DETERMINAREA PIERDERILOR DE SARCINĂ HIDRAULICĂ

ÎN CONDUCTE CIRCULARE

1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop determinarea pe cale experimentală a pierderilor de sarcină liniare

și locale precum și a coeficienţilor de pierdere de sarcină liniară , și locală , și compararea
acestora din urmă cu valorile corespunzătoare din literatura de specialitate (calculate cu relații
de calcul, din diagrame sau tabele).

2. Noţiuni teoretice

Pierderea de sarcină reprezintă cantitatea de energie disipată la trecerea unității de

greutate ( ) printr-o rezistență hidraulică.
Se consideră 2 secțiuni (i = intrare și e = ieșire) pe o conductă (vezi Fig. 1) și se scrie
relația lui Bernoulli între aceste 2 secțiuni pentru un fluid real:

d, l, k, Q

Fig. 1.

(1)

În relația de mai sus se definesc termenii și grupările de termeni:

înălțime cinetică

înălțime piezometrică

înălțime de poziție (cotă)

pierderea de sarcină între cele 2 secț.

sarcină /cotă piezometrică

-1-
 Cu notațiile de mai sus, relația (1) se mai poate scrie:

(2)

Așadar, conform relației (2) pierderea de sarcină este:

(2’)

(2’’)

Astfel, se poate spune că pierderea de sarcină este diferența dintre sarcina

hidrodinamică de la intrarea în conductă și sarcina hidrodinamică de la ieșirea din conductă.
Ea este o mărime pozitivă și are ca unitate de măsură metrul, m. Pierderea de sarcină este de 2
feluri: distribuită (liniară de-a lungul unei conducte) și locală (sau concentrată la coturi,
robineți, vane, diafragme, îngustări sau lărgiri de secțiune,…).  este coeficientul Coriolis ce ține
cont de influența repartiției neuniforme a vitezei pe secțiune asupra energiei cinetice.

Pierderea de sarcină distribuită se calculează cu relația lui Darcy:

(3)

Dacă conducta este circulară de diametru și (conform ecuației de

continuitate), relația (3) devine:
(3’)
unde este coeficientul pierderii de sarcină distribuite sau coeficientul lui Darcy.

Pierderea de sarcină locală se calculează cu relația:

(4)

(4’)
unde este coeficientul pierderii de sarcină locale sau coeficientul lui Darcy.

Dacă pe un tronson de conductă există atât pierderi distribuite cât și mai multe (i)
pierderi locale, atunci ele se însumează:

(5)

(5’)

-2-
 În situația în care conducta se consideră lungă ( ), se vor lua în considerație
doar pierderile de sarcină distribuite.

Coeficientul se determină în funcție de numărul Reynolds al curgerii și de rugozitatea

relativă a conductei conform tabelului de mai jos (k = rugozitatea absolută):

Tabelul 1
Regimul de curgere
Laminar Turbulent

Comportare hidraulic mixtă Comportare hidraulic

Comportare hidraulic netedă
(prepătratică) rugoasă (pătratică)
Blasius: Altsul:

Konacov: Colebrook-White: Prandtl-Nikuradse:

3. Determinarea pierderilor de sarcină distribuite și a coeficientului în instalația din

laborator

Se consideră tronsoanele liniare de conductă (T1, respectiv T2) de diametre și lungimi

cunoscute ( mm, mm, mm). Pentru aceste tronsoane de
conducte se scrie relația lui Bernoulli ținând seama de faptul că acestea sunt orizontale
( ) și au același diametru pe lungimea lor ( ). În aceste ipoteze, relația
(2’’) devine:

(6)

sau
(6’)

În relațiile de mai sus se măsoară cu un manometru diferențial cu mercur;

cunoscând diferența de presiune , cu relația (6’) se calculează , estimându-se
coeficientul din relația (3) sau (3’):

(7)

-3-
 Valoarea lui din relația (7) se compară cu valoarea lui cu una din formulele
din Tabelul 1 și cu valoarea determinată din diagrama lui Moody (regimul de curgere se
stabilește calculând numărul Reynolds cu relația ; ).

4. Determinarea pierderilor de sarcină locale și a coeficientului la coturi în instalația

din laborator

Se consideră tronsoanele de conductă T3, respectiv T4 de diametre și lungimi

cunoscute, ; ; . Pentru aceste tronsoane de
conducte se scrie relația lui Bernoulli ținând seama de faptul că acestea sunt orizontale
( ) de diametru constant pe lungimea lor ( ) și pierderile de sarcină
sunt atât liniare cât și locale. În aceste ipoteze, relația (2’’) devine:
(8)

sau
(8’)

unde se calculează cu formula

(9)

În relațiile de mai sus se măsoară cu un manometru diferențial cu mercur; pierderea

de sarcină totală este suma dintre cea liniară și locală:
(10)

(10’)

Coeficientul se cunoaște din măsurătorile precedente și au

valorile: din relația (9’) se poate determina și apoi
coeficientul :

(11)

Pentru un singur cot:

-4-
5. Descrierea instalației experimentale

Instalaţia din Fig. 2 este concepută pentru studiul curgerii apei prin sisteme de
conducte.
Analiza curgerii prin sisteme de conducte sub presiune presupune determinarea
legăturilor dintre elementele constructive ale reţelei (diametre, lungimi, rugozităţi, poziţia
diferitelor componente în lungul instalaţiei) şi mărimile hidraulice corespunzătoare (presiuni,
debite, sarcini hidraulice).

Fig. 2 Părţile componente ale instalaţiei

Instalaţia din laborator este alcătuită din:

1. pompă antrenată de un motor electric;
2. rezervor cu capacitate de 100 l;
3. rotametrul pentru măsurarea debitului Q pe conducta principală (0,2 ÷ 3 m3/h);
4. manometru metalic (tip Bourdon) ( p max = 6 bar) montat la intrarea în reţeaua de
conducte;
5. cot 900 din PVC,  27 mm;
6. conductă liniară (PVC),  16mm, lungime (T1);
7. conductă liniară (PVC),  10 mm, lungime (T2);
8. conductă (PVC),  16 mm, cu coturi la 90 (distanţa între prizele de presiune este
0

1270 mm), lungime totală (T3);

9. conductă (PVC),  16 mm, cu coturi la 900 (distanţa între prizele de presiune este
1270 mm), lungime totală (T4);
10. cot (PVC) (G2), la 45 ,  27 mm;
0

11. cot (PVC) (G1), la 900,  14,5 mm;

12. robinet sferic (V1), 1/2”;
-5-
 13. robinet sferic (V2), 3/8”;
14. robinet fluture (V3);
15. robinet cu diafragmă (V4)
16. robinet cu obturator plan (V5);
17. robinet cu obturator conic (V6);
18. diafragmă,  14,586 mm,  50 mm (S1);
19. tub Venturi,  11,5 mm,  50 mm (S2);
20. tub Pitot,  12 mm (S3);
21. contor pentru măsurarea volumului transportat prin instalaţie (m3);
22. manometru diferenţial cu mercur pentru măsurarea căderilor de presiune  p ;
23. manometru diferenţial metalic, pentru măsurarea căderilor de presiune  p ;
24. robinet pentru reglarea debitului în reţeaua de conducte;
25. robinet pe conducta de aspiraţie a pompei;
26. robinet pentru reglarea debitului care intră în zona de încercare a conductelor, a
robinetelor şi a coturilor;
27. robinet de control pentru modificarea geometriei reţelei;
28. robinet de aerisire;
29. diafragmă pentru măsurarea debitelor pe conducta principală;
30. traductor diferenţial de presiune pentru măsurarea debitului pe conducta
principală;
31. afişajul numeric al traductorului diferenţial de presiune al diafragmei;
32. traductor diferenţial de presiune pentru măsurarea pierderilor de sarcină
Pompa 1, antrenată de un motor electric, aspiră apa din rezervorul 2 şi o refulează,
printr-o conductă de refulare, într-un sistem de conducte, prevăzute cu robinete, coturi,
debitmetre, prize de presiune, manometre. Prin legarea manometrului 23 la două prize de
presiune, în lungul reţelei se poate măsura căderea de presiune pe diferite porţiuni de
conductă. Debitul prin conducta de refulare a pompei este măsurat cu un rotametru (3).

6. Modul de lucru: pornirea standului şi procesul de măsurare

1. se porneşte pompa (cu robinetul 25 deschis);
2. se deschide robinetul 26;
3. se deschide robinetul 12 (dacă se doreşte să se studieze tronsonul T1, celelalte
robinete menținându-se închise).
4. se deschide robinetul 24 într-o poziţie dorită pentru a se stabili un debit prin
conducta principală RB. Se porneşte de la un debit minim 0,2 m3/h. Mărirea debitului
(în timpul experienţelor) se face treptat, urmărind cu atenţie modificarea diferenţei
de presiune pe manometrul 23 (manevrarea bruscă a robinetului 24 poate provoca
căderi mari de presiune pe diferite tronsoane ale conductei).
Traseul apei va fi: din pompă, pe conducta de refulare RB, pe conducta BE, conducta EF,
conducta FC, conducta CD. Variaţia debitului prin conductă se va face prin închiderea sau
deschiderea robinetului 24.
5. se conectează manometrul la prizele de presiune aflate la capetele (amonte şi aval)
ale tronsonului analizat T1 (respectiv T2, T3, T4). Firele care vin de la prizele
manometrelor au două culori, albastru şi roşu. Firul roşu se leagă la priza cu presiune
mai mare. Firul albastru se leagă la priza cu presiune mai mică.

-6-
 6. se măsoară:
 debitul Q (cu rotametrul 3);
 căderea de presiune  p pe tronsonul analizat T1 (respectiv T2, T3, T4) cu
manometrul diferențial cu mercur 22.

7. Prelucrarea datelor

Rugozitatea conductelor noi din P.V.C. din instalaţie este k=0,007mm. Valorile măsurate
vor fi trecute în Tabelele 2 și 3.

TABELE PENTRU REZULATELE EXPERIMENTALE

Tabelul 2 – pierderi de sarcină liniare

  V Re Comportarea
hidraulică a
conductei

T1

T2

Tabelul 3 – pierderi de sarcină locale

  V Re

T3

T4

-7-
-8-