3.

CIRCUITE ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

3.1. Teorie
În cadrul circuitelor electrice, problema care se pune este aceea a determinării
curentului electric, atunci când sunt cunoscute tensiunile, rezistenţele şi / sau puterile
absorbite, pentru a determina, alege sau dimensiona elementele de circuit, inclusiv conductele
şi cablurile de alimentare cu energie electrică.

Acel sistem de corpuri prin care poate trece curentul electric se numeşte circuit
electric. Ansamblul de circuite electrice formează o reţea electrică. Din punct de vedere
topologic, orice reţea electrică este alcătuită din laturi, noduri şi ochiuri. Latura este
porţiunea de circuit formată din elementele de circuit conectate în serie, care sunt cuprinse
între două noduri. Nodul este punctul reţelei în care se întâlnesc cel puţin trei laturi. Ochiul
este orice circuit închis, format dintr-o succesiune de laturi. Ochiul independent poate fi
considerat acel ochi al sistemului, care diferă de celelalte prin cel puţin o latură. Numărul de
ochiuri independente dintr-un circuit electric este:

O = L – N + 1. (3.1)
În strânsă corelaţie cu tipul elementului de circuit,
se aplică convenţia de la receptor (figura 3.1. a), sau
generator (figura 3.1. b). Pot fi redate următoarele relaţii
între tensiuni, pentru receptor:

a. b. ub + er = Ri, (3.2)
Figura 3.1. Convenţia de la receptor (a), sau generator (b).
sau generator: -ub + eg = ri, (3.3)
şi expresia puterii: pb = ubi, (3.4)
cu menţiunea că pb> 0, când puterea este primită de receptor, sau este cedată de sursă.
Observaţie: În continuare mărimile de curent continuu vor fi reprezentate prin
majuscule: E – tensiune electromotoare; U – tensiune; I – curent; P – putere etc.
Teoremele lui Kirchhoff se utilizează pentru rezolvarea circuitelor electrice, când în
general se cunosc valorile tensiunilor de alimentare şi ale rezistenţelor şi se solicită a fi
determinate valorile curenţilor din fiecare latură în parte.
a. Prima teoremă a lui Kirchhoff se referă la curenţii care converg spre un nod şi
respectă legea conservării sarcinii electrice: suma curenţilor care intră este egal cu suma
curenţilor care ies din nodul respectiv, sau suma curenţilor care converg spre un nod este
nulă:  IK  0 .
K N 
(3.5)

La aplicarea efectivă a teoremei, curenţii care intră în nod se iau cu semnul “+” (plus),
iar cei care ies din nod se iau cu semnul “-” (minus). Cu prima teoremă a lui Kirchhoff pot fi
scrise (N-1) ecuaţii de circuit.

21
 b. A doua teoremă a lui Kirchhoff se referă la tensiunile existente de-a lungul
ochiurilor independente de circuit şi respectă legea conservării potenţialelor electrice: suma
căderilor de tensiune pe laturile ochiului independent este egală cu suma tensiunilor
electromotoare existente în aceleaşi laturi, sau suma tensiunilor existente în laturile ochiului
respectiv este nulă: U K  0 ,
K O
(3.5.1)

sau E
K O
K   RK I K .
K O
(3.5.2)

La aplicarea efectivă a teoremei a doua a lui Kirchhoff, se alege un sens aleatoriu de

parcurgere a conturului  a ochiului independent, se aplică una din relaţiile (3.5), în care
căderile de tensiune se iau cu semnul “+” (plus) dacă sensul de parcurgere este identic cu cel
al curentului din latura respectivă, sau dacă este acelaşi cu sensul tensiunii electromotoare
întâlnită în laturile ochiului respectiv şi cu semnul “-” (minus) dacă sensul de parcurgere este
invers faţă de curentul din latura respectivă, sau dacă este invers sensului tensiunii
electromotoare întâlnită în laturile ochiului respectiv. Cu a doua teoremă a lui Kirchhoff pot
fi scrise (O = L – N + 1) ecuaţii de circuit; cu ambele teoreme pot fi scrise (L) ecuaţii, cu (L)
necunoscute, din care vor rezulta curenţii din laturile respective.
Dacădupărezolvareasistemului respectiv de ecuaţii, vor rezulta curenţi negativi, pe
schema finală, sensul acestora se vor inversa.

Teorema conservării puteriloreste utilizată pentru verificarea energetică a sistemului

şi în conformitate culegeaconservăriienergiei, sumaputerilordebitate de surse este egală cu
sumaputerilordezvoltate de elementelecircuituluirespectiv:

E
K c
I   RK I K2 .
K K
K c
(3.6)

Modalităţile de calcul pentru înlocuirea rezistenţelor conectate serie sau paralel cu una
echivalentă se realizează cu teoremele rezistenţelor echivalente.

Conectarea în serie a rezistoarelor.Un grup de două rezistoare conectate în serie,

alimentat la borne cu tensiunea UAB, poate fi înlocuit cu un rezitor, a cărui rezistenţă
echivalentă este Re, şi va fi străbătut de acelaşi curent I, atunci când este alimentat cu
tensiunea UAB.

Prin aplicarea teoremei a II a lui Kirchhoff pe conturul rezistenţelor legate în serie se

va obţine: U AB  U1  U 2 ,

iar prin utilizarea legii lui Ohm: Re I  R1I  R2 I

şi după simplificările de rigoare, va deveni: Re  R1  R2 ,

sau în caz general: Re   RK . (3.7)

K

22
Observaţii:- pentru două rezistoare oarecare, legate în serie, rezistenţa echivalentă se va
obţine ca sumă a rezistenţelor individuale, iar tensiunea pe fiecare rezistor se distribuie
proporţional cu rezistenţa sa; mărimea care se conservă este curentul electric;
- două rezistoare egale ca valoare, conectate în serie, îşi vor dubla rezistenţa
echivalentă, dar tensiunea se va înjumătăţi la bornele fiecăruia în parte.
Conectarea în paralel a rezistoarelor. Un grup de două rezistoare conectate în
paralel, alimentat la borne cu tensiunea UAB, poate fi înlocuit cu un rezistor, a cărui rezistenţă
echivalentă este Re, dacă absoarbe acelaşi curent I, atunci când este alimentat cu o aceeaşi
tensiune UAB.

La conectarea în paralel a rezistoarelor, în conformitate cu legea conservării sarcinii,

sau cu prima teoremă a lui Kirchhoff, suma curenţilor absorbiţi de fiecare rezistor în parte va
fi egală cu curentul total absorbit de ansamblu, deci de rezistorul echivalent: I  I1  I 2 ,

U AB U AB U AB U
care cu ajutorul legii lui Ohm, va deveni:    ...  AB ,
Re R1 R2 Rn

1 1 1 1
iar după simplificare:   , Re  ,
1
Re R1 R2
K R
K

sau prin utilizarea conductanţelor: Ge   GK . (3.8)

K

Observaţii:- pentru două rezistoare oarecare, legate în paralel, rezistenţa echivalentă se va

obţine ca produs / sumă a rezistenţelor individuale, iar tensiunea pe fiecare rezistor este
chiar tensiunea de alimentare;mărimea care se conservă este tensiunea electrică;
- două rezistoare egale ca valoare, conectate în paralel, îşi vor înjumătăţi rezistenţa
echivalentă.

Pentru cazuri specifice pot fi utilizate teoremele generatoarelor echivalente de

tensiune, sau curent (a se vedea cursul).

Pentru anumite situaţii concrete, ivite în rezolvarea circuitelor, se impune utilizarea

metodelor transfigurării stea în triunghi şi invers. În cazul transfigurării, pentru ca
tensiunile nodale şi curenţii absorbiţi să fie aceeaşi, trebuie ca între rezistenţele, sau
conductanţele determinate şi cele iniţiale să existe echivalenţe. Astfel, la transfigurarea din
triunghi în stea, rezistenţele “văzute” între nodurile 1 – 2; 2 – 3; 3 –1, trebuie să fie identice
(figura alăturată):

23
 R12 ( R23  R31 )
R1  R2 
R12  R23  R31

R23 ( R31  R12 )

R2  R3  . (3.11)
R12  R23  R31

R31 ( R12  R23 )

R3  R1 
R12  R23  R31

După rezolvarea sistemului se obţin pentru transfigurarea triunghi – stea, valorile:

R12 R31
R1 
R12  R23  R31

R23R12
R2  . (3.12)
R12  R23  R31

R12 R31
R3 
R12  R23  R31

Pentru transfigurarea inversă, stea în triunghi, este convenabil a exprima relaţiile între
conductanţe:

G2 (G1  G3 )
G12  G23 
G1  G2  G3

G3 (G2  G1 )
G23  G31  , (3.13)
G1  G2  G3

G1 (G3  G2 )
G31  G12 
G1  G2  G3

cu soluţiile:

G1G2
G12 
G1  G2  G3

G2G3
G23  . (3.14)
G1  G2  G3

G3G1
G31 
G1  G2  G3

Dintre metodele sistemice pentru rezolvarea reţelelor electrice pot fi utilizatemetoda

curenţilor ciclici şi metoda potenţialelor de noduri (a se vedea cursul).

24
 3.2. Probleme rezolvate
3.2.1o. Să se determine rezistenţele echivalente pentru toate conexiunile posibil a se realiza cu
trei rezistoare: R1 = 2 Ω; R2 = 4 Ω; R3 = 6 Ω.
Rezolvare:
Se dau: R1 = 2 Ω; R2 = 4 Ω; Se cer: a. Re1=?, conexiune serie a rezistorilor;
R3 = 6 Ω b. Re2=?, conexiune paralel a rezistorilor;

c. Re3=?, (Re4) =?, [Re5] =?, două rezistoare în serie,

cu al treilea în paralel; cele dintre paranteze sunt permutări
ale rezistoarelor date;

d. Re6=?, (Re7) =?, [Re8] =?, două rezistoareîn

paralel, cu al treilea în serie; cei dintre paranteze sunt
permutări ale rezistoarelor date.

a. b. c. d.
Schemele electrice ale configuraţiilor solicitate.

a. Re1 = R1 + R2 + R3 = 2 + 4 + 6 = 12Ω;
1 1 1 1 1 1 1 11 12
b. 𝑅 = 𝑅 + 𝑅 + 𝑅 = 2 + 4 + 6 = 12; 𝑅𝑒2 = 11Ω;
𝑒2 1 2 3

(𝑅1 +𝑅2 )𝑅3 (2+4)6 36

c. 𝑅𝑒3 = = = 12 = 3Ω;
𝑅1 +𝑅2 +𝑅3 2+4+6

(Re4) =? … Temă ce va fi rezolvată individual; se vor lua rezistoarele dintre parantezele

rotunde;
[Re5] =?… Temă ceva fi rezolvată individual; se vor lua rezistoarele dintre parantezele
drepte;
𝑅 𝑅 2𝑥3
d. 𝑅𝑒6 = 𝑅 1 𝑅2 + 𝑅3 = 2+3 + 6 = 7,2 Ω;
1+ 2

(Re7) =? … Temă ceva fi rezolvată individual; se vor lua rezistoarele dintre parantezele
rotunde;
[Re8] =? … Temă ce va fi rezolvată individual; se vor lua rezistoarele dintre parantezele
drepte.

3.2.2o. Circuitul alăturat este alimentat cu U = 100 V. Determinaţi intensitatea curentului,

tensiunea şi puterea debitată de fiecare rezistor. Valorile rezistoarelor sunt: R1 = R8 = R9 =
4 Ω; R2 = 9 Ω; R3 = 3 Ω; R4 = 7 Ω; R5 = 24 Ω; R6 = 2 Ω; R7 = 8 Ω.

25
Rezolvare:
Se dau: R1 = R8 = R9 = 4 Ω; R2 = 9 Ω; R3 = 3 Ω; R4 = 7 Ω; R5 = 24 Ω; R6 = 2 Ω; R7 = 8 Ω;
U = 100 V.
Se cer: U1 = ?; U2 = ?; U3 = ?; U4 = ?;U5 = ?; U6 = ?; U7 = ?; U8 = ?; U9 = ?;
I1 = ?; I2 = ?; I3 = ?; I4 = ?; I5 = ?; I6 = ?; I7 = ?; I8 = ?; I9 = ?;
P1 = ?; P2 = ?; P3 = ?; P4 = ?; P5 = ?; P6 = ?; P7 = ?; P8 = ?; P9 = ?;

Se observă câteva problematici evidente: I3 = I4; I6 = I7; I8 = I9 = I7 / 2; U8 = U9.

Se determină rezistenţa echivalentă a circuitului, prin gruparea a două rezistenţe, sau

câte este posibil, din punctul cel mai îndepărtat de sursă, spre sursă.
R8-9 = R8 ‖ R9 = R8 / 2 = 4 / 2 = 2 Ω; R6-9 = R6+ R7+ R8-9 = 2 + 8 + 2 = 12 Ω;
𝑹 𝑹 𝟐𝟒𝒙𝟏𝟐
R5-9 = R5 ‖ R6-9 = 𝑹 𝟓+𝑹𝟔−𝟗 = 𝟐𝟒+𝟏𝟐 = 𝟖Ω; R3-9 = R3+ R4+ R5-9 = 3 + 7 + 8 = 18 Ω;
𝟓 𝟔−𝟗

𝑹 𝑹 𝟗𝒙𝟏𝟖
R2-9 = R2 ‖ R3-9 = 𝑹 𝟐+𝑹𝟑−𝟗 = 𝟗+𝟏𝟖 = 𝟔Ω; Re = R1 + R2-9 = 4 + 6 = 10 Ω.
𝟐 𝟑−𝟗

Curentul absorbit de circuitul dat este, conform Legii lui Ohm, (L. Ohm), după care se
aplică teoremele lui Kirchhoff, (nodurile: C, E, F, cu TK I; ochiurile Γ1, Γ2, Γ3 cu TK II) şi
expresiile puterilor:
(L. Ohm): I = I1 = U / Re = 100 / 10 = 10 A; (L. Ohm): U1 = R1 x I1 = 4 x 10 = 40 V;
P1 = U1 x I1 = 40 x 10 = 400 W; (Γ1, TK II): U2 = U – U1 = 100 - 40 = 60 V;
(L. Ohm): I2 = U2 / R2 = 60 / 9 = 6,67A; P2 = U2 x I2 = 60 x 6,67 = 400,2 W;

(C: TK I): I3 = I4 = I1 – I2 = 10 – 6,67 = 3,33 A; (L. Ohm): U3 = R3 x I3 = 3 x 3,33 = 10 V;

(L. Ohm): U4 = R4 x I4 = 7 x 3,33 = 23,31 V; P3 = U3 x I3 = 10 x 3,33 = 33,33 W;
P4 =U4 xI4 =23,31x3,33=67,62 W; (Γ2, TK II); U5=U2–U3–U4=60–10–23,31=26,69V;
(L. Ohm): I5 = U5 / R5 = 26,69 / 24 = 1,11 A; P5 = U5 x I5 = 26,69 x 1,11 = 29,62 W;
(E: TK I): I6 = I7 = I3 – I5 = 3,33–1,11=2,22 A; (L. Ohm):U6 = R6 x I6 =2x2,22= 4,44 V;
(L. Ohm): U7 = R7 x I7 = 8 x 2,22 = 17,76 V; P6 = U6 x I6 = 4,44 x 2,22 = 9,75 W;
P7 = U7 x I7 = 17,76 x 2,22 = 9,75 W; (F: TK I): I8 = I9 = I7 / 2 = 2,22 / 2 = 1,11 A;

26
(Γ3, TK II): U8 = U9 = U5 – U6 – U7 = 26,69 – 4,44 – 17,76=4,49V;
P8 = P9 = U8 x I8 = 4,49 x 1,11 = 4,98 W.

3.2.3o.În figura alăturată este prezentată schema monofilară a unei linii electrice, în care se
indică tensiunea dată de generatorul conectat la începutul liniei, rezistenţele ambelor fire ale
diferitelor părţi ale liniei şi curentul absorbit de receptoarele conectate. Determinaţi puterea
data de generator, randamentul liniei şi tensiunea la bornele fiecărui receptor.

Rezolvare:
Se dau: r1 = 0,03 Ω; r2 = 0,015 Ω; r3 = 0,04 Ω; U = 235 V.
Se cer: U1 = ?; U2 = ?; U3 = ?; Pg = ?; η = ?
Deoarece schemele electrice monofilare, nu redau ad-literam principiile pegate de
nod, latură, ochi, se va reprezenta schema bifilară, iar rezistenţele ambelor fire ale diferitelor
porţiuni ale liniei se vor considera ca fiind una singură (pentru că cele două fire sunt
conectate în serie !).

Pe rezistenţele liniilor r1, r2, r3, parcurse de curenţii It, I23 şi I3, vor apărea căderile de
tensiune: ΔU1, ΔU2 şi ΔU3, determinate cu legea lui Ohm:

∆𝑈1 = 𝐼𝑡 𝑟1 = (𝐼1 + 𝐼2 + 𝐼3 )𝑟1 = (50 + 30 + 50)0,03 = 3,9 V;

∆𝑈2 = 𝐼23 𝑟2 = (𝐼2 + 𝐼3 )𝑟2 = (30 + 50)0,015 = 1,2 V;

∆𝑈3 = 𝐼3 3 = 𝐼3 𝑟3 = 50 𝑥 0,04 = 2 V.

Cu teorema a II-a a lui Kirhhoff, aplicate ochiurilor Γ1, Γ2 şi Γ3 se determină

tensiunile U1, U2, U3 la bornele rezistenţelor de sarcină R1, R2, şi R3:
U1 = U - ΔU1 = 235 – 3,9 = 231,1 V;
U2 = U1 – ΔU2 = 231,1 – 1,2 = 229,9 V;

U3 = U2 – ΔU3 = 229,9 – 2 = 227,9 V.

Puterea debitată de sursă va fi:

27
Pg =U It = 235 x 180 = 42.300 W
Randamentul liniei electrice este:
𝑃1 +𝑃2 +𝑃3 𝑈1 𝐼1 +𝑈2 𝐼2 +𝑈3 𝐼3 231,1𝑥50+229,9𝑥30+227,9𝑥50
𝜂= = = = 70,56 %.
𝑃𝑔 𝑈𝐼 235𝑥180

Cu caracter obligatoriu, pentru aprofundarea disciplinei, se vor consulta şi cele 3

probleme rezolvate, pe paginile 43 şi 44, în cursul [1], editat în 2018 la UTPRESS.

3.3. Probleme propuse

3.3.1o. Calculaţi rezistenţa echivalentă a circuitului, prezentat alăturat. Valorile rezistenţelor:
R1 = R2 = 6 Ω; R3= R4 = R5 = R6 = R7 = 3 Ω.

Indicaţie: rezistenţele R3, R4, R6 se vor considera o conexiune în Y, cu bornele de acces în

punctele M, N, P, iar prin transfigurare, se vor converti în Δ.

3.3.2o. Să se calculeze tensiunea electrică între punctele A şi B ale circuitului alăturat. Ce

eroare se face la măsurarea acestei tensiuni cu un voltmetru cu rezistenţa interioară egală cu
20 kΩ. Se cunosc valorile: E = 12 V; R1 = 5 kΩ; R2 = 7 kΩ.

Notă: Se vor face comentarii asupra valorii rezistenţei aparatului de măsură, pentru ca eroarea
introdusă să fie minimă !

3.3.3o. Determinaţi rezistenţa echivalentă a circuitului, în care R1 = 7 Ω; R2 = 2,25 Ω; R3 =

R7 = 1 Ω; R4 =R9 = R10 = 2 Ω; R5 = R6 = 3 Ω; R8 = 4 Ω.

Se vor rezolva problemele propuse la pagina 44 a cursului [1], editat în 2018 la

UTPRESS.

28