1-2 - Rezistente Hidraulice

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE MECANICĂ DISCIPLINA: MECANICA FLUIDELOR
REZISTENȚE HIDRAULICE
1. NOȚIUNI GENERALE
O instalaţie care asigură transportul şi distribuţia fluidelor (lichide, gaze) între o sursă
(generator) şi un consumator poartă denumirea de circuit hidraulic.
Datorită proprietăţilor pe care le au fluidele, circuitele hidraulice sunt nelipsite în instalaţiile:

industriale, de încălzire/răcire, ventilare, de transport al combustibililor și agenților fluizi, de
acționare hidro-pneumatice a maşinilor unelte, turbinelor hidraulice, eoliene, automobilelor și
utilajelor mobile, roboților industriali etc. Pentru a realiza proiectarea şi exploatarea acestor circuite
în cele mai bune condiţii, se impune cunoaşterea amănunţită a tututror fenomelelor hidraulice care
intervin în mişcarea fluidului şi a pierderilor de energie/sarcină care se produc la parcurgerea
circuitului de către fluid.
Traseul pe care îl străbate un fluid, între sursă şi consumator, este format dintr-o serie de
piese şi organe funcţionale, cum ar fi: elemente de conductă, organe de închidere-deschidere,
dispozitive de reglaj, aparate de măsură şi control, elemente care în acelaşi timp opun o oarecare
rezistenţă în calea fluidului şi datorită acestui fapt toate aceste elemente, care intră în componenţa
unui circuit, au fost numite rezistenţe hidraulice.
Aceste rezistenţe, pe care fluidul le întâlneşte în calea sa, fac ca o parte, din energia
acumulată de catre fluid, să se consume pentru învingerea acestor obstacole. Acest fenomen poartă
denumirea de pierdere de energie sau sarcină, iar efectul practic al acestui consum de energie este
o scădere a presiunii în sensul deplasării fluidului.
După forma lor geometrică, după mărimile hidraulice care le caracterizează (lungime,
secțiune de curgere), rezistenţele hidraulice se împart în două categorii:
• Rezistențe liniare - cuprind porțiunile de traseu cu secțiune constantă și axa logitudinală o

dreaptă (conductele drepte).
• Rezistențe locale - porțiunile de traseu formate din elemente de trecere de la o secțiune la
alta, elemente pentru schimbarea direcției, elemente de reglaj, de măsură, dispozitive de
închidere etc. (coturi, destinderi, contracții, ventile, etc.)
Mecanismul disipării energiei în fiecare din cele două categorii de rezistenţe este diferit şi de aceea
sunt diferite şi relaţiile de calcul a energiei pierdute de către fluid prin rezistenţa respectivă.
1
A. Rezistenţe hidraulice liniare
O conductă dreaptă de lungime L şi diametru constant D, prin care trece un fluid, din punct
de vedere hidraulic este o rezistenţă liniară (Figura 1). Datorită frecării straturilor de fluid între ele
şi cu pereţii conductei, are loc o pierdere de energie / presiune / sarcină.
Studiile teoretice şi experimentale au pus în evidenţă faptul că pierderile de energie/sarcină

în rezistenţele liniare, notate aici cu hr (exprimate în înălțime coloană de lichid, [𝑚𝑚𝐻𝐻2𝑂𝑂 ]), depind de
numeroşi factori printre care: viteza fluidului, regimul de curgere (laminar sau turbulent), natura
fluidului, rugozitatea pereţilor conductei, dimensiunile conductei (diametru, lungime), astfel încât
se poate scrie:
∆𝑝𝑝
ℎ𝑟𝑟 = ∆ℎ = ℎ1 − ℎ2 = 𝛾𝛾
= 𝑓𝑓(𝑣𝑣, 𝑅𝑅𝑅𝑅, 𝜌𝜌, 𝜇𝜇, ∆, 𝐷𝐷, 𝐿𝐿). (1)
unde:
∆ℎ – diferența de presiune între capetele rezistenței liniare (intrare - ieșire), exprimată

în �mH2O �.
∆𝑝𝑝 = 𝑝𝑝1 − 𝑝𝑝2 – diferența de presiune între capetele rezistenței liniare (intrare - ieșire),
exprimată în [Pa].
N
𝛾𝛾 = 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 – greutatea specifică a fluidului, exprimată în �m3�.
kg kg
𝜌𝜌 – densitatea fluidului, exprimată în �m3�. (≈997 m3 pentru apă la 20° C )
m m
g – accelerație gravitațională, exprimată în �s2�. (≈ 9,81 s2)
Figura 1. Rezistență hidraulică liniară
2
Folosind metoda analizei dimensionale (metoda π) s-a stabilit relația pentru calculul pierderii
de energie/presiune/sarcină:
𝐿𝐿 𝑣𝑣 2
ℎ𝑟𝑟 = ∆ℎ = 𝜆𝜆 ∙ 𝑑𝑑 ∙ 2∙𝑔𝑔. (2)
unde: λ este coeficientul de rezistenţă hidraulică liniară sau coeficientul lui Darcy.
L – lungimea conductei / rezistenţei hidraulice liniare, [m].
d – diametrul conductei / rezistenţei hidraulice liniare, [m].
m
v – viteza fluidului prin conductă, � s �.
Pentru măsurarea pierderii de energie hr, se aplică ecuaţia lui Bernoulli, de-a lungul firului
mijlociu al conductei între secţiunile 1 şi 2:
𝐸𝐸1 = 𝐸𝐸2 + ℎ𝑟𝑟 = 𝑐𝑐𝑐𝑐.
𝑝𝑝1 𝑣𝑣12 𝑝𝑝2 𝑣𝑣12

𝑧𝑧1 + + = 𝑧𝑧1 + + + ℎ𝑟𝑟 . (3)
𝛾𝛾 2𝑔𝑔 𝛾𝛾 2𝑔𝑔
Pentru o conductă orizontală, avem: z1=z2.
Conform ecuației de continuitate a masei, debitul volumic Q [m3/s], este constant de-a lungul
tubului de curent, pentru un fluid incompresibil:
𝑄𝑄1 = 𝑄𝑄2 = 𝑄𝑄 = 𝑣𝑣1 ∙ 𝐴𝐴1 = 𝑣𝑣2 ∙ 𝐴𝐴2 = 𝑐𝑐𝑐𝑐. (4)
Cum secțiunea este constantă în cazul rezistențelor liniare A1 = A2=A, rezultă că și v1 = v2 = v, astfel,
𝑄𝑄 = 𝑣𝑣 ∙ 𝐴𝐴 . (5)
Făcând înlocuirile în relația lui Bernoulli, rezultă:
𝑝𝑝1 −𝑝𝑝2
= ℎ𝑟𝑟 . (6)
𝛾𝛾
Diferenţa de presiune, (p1>p2), este o măsură a pierderii de energie, deci, măsurând

presiunile statice între două puncte situate la distanţa L pe conductă, se poate stabili pierderea de
energie hr.
În ceea ce priveşte măsurarea vitezei fluidului, există mai multe metode, fiecare impusă de
posibilitatea de aplicare, de precizie etc. Deoarece conducta folosită pe stand este de secţiune mică,
3
viteza fluidului se va stabili cu ajutorul debitului volumic. Debitul care trece prin conductă are
valoarea dată de relația (5), din care rezultă:
𝑄𝑄
𝑣𝑣 = . (7)
𝐴𝐴
4∙𝑄𝑄
iar pentru secțiune circulară devine: 𝑣𝑣 = . (8)
𝜋𝜋∙𝑑𝑑 2
Valoarea coeficientului de rezistență hidraulică liniară (coeficientul pierderii de sarcină

liniară), poate fi determinat înlocuid relația (6) în relația (2), rezultând astfel:
∆𝑝𝑝 𝑑𝑑 2𝑔𝑔
𝜆𝜆 = ∙ ∙ . (9)
𝛾𝛾 𝐿𝐿 𝑣𝑣 2
Înlocuid relația (8) în (9), rezultă:
∆𝑝𝑝 𝑑𝑑5 2∙𝑔𝑔∙𝜋𝜋2 ∆𝑝𝑝∙𝑑𝑑5

𝜆𝜆 = ∙ ∙ = 1,232 ∙ . (10)
𝛾𝛾 𝐿𝐿 𝑄𝑄 2 𝑄𝑄 2 ∙𝜌𝜌∙𝐿𝐿
Analiza mai amănunțită a coeficientului de rezistență λ, a cărui cunoaștere este

indispensabilă în activitățiile de proiectare, verificare, diagnoză sau chiar mentenață a circuitelor
fluidice, a pus în evidență dependența acestuia de regimul de curgere (numărul Reynolds) și
𝑑𝑑
rugozitatea relativă a peretelui conductei (𝑘𝑘 , unde k este rugozitatea interioară a conductei cu
diametrul interior d):
𝑑𝑑
𝜆𝜆 = 𝑓𝑓 �𝑅𝑅𝑅𝑅, 𝑘𝑘 �. (11)
Relația (11) suportă o interpretare rezultată din cercetările experimentale:
1. Dacă regimul de curgere este laminar (Re≤2300), coeficientul de rezistență hidraulică liniară
se poate calcula (în cazul conductelor de secțiune circulară) cu relația:
64
𝜆𝜆 = 𝑅𝑅𝑅𝑅. (12)
2. Dacă mișcarea este turbulentă, dar Re<105, coeficientul de frecare depinde doar de
numărul Reynolds nu și de rugozitatea relativă. Conductele în care există un astfel de regim
se numesc hidraulic netede iar pentru calculul lui λ se utilizează, în acest caz, o relație de
aproximare, numită relația lui Blasius:
1
𝜆𝜆 = 4 . (13)
√100∙𝑅𝑅𝑅𝑅
4
3. Dacă mișcarea turbulentă are loc la valori ale lui Re>105, coeficientul de frecare depinde doar
de rugozitatea relativă, conductele în care există astfel de regimuri de curgere numindu-se
conducte hidraulic rugoase; în acest caz, pentru calculul lui λ se pot utiliza o serie de relații
empirice, cum ar fi relația stabilită de Karman și verificată experimental de Nicuradse:
1 𝑑𝑑
= 2 ∙ 𝑙𝑙𝑙𝑙 �𝑘𝑘 � + 1,14. (14)
√𝜆𝜆
Pentru stabilirea valorii coeficientului de rezistență hidraulică liniară, λ, necesar determinării

cu relația (2) a pierderii de presiune prin rezistențele hidraulice liniare, hr, cea mai ușoară soluție
este utilizarea diagramelor Colebrook și Nikuradse, în funcție de regimul de curgere (numărul
Reynolds) și raportul dintre diametrul interior al conductei (d) și rugozitatea peretelui interior (k).
v∙𝑑𝑑
Numărul Reynolds se determină cu relația: 𝑅𝑅𝑅𝑅 = 𝜈𝜈
(15)
unde: v – viteza medie; d – diametrul interior; ν – vâscozitatea cinematică a fluidului.
Figura 2. Diagrame Colebrook și Nikuradse
5
B. Rezistenţe hidraulice locale
Prezenţa obstacolelor pe traseul de curgere face ca în zona respectivă mișcarea să fie una
neuniformă, fluidul modificându-şi brusc viteza în modul şi/sau ca direcţie. La trecerea peste aceste
obstacole, lichidul pierde o parte din energia hidraulică înmagazinată, efectul acestei pierderi de
energie fiind o scădere brusca a presiunii pe porţiunea respectivă, în plus față de pierderile datorate
frecărilor. Deoarece zona de mișcare neuniformă se întinde pe un sector foarte scurt în amonte și
ceva mai lung în aval de obstacol, fără a depăși de câteva ori dimensiunea transversală a curentului,
energia consumată este denumită consum sau pierdere de energie locală și se notează aici cu hloc,
exprimată de cele mai multe ori în înalțimea coloanei de lichid.
Rezistențele locale întâlnite în instalațiile hidraulice sunt numeroase și diferite ca formă

constructivă și destinație. Astfel sunt unele rezistențe care realizează: o creștere sau o îngustare
bruscă ori continuă a secțiunii de curgere de la aria A1 la aria A2 (A1 >A2 sau A1 <A2) într-un raport
A1/A2, care poate fi constant sau reglabil (robinetele de reglaj, de închidere, vanele plane sau
fluture realizează o obturare parțială sau totală a secțiunii de trecere; o schimbare de direcție sau o
ramificare a curentului de fluid.
Din cauza complexității fenomenului, care are loc la trecerea fluidului printr-o rezistență
locală, stabilirea pe cale teoretică a unei relații de calcul a pierderilor de presiune nu se poate face
decât în foarte puține cazuri. De aceea pierderile locale se exprimă în funcție de energia cinetică,
printr-o relație propusă de Weissbach, sub forma:
𝑣𝑣 2
ℎ𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙 = ∆ℎ = ℎ1 − ℎ2 = 𝜁𝜁 ∙ 2𝑔𝑔. (16)
sau
𝑣𝑣 2
∆𝑝𝑝 = 𝑝𝑝1 − 𝑝𝑝2 = 𝜁𝜁 ∙ 𝜌𝜌 ∙ . (17)
2
în care:
ζ - este coeficientul de rezistență hidraulică locală;
v – viteza medie a fluidului în aval de obstacol, dacă nu se indică altfel.
Coeficientul adimensional ζ, același în ambele relații (16) și (17), depinde, în cazul

rezistențelor fixe de: forma geometrică a acesteia, numărul Reynolds, calitatea suprafeței
rezistenței iar pentru rezistențele cu secțiune variabilă (robineți, ventile, clape etc.) depinde și de
poziția organului obturator. În cazul elementelor de schimbare a direcției de curgere (coturi, curbe
6
hidraulice), coeficientul rezistenței hidraulice, depinde de unghiul de deviere (în general 90˚) și
raportul dintre raza axei de curbură (R) și diametrul interior (d). Dependența lui ζ de numărul
Reynolds este destul de complicată și aceasta numai la numere Reynolds mici, pentru că la numere
Reynolds mari (Re>105) valoarea coeficientului ζ devine constantă.
În cazul destinderii și contracției vitezele sunt diferite, pierderile de energie se pot exprima
fie cu viteza din aval (cazul general), fie cu cea din amonte, lucru care va trebui precizat, deoarece,
coeficientul de rezistență ζ va avea valori diferite într-un caz sau în celălalt. Aplicând relația lui
Bernoulli (3) pentru o destindere sau o contracție bruscă se obține:
𝑣𝑣 2 𝑣𝑣12 −𝑣𝑣22
ℎ𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙 = ℎ1 − ℎ2 = ∆ℎ = 𝜁𝜁 ∙ 2𝑔𝑔2 + � �. (18)
2𝑔𝑔
în care: ζ - este coeficientul de rezistență hidraulică locală;
v1 – viteza medie a fluidului pe porțiunea cu diametrul d1.
v2 – viteza medie a fluidului pe porțiunea cu diametrul d2.
𝑣𝑣12 −𝑣𝑣22
� � – pierdere suplimentară de sarcină, se consideră acestă pierdere suplimentară de sarcină
2𝑔𝑔
în calculele de proiectare a circuitelor ce conțin astfel de elemente.
Figura 3. Destindere și contracție bruscă
Figura 4. Coeficientul de rezistență hidraulică locală ζ în funcție de raportul ariilor A2/A1
7
Pentru calculul pierderii de presiune la curgerea printr-un robinet parțial deschis se utilizează
relația (17) în care ζ, ia valoarea corespunzătoare poziției elementului obturator (figura 6) iar viteza
medie se determină din ecuația de continuitate (7), unde A, reprezintă secțiunea obturată.
Figura 5. Rezistență hidraulică reglabilă
Figura 6. Coeficientul de rezistență hidraulică locală ζ în funcție de poziția elementului

obturator
Pentru calculul pierderii de presiune la curgerea prin elementele de modificare a direcției de

curgere se utilizează relația (17).
Figura 7. Rezistențe hidraulice pentru modificarea direcției de curgere
8
Figura 8. Coeficientul de rezistență hidraulică locală ζ în funcție de raportul dintre Raza axei de
curbură și Diametru (R/d), pentru curbe hidraulice la 90o
Pentru rezistențele hidraulice locale de schimbare a direcției cu un unghi δ, diferit de 90o,

coeficientul pierderii de presiune se determină cu relația:
𝛿𝛿
𝜁𝜁𝛿𝛿 = 𝜁𝜁90˚ ∙ 90˚. (19)
Pentru majoritatea rezistențelor hidraulice locale, coeficientul ζ se determină experimental.

Coeficientul stabilit experimental are valabilitate numai în limitele în care a fost efectuat
experimentul.
9
2. EXPERIMENTE PROPUSE
1. Măsurarea pierderilor de presiune și determinarea coeficienților de rezistență hidraulică

liniară λ.
2. Măsurarea pierderilor de presiune și determinarea coeficienților de rezistență hidraulică
locală ζ, la curgerea prin următoarele tipuri de rezistențe: Cot la 45°; Cot la 90°; Cot scurt;
Cot lung; Contracție și Destindere bruscă.
3. Măsurarea pierderilor de presiune și reprezentarea grafică a variației coeficientului de
rezistență hidraulică locală ζ, la diferite deshideri, pentru un robinet sferic (cu bilă).
4. Trasarea cubei caracteristice a circuitului hidraulic, Δp=f(Q), pentru porțiunea de circuit
cuprinsă între prizele de presiune 1-10 (Caracteristica rețelei).
3. METODA UTILIZATĂ
Experimentele se vor realiza, utilizând standul didactic descris in Figura 9, conectat cu

circuitul hidraulic din Figura 10.
Realizarea experimentelor presupune măsurarea diferenței de presiune pentru fiecare

element din circuitul experimental (rezistență hidraulică), la diferite valori ale debitului.
Presiunea se măsoară, cu ajutorul tuburilor piezometrice (pentru valori de până la 300 mm

colană de apă ≈ 30 mbar) sau cu manometrul cu element elastic, tub Bourdon, (până la 1,6 bar).
Pentru a măsura diferența de presiune, între intrarea și ieșirea unei rezistențe hidraulice, cu
multimanometrul cu tuburi piezometrice, se verifică mai întâi dacă ventilele de aerisire și drenare
de la partea superioară (comună celor 6 tuburi) sunt închise, formându-se astfel, deasupra coloanei
de apă, o pernă de aer cu presiunea paer. Apoi, se conectează cu furtunuri flexibile capetele
inferioare, a două tuburi succesive, la prizele de presiune de la capetele unei rezistențe hidraulice
din circuit.
Presiunea la intrare în rezistență (măsurată cu tubul piezometric 1):
𝑝𝑝1 = 𝑝𝑝𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ1 ; (20)
Presiunea la ieșirea din rezistență (măsurată cu tubul piezometric 2):
10
𝑝𝑝2 = 𝑝𝑝𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ2 ; (21)
Astfel, diferența de presiune: 𝑝𝑝1 − 𝑝𝑝2 = (𝑝𝑝𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ1 ) − (𝑝𝑝𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ2 ) = ∆𝑝𝑝; (22)
sau: ∆𝑝𝑝 = 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ (ℎ1 − ℎ2 ) = 𝛾𝛾 ∙ ∆ℎ; (23)
unde: h1; h2 – înalțimea coloanei de apă, măsurată în mm.
Figura 9. Multimanometru vertical cu tuburi piezometrice
Având un domeniu mai mare de măsurare, manometrul cu tub elastic de tip Bourdon, se va
folosi în cazurile în care este depășit domeniul de măsură al multimanometrului cu tuburi
piezometrice. Tuburile elastice, din componența manometrelor cu cadran, sunt curbate și au
secțiunea eliptică. Presiunea de măsurat acționează pe interiorul tubului, ceea ce provoacă
deformarea secțiunii ovale devenind aproximativ circulară. Datorită curbării tubului elastic, rezultă
tensiuni ciclice, care îndoaie tubul elastic. Capătul elemetului sensibil mișcă un mecanism ce
convertește această mișcare, în rotația acului, ce indică valoarea presiunii măsurate pe o scară
gradată. În timpul măsurătorii asigurați-vă că ventilul de drenare este închis (Figura 10).
Figura 10. Manometru cu tub Bourdon
11
Debitul volumic, Q, (l/min), se determină prin metoda vasului etalonat și cu ajutorul unui
cronometru. Pentru măsurarea debitului, se închide vana sertar de evacuare (poz.2 Figura 11), și se
cronometrează timpul în care se acumulează un anumit volum de apă scurs din circuit, de ex. 10 litri
(de la 5 la 15 litri), în bazinul 4, urmărind variația volumului pe indicatorul 3 (vezi Figura 11).
∆𝑉𝑉
𝑄𝑄 = ∆𝑡𝑡
(24)
Datele măsurate se vor utiliza în relațiile descrise în prezentul material pentru finalizarea
experimentelor propuse. Rezultatele obținute se vor reprezenta grafic, așa cum este indicat la
fiecare experiment.
Poz. Denumire Poz. Denumire
1 Rezervor/Bazin de aspirație 8 Întrerupătoare electrice
Vană cu sertar cuțit pentru golirea Robinet sferic pentru reglare debit
2 9
rezervorului etalonat 4 refulat de pompă
Indicator de nivel pentru rezervorul 4 cu

3 10 Conductă pentru prea-plin
scală gradată în litri
Rezervor pentru colectarea apei evacute

4 din circuitul experimental cu rol în 11 Conector pentru accesorii
măsurarea debitului volumic
5 Conector sursă debit experimente 12 Pompă submersibilă cu motor electric
12
6 Dop închidere refulare pompă 13 Robinet golire rezervor
7 Conector refulare pompă
Figura 11. Modul de bază pentru experimente în Mecanica Fluidelor [GUNT]
1 Conector furtun evacuare circuit 4 Tuburi piezometrice cu riglă milimetrică
Conector la sursa de debit a Modulului

2 Manometru cu tub Bourdon 5
de bază
Conectori pentru cuplarea aparatelor de

3
măsurare a presiunii (Prize de presiune)
Figura 12. Circuit hidraulic experimental pentru măsurarea căderilor de presiune [GUNT]
13
a Îmbinare cu muchie la 45° e Cot scurt
b Contracție bruscă f Cot lung
c Destindere bruscă g Robinet sferic (cu bilă)
d Cot la 90° 1…11 Prize de măsurare a presiunii
Figura 13. Schiță - Circuit hidraulic experimental pentru măsurarea căderilor de presiune [GUNT]
14
4. PREGĂTIREA MĂSURĂTORILOR
Verificări preliminare:
1. Nivelul apei în rezervorul de aspirație, trebuie să fie cu 10 cm sub capacul rezervorului.

2. Conexiunea hidraulică, realizată cu furtun flexibil, între modulul: ”Circuit hidraulic
experimental pentru măsurarea căderilor de presiune” (poziția 5 din Figura 12), cu sursa de
debit: ”Modul de bază pentru experimente” (poz. 5 din Figura 11).
3. Conexiunea furtunului de evacuare (poz. 1 din Figura 12) în rezervorul pentru măsurarea
debitului volumic (poz. 4 din Figura 11).
4. Robinetul de la ieșirea/refularea pompei (poz. 9 din Figura 11) trebuie să fie închis
5. Conexiunea la rețeaua de energie electrică (220V - 50Hz) a modului de bază prin conductorul
conectat la cutia cu aparate electrice (poz. 8 din Figura 11).
Pregătirea multimanometrului cu tuburi piezometrice verticale
Aerisirea:
1. Utilizați furtunuri flexibile pentru a conecta multimanometrul cu 6 tuburi piezometrice

verticale, la prizele de măsurare a presiunii prevăzute în circuitul experimental.
2. Închideți sau deschideți robinetul sferic de la ieșirea din circuitul experimental (poz. g din
Figura 13) până la jumătate cursa (45°).
3. Închideți ventilul de aerisire, (Figura 9).
4. Închideți robinetul pentru reglarea debitului pompei (poz. 9 Figura 11).
5. Porniți pompa de la întrerupătorul general și apoi butonul de start (poz. 8 Figura 11).
6. Deschideți lent robinetul pentru reglarea debitului pompei până la complet deschis.
7. Deschideți ventilul de drenare de la multimanometru cu 6 tuburi.
8. Închideți complet robinetul cu bilă de la ieșirea din circuitul experimental.
- Așteptați până când nu mai există bule de aer în tuburi, circuit și furtunurile de legătură.
9. Închideți ventilul de drenare de la multimanometrul cu 6 tuburi.

10. Închideți robinetul de reglare a debitului pompei.
11. Opriți pompa de pe modulul de bază, acționând butonul OFF de la panoul electric (poz. 8
Figura 11).
15
Ajustarea nivelului coloanelor de apă din tuburi:
12. Deschideți robinetul cu bilă de la ieșirea din circuitul experimental la jumătatea cursei (45°).
13. Deschideți lent ventilul de aerisire de la multimanometru cu 6 tuburi.
- Nivelul apei în tuburi scade foarte repede de îndată ce ventilul este ușor deschis.
- Permiteți nivelului să scadă până la baza scării, apoi, închideți prompt ventilul de aerisire.
După pornirea pompei, nivelul în tuburile piezometrice poate fi prea scăzut:
15. Porniți pompa apăsând butonul ON.

16. Deschideți robinetul pentru reglarea debitului refulat de pompă.
17. Deschideți cu ușor ventilul de aerisire de la multimanometrul cu 6 tuburi.
- Nivelul apei din tuburi crește foarte de îndată ce ventilație este ușor deschis.
- Permiteți creșterea nivelului necesar.
- Închideți prompt ventilul de ventilație.
18. Închideți robinetul sferic de reglare a debitului refulat de pompă.
19. Opriți pompa apăsând butonul ON.
Pregătirea manometrului cu tub elastic (Bourdon)
1. Utilizați un furtun flexibil pentru a conecta manometrul la priza de presiune unde se dorește
a se realiza măsuratoarea.
2. Închideți sau deschideți robinetul sferic de la ieșirea din circuitul experimental (poz. g din
Figura 13) până la jumătate cursa (45°).
3. Închideți robinetul pentru reglarea debitului pompei (poz. 9 Figura 11).
4. Porniți pompa de la întrerupătorul general și apoi butonul de start (poz. 8 Figura 11).
5. Deschideți lent robinetul pentru reglarea debitului pompei până la complet deschis.
6. Deschideți ventilul de drenare de la manometrul cu tub elastic (Figura 10).
- Așteptați până când nu mai există bule de aer în circuit și în furtunul de legătură.
8. Închideți ventilul de drenare de la manometrul cu tub elastic.

9. Închideți robinetul sferic de reglare a debitului refulat de pompă.
10. Opriți pompa de pe modulul de bază, acționând butonul OFF de la panoul electric.
16
6. DESFĂȘURAREA LUCRĂRILOR
EXPERIMENT 1 -Măsurarea pierderilor de presiune și determinarea coeficienților de rezistență

hidraulică liniară, λ
a. Realizarea măsurătorilor:
1. Se măsoară temperatura apei din rezervorul de aspirație (poz. 1 Figura 11), cu termometrul
portabil de laborator și se notează în tabel.
2. Se conecteză tubul piezometric 1 la priza de presiune 6, iar tubul piezometric 2 se conecteză
la priza de presiune 7. (vezi Figura 13)
3. Cu robinetul sferic de reglare a debitului furnizat de pompă, de la modulul de bază, închis
(poz. 9 Figura 11) și vana sertar de la rezervorul etalon (poz. 2 Figura 11) deschisă, se
pornește pompa apăsând butonul ON, de la panoul electric (poz. 8 Figura 11).
4. Se reglează un debit mic prin porțiunea de conductă studiată, deschizând ușor robinetul cu
bilă de la modulul de bază și închizând robinetul cu bilă de la ieșirea din circuitul
experimental, astfel încât diferența minimă de nivel a apei în cele două tuburi să fie de minim
5 mm.
5. Se închide vana sertar de evacuare de la rezervorul etalon (poz. 2 Figura 11).
6. Se urmărește nivelul apei din tubul cu scară gradată în litri, (poz. 3 Figura 11) și când acesta
ajunge la minim 5 litri se pornește cronometrarea timpului în care se acumulează (trec prin
conductă) minim 10 litri.
7. Se notează în tabel valorile volumului și timpului, măsurate și se deschide vana cu sertar de
evacuare din rezervorul etalon (poz. 2 Figura 11).
8. Se înregistrează în tabel valorile înalțimilor coloanei de apă din cele două tuburi piezometrice
conectate la prizele de presiune.
9. Se mărește debitul prin circuitul experimental deschizând ușor robinetul cu bilă de la
modulul de bază și/sau robinetul cu bilă de la ieșirea din circuitul experimental.
10. Se reiau pașii 5-9, pentru încă cel puțin cinci valori diferite de debit.
17
b. Prelucrarea datelor experimentale

1. Se înregistrează în tabel valorile geometrice ale conductei: dinterior = 17 mm. L= 510 mm.
2. Se alege din Anexe, și se noteză în tabel valoarea vâscozității cinematice a apei
corespunzătoare temperaturii măsurate.
3. Debitul volumic ce trece prin circuitul experimental, Q, se calculează cu relația (24).
4. Căderea de presiune pe conducta analizată, Δh, se calculează cu relația (1).
5. Viteza medie prin conducta cu secțiune constantă se calculează cu relația (7) sau (8).
6. Coeficientul de rezistență hidraulică liniară, λ, se calculează cu relația (9) sau (10).
7. Numărul Reynolds se calculează cu relația (15).
8. Se reprezintă grafic dependența 𝜆𝜆 = 𝑓𝑓(𝑅𝑅𝑅𝑅), pentru conducta analizată.
𝑑𝑑
9. Se aleg din diagrama 𝜆𝜆 = 𝑓𝑓 �𝑅𝑅𝑅𝑅, 𝑘𝑘 � , (Figura 2), valorile coeficienților de rezistență liniară,
corespunzătoare Numerelor Reynolds calculate și ținând cont de materialul conductei: PVC,

(vezi Anexe).
18
EXPERIMENT 1 - Măsurarea pierderilor de presiune și determinarea coeficienților de rezistență hidraulică liniară, λ
Mărimi măsurate Mărimi calculate
Nivel lichid Nivel lichid Debit Căderea Viteza Nr. Coef. de rezistență Coef. de rezistență
Volum Timp
tub 1 tub 2 volumic de presiune medie Reynolds hidraulică liniară hidraulică liniară
ΔV [l] Δt [s]
h1 [mm] h2 [mm] Q [m3/s] Δh [m] v [m/s] Re [-] λ* [-] λ** [-]
Lungimea conductei [mm]
Diametrul interior conductă [mm]
Temperatura apei [°C]
𝑑𝑑
* - calculat cu relația (9) sau (10). ** - ales din diagrama 𝜆𝜆 = 𝑓𝑓 �𝑅𝑅𝑅𝑅, 𝑘𝑘 �, Figura 2.
Reprezentare grafică: 𝜆𝜆 = 𝑓𝑓(𝑅𝑅𝑅𝑅)
Nume/Prenume:
Grupa:
EXPERIMENT 2 -Măsurarea pierderilor de presiune și determinarea coeficienților de rezistență

hidraulică locală, ζ
portabil de laborator și se notează.
2. Se conecteză tuburile piezometrice 1…6 la prizele de presiune (vezi Figura 13).
4. Se reglează un debit mic prin circuitul experimental deschizând ușor robinetul cu bilă de la
modulul de bază și închizând robinetul cu bilă de la ieșirea din circuitul experimental.
circuit) minim 10 litri.
11. Se înregistrează în tabele valorile volumului și timpului, măsurate și se deschide vana cu
sertar de evacuare din rezervorul etalon (poz. 2 Figura 11).
7. Se notează în tabele valorile înalțimilor coloanei de apă din cele șase tuburi piezometrice
conectate la prizele de presiune, corespunzătoare intrării și ieșirii din fiecare tip de rezistență
locală.
8. Se mărește debitul prin circuitul experimental deschizând ușor robinetul cu bilă de la
modulul de bază și/sau robinetul cu bilă de la ieșirea din circuitul experimental.
9. Se reiau pașii 5…8, pentru cel puțin încă cinci valori diferite de debit.
21

1. Se notează valorile mărimilor geometrice:
- coturi: dinterior = 17 mm;
- destindere bruscă: d1 = 9,2 mm; d2 = 17 mm
- contracție bruscă: d1 = 17 mm; d2 = 9,2 mm.
2. Se alege din Anexe, și se noteză valoarea vâscozității cinematice a apei corespunzătoare
temperaturii măsurate.
4. Căderea de presiune pe rezistențele locale: ∆ℎ = ℎ1 − ℎ2 .
5. Vitezele medii prin rezistențele locale, funcție de secțiune a de curgere, se calculează cu
relația (7) sau (8).
6. Coeficientul de rezistență hidraulică locală, ζ , se calculează cu relația (16).
7. Numărul Reynolds se determină cu relația (15).
8. Se reprezintă grafic dependența ζ = 𝑓𝑓(𝑅𝑅𝑅𝑅), pentru una din rezistențele locale studiate.
22
EXPERIMENT 2 - Măsurarea pierderilor de presiune și determinarea coeficienților de rezistență hidraulică locală, ζ

Tipul rezistenței Mărimi măsurate Mărimi calculate
Nivel lichid Nivel lichid Căderea de Viteza Coef. de rezistență Nr.

Nr. crt.
Volum Timp Debit volumic

intrare ieșire sarcină medie hidraulică locală Reynolds
ΔV [l] Δt [s] Q [m3/s]
h1 [mm] h2 [mm] Δh [m] v [m/s] ζ [-] Re [-]
1
2
3
Cot 90°
4
5
6
7
1
2
3
Cot lung
4
5
6
7
Tipul rezistenței Mărimi măsurate Mărimi calculate
Nivel lichid Nivel lichid Căderea de Viteza Viteza Coef. de rezistență Nr. Reynolds
Nr. crt.
Volum Timp Debit volumic

intrare ieșire sarcină medie medie hidraulică locală
Re [-]
ΔV [l] Δt [s] Q [m3/s]
h1 [mm] h2 [mm] Δh [m] v1 [m/s] v2 [m/s] ζ [-]
1
2
Contracție bruscă
3
4
5
6
7
1
2
Destindere bruscă
3
4
5
6
7
Reprezentare grafică:ζ = 𝑓𝑓(𝑅𝑅𝑅𝑅)

EXPERIMENT 3 - Măsurarea pierderilor de presiune și reprezentarea grafică a variației

coeficientului de rezistență hidraulică locală ζ, la diferite deshideri, pentru un robinet sferic
2. Se conecteză manometrul de tip Bourdon la priza de presiune nr. 10 (vezi Figura 13).
4. Se poziționează maneta robinetul cu bilă de la ieșirea din circuitul experimental, deschis 25%
(22,5°) din cursa totală (90°).
5. Se reglează un debit constant prin circuitul experimental deschizând ușor robinetul cu bilă
de la modulul de bază.
6. Dacă este cazul se deschide robinerul de drenare de la manometru cu ac indicator, pentru
evacuarea aerului.
ventil) minim 10 litri.
9. Se înregistrează în tabel valorile volumului și timpului, măsurate și se deschide vana cu sertar
de evacuare din rezervorul etalon (poz. 2 Figura 11).
10. Se înregistrează în tabel valoarea presiunii la intrarea în ventil (presiunea amonte de
robinet).
11. Se deconecteză manometrul cu tub Bourdon de la priză de presiune 10 și se cuplează la priza
de presiune 11. Dacă este cazul se deschide pentru a evacua aerul și/sau pentru a elibera
presiunea captivă în manometrul cu tub elastic.
12. Se notează în tabel valoarea presiunii la ieșirea din ventil (presiunea aval de robinet). Se
recuplează manometrul, apoi, cu priza de presiune amonte (10).
13. Se modifică poziția manetei robinetului cu bilă de la ieșirea din circuitul experimental cu încă
25% (22,5°).
14. Se reiau pașii 6-13.
26

1. Se notează valoarea diametrului interior, în cazul complet deschis: dinterior = 17 mm.
3. Căderea de presiune pe robinetul analizat, Δp, se calculează cu relația (17).
4. Viteza medie prin ventil se calculează cu relația (7) sau (8), considerând, pentru simplificare,
în cazul ariei secțiunea activă astfel: 25%, 50%, 75%, 100% din aria totală.
5. Coeficientul de rezistență hidraulică locală, ζ, se calculează din relația (17).
6. Se reprezintă grafic dependența lui ζ cu poziția organului obturator al robinetului sferic.
27
EXPERIMENT 3 - Măsurarea pierderilor de presiune și reprezentarea grafică a variației coeficientului de rezistență hidraulică locală ζ, la diferite
deshideri, pentru un robinet sferic
Deschidere robinet
Coef. de
Presiunea Presiunea Debit Căderea Viteza
Temperatura
Volum Timp rezistență

amonte aval volumic medie
x
de presiune
hidraulică locală
[°C]
ΔV [l] Δt [s]
p1 [bar] p2 [bar] Q [l/min] Δp [bar] v [m/s]
ζ [-]
25%
50%
75%
100%
Reprezentare grafică: ζ= 𝑓𝑓(𝑥𝑥), unde x = poziția elementului obturator
Nume/Prenume:
Grupa:
EXPERIMENT 4 - Trasarea cubei caracteristice a circuitului hidraulic, Δp=f(Q)
2. Se conecteză manometrul de tip Bourdon la priza de presiune nr. 1 (vezi Figura 13).
3. Cu robinetul sferic de reglare a debitului furnizat de pompă, de la modulul de bază, și cel de
la ieșirea din circuitul experimental, închise (poz. 9 Figura 11 și poz. g din Figura 13) și cu
vana sertar de la rezervorul etalon (poz. 2 Figura 11) deschisă, se pornește pompa apăsând
butonul ON , de la panoul electric (poz. 8 Figura 11)..
4. Se reglează un debit constant prin circuitul experimental deschizând ușor robinetul cu bilă
de la modulul de bază și pe cel de la ieșirea din circuitul studiat.
5. Dacă este cazul se deschide ventilul de drenare de la manometru cu ac indicator, pentru
evacuarea aerului.
circuit) minim 10 litri.
12. Se înregistrează în tabel valorile volumului și timpului, măsurate și se deschide vana cu sertar
de evacuare din rezervorul etalon (poz. 2 Figura 11).
8. Se înregistrează în tabel valoarea presiunii la intrarea în circuit (priza de presiune 1).
9. Se deconecteză manometrul cu tub Bourdon de la priză de presiune 1 și se cuplează la priza
de presiune 10. Dacă este cazul se deschide pentru a evacua aerul și/sau pentru a elibera
presiunea captivă în manometrul cu tub elastic.
10. Se notează în tabel valoarea presiunii din priza numărul 10. Se recuplează manometrul, apoi,
cu priza de presiune amonte (1).
11. Se stabilește un debit mai mare, prin deschiderea ușoara a celor două ventile de reglare.
12. Se reiau pașii 5-13 pentru încă 4...5 valori diferite de debit
30

2. Căderea de presiune pe porțiunea de circuit analizată, ∆𝑝𝑝 = 𝑝𝑝1 − 𝑝𝑝2 .
3. Se reprezintă grafic dependența dintre pierderea de presiune pe porțiunea de circuit
analizată și debitul de lichid ce trece prin circuitul respectiv (Caracterstica rețelei).
31
EXPERIMENT 4 - Trasarea cubei caracteristice a circuitului hidraulic, Δp=f(Q). (Caracteristica rețelei).
Presiunea Presiunea Debit Căderea
Temperatura
Volum Timp
amonte aval volumic de presiune
[°C]
ΔV [l] Δt [s]
p1 [bar] p2 [bar] Q [l/min] Δp [bar]
Reprezentare grafică: Δp=f(Q)
Nume/Prenume:
Grupa:
7. Anexe
Simbolurile cu unitățiile de măsură cu unitățile lor de măsură – Denumirile în limba engleză:
Rugozități conducte (k):
34
Tabele de conversie unități de măsură:
Vâscozitatea cinematică a apei, funcție de temperatură:
35
8. Întrebări pentru evaluarea cunoștințelor acumulate

1. Ce intelegeţi prin rezistență hidraulică?
2. Care este efectul practic al pierderii de sarcină într-o conductă dreaptă cu secțiune
constantă?
3. Care sunt diferențele dintre rezistențele hidraulice liniare și cele locale? Dați exemple din
fiecare categorie.
4. Ordonați în ordinea descrescătoare a pierderii de presiune, cele patru tipuri de coturi

montate în circuitul studiat.
5. Care este semnificația cifrei Reynolds?
𝑘𝑘
6. Comentați pe baza graficului din Figura 2, dependența 𝜆𝜆 = 𝑓𝑓 �𝑅𝑅𝑅𝑅, 𝑑𝑑�.
7. Explicați pe scurt modul în care se pot determina experimental coeficientul de rezistență

hidraulică liniară respectiv cel de rezistență hidraulică locală.
36
9. Aplicații de calcul propuse
1. Utilizând valorile parametrilor măsurați și calculați în cadrul Experimentului 2, să se determine cu

ajutorul relației (2) și a Figurii 2, pierderile de presiune teoretice pentru tronsoanele de conductă
dreaptă, cu secțiune constantă, indicate în schița de jos.
2. Care este eroarea procentuală între valoarea pierderii de presiune măsurată în cadrul Experimentului
1 (conducta cu lungimea de 510 mm și diametrul interior 17 mm) și valoarea teoretică calculată,
pentru același debit volumic?
37

1-2 - Rezistente Hidraulice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1-2 - Rezistente Hidraulice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE MECANICĂ DISCIPLINA: MECANICA FLUIDELOR

Datorită proprietăţilor pe care le au fluidele, circuitele hidraulice sunt nelipsite în instalaţiile:

• Rezistențe liniare - cuprind porțiunile de traseu cu secțiune constantă și axa logitudinală o

A. Rezistenţe hidraulice liniare

Studiile teoretice şi experimentale au pus în evidenţă faptul că pierderile de energie/sarcină

∆ℎ – diferența de presiune între capetele rezistenței liniare (intrare - ieșire), exprimată

Figura 1. Rezistență hidraulică liniară

L – lungimea conductei / rezistenţei hidraulice liniare, [m].

d – diametrul conductei / rezistenţei hidraulice liniare, [m].

𝐸𝐸1 = 𝐸𝐸2 + ℎ𝑟𝑟 = 𝑐𝑐𝑐𝑐.

𝑝𝑝1 𝑣𝑣12 𝑝𝑝2 𝑣𝑣12

Pentru o conductă orizontală, avem: z1=z2.

𝑄𝑄1 = 𝑄𝑄2 = 𝑄𝑄 = 𝑣𝑣1 ∙ 𝐴𝐴1 = 𝑣𝑣2 ∙ 𝐴𝐴2 = 𝑐𝑐𝑐𝑐. (4)

Făcând înlocuirile în relația lui Bernoulli, rezultă:

Diferenţa de presiune, (p1>p2), este o măsură a pierderii de energie, deci, măsurând

Valoarea coeficientului de rezistență hidraulică liniară (coeficientul pierderii de sarcină

Înlocuid relația (8) în (9), rezultă:

∆𝑝𝑝 𝑑𝑑5 2∙𝑔𝑔∙𝜋𝜋2 ∆𝑝𝑝∙𝑑𝑑5

Analiza mai amănunțită a coeficientului de rezistență λ, a cărui cunoaștere este

diametrul interior d):

Relația (11) suportă o interpretare rezultată din cercetările experimentale:

Pentru stabilirea valorii coeficientului de rezistență hidraulică liniară, λ, necesar determinării

unde: v – viteza medie; d – diametrul interior; ν – vâscozitatea cinematică a fluidului.

Figura 2. Diagrame Colebrook și Nikuradse

B. Rezistenţe hidraulice locale

Rezistențele locale întâlnite în instalațiile hidraulice sunt numeroase și diferite ca formă

ζ - este coeficientul de rezistență hidraulică locală;

v – viteza medie a fluidului în aval de obstacol, dacă nu se indică altfel.

Coeficientul adimensional ζ, același în ambele relații (16) și (17), depinde, în cazul

în care: ζ - este coeficientul de rezistență hidraulică locală;

v1 – viteza medie a fluidului pe porțiunea cu diametrul d1.

v2 – viteza medie a fluidului pe porțiunea cu diametrul d2.

în calculele de proiectare a circuitelor ce conțin astfel de elemente.

Figura 3. Destindere și contracție bruscă

Figura 4. Coeficientul de rezistență hidraulică locală ζ în funcție de raportul ariilor A2/A1

Figura 5. Rezistență hidraulică reglabilă

Figura 6. Coeficientul de rezistență hidraulică locală ζ în funcție de poziția elementului

Pentru calculul pierderii de presiune la curgerea prin elementele de modificare a direcției de

Figura 7. Rezistențe hidraulice pentru modificarea direcției de curgere

Pentru rezistențele hidraulice locale de schimbare a direcției cu un unghi δ, diferit de 90o,

Pentru majoritatea rezistențelor hidraulice locale, coeficientul ζ se determină experimental.

1. Măsurarea pierderilor de presiune și determinarea coeficienților de rezistență hidraulică

Experimentele se vor realiza, utilizând standul didactic descris in Figura 9, conectat cu

Realizarea experimentelor presupune măsurarea diferenței de presiune pentru fiecare

Presiunea se măsoară, cu ajutorul tuburilor piezometrice (pentru valori de până la 300 mm

Presiunea la intrare în rezistență (măsurată cu tubul piezometric 1):

𝑝𝑝1 = 𝑝𝑝𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ1 ; (20)

Presiunea la ieșirea din rezistență (măsurată cu tubul piezometric 2):

𝑝𝑝2 = 𝑝𝑝𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ2 ; (21)

Astfel, diferența de presiune: 𝑝𝑝1 − 𝑝𝑝2 = (𝑝𝑝𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ1 ) − (𝑝𝑝𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ2 ) = ∆𝑝𝑝; (22)

sau: ∆𝑝𝑝 = 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ (ℎ1 − ℎ2 ) = 𝛾𝛾 ∙ ∆ℎ; (23)

unde: h1; h2 – înalțimea coloanei de apă, măsurată în mm.

Figura 9. Multimanometru vertical cu tuburi piezometrice

Figura 10. Manometru cu tub Bourdon

Poz. Denumire Poz. Denumire

1 Rezervor/Bazin de aspirație 8 Întrerupătoare electrice

Indicator de nivel pentru rezervorul 4 cu

Rezervor pentru colectarea apei evacute

5 Conector sursă debit experimente 12 Pompă submersibilă cu motor electric

6 Dop închidere refulare pompă 13 Robinet golire rezervor

7 Conector refulare pompă

Figura 11. Modul de bază pentru experimente în Mecanica Fluidelor [GUNT]

Poz. Denumire Poz. Denumire