel încât Δp max= Δp ad.

16